Multumesc, Anca, ca ai citat acest text de p. Schmemann. Nu stiam nici de acest link. Jurnalui parintelui Schmemann este o carte superba, care ar trebui rumegata si rasrumegata (dupa parerea mea).
Nu cred ca ai inteles bine ce vrea el sa spuna despre aceasta 'refugiere' la sfintii parinti. El nu vrea sa ii nege sau sa refuze importanta lor. Prin refugiere el intelege un fel de inchistare, inchidere in litera parintilor, refuz de a-i aplica si la epoca noastra in mod viu. Nu stiu daca stii ca timp de secole ei nu au mai fost cititi in ortodoxie, in toata perioada dificila cand Biserica ortodoxa s-a aflat in majoritatea locurilor in imposibilitatea de a avea un invatamant religios autentic. Cand au fost redescoperiti, s-a trecut adesea la un fel de idolatrizare a lor. Nu peste tot, dar exista aceasta tendinta.
P Schmemann vrea sa spuna in acest text ca ortodocsii tind sa transforme ortodoxia intr-un muzeu, sa nu traiasca in prezent ci in trecut.
Daca am trai in trecut am citi si 'rumega' scrierile parintilor ca pe o hrana datatoare de viata...

Dumnezeu este acelaşi , a fost , este şi va fi în vecii vecilor neschimbat ! Să adaptăm ce ? Să schimbăm ce ? Credinţa , Sfânta Biserică, nu-i un moft , o lume mondenă obsedată de aspectul ei , obsedată de schimbare , o lume manevrată de stilişti şi alte cele. Ortodoxia ESTE , precum a FOST şi va FI !

Nu credinta se schimba, lumea insa da.
Noi traim in lume si trebuie sa o cunoastem si sa o iubim si asa cum este, cu slabiciunile si pacatele ei, daca vrem sa fim 'drojdia care dospeste aluatul'. Altfel riscam sa fim drojdia care nu face decat sa il acreasca.
Nu dogmele se schimba, credinta, ci modul de a o prezenta, si in parte modul de a o trai.
Un crestin ortodox traieste credinta si conform cu epoca si conditia in care traieste. Altfel,; ar trebui sa ne incaltam cu sandale si sa ne punem togi, ca de, asa traiau primii crestini.

Da, 100% corect , din păcate, lumea da, IN RAU ! Da, da, da ! Refuz să susţin lumea asta !

Nu e vorba de a o sustine, este vorba de a o mantui.
Nu putem ajuta la mantuirea a ceea ce nu cunoastem.
Nu putem ajuta la mantuirea unei lumi care ne devine 'extraterestra', pentru ca noi traim in alta.
Hristos, cand a venit sa mantuie lumea, ce a facut? S-a intrupat. A venit printre noi. S-a facut se-ai nostri. Si noua ne cere sa facem asa, la nivelul nostru.
Si sf Pavel spunea ca s-a facut grec grecilor, etc.

Insa exista si lucruri frumoase in lume, lucruri bune. Nu cred ca este crestineste de a refuza in masa lumea moderna. Trebuie sa cautam si ce este bun.

Nu ştiu ce poate fi bun sau rău în lume, dar cu siguranţă lucruri minunate sunt, CELE ZIDITE DE DUMNEZEU ! Prefer Alexandra mirosul de tămâie şi liniştea din Mănăstirile noastre, prefer Alexandra, o oră sau două de linişte în rugăciune, în răsfoitul unui Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur . . . , prefer Alexandra liniştea , natura , muzica . . . , accept Alexandra, lumea modernă atât cât să nu-mi dăuneze prea mult ( un autoturism, a unei case echipate corespunzător cât de cât , . . . ) . Urmăresc cu mare plăcere tot ce apare nou în domeniul ştinţei, sunt părtaş cu voie sau fără voie vieţii politice interne şi internaţionale, dar Credinţa nu mi-o complic întru nelinişte , ci dinpotrivă, caut Învăţături şi locuri neschimbate !

Sa facem si o strategie de marketing, sa adaptam si un slogan ceva. Si pe masura ce avem ceva rezultate s.a.m.d.

Daca ne punem sandale si togi, credem mai mult sau mai bine sau mai altfel?
Concret, cum se schimba modul de a prezenta credinta? Sau modul de a o trai?

