Din pacate, Fani, unii dintre noi crestinii nu vor sa afle nimic dincolo de canonul dat de duhovnic, de pomelnicul de la Liturghie sau de bucatele de post. Nu vreau sa fiu rautacios, dar prea suntem contondenti si bolovanosi in multe situatii care cer delicatete.

Fratilor, daca nu ne apropiem cu intelegerea de frumusetea Intelepciunii lui Hristos, daca nu progresam in aceasta intelegere inseamna ca nu am auzit glasul pastorului.

Degeaba postesc, degeaba ma spovedesc, degeaba totul daca in cele duhovnicesti sunt ca un pietroi.

Libertatea pe care ne-o ofera Hristos este totala, doar apropierea noastra de ea este progresiva. Sfintii nu au alta libertate, doar ca traind mai aproape de Hristos decat mine pacatosul, se impartasesc mult mai deplin de ea.

O fi fost numita asa, dar e fals. Nu poti sa zici "stai sa-mi întreb constiinta sa vad cum sa procedez". Constiinta e ceva conditionat de factori culturali si subiectivi, la diverse grupuri umane contiinta însemna sa faca sacrificii de animale sau chiar umane. La bolnavii psihic de sindrom obsesiv-compulsiv (de pilda asa-zisul profet mahomed) constiinta însemna sa faca tot felul de ritualuri inutile, ablutiuni, sa respecte niste numere (de pilda trebuiau sa se stearga la fund cu un numar par de pietre).

Noi trebuie sa facem voia lui Dumnezeu, nu sa ne ascultam constiinta.

Libertatea nu consta in a alege daca trecem sau nu pe rosu; libertatea inseamna sa alegem daca convenim sau nu asupra regulilor de functionare a semaforului.

Libertate
 

Si dupa atatea discutii nu ati cazut de acord asupra continutului conceptului de libertate.

Si de ce ar fi gresit? Mi se pare foarte intelept si ori se sustine ca prin toti duhovnicii vorbeste Hristos, ori nu?

Mie nici un duhovnic nu mi-a spus ce sa fac...mi-au lasat intotdeauna libertatea de decizie!!

Nu mi se pare normal sa vii la duhovnic cu intrebari grila din care sa ii sugerezi practic ca tu esti in ceata total...eu nu intelege ceata totala si care persista toata viata asupra unui crestin!!

Exista rugaciune pentru luminarea mintii, acatiste, paraclise, meditatie, limpezirea gandurilor....deci...

Eu nu am intrebat nici un duhovnic ce sa fac in momentele importante din viata mea, le-am cerut doar binecuvantarea...si nu mi s-a parut ca ar fi dezaprobat vreunul ceva, mi-au dat-o si au vorbit foarte frumos fara sa para ca au ceva sa imi reproseze sau sa imi impuna!

Am facut ce am vrut eu si cand am vrut eu, si nu am nici un dubiu ca nu am facut bine, am simtit ulterior ca Dumnezeu m-a ajutat chiar daca in momentele respective poate ca nu puteam privi in perspectiva dar procedam oricum cum simteam eu.

Nu m-am lovit cu capul de nimic pentru ca am o fire prudenta si nu imi sta in fire sa actionez fara cap...deci de ce ar fi trebuit sa intreb duhovnicul ce sa fac in fiecare moment, cand si eu am cap de la Dumnezeu pentru a gandi...nu numai pentru a dormi???

Eu stiu si cred ca orice crestin si de fapt individ trebuie sa aiba constiinta, altfel nu inteleg care ar mai fi diferenta intre un criminal in serie si un crestin, de moment ce crestinul nu ar putea fi capabil sa distinga intre bine si rau desi trebuie sa cunoasca Cuvantul lui Dumnezeu si automat ar trebui sa stie sa si distinga...sa stie si sa simta mai multe decat un om care nu il cunoaste pe Dumnezeu!

Eu nu una inteleg de ce unii privesc acest concept de libertate ca pe ceva separat de Credinta in Dumnezeu sau lasarea in voia Lui...oricum totul se intampla numai cu voia lui, dar voia noastra trebuie sa fie modelata practic dupa voia lui Dumnezeu, sa ajungem sa simtim si sa distingem intre bine si rau...si numai cu Credinta in Dumnezeu, eu asta cred ca inseamna sa fii crestin pana la urma!

Unde este credinta crestinilor care nu aleg nimic si afirma ca numai Duhovnicul le poate spune ce sa faca?

Nu poate fi interpretata si ca lipsa de credinta in Dumnezeu oare?

Mai stiu si ca oamenii sunt construiti diferit...si nu sunt toti trasi la xerox!

Cum ne ajuta la mantuire un concept? Nu cred ca aici cautam concepte

Dar cred ca este redus la stadiul de concept de catre unii, in timp ce pentru altii este o realitate....

Andrusca, nu la asta ne referim..
Ci la: incalcarea postului (in anumite situatii), relatii intime in timpul sarcinii, folosirea metodelor anticonceptionale, citirea de carti eretice, rugarea cu cei de alte religii etc.
Cam astea ar fi exemple concrete.

Mai ramane sa ne amintim de Judecata de apoi, cand Dumnezeu se va arata ca Judecatorul cel drept, si cand fiecare fapta a noastra ne va acuza, fara ca noi sa mai putem face ceva.
Ne arogam tot felul de drepturi, dar uitam ca viata aceasta are un scop in sine: mantuirea noastra, si ca vom da socoteala de fiecare fapta, de fiecare gand.

Acum, aflandu-ne in anii tineretii, ne e f bine cand ne bucuram de toate placerile vietii in lume, si eventual il onsideram excentric pe cel, care e mai credincios, care se fereste de pacate, sau "pierde" multime de timp in rugaciune sau cu mersul la biserica, sau renunta la viata sa pentru Domnul (sfintii). Dar vine ziua, cand meritele acestuia din urma ne vor face sa regretam tot timpul pierdut cu alceva decat rugaciunea sau cu fapte de milostenie si dragoste pentru aproapele. Oare nu ar trebui sa ne trezim mai repede si sa indreptam din greselile noastre cat mai e timp?
Din punctul meu de vedere rolul duhovnicului este tocmai acela de a ne duce cu o mana sigura pe drumul cel mai drept spre mantuire, lucru pentru care ii datoram ascultare.

Unul din pacatele cele mai grele impotriva Duhului Sfant este prea mare incredere in atotbunatatea lui Dumnezeu, incredere care te face sa savarsesti fara contenire pacate, socotind ca Dumnezeu te va ierta chiar daca nu te indrepti.