As mai adauga ca nu sunt un om pretentios, cerand mult de la viata- imi place meseria pe care o am, ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a daruit in viata! Ma gandesc in paralel la Sfintii inchisorilor- Parintele Sofian Boghiu, care spunea coplesitor "A fost atat de frumos in inchisoare!"Duminica l-am auzit pe Parintele Arsenie Papacioc vorbind despre cat de greu a fost in inchisoare- printre putinele dati cand Parintele a facut aceasta marturisire. Iar noi sa ne plangem - de ce? SLAVA LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!!!

Cozia , Cozia , Cozia ! ! !
 

Şi spunei , domnului Cozia ce raportează totul la burtă, la bani, la bunăstare, că-ţi faci meseria cu drag, iar un învăţător câştigă până în 250 de euro ! ! ! Te rog să-i explici , când ai timp, cum se împacă dragostea faţă de Dumnezeu cu modestia, simplitatea, smerenia şi alte asemenea complet străine d'ului în cauză . Câtă sminteală la unii , câtă idioţenie , să crezi că cei iubitori de Dumnezeu, condiţionează această iubire de bani , lux sau bunuri materiale. Pentru unul ca Andrei şi alţii asemenea lui , eşti o ciudăţenie Rodica ! Cum să-l iubeşti pe Dumnezeu dacă nu câştigi gras, dacă nu-ţi merge totul ca uns în viaţă ? Ei, asta nu înţelege "grupul Cozia " ! ! !

Si totusi, pentru atat de multe lucruri avem sa-I multumim lui Dumnezeu!

Tu ai cerut iubire, dar ai si primit. Si tot tu ai gresit mult fata de ea si ai pierdut-o. Trebuie sa ne asumam consecintele faptelor noastre si sa nu mai invinovatim pe Dumnezeu de greselile noastre. Eu zic sa faci cum ti-am zis: indrepta usor si cu rabdare toate greselile tale. Nu mai fa altele si ai rabdare ca persoana iubita va veni si ea. Doar incredere si rabdare sa ai.
Tu acum nu primesti ce astepti pentru ca: ai gresit mult, acum nu ai rabdare si nici incredere.
Dobandeste rabdare si incredere si bineinteles indreapta ce ai gresit si nu mai gresi. Si
bucuria vine de unde nici nu te astepti.
Rabdare rabdare rabdare
incredere incredere incredere
Pe masura greselilor tale va fi si asteptarea ta.

Am tot urmarit acest thread asteptand ziua in care spui ca Iisus Hristos te-a ridicat.
Intruchipezi spaima mea cea mai deasa: a ramane fara credinta, gol sufleteste.
Sunt multi pe-aici pe forum care au cazut (au inceput sa imprastie erezii si necredinta desi postarile vechi nu dadeau nimic de banuit) si m-am intrebat cu groaza cum de s-a intamplat. Unele motive pot sa le banuiesc: in principal mandria, lipsa rugaciunii si a nevointei, increderea in propria ratiune/logica etc..
Dar tu spui ca toate le-ai facut si iata ca ai cazut.

Inca stai foarte bine: stii ca ai cazut (altii habar nu au, poate ca nici au nu voi sti cand nu voi avea credinta...)

Nu stiu in ce masura te va ajuta postarea mea. Iubesti si nu esti iubit. Stiu cum este, este foarte greu de suportat, am trecut prin asta.
In primul rand m-am intrebat unde am gresit.. mi-am examinat viata si am dedus ca printre multele greseli, probabil ca relatia trupeasca pemaritala cantareste greu in lista pacatelor.
Citisem viata Sfintei Maria Egipteanca unde am vazut ca s-a luptat cu patimile trupesti exact atatia ani cat a pacatuit cu trupul. Si am zis asta este.. probabil ca voi suferi acest lucru atatia ani cat timp am avut relatia pre-maritala. Dar Dumnezeu s-a milostivit de mine mult mai repede. (dar apoi au aparut ale ispite.. nu pot decat sa ma mir cum se face de nu exista o pauza macar)

Deci ai rabdare.

Cand ma resemnasem cu ideea ca asta este, el nu ma iubeste.. am inceput sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta incercare. Sa stii ca este un lucru surprinzator, a multumi lui Dumnezeu aduce multa alinare si incredere.

Si ca fapt divers, iubirea romantica intre un barbat si o femeie nu este un lucru pentru care merita sa suferi atat de mult. Este destul de inselatoare.
Iti creeaza ideea ca ai dreptul de a astepta de la altul anumite lucruri.. cand de fapt asteptarile trebuie sa fie doar de la tine (nu stiu daca ma fac inteleasa).