"Idolatrizare" a Sfintilor Parinti, si totodata "refuz de a-i aplica si la epoca noastra in mod viu"... nu e oare o contradictie in termeni?!?
Pr. Schmemann se refera la situatia confuza a Bisericii Ortodoxe din vestul Europei, aflate sub jurisdictia Patriarhatului din Constantinopol, si eventual a Rusiei, pe care o cunoaste. De aceea Jurnalul lui este f folositor celor, care traiesc in vestul Europei... Romania este departe de a fi sau de a fi fost "un muzeu" al ortodoxiei, in ciuda perioadei comuniste, pe care a traversat-o, dar din care Biserica a iesit invingatoare. Altfel nu s-ar mai naste si azi Sfinti printre romani si printre ortodocsi in general. Credinta in estul Europei a fost cernuta prin proba suferintei si a iesit invingatoare; dovada sunt moastele sfintilor de la Aiud, izvoratoare de mir.
Situatia vestului Europei este alta, datorita "probei bunastarii", la care a fost supusa credinta, proba la care a cazut (vezi Arhim. Petroniu Tanase in "Chemarea sfintei Ortodoxii").

Si ne mai spune Pr. Petroniu Tanase, referitor la nivelul trairii ortodoxiei din Romania urmatoarele:
"Faptul ca majoritatea monahilor din manastiri erau oameni simpli fara multa scoala, facuse sa se creada, ca monahismul era bun doar pentru oamenii simpli de la tara si ca nu are nimic de dat lumii intelectuale. De aici si ideea de "reorganizare" a lui. Dar intalnirea cu manastirea a unei intelectualitati formata la "luminile" ocidentului, a pus-o pe aceasta in fata unui univers de o bogatie spirituala, capabil sa o satisfaca pe deplin. Era de fapt o regasire a spiritualitatii romanesti dintotdeauna, uitata si neglijata sub influenta culturii occidentale si pe care monahismul o traia, ducandu-si viata sa de veacuri, potrivit sfintei traditii a Ortodoxiei.
Acesta este intelesul "infloririi filocalice", nu a monahismului, ci a intelectualitatii, care isi regaseste autenticitatea sa din intalnirea cu manastirea ortodoxa."

Impartasania luata des
 

Mai de curand am avut si eu dorinta de a ma impartasi mai des decat in cele 4 posturi,daca ar fi posibil ma gandeam eu,in fiecare saptamana si la fiecare sarbatoare.Si ce am aflat pana acum:
este bine sa te impartasesti des,dar nu stiu daca de la inceput se poate in fiecare saptamana.
eu mi-am propus ca in principiu la doua saptamani sa ma impartasesc,si daca se poate ,dupa o perioada in fiecare saptamana si la fiecare sarbatoare,daca si duhovnicul ingaduie.

uite un punct de vedere foarte interesant al lui Filotei Zavakos:

1. Câti au dragoste din tot sufletul si din toata inima fata de Dumnezeu si câti îl iubesc pe aproapele lor ca pe ei însisi, au smerenie, ascultare, taierea voii, blândete, nemâniere, înfrânare, rabdare, tacere, acestia pot sa se împartaseasca o data pe saptamâna si de doua ori când se întâmpla o sarbatoare în mijlocul acestei saptamâni.

2. Când nu au virtutile de mai sus si se mâhnesc din cauza aceasta si se silesc sa le dobândeasca si se roaga si doresc sincer si cer Sfânta Împartasanie, ca pe un medicament ajutator, si evita pe cât le sta în putinta orice pacat, li se permite si lor sa se împartaseasca o data pe saptamâna.

3. Câti au asa-zise pacate care se iarta, adica putina mândrie, se înfurie pentru moment când le spune cineva ceva, spun vreo minciuna, glumesc, râd, bârfesc, manânca mai mult decât e de trebuinta, fac ascultare, dar fara tragere de inima, si au si alte mici pacate de moarte, pe care se silesc sa le taie si sa le tempereze, dar nu cu osteneala si râvna cum se cuvine, dar totusi le cunosc, se caiesc si le marturisesc, acestora li se permite sa se împartaseasca la 15 zile.

4. Acei care sunt mândri, nesupusi, mâniosi, certareti, mincinosi, daca se marturisesc si arata o pocainta si schimbare adevarata si iau hotarâre ca vor înceta sa pacatuiasca, sa se împartaseasca la doua luni.

5. Daca dupa un an înceteaza sau se înfrâneaza, împutinând pacatele, sa se împartaseasca la 40 de zile, si când se îndreapta complet, sa se împartaseasca ca si cei de mai sus, la 15 zile si o data pe saptamâna.

Doamne ajuta! Daniel