|
Prieten bun Iisus
Cand lacrima-ti scalda obrazul
Si-n viata ta prezent necazu lIisus,prietenultau Te apara si-atunci de rau. El te face sa-ti uiti necazul Iti lumineaza iar obrazul El fruntea ta o descreteste Si te indeamna :"Hai zambeste!" "Bate si ti se va deschide",spunea Iisus, "Cere si ti se va da "ne indeamna de'acol,de sus Iisus iti da curaj pe mai departe Prietene,de El ,tu fii aproape. In ruga ta catre bunul Invatator, Inlatura mereu orice posibil nor, Increde-te in Iisus prietenul cel bun Si ia-o spre El pe cel mai scurt drum. |
Slăvit și mare Dumnezeu ( Lorica Mocanu- de pe Comunitate )
Slăvit și mare Dumnezeu / Cât de frumos e lucrul Tău / Tu ai zidit pe munți și văi / Un Rai pentru copiii Tăi. / O, Tu , izvor de frumuseți / Izvor al scumpei noastre vieți / Noi Te slăvim ca Ziditor / Acum și-n vecii vecilor.
|
12 decembrie : Sfântul Ierarh Spiridon , mare făcător de minuni +
"Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător , de Dumnezeu purtătorule Spiridoane , părintele nostru. Pentru aceasta cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit și șarpele în aur l-ai prefăcut. Și când ai cântat sfintele rugăciuni , îngeri ai avut împreună cu tine slujind , preasfințite. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine ; Slavă Celui ce te-a încununat ; Slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri. "
|
Citat:
|
literatura crestina este foarte bogata, in special in partea poeziei. si cand ma gandesc la poezia crestina imi aduc mereu aminte de cum recita parintele Teofil Praian cate o poezie la fiecare conferinta sau interviu. :-) cred ca cea mai frumoasa poezie se gaseste in cuvintele slujbelor randuite de Biserica. IPS Bartolomeu Anania spunea intr-un interviu ca in momentul in care a inceput sa traduca Vechiul Testament dupa versiunea Septuaginta, a incetat sa mai scrie orice fel de poezie, ramanand fara cuvinte in fata frumusetii Psalmilor lui David.
postez una din frumoasele Ode ale lui Solomon (rugaciuni din primele secole crestine), publicate la ed. Anastasia: M-am imbracat cu iubirea Domnului. Si madularele Lui sunt cu mine si eu depind de ele; si El ma iubeste. Caci n-as fi stiut cum sa-L iubiesc pe Domnul, daca El nu m-ar fi iubit mereu. Cine poate discerne iubirea afara doar de cel iubit? Il iubesc pe Cel iubit, si sufletul meu Il iubeste, si oriunde este odihna Lui, acolo sunt si eu. Si nu voi mai fi strain caci nu este invidie la Domnul Cel Prea Inalt si indurator. Unitu-m-am cu El, caci iubitorul a gasit pe Cel Iubit; iubit-am pe Cel Ce e Fiul, si eu voi deveni fiu. Intr-adevar, oricine e unit cu Cel nemuritor, cu adevarat va fi nemuritor. Si cel ce se bucura in Cel Ce e Viata, va deveni viata. Acesta este Duhul Domnului Care nu e mincinos, Cel ce invata pe fiii oamenilor sa afle Caile Lui. Fii intelept si intelegator si priveghetor. Aliluia. |
Stefane Sfinte