Si imi face mie impresia ca adevarata incercare nu este pierderea iubirii, ci pierderea credintei.
Multumeste lui Dumnezeu pentru toate, chiar daca doar cu buzele o faci la inceput. Nu inceta sa te rogi (stiu ca este greu daca esti in deznadejde, dar roaga-te chiar daca o faci cu cuvintele tale).
Pe mine m-au ajutat mult plansurile Sf. Efrem Sirul (cate unul pt fiecare zi a saptamanii). Stiu a fratele Zaharia a spus ca daca sunt fara binecuvantare degeaba sunt, dar deh,.. pe mine m-au ajutat. Deci cere si binecuvantare.

Dumnezeu sa te ajute si sa te ridice. (dar intinde si tu o mana catre El!)

Si spune-ne cand ti se schimba starea.. poate va fi de folos si altora.

salut,mtcrysty17
 

iisus hristos,a venit din dragoste,a daruit iubire si a primit spini,otet si lance-n coaste,in final dandu-si viata ptr. dragostea sa.
cere sa ti se dea sanatate si intelepciune,zi de zi,ceas de ceas.

Dincolo de dovezile istorice legate de existenta lui Iisus Hristos, care pentru multi necredinciosi era un personaj mitic inventat de crestini si despre care se vorbea in Biblie, astazi exista riscul de a vorbi despre Hristos doar ca om nu ca Dumnezeu adevarat si om adevarat care nu doar ne-a dat o Evanghelie ci S-a jertfit ca sa rascumpere omul din robia pacatului.

Andrei, oamenii sunt chemati intr-un mod diferit de Dumnezeu. Noua ni se pare nedrept acest lucru, dar Dumnezeu care cunoaste adancul fiintei noastre ne cheama la El in modul cel mai potrivit. Asa ca daca unuia Dumnezeu i-a raspuns imediat, iar altuia mai tarziu, nu a facut acest lucru din lipsa de timp, ci pentru ca acela era momentul cel mai potrivit de a-i raspunde. Iar daca altii considera ca dupa ani de staruinta nu au primit raspuns, sa ceara in continuare, cu siguranta vor primi raspuns. Imi aduc aminte de cel de la Vitezda, era prezent acolo, desi stia ca nu are pe nimeni care sa-l arunce in apa tulburata de inger. Nu a cerut sa plece, a stat cu credinta ca va fi vindecat. Si ce s-a intamplat? Dupa ani de boala, dar si de credinta a venit nu ingerul, ci Hristos personal si i-a spus ca este vindecat.

Sa avem nadejde!
 

Ai dreptate, Costel,cred ca ma repet spunand sa nu-I fortam mana lui Dumnezeu- stie El cand sa ne raspunda. De cate ori mi s-a intamplat sa-I cer ceva lui Dumnezeu, am asteptat cu nadejde si nu mi s-ar fi risipit nici la capatul vietii, pentru ca Dumnezeu ne da intotdeauna tot ce avem nevoie. Sa nu-i uitam pe preoti, ei ne pot insoti in rugile noastre cu un ajutor foarte mare.Avem atatea exemple in Biblie despre rabdare si asumare. Nu m-am gandit sa separ oamenii in buni si rai, puri si impuri- Dumnezeu le stie pe toate. Si asa cum spunea un confrate, sa cautam intotdeauna ceea ce are bun omul in el.Chiar celor care ne aduc uneori mahniri- daca asta ne apropie si mai mult de Dumnezeu,sa le rugam sanatate si bine, indreptare, sa-i iertam si, daca putem, sa-i iubim. Dumnezeu iarta mult si iubeste mult, neconditionat.Si chiar pe toate nu le putem avea!Dar mai spun un lucru- vrei oameni buni langa tine? Atunci considera-i buni- pentru ei, pentru tine...intr-o zi asa va fi si chiar de n-ar fi, avem dragostea lui Dumnezeu! Si ce frumos este sa nu-i judeci pe oameni- nu stii cat de placut poate fi unul dintre acestia lui Dumnezeu!Si mai am un sfat -sa nu ne formam pareri nefondate despre cei pe care-i cunoastem putin sau deloc- si aici dau un raspuns lui Andreicozia.

..
 

Cristi, te inteleg sa stii, ca am trecut si eu prin asta. Dar suferinta, m-a apropiat de El. Iti recomand sa citesti cartea Sfantului Siluan Athonitul, "Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei". Ai sa gasesti acolo, un lucru asemanator cu al tau, Sfantul Siluan, ostenindu-se foarte mult, si ajungand la capatul rabdarii, a cartit impotriva lui Dumnezeu spunand: "Esti neinduplecat". Restul, ai sa aflii citind cartea. Si vorbeste despre problema ta cu parintele tau duhovnic, daca ai. Doamne ajuta!