Pentru tine poate fi si gaina barza, asta nu demonstreaza decat ca e parerea ta...
O vorba spune: 'Cand ai in mana un ciocan, toate in jur ti se par cuie." Asa si cu halucinatiile: cand tot ce ai e vocea celui rau e normal sa ai pe lista doar halucinatii. Dar lumea e ceva mai mare de atat.

Apropo de medicina, nu prea dau doi bani pe parerea ei in materie de spiritualitate...Lucrurile spirituale pot fi analizate numai de oameni spirituali. Un roman a stat trei zile la morga, apoi a inviat si a povestit ce era dincolo. Raspunsul doctorului: "Stiu, am mai auzit de la alti pacienti, dar nu vrem sa credem". Na, poftim inteligenta...

Da, dar nu dovedeste in nici un fel ca faptul ca erau credinciosi a ajutat cu ceva in cazul descoperirilor respective.

Mai mult, afirmatia ta scrisa cu majuscule mai sus ar nevoie, inainte de toate, de o definire a termenilor. Ce intelegi prin credinta? E un cuvant cu un sens foarte larg, la fel cu un alt cuvant aruncat degraba in discutii, si anume "spiritual/spiritualitate".

Credinta e prezenta si la un deist relaxat, si la un habotnic care vede pe peste tot numai draci si ingeri. Ambele atitudini in fata divinului intra sub incidenta cuvantului "credinta", pentru ca ambii cred.

Dar spune-mi, te rog, care din pozitiile de mai sus crezi ca va fi imbratisata de un om de stiinta, care traieste din gandire rationala si critica?

Uite un citat din Einstein:

“I believe in Spinoza's God who reveals himself in the orderly harmony of what exists, not in a God who concerns himself with fates and actions of human beings”

Deci da, ratiunea unui om de stiinta poate fi compatibila cu un [i]anumit[i]gen de credinta.

Am raspuns in mare parte mai sus, eu am scris treaba aia, nu cocacoc.

Deci da, ratiunea unui om de stiinta poate fi compatibila cu un anumit gen de credinta.

Ok, atunci haide sa vedem un gen de credinta compatibila cu ratiunea unui mare om se stiinta.

O sa dau doar doua nume, deocamdata:

1. Georges Lemaître - cam ce fel de credinta crezi ca avea el ?

2. Blaise Pascal - aceeasi intrebare.

Acum aplica exact replica de mai sus "dovezilor" crestine.
Faza cu morga si "nu vrem sa credem" e exact genul de legenda urbana in care ai tu nevoie sa crezi. Un film, o stire, nimic. Dar pentru ca iti convine, crezi fara dovezi in orice aberatie.

Ne invartim in cerc. Tocmai spusesem ca un crestin Il cunoaste pe Dumnezeu pentru ca relationeaza cu El. Asa cum il cunosti tu pe tatal tau sau pe primar...e ceva absolut palpabil , desi nu e fizic. Eu pot sa strig doua ore ca tatal tau nu exista, ca ti se pare, ca a vorbit radioul si nu tatal tau...dar tu stii ca e tatal tau...pentru ca relationezi cu el.

Dar nu m-ai lamurit cum stii ca nu e halucinatie. Noi stim ca e, dupa experimentele stiintifice :)
Diferenta e ca tatal meu are foarte multe dovezi care sa-i ateste existenta. Indiferent de credinta cuiva, tatal meu exista si pot demonstra asta. Atat direct, cat si indirect. Pot sa-ti arat poze, sa ti-l aduc in persoana sa-l cunosti, sa ne facem teste ADN sa vezi ca intr-adevar mi-e tata samd. Si repet, indiferent de credinta cuiva, dovezile respective exista. Si nu se rezuma la marturiile unor oameni care foarte usor ar putea fi catalogati ca partinitori.

Tu poti sa faci acelasi lucru cu D-zeu? Arata-mi o dovada concreta in favoarea D-zeului tau, care sa fie de necontestat, indiferent de credinta cuiva. Arata-mi cum fac diferenta intre D-zeu si unicornul roz pe care il vad doar cei care fumeaza un joint.

Iesi afara, pe strada, si priveste in jurul tau. Aia e dovada concreta.

Priveste-te in oglinda, a doua dovada concreta.

In ceea ce priveste diferenta, baga un joint (nu in Romania, ca e ilegal; eventual, baga o vodca) iar a doua zi roaga-te. Vei sesiza diferenta.

De altfel, sa stii ca nu degeaba se numeste credinta credinta. Credinta doar in temeiul dovezilor concrete e o absurditate si o contradictie in termeni. Dovezile concrete exista, ele te pot impinge spre credinta; dar in final, credinta este ceva asumat.

Mai spun o data; tu te uiti la omul care mananca, iti ofera si tie, dar refuzi sa iei si sa mananci pana cand nu ti se va demonstra ca e bun la gust.

Nu am ceea ce tu numesti dovezi concrete in favoarea existentei lui Dumnezeu. In afara de mine, tine si toata lumea inconjuratoare, creata atat de perfect , cu legi neschimbate de mii de ani, incat sigur nu poate avea originea intr-o supa, nu am alte dovezi...

Dumnezeu a creat lumea fizica si pe cea spirituala. Tu vrei sa-ti demonstrez ca Dumnezeu exista cu dovezi exclusiv fizice. Singura dovada fizica este insasi lumea fizica. Dar lumea fizica este doar o creatie. Daca vrei sa vezi Sursa ei trebuie sa privesti in lumea spirituala. Din cauza pacatului ochii omului s-au inchis si nu mai vede in lumea spirituala. Insa cei ce se apropie de Dumnezeu reusesc sa Il vada...si ei stiu ca exista.

Daca eu ma insel nu pierd nimic. Dar daca tu te inseli piezi totul.

Un ateu nu poate face diferenta intre halucinatie si, sa spunem, o viziune a unui inger.

Pentru ca o halucinatie este o peceptie fara obiectul de perceput.
Viziunea de la Dumnezeu este in legatura cu o persoana reala.

Dar ateul a hotarat ca aceasta persoana nu exista.
Cum va putea face el diferenta? Este o imposibilitate logica.

Intotdeauna, pentru un ateu, viziunea dumnezeiasca sau rugaciunea sau orice forma de comunicare cu Dumnezeu vor considerate halucinatii intrucat pentru ateu Dumnezeu nu exista.
Daca ai pus un zambet, inseamna ca esti si tu convins ca este doar o gluma.

Tocmai ca privitul pe strada si in oglinda imi sunt argumente ca nu existe vreun creator. Cel putin nu unul prea inteligent! Avem o groaza de defecte iar perfectiune invocata de unii este doar de fatada si ascunde multe defecte.
Tu daca te privesti in oglinda chiar ai impresia ca esti creatie unei fiinte supreme? Eu as merge pe varianta aroganta+narcisism. Daca esti vreun fotomodel, uita-te atunci pe strada sa vezi defecte garla!