Stefane, Maria Ta, Scoala-te, Sfinte, De sub lespedea cea grea Caci Sfintii nu au morminte. Ti-a fost pe pamant Crez si legamant Slova de Evanghel Iar in ceruri sus Domnu-n maini ti-a pus Sabie de-Arhanghel. Te cheama Moldova toata Sa-i fii parinte, S-o gatesti ca altadata Cu salba de-altare sfinte. Sa-i aduci in dar Vechiul ei hotar Ce i-l strajuisei; Graiul ei cel sfant Sa se-auda bland Pan’ la apa Tisei. Basarabia-i pe cruce: Azi s-o desparta Sta-ntre fratii ei de sange Hotar de sarma ghimpata. Isi jeleste lin, In pamant strain, Bucovina chinul; Plang batranii brazi Ca nu mai e azi Romanesc Hotinul. Vino Stefan, Voievoade Cu suflet mare, Neamul tau de ti-l sloboade, Vestindu-i zi de-naltare. Lespede de crin Te ridica lin, Lasa sa invie In vesmant slavit, Cu plete de-argint, Stefan de sub glie. Intelegeti neamuri toate: Stefan traieste, L-a inviat Hristos din moarte si-n ceruri azi Ii slujeste. Stefane domn sfant, Nu-nceta varsand Lacrimi de durere, Sa scoale Cel Bun Neamul tau roman La Sfanta-Nviere! Stefane, Stefane Sfinte… Versiunea cantata (de maicile Manastirii Diaconesti) poate fi downloadata aici - http://www.ortodoxmedia.com/dn/0160/...0Track%208.mp3 |
Nu taia din cruce
Pe-o lespede rece, din greu rasufland,
cu umbre ciudate pe chipul sau bland, sta frant de-obosela batranul crestin, dorind sa mai guste un strop de alin. O clipa-I alearga privirea-napoi, cu frunzele smulse din arborii goi. Si vede prin ceata, pe drum de caruti atatea icoane din anii trecuti… O viata de zbucium, de mari suferinti, si totusi de multe si dragi biruinti. Dar crucea, o clipa lasata acum, adesea prea grea ii paruse pe drum. O viata intreaga sa porti pe grumaz atatea batjocuri si-atata necaz. Betanii putine si spini indeajuns… O clipa crestinul se simte patruns. O clipa in suflet stabat indoieli… “Gandeste-te bine… Dar dacaz te-nseli?… Ce-I viata? Ce-I lumea un larg labirint. Urechea te-nsala …ochii te mint… Sa-nduri pentru lume cand lumea nu vrea? Vai, viata-I prea veche… si crucea-I prea grea.” Si astfel, c-un umar de cruce proptit, batranul se lasa de somn biruit. Si iata, in somnul de truda si-amar, lumini si imagini in minte-I rasar… El vede cum ingeri, pe-un varf de copac, Il cheama pe nume si semen ii fac. Crestinul trasare. Se uita mirat, si-ndata porneste sub cruce plecat. Pe drumul de munte el urca din nou. Si vantu-I adduce din culmi un ecou… Dar crucea apasa mai mult, tot mai mult. In piept da navala un negru tumult. “Prea grea mi-e povara acum la sfarsit. Si drumul prea-ngust e si prea povarnit. Zadarnic ma lupt, ma indemn, ma grabesc, caci Cerul mereu mai departe-l zaresc.” Se leagana pasii, avantul e frant. Batranul crestin e cazut la pamant. “Mi-e peste putere. Aicea raman.” Si zace-n tarana sarmanul batran. “Ehei, mai crestine, se-aude un glas, prea mare-I povara, prea mult ai de tras… Ia barda aceasta si taie din lemn! Nu fi fara minte! Din mila te-ndemn… Aceasta-I o cruce ce nu poti s-o duci, caci ea-I cea mai lunga si grea dintre cruci!” Crestinul asculta indemnul strain. Apuca unealta ce-l scapa de chin. Loveste in barna c-un brat de voinic. Din cruce reteaza un pic… inc-un pic. O pune pe umar… incearca un pas. Loveste cu barda in ce-a mai ramas. Din nou mai incearca. Si-apoi un fior, sopteste: “Acuma mi-e mult mai usor” Si-ndata porneste pe cale voios, cu crucea scurtata urmand pe Hristos… Pe drum sentalneste cu cete de frati si-I lasa in urma sub cruce plecati. Si astfel, degraba, zorind pe poteci, ajunge la poarta cetatii de veci. Ce ziduri de iaspis, topaz si iacint! Ce porti sclipitoare de alb margarint! Ce noir de stindarde! Ce scari! Ce faclii! Armate de ingeri cu lanci aurii! Dar, vai, de la el pan-la porti e un sant pe care nu-I punte, nici barna, nici lant. Si striga batranul de