Ma bucur ca ti-a/ v-a placut; totusi toate acestea doar cu Taina cununiei, altfel ne complacem in pacat. Doar prin Sf. Taina a Cununiei cei doi devin unul!
Iata ce se spune in aceeasi carte si despre duhovnic, ceea ce are menirea sa completeze cele de mai sus:
"Părintele duhovnicesc are de împlinit două condiţii.

Mai intai, trebuie să fie competent în toate cele despre care vorbeşte. Aici se cuvine o nuanţare: un călugăr, dacă e foarte experimentat într-ale războiului nevăzut, poate călăuzi şi el, în drumul lor, persoane căsătorite, căci tot de război nevăzut e vorba şi aici: tot de lepădare de sine, tot de ne judecarea aproapelui, tot de a-ţi iubi aproapele ca pe tine însuţi şi aşa cum îl iubeşte Hristos, tot de renaşterea în Duh...

A doua conditie, care e egală cu prima, dacă e împlinită, este curăţia în cele ale credinţei, adică ortodoxia mărturisirii; căci, în acest domeniu, o cât de mică deviere provoacă întotdeauna aberaţii spirituale şi, deci, o scădere a puterii de discernământ mereu păgubitoare."

Iata deci, ca nu se spune nicaieri in carte ca preocuparea primara in casnicie este cautarea si asigurarea placerii. Ea este o urmare fireasca a unirii celor doi intr-un trup, dar scopul ramane mantuirea, ca ne dam seama sau nu.

Curatenia sufleteasca este esentiala.

Daca insa copilul incepe prea de timpuriu viata sa intima, in lipsa Tainei Cununiei, fie benevol sau fortat, sufletul lui pierde dispozitia naturala de a-L mai cauta pe Dumnezeu. Va cauta in schimb un dumnezeu , care sa il satisfaca tot mai mult fizic, in vreme ce sufletul trece pe ultimul plan.
Bine zicea Zaharia de transformarea omului in capre si catei; foarte sugestiv, indiferent ca ne place sau nu. Urmarea este o neliniste si o cautare continua in vederea satisfacerii dorintei.

Comparativ avem institutia casatoriei, in care barbatul si femeia sunt UNUL, adica o cetate trainica, in care fiecare din soti se simte in siguranta. Observam ca atunci cand unul din soti "calca stramb", celalalt sot, fie barbatul ori femeia, se simte tradat, scarbit si pe buna dreptate. Atunci simte ruptura acestei unitati ca pe o tragedie, pe care nu o credea posibila. Chiar si atingerea devine imposibila; atunci simte in suflet si trup existenta pacatului in celelalt, cu care nu doreste sa aiba partasie.

Cel, care isi incepe viata de copil, nu are posibilitatea de a apela la Taina Cununiei, fiind o victima usoara a patimei, pe care datorita mediului o considera normalitate si de care nu considera ca are de ce sa se fereasca. Singura preocupare a acestuia va fi de acum inainte doar gasirea un partener in vederea satisfacerii instinctelor, sau cum spune Sf. Apostol Iuda: "cele ce, - ca dobitoacele necuvântătoare, - ştiu din fire", nefiind vorba nici de iubire, nici de daruire, ci doar de un simplu act egoist de satisfacere.
Mie personal mi se pare o barbarie.
Omul, cand face un lucru, trebuie sa poata fi responsabil de decizia sa, nu sa fie impins de la spate, luat de val, de moda, etc.

In cazul in care va intrebati, va spun ca si noua ni s-a facut educatie sexuala in clasa a 6.la scoala, dar nu ni s-au prezentat filme si nu ni s-au dat la sfarsit prezervative; nici nu si-a inceput vreunul dintre noi viata la acea varsta, ci am mai asteptat sa ne mai coacem.

