Pentru orbire exista minuni. Pentru vedere slaba exista ochelari. Dar si pentru deznadejde trebuie sa existe ceva, caci altminteri facem voia diavolului. Chiar si in aceste vremuri, poti sa-ti faci propriul rai in sufletul tau. De ce sa asteptam sa ne gasim linistea privind in jurul nostru? Mie mi se pare suficient dac-o gasim in sufletul nostru. Haideti sa fim mai optimisti. Oricum vom raspunde doar pentru sufletul nostru.

Hula impotriva Duhului Sfant este un pacat considerabil. Eu ziceam sa ne incurajam reciproc spre cele duhovnicesti si sa nu demolam prin afirmatiile noastre ravna celor care citesc aceste randuri. De un crestin n-are cum sa profite Biserica. Crestinul merge cu un rost la biserica: sa-si caute mantuirea.

Inca exista preoti si crestini ortodocsi adevarati si o spun asta tocmai pentru ca si eu mai critic aspecte legate de Biserica. Nu e bine sa generalizam. Parerea mea. Daca n-ai gasit preotul potrivit, mergi la altul, dar nu e corect sa-i bagam pe toti in aceeasi oala si sa ne batem joc de cei care chiar si in aceste vremuri cred ca mantuirea e posibila.

Numai ecumenistii considera ca sfintenia e ceva demodat. Sfintii trebuie sa ne fie repere, nu dracii.

Sfintenia e lucru mare, pronuntat prea usor, ca si numele lui Dumnezeu luat in desert de atatea ori... Imi poti spune tu ce este sfintenia? Cum se comporta, cum simte, cum traieste un om sfintit de Dumnezeu? Eu cred ca cel cu adevarat sfant, Sfantul Sfintilor este Dumnezeu, iar cei ce-L iubesc pe Dumnezeu din toata inima sunt sfintiti de prezenta lui Dumnezeu. Pentru toti acestia, Dumnezeu e suficient.

Nu stau la multe vorbe, nu are rost. Totusi, de unde scoti tu asta: Sa inteleg ca au fost mai multi Isusi ( Yeshua)? Scuze, dar chiar nu inteleg...
Deci, cel putin deplasat - ba chiar aberant de-a dreptul. Iar pentru faptul ca nu intelegi, nu e vina mea. Nici nu ai cum, asa cum ai pornit.

Asculta ce spun marii nostri sfinti parinti:
"Ecumenismul este cea mai mare erezie a tuturor timpurilor" !
Daca si cu sfintii parinti te vei contrazice, atunci ... chiar ma retrag si zic: fara rost am vorbit, ca tu nu cauti voia lui Dumnezeu, ci parerea ta cauti sa o aduci in fata. Tu ai parerile tale, pe care cauti sa le satisfaci si atat.

As avea totusi o curiozitate: de unde le scoti? Ai niste intrebari asa, care nu au nicio legatura cu postarea in cauza... Aia cu mai multi Yeshua (!!!) e belea! erai cumva "high" cand ai postat?

Exista muuuulte biserici crestine, toate cred in acelasi Mantuitor, dar se comporta ca si cum nu ar fi acelasi. La asta ma refeream.:)

Sunt si sfinti parinti care nu considera ecumenismul un lucru rau... Nu e relevant. In plus, si patriarhul Daniel este ecumenist, nu?

Eu cred cel mai mult in ceea ce stiu ca este de la Dumnezeu: pacea si respectul dintre oameni, respectiv intre religii, si dragostea, si dreptatea, si adevarul, care sunt de la Dumnezeu.

Pacea dintre oameni, popoare, religii este atunci cand am ajuns la maturitate si intelegem in cugetul nostru ca Dumnezeu e unul pentru toti si ca toti oamenii sunt semenii nostri si ne respectam, chiar daca nu avem acelasi tipar sau aceiasi traditie.
Dragostea lui Dumnezeu este dezinteresata si la fel cei ce iubesc pe Dumnezeu, isi iubesc dezinteresat si semenii.
Dreptatea lui Dumnezeu este impartiala si onoreaza toti oamenii drepti, indiferent de religie.
Adevarul lui Dumnezeu este cu cei care spun adevarul, fara sa se minta si fara sa minta pe altii, in orice conjunctura.