taina patruns. Dar nimeni nu-l vede sa-I dea un raspuns. Si striga batranul pierdut si livid. Nu-I nimeni la poarta. Nu-I nimeni pe zid. Deodata din vale, cu ochi sclipitoriu, cu crucea pe umar, vin frati si surori. Ei vin cu nadejde. O vorba nu spun, ci repede crucea ca punte si-o pun Ei trec peste punte, pe poarta patrund, iar crucea in urma se pierde-n afund. Batranul ia crucea cu-al doruluio val, si-ncearca s-o puna si el de pe mal. Dar crucea-I scurtata … Au toate un rost… Ce bine-ar ajunge de-ar fi cum a fost! Crestinii trec santul si intra pe potri. Ce bine e crucea intreaga s-o porti! Ce cantec, ce chiot s-aude-n Eden! Ce largi multumiri intr-un dulce refren! Ce zboruri de inger! Ce slavi de lumini! Ce largi curcubee de aur si crini! Crestinul de-afara, de jale rapus, cu greu peste sant lemnul crucii si-a pus si-cearca sa treaca. Un pas … inca-un pas… O, cat de aproape al Domnului glas! Un pas… inca unul… Ah, pragu-i deschis! Dar crucea deodata… se duce-n abis… Si cade bartanul in golul temut… Rasplata-I pierduta si sceptru-I cazut! Dar iata…ce taina! El nu stie cum… pe lespedea rece, la margini de drum, acolo, c-un umar de cruce proptit, crestinul acuma din somn s-a trezit. Dormise o clipa. Si visul ciudat un somn si-o lumina din Ceruri i-a dat. Batranul se scoala si simte in piept o flacara noua si-un dor intelept. Cu grab ape umeri povara luand, priveste-nainte cu chipul sau bland si crucea ii pare aripa spre zari! Ah, crucea-I intreaga si fara scurtati!… Acum, el va spune oricui: catre Rai din crucea credintei nimic sa nu tai! Cu crucea intreaga, Isus, catre noi, veni de la Tatal cu sange suvoi. Si-acum El din lume, ne-asteapta la fel, cu crucea intreaga sa mergem spre El…” |
Pentru Tine Doamne !
Pentru Tine Doamne / Florile-n floresc / Pentru Tine noaptea / Stele strălucesc . / Pentru Tine ploaia / Picură și cântă / Și-n grădină cerne / Bucurie sfântă . / Pentru Tine candele / În altare ard / Tu la zile sfinte / Miluiești cu nard . / Pe copiii care / Osteniți de joc / Pe iconostase / Cară busuioc. / Lângă Tine Doamne / Cei săraci se strâng / Ție-ți cer iertare / Ochii care plâng . / Către Tine Doamne / Plec genunchii trudit / Numai Tu Stăpâne / Nu mai părăsit. / Dă-mi răbdarea pietrei / Și din cerul Sfânt / Picură-mi pe gene / Roua să te cânt. / Picură-mi în suflet / Balsamul durerii / Și pe buze așterne-mi / Străjile tăcerii . Amin ! +
|
Citat:
stiu ca si Elizabeta Ticuta (parca asa o cheama) canta aceasta superba rugaciune, insa nu am gasit-o pe net. are o interpretare sublima. |
Rugăciune de seară
Cu de lacrimi gene ude, înalț ruga Domnului : / Sufletul păzește-mi , Doamne , în tot ceasul somnulul ; / Gânduri ce mă tulbu , cu al Tău Duh înfrânge-le ; / Trupul meu dă-i odihnă ; răcorește-mi sângele ; / Somn ușor să mă surprindă , să dorm lin ca florile, / Și cu inima curată să mă scoale zorile ; / Rugăciune să-nalț spre Tine și să-ți cânt poruncile , / Precum cântă ciocârlia peste toate luncile ; / Să pornesc la munca sfântă cum pornesc albinele , / Să pot umple , ca și ele , fagurii cu binele, / Și Să te slăvesc pe Tine , de pe valea plângerii , / Dumnezeule din slava , ce-L slăvesc toți îngerii !
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 13:34:21. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2024, Jelsoft Enterprises Ltd.