Gandul cel bun.
Nu ai trait niciodata experienta asta?

Ştefane tu eşti creştin ortodox? Sau ţi-ai schimbat eticheta şi noi nu ştim? La ce e bună răzvrătirea asta frate? Dă-mi şi mie nişte exemple concrete când sfinţii sau preacuvioşii noştri părinţi s-au răzvrătit împotriva nedreptăţilor, altele decât cele care ar putea schimba dreapta credinţă? Crezi că lui Dumnezeu trebuie să-I spui tu ce are de făcut? Crezi că El nu vede? Unde ne este credinţa? Să nu ne mai mirăm de toate ce se întâmplă, căci noi singuri le generăm prin slaba noastră credinţă.

Sa devii un sfant ca rugaciunile tale sa faca rod rapid si vizibil e greu, de asta cautam scurtaturi.

E mai usor sa strigi lozici(politice) decat sa te sfintesti.

nu frate, m-am facut mormon. Sigur ca sunt crestin ortodox. Dar crestinii ortodocsi NU au o datorie fata de societatea in care traiesc? Adica tu vrei sa spui ca lui Dumnezeu ii place coruptia din Biserica? Lui Dumnezeu i-a placut ca patriarhul Daniel s-a certat cu frate-sau pe la televizor pentru o mostenire? Cum poti sa spui ca noi suntem vinovati prin slaba nostra credinta pentru faptul ca patrirhul ce certa cu frate-sau? Chiar trebuie sa asteptam sa ne cada totul de sus (sa intervina Dumnezeu personal si sa ne rezolva problemele) in loc sa incepem noi sa ni le rezolvam? Stii...Dumnezeu iti da dar nu-ti baga si in traista

Şi totuşi aştept un exemplu pe care ţi l-am cerut. Nu prin răvrătirea faţă de cei mai mari rezolvi problema. Datoria ta este să te rogi nu să sminteşti, datoria ta este să te schimbi tu nu să-i schimbi tu pe alţii prin răzvrătire. Unde e smerenia frate? Crezi că dacă cineva greşeşte Dumnezeu nu vede?

vrei un exemplu? Ok. Ioan Botezatorul care a luat atitudine PUBLICA impotriva tetrarhului Irod care se casatorise cu Irodiada, sotia fratelui sau Filip. Acest fapt era un pacat iar Ioan Botezatorul nu l-a tolerat. Atunci noi cum sa toleram cand vedem ca ierarhii nostrii practica simonia? Acum te intreb eu: cine pe cine sminteste?

Simonia și corupția în general, în Biserică, mi se pare o problemă deosebit de gravă, cu atât mai mult cu cât este smintitoare pentru mulți. Mulți am auzit de ele, nu putem ști exact cât de răspândite sunt și, mai ales, nu știm ce suntem datori să facem.
S-a spus: să ne rugăm; și bine este, mai ales dacă nu suntem într-o poziție care să ne permită luarea vreunei măsuri.

Totuși, gravă mi s-ar părea și minimalizarea păcatului, îngăduința față de el, acceptarea pe motiv că Dumnezeu îngăduie. Dacă Dumnezeu ne-a lăsat nouă pe mână lumea asta, lăsându-ne toată libertatea, inclusiv pe aceea de a face cele mai cumplite păcate, nu înseamnă că, dacă nu intervine atunci când acestea se produc, le privește cu îngăduință părintească. Nu e răspunderea Lui, ci a noastră. El ne-a arătat clar ce trebuie să facem, care e atitudinea pe care trebuie s-o avem față de păcat. Sfinții n-au făcut revoluții, dar au fost fermi cu păcatul, mergând până la martiriu de multe ori pentru refuzul de a-l trece cu vederea.

Trebuie să-i spunem pe nume, măcar, recunoscându-i gravitatea. E foarte grav faptul că din cauza unor astfel de practici celor mai cinstiți și poate mai dăruiți dintre preoți li se blochează accesul la o parohie meritată, în timp ce alții, care fac din preoție o afacere, reușesc.

Nu ne putem revolta, noi știindu-ne datori cu ascultarea de ierarhia Bisericii. Însă ierarhii și cei în măsură să înlăture aceste practici trebuie să nu uite că ei sunt atât slujitori ai lui Dumnezeu cât și ai noștri; căci „cel ce vrea să fie mai mare între voi, să fie tuturor slugă”. Deci datori sunt să audă și glasul nostru, dacă sunt păstori buni, pentru ca și noi să-i urmăm, ascultându-le glasul cu respect și dragoste. Să se întoarcă cu fața spre noi, căci altfel Biserica - și anume ierarhia - riscă să se închidă tot mai mult față de oameni și societate, într-un autism atât de dăunător!
Sunt canoane aspre date de Biserică pentru cazurile de care s-a făcut aici vorbire. Trebuie aplicate acelea, și să se deschidă calea spre preoție celor care au această chemare de la Dumnezeu, prin vocație.
Vrem ca preoții și ierarhii noștri să fie după chipul lui Hristos cu adevărat, pe care Îl urmăm pentru că Îl iubim.

1.asa e, dar Sf Ioan botezatorului nu avea nimeni ce sa-i reproseze,avea o viata morala si o traire extraordinara.

2.Apoi Sf Ioan botezatorul s-a dus la Irod si i-a zis in fata"nu ti se cuvine sa traiesti cu femeia fratelui tau". Nu s-a dus sa il barfeasca pe la colturile templuilu, ca vai ce conducator decazut moral aveti.

3. Asa cum spuneam, Sf Ioan Botezatorul s-a dus si i-a zis direct ceea ce il nemultumea. Nu statea in pustie instigand masele.

Deja vorbim de barfa, in conditiile in care"Intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea".

Si extra: Simonia e una, iar luare de mita ptr dobandirea unei parohii e cu totul alta. Nu ca una ar fi mai putin grava. Rar am auzit de cazuri sa se cumpere harul pe bani, adica un candidat sa fie hirotonit in schimbul unei sume de bani.

Repet ceea ce am spus mai sus după ce am citit nişte comentariile la articolele date la începutul topicului. Un comentator de acolo spunea că aranjamente, inclusiv mituire, nu se fac atât de mult la hirotonia propriu-zisă, ci la examenul de capacitate preoţească. Nu ştiu dacă este adevărat, de aceea am şi întrebat-o pe Maria32 pentru că mi se părea că ştie mai multe. Pe de altă parte, ceea ce aţi scos în evidenţă prin diferenţierea celor două iar nu mi se pare ceva concludent: adică cum vine asta, un preot are dreptul "să mântuiască" mai mulţi oameni şi mai înstăriţi în funcţie de mituirea pe care ar putea să o facă? Stau, citesc, mă întreb şi nu îmi vine a crede: ASTA ESTE BISERICA LUI CHRISTOS? În sfârşit, nu spun mai multe ...

Unde s-a certat la televizor?
Eu n-am auzit decat barfe de la jurnalisti.
Ca si inventia cum ca ar avea o fiica nelegitima..blabla.

Halal credinta, halal credincios daca cu asta te hranesti..