Uite aici chiar tu cu gurita ta ai afirmat ca bisericile NU cred in acelasi Mintuitor, adica continuind firul logicii, ele cred in Hristosi diferiti..
Acum te intreb eu..de unde le scoti?

Draga Antonia.. citesc cu placere toate mesajele tale.
(nimic de "corectat".. daca simti ca ai fost lasata "singura" pe aici este din cauza ce exprimi foarte bine si concis ideile.. nimic de adaugat).
:6:

Este Brahma Dumnezeu? Este Shiva Dumnezeu? Este Krishna Dumnezeu? De Buddha nu intreb, ca nici n-avea pretentii. Este Tao calea pe care ne-a spus Hristos sa umblam? Este Duhul Sfant chi? Este rugaciunea mantra sau meditatie?

Si cel mai important de la Dumnezeu sunt Mantuirea si cunostinta Sa, prin Duhul/revelatie. Eu asa cred. Iubirea pacea si restul sunt doar consecintele. Exista si iubiri si pace mincinoasa si exista pana si "adevaruri" mincinoase (unul fiind ca ne inchinam toti aceluiasi Dumnezeu, numai ca in felul nostru).

Poticneala cea mare nu e ca Il impun oamenii pe Hristos cu forta. Marele circ va fi cand nu vor vrea unii sa primeasca sa se inchine la un loc cu ceilalti, cu "facatorii de pace", si-atunci cel care va tine la credinta sa (poate nici nu-i nevoie sa fie crestin) o sa fie numit fundamentalist care face dezbinare, care nu iubeste si nu vrea pace. Si-asta numai pentru ca a zis, in lacasul lui de cult, ca Iahve nu e acelasi cu Allah, de exemplu.

Am spus respect pentru credinta altuia, care nu inseamna renuntare la credinta ta. Respect, asa cum pretindem si noi de la altii. Crezi ca daca bagi unuia pe gat ceea ce crezi tu, acela va crede? Sau crede mai degraba in credinta pentru care are toata convingerea? Si de ce se spune sa-L iubim pe Dumnezeu cu tot cugetul nostru? Pentru ca daca nu e in inima credinta si dragostea de Dumnezeu, nu e nicaieri. Cred ca intelegi gresit ceea ce vreau sa pun. Poate nu m-am exprimat eu bine?

Iubirea si pacea mincinoase sunt atunci cand omul se minte pe sine si pe altii si nu este onest cu ceea ce crede, sau se fals-converteste dar nu cu inima si convingere, doar pentru ca poate scoate niste avantaje din noua convertire.
(la capitolul convertiri, crestinii sunt campioni, ceea ce nu poti spune despre evrei, de exemplu.)

Pentru mine poporul evreu este un exemplu de credinta adevarata.

Pai nu, dar de ce crezi ca baga cineva ceva cuiva pe gat? Asta fiind forum e normal sa isi apere fiecare credinta in scris, lasand impresia ca se impune. In realitate am fi plini de tact prin aceea ca am tacea sau am refuza sa batem apa in piua pe anumite subiecte mai delicate. Cred ca ar trebui sa ne delimitam putin de ceea ce se intampla pe forum pentru ca totusi dialogurile si conflictele de-aici nu se regasesc si-n viata reala (cel putin asa-mi place sa cred :P).
Eu n-am deloc complexul asta ca noi (adica ortodocsii) bagam ceva pe gatul cuiva sau ca nu-i lasam sa respire in legea lor.

PS: Evreii la care te gandesti tu, probabil la cei ortodocsi, care tin traditia si-asa mai departe, cred ca au ramas si ei destul de putini.
Si nu cred ca e atat de usor sa te convertesti, pentru ei credinta e strans impletita cu apartenenta la poporul lor, ceea ce nu e valabil pentru crestinism, care imbratiseaza intreaga faptura umana indiferent de rasa/nationalitate.