In teologia unor Sfinti Parinti a existat un amestec intre "culturile pagane" si crestinism (nu ortodoxie - ortodoxia este unul din rezultatele acestui amestec).

Sfintii Parinti aveau pareri diferite referitor la ceea ce se intampla intre momentul mortii si cel al invierii. Unii Sfinti Parinti, din primele veacuri, neatinsi de cultura pagana, credeau exact ce spune Sfanta Scriptura si contraziceau invataturile straine. Spre exemplu, iata ce spune si Sfantul Iustin Martirul, in lucrarea "Dialog cu iudeul Tryphon", cap. 80.
"Daca intalnesti persoane care isi zic crestini, dar care neaga invierea mortilor si sustin, dimpotriva, ca sufletele lor vor fi luate la cer de indata ce mor, pe acestia sa nu-i socotesti crestini".

Ce ziceti? Credeti ca Sfantul Iustin Martirul a avut o credinta drapta?

Unul si acelasi Sfant Apostol vorbea si despre "lepadarea cortului" si despre "despartirea de trup" (care, de fapt, inseamna acelasi lucru). Este vorba despre Sfantul Apostol Pavel (vedeti 2 Corinteni cap. 5). Acelasi Sfant Apostol avea credinta ca la revenirea Domnului si invierea mortilor, toti vor scapa de trupul (cortul) acesta plin de putrezire si vor primi unul de neputrezire: "Deodatã, într-o clipealã de ochi la trâmbita cea de apoi. Cãci trâmbita va suna si mortii vor învia nestricãciosi, iar noi ne vom schimba. Cãci trebuie ca acest trup stricãcios sã se îmbrace în nestricãciune si acest (trup) muritor sã se îmbrace în nemurire."(1 Corinteni 15:52,53)

Cred ca acum lucrurile sunt limpezi (daca-i dam crezare Sfantului Apostol Pavel, in toate). Banuiesc ca nu mai credeti, ca Sfantul Apostol avea nadejdea ca-si va lasa hoitul, si fantoma lui (de om mort) o va lua la deal sa se intalneasca cu Mantuitorul.

Exact. O spune Sfanta Scriptura:"si Moartea si Locuinta mortilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua."(Apocalipsa 20:14)

Deci moartea a intaia este inconstienta (nici buna nici rea,doar neant) iar moartea a 2 a este iadul,suferinta,osanda vesnica ? Pai atunci nu e mai buna moartea a intaia,pt cei pacatosi?La ce sa mai fie sculati din neant pt a fi chinuiti?zic si eu...

Insist. Ce erau duhurile din inchisoare? :)
Si pe acelasi fir al ideii, care este diferenta dintre duhul omului si suflarea Celui Atotputernic?

Nu este o aluzie ci o referire directa la INVIERE. In alt loc, Mantuitorul spune despre trecerea de la moarte la viata(inviere), a celor ce cred in EL (Ioan 5:24).



Nu vom muri in veac, dupa ce ne va invia Domnul. "Voia Tatãlui Meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede în El, sã aibã viata vesnicã, si Eu îl voi învia în ziua de apoi."(Ioan 6:40).

Greu va este sa credeti in inviere. Mai bine credeti in fantome nemuritoare. Si, cand te gandesti ca Domnul si Apostolii Sai ne-au lasat scrise pagini intregi despre inviere, ca baza a credintei crestine. Degeaba "a strigat" Sfantul Apostol Pavel despre "insemnatatea invierii" (vezi 1 Corinteni 15:12-58 - unde Sfantul Apostol vorbeste numai despre INVIERE). Unii cred tot in fantome nemuritoare, anuland revenirea Domnului si invierea mortilor.

Corect. Pentru cei pacatosi este mai bun un somn, fara constienta (moartea intaia). Dar, si ei vor fi inviati pentru judecata:"Cãci toti trebuie sã ne înfãtisãm înaintea scaunului de judecatã al lui Hristos, pentru ca fiecare sã-si primeascã rãsplata dupã binele sau rãul pe care-l va fi fãcut cînd trãia în trup."(2 Corinteni 5:10).

Numai ca, cei pacatosi, nu vor fi chinuiti o vesnicie pentru cativa ani cat au trait in pacat. Fiecare isi va primi pedeapsa (se vorbeste totusi de un chin, de o scrasnire a dintilor) dar, in final "vor suferi pedeapsa unui foc vesnic", adica vor fi nimiciti pentru totdeauna.