Fratilor si surorilor participanti la aceste discutii ! Cu aceasta postare a mea nu voiesc nici pe departe de a stimula, sustine sau incuraja nici una din tabere cum de asemenea nici sa inhib sau sa suprim atitudinea vreunui user. Doresc doar sa spun ca ortodocsii traditionalisti au aratat asa de frumos si in demonstratii limpezi ca la ceea ce nu este de la D.zeu nu i se da atentie decit pt. a fi cunoscut ca rau si a fi evitata. Nu toate lucrurile sunt de la D.zeu precum nici toate lucrurile nu sunt inchinate si oferite Lui chiar daca noi din nesocotinta noastra vehement sustinem sus si tare contrariul .
Lucrurile devin si mai limpezi atunci cind este vorba de sex , fie el normal sau variant. Cineva considera ca este excelent de potrivit ca si copii de la fragede virste(6-7 ani) sa inceapa sa invete ce este sexualitatea . Dar nu va mira si nu va intriga ca in aceste tari copii nu sunt invatati de la aceste virste cine si ce este D.zeu ? Fara sa ai o savanta cunoastere a sexului din frageda pruncie se poate trai f. bine ! Mii de ani omenirea nu a stiut (sau a stitut, si adevarul acesta este, dar nu a fost o ,,demnitate") asta si ea a continuat sa se perpetueze, fara sa sufere de boli genitale deosebite sau dezastruoase, fara sa dobindeasca depresii, frustrari , alienari si fara a accede la perversiuni pe o sacra atit de mare incit sa creada perversiunile o ,,virtute" binecuvintata de D.zeu !
Dar fara a sti si a-l cunoaste pe D.zeu, cine este el si de ce este important sa stim si sa traim cu el si in el este f. grav iar pierderea produsa de aceasta necunostinta nu afecteaza viata aceasta efemera , paminteana, ci ne afecteaza existenta eterna din cealalta lume deoarece D.zeu exista si se manifesta indiferent ca voim sau nu !
Pt. mine este curios sa fi un om scolit care sa ai pretentia ca meriti sa te numesti master sau doctor (doctor= atoate stiutor) dar sufletul tau sa fie pustiu de dumnezeire . Adica sa nu cunosti mai mult decit citeva notiuni , pe care sa le pui cap la cap prost si sa nu arzi de dorinta de a-l cunoaste si iubi cit mai bine din momentul in care te-ai convins ca El exista . Atunci la ce iti foloseste toata scoala ta ? Ce a facut scoala ta cu tine ? Sa te incuie in mofturile tale intelectuale si in savantlicurile ieftine si a te tine constant departe de dumnezeire ? Sfintii atunci cind se rugau , adica atunci cind cugetau si vorbeau cu D.zeu sunt descrisi adeseori ca luminindu-li-se fata cu o lumina care nu era paminteana; ca mireasma sfintelor moaste emana o mireasma de parfumuri combinate dar greu de descris in cuvinte si impresii pamintene; ca vedeniile avute de sfinti in care li se prezenta Raiul au o frumusete si o liniste ce nu poate fi descrisa in cuvinte si imagini pamintene . Nu am auzit insa de nici un profesor universitar ori de vreun academician sau savant sa fi fost daruit cu aemenea daruri, sa i se fi luminat macar o data fata cind perora la vreun congres de lumina dumnezeirii , desi si ei or fi muncit pt. a ajunge la rangul mindriei lor ! Deci stiinta este f. buna dar doar acolo unde este locul ei si nu mai ales in a-l cauta pe D.zeu prin stinta sau a-l masura pe el cu aceasta ! Asadar, D.zeu este neindoielnic prezent in toate lucrurile, mai putin in pacat (in imprejurarile si faptele de pacat) si pt. el ar trebui sa lasam libera inclinarea nativa de a-l cunoaste din ce in ce mai mult si mai bine ! Ar trebui sa ne dorim din tot sufletul sa traim cu adevarat duhovniceste , sa placem cit mai mult lui Hristos, sa ne ferim din ce in ce mai mult de pacat, sa il cautam si mai mult cu fiecare rugaciune si fapta buna marturisitosre de Adevar. Nu ar trebui sa ne rasvratim a primi canoanele asa cum ni le-au lasat sfintii, sa atentam la buna rinduiala si dreapta socoteala a postului, a slujbelor , a portului, a comportamentului in general ci sa cautam sa fim primii in a-i placea lui D.zeu fiind astfel exemplu intaritor si pt. cei incepatori sau aflati in ispite ori lapsi la primele lupte de marturisire.
Iar daca avem maturitatea de a sti si cunoaste multe despre lume si viata, despre om si sociatatea in care traieste , despre ce este familia, copii, scoala si care sunt rolurile lor de ce pierdem pe zi ce trece capacitatea de a mai recunoaste ce este pacat si ce nu ? Nu ne sperie o stare in care lucruri condamnate de morala laica (nu mai vorbesc de cea duhovniceasca !) noi nu le mai putem deosebi de cele bune si incercam constienti sa rasturman stari firesti si de normalitate doar din motivul ca nu voim sa luptam cu satana, cel ce isvoraste toata rasvratirea si razboiul cel rau impotriva firescului , impotriva lucrului cuminte, asezat duhovniceste. Ne spun parintii ca cel care se alinta si se ingina cu ispititorul nu mai scapa de el decit f. greu si de obicei salvat de altii !
Eu fratilor desi sunt medic nu am auzit sau citit pina in prezent sa fi existat cupluri atit de nestiutoare in ale vietii intime incit atunci cind a sosit sorocul femeii medicii sa trebuiasca sa-i faca incizia pt. cezariana la axila deoarece din nestiinta ei au gresit locul cind au facut dragoste . Despre sex toti afla si cunosc atit nativ cit si intentionat tot ce ii este necesar si inca si anomaliile de comportament sexual . Toti cunoastem dar cu parere de rau surorilor nu toti si facem asa ceva si inca si mai tare nu toti ne alintam cu diavolul si il lasam sa ne imputa imaginatia si gindirea cu idei si imagini patimase aruncindu-ne in pacat, in nefiresc, in animalic . Se spune ca in familiile induhovnicite omul firesc pune gura pe gura si inima pe inima pe cita vreme in familiile in care satana este seful gura se pune pe dos iar carnea pe carne , sufletului nemairaminindu-i decit sa fie haituit in senzatii dar fara a-si gasi odihna ! La primii postludiul este odihna sufletului de celalalt pe cind la cei din urma este incordarea carnii !

