Sau pur si simplu sunt singuri si au nevoie de cineva care sa-i iubeasca, cu un psihic tare, care nu reununta asa de usor in ai face sa treaca peste probleme. Nu cred ca sunt bolnavi psihic, dar unii sunt mai puternici, altii mai slabi si toti raspundem in fata provocarilor in mod diferit.

Raspundem diferit in fata "provocarilor", in functie de credinta sau necredinta noastra , de trairea noastra in adevar si lumina sau de negarea oricarei valori. Teribilismul si nesabuinta unora, imbraca forme de manifestare dintre cele mai ciudate, mergand pana la depersonalizare , unde psihicul e guvernat de impulsuri necontrolate de moment, ce pot fi uneori fatale celui in cauza. Efectul de turma si in cazul asa zisului curent Emo isi spune cuvantul.

Este adevarat, curentul EMO este o nenorocire, dar pana nu esti putin dezechilibrat psihic, nu incerci sa iti iei zilele ( eu stiu pentru ca eu insami am trei tentative de suicid in trecut si ma rog Bunului Dumnezeu sa ma fereasca pe viitor de asa ispita groaznica!)

SLABI DE INGERI MI SE PARE MULT MAI CORECT!

poate, stie Dumnezeu cum, dar nici echilibrat nu poti fi.
Normal e sa ai dragoste de viata.
Cand nu mai ai si viata ti se pare chinuitoare este usor sa cazi in deznadejde si de aici primejdii mai multe.
Sa ne fereasca Bunul dumnezeu de deznadejde si de lipsa credintei.

Asa este euftalia, sinuciderea dovedeste si necredinta. Crestinul adevarat crede ca Dumnezeu ii poarta de grija si ca nu ingaduie sa fie ispitit "mai mult decat poate". Nu doar ca il poate izbavi din orice rau venit asupra sa, dar il poate si ajuta sa il infrunte pe acesta pentru folosul sau real si vesnic.

Poate nu chiar necredinta! Nu putem afirma categoric si transant asa ceva. Sunt clipe grele, unice, in viata fiecaruia. Unii mai denumesc astfel de perioade cumpane, incercari, etc. Nu putem judeca noi insine astfel de clipe, perioade ce apartin vietii cuiva. Ar fi si nedrept si nici obiectiv. Apoi ce as-i vrea sa adaug, ca multe din marturisirile facute la Sf.Spovedanie, au si incercarea sau gandul sinuciderii. Problema nu trebuie tratata superficial, sau aplicand sabloane , ci trebuie analizat fiece caz in parte. Au fost si probabil mai sunt oameni in credinta si cu pregatiri diverse, care au cedat , acelei clipe de disperare, deznadejdie., pe fondul unui soc si a neputintei de a invinge cele pogorate in rau asupra lor. Dumnezeu va judeca cel mai bine fiecare fapta , ficare gest al nostru. In suicid, teoria in multe cazuri nu corespunde intru totul celor intamplate practic. Singura certitudine este pacatul insusi, in rest sunt mai mult speculatii.

Cristi, daca ai credinta nu ajungi la disperare si deznadejde. Sa nu uitam ca nici o arma nu este mai eficienta in mana diavolului ca deznadejdea. Tocmai de aceea el nu este atat de multumit cand pacatuim, ca atunci cand deznadajduim. Necredinta rodeste deznadejdea si aceasta da nastere gandurilor care te despart de Dumnezeu.

Nici nu ma indoiesc de cele ce spui, nici un moment, dar vezi tu draga Costel, drumul spre pocainta este extrem de stramt si anevoios si un pas gresit, poate genera in unele situatii o catastrofa pentru cel in cauza . Mai este o framantare de a mea si poate si altii si-au puso, si anume nu de putine ori, semeni de ai nostri ce au esuat de nenumarate ori in incercarea de a-si lua viata. Sunt cazuri incredibile Costele , unde interventia, ajutorul Divin este evident, unde Dumnezeu a intervenit in insasi voia libera data, voie ce i-a impins pe multi la gesturi necugetate. Este o vorba"i-a dat Dumnezeu zile". Prin aceste exemple de salvare Divina, de fapt fac parte din pedagogia Divina, intru trezirea celor ce vor sa urmeze aceste cai complet gresite. Mai exista si judecatile de nepatruns si de neanteles pentru noi a voi Lui Dumnezeu.

Eu tot nu am priceput de ce Dumnezeu ii lasa pe unii sa se sinucida si pe altii nu?