Minuni de acest fel s-au mai vazut. Si Sfantul Serafim de Sarov a fost vazut mergand cu mult deasupra pamantului. Nici el n-a fost acceptat imediat de catre contemporani. Mie-mi merge bine cand scriu despre parintele Gabriel Nicu, asa ca voi mai scrie.

Parintele Gabriel Nicu a adunat invatatura din mai multe parti, de la mai multi duhovnici pe care nu stiu daca e frumos si corect sa-i dispretuim. Asa cum am precizat, exista inca duhovnici mari care-l pretuiesc.

Daca stii sigur ca ai dreptate, Razvan, sustine-ti punctul de vedere! Iar daca nu, apoi tacerea chiar ca e de aur!

Am spus ce a fost de spus; repetarea unor argumente nu isi are sensul/rostul, caci oricum as face cu tine ma invart intr-un cerc din care nu prea mai am iesire. Asa ca incerc sa ma ingradesc de eretici si de sustinatorii lor.

R.

Razvan ,nici eu nu sunt de acord cu deschiderea cartii ,e un mijloc ce nu ajuta la mantuirea omului.Noi primi incercari si necazuri spre a ne apropia de Dumnezeu si a ne curati de pacate nu pentru a scapa repede de ele.
Dar asta nu inseamna sa il desfiintam pe par.Argatu.
Parintele de la biserica unde merg eu a adus vorba de cateva ori de par.Argatu ,si acest parinte e departe de ereziile de care spui ,nimic din ce spune el nu se departeaza de invataturile sfintilor parinti.
Preafericitul Augustin are o carte care e mult contestata de biserica .
Asta inseamna ca el nu mai este recunoscut de biserica?
Dimpotriva ,este citat in continuare de preoti.
Asa si cu par.Argatu.Nu ne cere nimeni sa il trecem in randurile sfintilor dar nici sa il combatem cu atata vehementa .Prin asta s-ar putea sa ne vatamam sufletul.Putem in schimb sa spunem ca exista o reticenta in legatura cu el datorita acestor sfaturi pe care le dadea.

Persoanele pe care le cunosc eu isi amintesc cu placere despre parintele Argatu. Iar cele care i-au cunoscut pe amandoi spun ca parintele Gabriel Nicu avea mai mult har. Parintele Argatu l-a incurajat pe parintele Gabriel sa rabde toate ispitele pe care le va avea. I-a prorocit ca, daca va rabda totul, va fi foarte placut inaintea lui Dumnezeu. Mai multe persoane sustin ca avea acest dar.

Iar parintele Gabriel lupta impotriva EREZIILOR. Si-a pus in cap toate vrajitoarele din Boranesti pentru ca le distrugea farmecele pe care acestea le faceau crestinilor. Acestea au fost primele care au incercat sa-i faca rau.
Punea mare pret pe discernamantul duhovnicesc si ne calauzea sa procedam la fel, adica sa nu ne lasam influentati de oamenii cu nume mari si sa cautam alinarea mai ales prin citirea Scrierilor Sfintilor Parinti. N-a facut jocul masoneriei niciodata.

Nu stiu unde o sa ajungem daca nu luam atitudine impotriva adevaratelor erezii si cautam sa aflam erezii la cei care se roaga acum pentru noi!

Da ai dreptate intr-un anumit fel, nu contest vrednicia parintelui Argatu dar el a dat unele sfaturi inafara predaniei ortodoxe si a sustinut unele practici straine

problema e ca nu mai trebuie sa-l trecem in randul sfintilor, unii l-au si trecut deja ca merg si se inchina "moastelor" sale..la o adica trebuie sa luam atitudine ca poate omul din credinta sincera nu stie ca nu orice minune e de la Dumnezeu si merge si se inchina spre a lui pierzare

Coincidenta stranie

La putin timp dupa ce s-a decis interzicerea difuzarii cartii parintelui Gabriel, Patriarhul Daniel a suferit un accident inexplicabil, despre care s-a scris in presa in anul trecut. Nu si-a putut explica modul cum a cazut pe treptele Catedralei Patriarhale ca si cum o forta l-ar fi aruncat pur si simplu. Sa fie aceasta spre marturie? E doar o presupunere, caci nu ma bucur de suferinta nimanui.

Deja intrecem masura...

Adevărul despre "popa Gabi"
 

Antoniap, am o rugăminte: dacă ai citit cartea despre "Viaţa părintelui Nicu Gabriel" să ne spui şi nouă dacă scrie ceva acolo despre legăturile lui cu "Noul Ierusalim de la Pucioasa".

Dacă nu scrie nimic, cartea este în mod cert tendenţioasă, ascunzând intenţionat un segment important din viaţa acestui preot.