Acum ne puneti in carca si vorbe pe care nu le-a scris nimeni. Credinta in sufletul nemuritor nu anuleaza in niciun chip Invierea. Ea e necesara pentru ca omul sa fie desavarsit.
Ce erau duhurile din inchisoare?

Ai rabdare stimabile. Vezi ca nu am stat deloc.

1. Se vorbeste de duhurile din inchisoare din vremea lui Noe. In vremea lui Noe, pamantul acesta era ca o inchisoare (cum este de fapt si in zilele noastre). Adica, era un loc plin de lucruri dezgustatoare, de unde ai fi vrut sa scapi (banuiesc ca ai acelasi sentiment). Domnul, prin Duhul Sfant, a vorbit tuturor. Dar, duhurile oamenilor nu au ascultat. Se stie ca Noe a muncit cam 100 de ani la construirea corabiei. Iar oamenii, in loc sa creada si sa se pocaiasca, si-au batut joc de Noe si credinta lui, pana a venit potopul, din care au scapat doar 8 suflete.

2. Diferenta dintre duhul omului si suflarea Celui Atotputernic:
" Dumnezeu, cãruia Îi slujesc în duhul meu," (Romani 1:9)
"Fiti plini de rîvnã cu duhul. Slujiti Domnului".(Romani 12:11)
"cãci mi-au rãcorit duhul meu si al vostru."(1 Corinteni 16:18)
"si sã vã înoiti în duhul mintii voastre,"(Efeseni 4:23)

Din exemplele de mai sus, se vede ca duhul omului poate semnifica simtirea si cugetul omului.

Suflarea Celui Atotputernic este puterea de viata."Domnul Dumnezeu a fãcut pe om din tãrîna pãmîntului, i-a suflat în nãri suflare de viatã, si omul s-a fãcut astfel un suflet viu."(Facerea 2:7). A nu se confunda suflarea de viata cu ceva constient.

"Sufletul omenesc - are oarecare corporalitate. Dar el nu e nemuritor prin firea sa pentru ca ar insemna ca e necreat. Dumnezeu singur este necreat si fara principiu. Daca sufletul ar fi nemuritor prin sine, el ar fi o parte din Ratiunea suverana. Ar insemna sa se suprime diferenta intre creatura si Creator. Sufletul este creat si deci muritor prin firea sa. Dar Dumnezeu poate face sufletul nemuritor pentru ca acesta sa primeasca recompensa sau pedeapsa eterna. Sufletul are viata nu prin sine, ci prin participarea la izvorul vietii, care e Dumnezeu. Dupa moarte, sufletele oamenesti, cu exceptia acelora ale martirilor, merg la iad unde stau pana la sfarsitul lumii. "

Cam aceasta e filosofia Sfantului referitoare la suflet rezumata in cateva cuvinte. Intarita de: a zis Sfântului Iustin eparhul: "Voi credeţi, că dacă veţi fi omorâţi va veţi sui la ceruri, şi veţi lua vreun bine?" Iar el zise: "Nu ni se pare, ci suntem adeveriţi, cum că îndată ne vor primi bune răsplătiri şi desfătată primire". Şi aşa li s-au tăiat capetele. .

Nu stiu ce sa zic..Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful s-a născut către anul 114 în Sichem, un vechi oraş al Samariei, din părinţi greci păgâni.

ILogosul are rolul principal in actul creatiei, al pregatirii umanitatii pentru mantuire si al mantuirii propriu-zise. Epitetul de "Prim nascut" pe care-l da Fiului, arata rolul de instrument pe care Acesta il are in lucrarea creatiei, a carei cauza este Tatal. Sf. Justin este subordinatianist. Fiul este Primul nascut al Tatalui, dar si Unul nascut. El e adorat in al doilea rand: El e prima putere dupa Tatal. Tatal L-a nascut inaintea tuturor creaturilor, in vederea aducerii acestora la existenta. Logosul are deci un inceput, care precede cu putin pe acela al lumii.
Dintre cate stiu, Dumnezeu este Unul în fiinţă, întreit în ipostas, unit inseparabil, cosubstanţial, coegal şi coetern.

Ce vorbe v-am pus in carca?


Hai ca m-ati bagat in ceata. De ce mai credeti in inviere daca sunteti nemuritor? De ce sa mai credeti in promisiunea Domnului, ca va reveni pentru a ne lua cu El (Ioan 14), daca va duceti in rai fara sa-L mai asteptati.

Eu am raspuns la aceasta intrebare insistenta (la care as fi raspuns oricum). E randul dvs. sa raspundeti. Reformulez intrebarea: ce erau duhurile din inchisoare, din vremea lui Noe(caci, despre acea vreme se vorbeste)?