În prealabil postat de alexandra05 (Post 195487)

As vrea daca se poate ca cei doi atei sa ne spuna ce ia determinat sa nege existenta lui Dumnezeu

În prealabil postat de lareine (Post 195488)

Ti se va raspunde ca nimic nu i-a indemnat sa I-o afirme :)

În prealabil postat de maria-luisa (Post 195475)

Uite, de exemplu eu am o foarte mare admiratie pentru poporul evreu, care de-a lungul timpului nu si-a pierdut credinta si traditia lui si tocmai prin asta si-a pastrat identitatea lui ca si popor si a supravietuit cu toate ca a fost imprastiat in lumea intreaga si supus la tot felul de chinuri. Este un exemplu de credinta adevarata. Asa fiecare popor trebuie sa-si pastreze credinta, inauntrul inimii de unde nimeni nu i-o poate lua, fara sa incerce sa lupte impotriva altuia, pentru ca lupta impotriva altuia nu inseamna sa mergi cu Dumnezeu. Fiind fidel credintei lui, pentru ca asta-i rostul credintei unui popor: sa fie unit atat in el pentru ca prin asta isi pastreaza identitatea lui si apoi respectuos si impaciuitor cu vecinii lui, si cred ca-n felul asta este placut lui Dumnezeu.

În prealabil postat de lareine (Post 195496)

Vrajeala nevrajeala, a impartit istoria in doua :) Vrajeala nevrajeala e in expansiune.
Trebuie sa fie foarte fain sa te gandesti ca esti unul din putinii destepti intre atatia prosti care cred in vrajelile astea. Daca mi-ar permite vrajeala sa ma balacesc in astfel de sentimente si eu, recunosc ca as face-o cu placere :)

În prealabil postat de lareine (Post 195488)

Ti se va raspunde ca nimic nu i-a indemnat sa I-o afirme :)

În prealabil postat de padreati (Post 195489)

Imi cer scuze ca intervin, stiu ca nu am caderea si intelepciunea de a lamuri ceva, asadar va rog sa fiti ingaduitori.
Cred ca ai atins un aspect ateule plitisit, cunoasterea. Admitem cu totii, cred ca omul, ca fiinta limitata intr-un univers mai mare decat el, e nevoit sa faca fata acestui gol format din necunstinta. In fata acestui hau de necunoastere si incertitudine putem avea diferite atitudini, cred. Una este aceea de a nega pur si simplu acest necunoscut. O alta ar fi aceea ca putem socoti aceasta situatie temporara (mai devreme sau mai tarziu, necunoscutul va fi descoperit). O alta ar fi ca acest necunoscut sa fie pus in seama unei inteligente, fiinte, sa ii fie asociata o ratiune de existenta care scapa ratiunii noastre (nu, acestia nu sunt inca ortodocsii traitori).
Toate aceste forme se bazeaza pe principiul ca ratiunea e suficienta pentru cunoastere. Eu cred (nu stiu rational, dar cunosc) ca acest necunoscut poate si este in parte cunoscut, dar nu prin mecanismele ratiunii. Ci prin cele ale credintei. Aici cred ca e si cheia nesfarsitelor discutii fara roade dintre cei cu atitudini diferite. Daca admiti ca exista si o altfel de cunoastere decat cea rationala, atunci, daca esti sau te pui in situatia de a proba acel mod de a cunoaste, devine imposibil de explicat rational. Daca nu admiti o altfel de cunoastere decat cea rationala, desigur ca nu poti accepta credinta.
In consecinta si eu cred ca este imposibila o solutionare a acestor dispute intre atei, de exemplu, si, respectiv, ortodocsi. Desigur, un dialog este posibil, aceasta fiind si ratiunea pentru are mi-am permis sa intervin.
In final, apreciez ca se discuta, stiu ca sunt oameni care sar si calul, dar sa ingaduim si sa ne straduim sa dialogam macar. Poate vom avea si roade bune.

În prealabil postat de alexandra05 (Post 195499)

Asta ma va determina sa cred ca nu sunt 100% convinsi ca Dumnezeu nu exista.
Mereu am sustinut ca pentru unii este mult mai usor sa aleaga aceasta cale de negare...

În prealabil postat de AteulCelRau (Post 195497)

..si poti sa-mi spui cu ce e mai presus sentimetnul de bucurie care-l ai fata de D-zeu cu cel care il are un Copil fata de Mos Craciun?