Prin anii '95, Nicu Gabriel (popa Gabi, aşa cum era numit în mod peiorativ de pucioşi) simpatiza intens cu Noul Ierusalim. A participat la mai multe procesiuni făcute de pucioşi pe lângă Maluri, inclusiv la ridicarea "crucii de 9 metri" pe un deal, în partea de est a oraşului Pucioasa. Sunt multe poze care mărturisesc implicarea lui, unele apărute chiar în ziarul pucioşilor intitulat "Cuvântul lui Dumnezeu". Pucioşii îl preţuiau şi-l educau în spiritul ereziilor lor, spirit care şi-a pus amprenta peste toată activitatea lui ulterioară (haine albe, părul împletit în coadă, abstinenţa de carne, păruta abstinenţă sexuală, intransigenţa faţă de cei care au căzut în păcate, "deschiderea Evangheliei" , urmată de interpretare proorocească, etc.)
Popa Gabi era căsătorit cu Georgeta, poreclită Geta. Geta era o creştină bună şi modestă; urâtă nu era, dar era un pic cam surdă - un handicap dobândit în urma unor medicaţii neadecvate cu antibiotice.
Având un magnetism personal incontestabil, popa Gabi a fermecat mai multe tinere fără căpătâi, de la Coşereni şi din împrejurimi, ca să-şi lase familiile, să-şi abandoneze pruncii de vârstă preşcolară şi să se alipească definitiv de Noul Ierusalim.
Popa Gabi era deştept şi ambiţios. A sesizat repede că la Pucioasa e o înşelătorie crasă, în care cel mai tare ţine hăţurile păstoreşti. În dorinţa de a prelua puterea absolută, el a intrat în conflict cu liderii pucioşi, care nu voiau să împartă caimacul cu nimeni. Pucioşii l-au expulzat imediat şi au construit apoi o legendă negativă în jurul lui. Ei l-au şi denumit aşa: "popa Gabi", ca să le arate creştinilor că era popă, nu preot.
Pentru că Georgeta îl incomoda, fiind prea rigidă şi corectă (inclusiv în problemele intime, ei fiind "legaţi" de pucioşi să consume doar o "căsătorie albă"), popa Gabi a abandonat-o şi a continuat să peregrineze prin Dâmboviţa şi prin sudul ţării, pozând în preot celib, dar având grijă să fie mereu înconjurat de tineri ucenici şi tinere uceniţe, care îi erau supuşi şi fideli întru toate. Curând şi-a căpătat o faimă uluitoare, care-i umplea de ciudă pe pucioşi, care auzeau şi ei de "autocarele cu creştini care veneau la Gratia", în timp ce pelerinajele la Pucioasa intraseră într-un declin iremediabil. De aceea, pucioşii s-au răzbunat în felul lor: au luat-o pe Geta (Georgeta) din satul în care o abandonase popa Gabi şi au "închinoviat"-o la Târgovişte, în "obştea" condusă de Halău Gheorghe (nea' Didi) ca să arate lumii că "ce a lepădat popa Gabi a recuperat Dumnezeul Pucioasei".
Popa Gabi a murit prematur. Dacă ne luăm după spusele pucioşilor, "l-a ajuns mânia lui Dumnezeu", pentru că s-a împotrivit "lucrării" de la Pucioasa, a abandonat-o şi a trădat-o. Pucioşii pretind că popa Gabi ar fi fost ucis de ţigani pentru nişte pământ, sau alte neînţelegeri materiale sau financiare, lucru care însă nu s-a confirmat. Alţii afirmă că a murit de "moarte bună", adică de "atac de cord".

P.S. Scuză-mă, dar e o copilărie să faci asemenea asocieri, între un accident banal şi o "interzicere de carte". Au mai fost unii stupizi care s-au bucurat prosteşte zicând că accidentul patriarhului Daniel ar avea legătură cu niscaiva interpretări personale ale termenului de "stavropighie", sau cu unele îndreptări ale lucrurilor făcute de el mai în forţă şi fără mănuşi... Să fim serioşi!...

Mariamargereta,
Au aparut pana acum doua carti despre parintele Gabriel. In prima se pune accent pe minunile savarsite si pe sfaturile date, iar a doua e mai picanta, prezentand insa si aspecte mai putin utile din punct de vedere duhovnicesc.

In randurile prezentate mai sus razbate si nitica fiere. Nu e utila. Despre fiecare duhovnic s-ar putea scrie si aspecte care sa-i sminteasca pe cei din jur.

E adevarat ca parintele Gabriel s-a trezit inconjurat de eretici si a avut parte de multe ispite. Dar daca din aceasta lupta a iesit intarit duhovniceste, ceea ce i-a dat Dumnezeu nu-i poate lua nimeni. Iar daca crezi ca esti in masura sa-i judeci mai ales ispitele, ai intrat intr-un cerc in care n-am de gand sa-ti tin companie. Pur si simplu nu ma intereseaza acest aspect al vietii parintelui Gabriel. Putina decenta nu strica, macar post-mortem. Asa cum Maria Egipteanca e sarbatorita ca sfanta, nu ca desfranata, tot asa miile de credinciosi care au beneficiat de ajutorul parintelui sunt interesati de aspecte strict duhovnicesti, nu de aspecte picante eventual tendentios prezentate.