Am discutat aici lucruri uneori rusinoase dar sustinute cu atita vehementa mai ales , culmea, de femei , prefacindu-ne uneori cum ca D.zeu a ajuns sa fie depasit de stiinta(vai de el daca ar fi fost asa, ce dumnezeu ar mai fi fost ?!) iar alteori bagindu-i vina Lui insusi, vina ca ingaduie ca haina de lumina care ne-a daruit-o la botez sa o terfelim si sa o innamolim in obscenitati deosebit de nefiresti (asta nu ca ar exista si obscenitati mai firesti !) . Daca chiar si omul a ajuns sa faca asemenea gesturi animalice asta nu inseamna ca ele sunt firesti pt. om . Atunci le-am fi facu toti . Stiu ca foarte multi fac asa ceva dar tot nefiresc sunt si mai ales au plata grea la D.zeu ! Perversinunile mari si mici nu sunt de la D.zeu si nici nu il slavesc pe El, iar cei ce practica asa ceva se fac vinovati de 4-5 ori printr-un acelasi pacat deoarece nu cunosc si nu respecta canoanele, nu citesc pe sfintii parinti si nu procedeaza dupa invatatura lor, smintesc pe partenerii si semenii lor in loc sa se opuna la asa ceva , indrasnesc asa ,,murdari" cum se fac ei sa intre si sa calce in locurile sfinte sau chiar sa ceara unirea (impartasirea ) cu sfintele taine dar mai ales se fac vinovati de moarte prin faptul ca odata cu faptele lor si cu ei acestia il pun pe Hristos insusi sa se desferineze deoarece la botez si la impartasirile anterioare l-au primit pe Hristos in ei fiind purtatori de Hristos permanent ! Nu s-a auzit la botez cintarea : citi in Hristos v-ati botezat , in Hristos v-ati si-mbracat ?
Vai de cei care in cunostinta de cauza fiind indrasnesc sa practice asa ceva . Sau asa repede ati uitat cuvintele Mintuitorului care spune : ,,... daca nu ati fi stiut ati fi fost fara de pacat dar pt. ca stiti indoit va este voua osinda ! "

Asadar, spuneti fiecare cum si ce credeti dar dupa parerea mea zile bune pe ei si pe copii celor care practica si practica asa ceva , nu ii asteapta !
,, Nu cel ce-mi zice mie Doamne, Doamne, v-a intra in imparatia cerurilor , ci cei ce fac voia tatalui meu " Ori eu nu am auzit sa fie vreo porunca de la D.zeu ca sa facem desfrinare contra firii , ba din contra spune prorocul David ,, Omul in cinste fiind s-a alaturat dobitoacelor si s-a facut asemenea lor " !!

Si cita energie si vehementa depun fratii sustinatori ai sexului firesc si nefiresc sa ne convinga ca fara a sti si a practica asa ceva nu se poate trai f. bine ! Oare tot atit de asiduu se roaga in fiecare zi, si tot asa de asiduu fac poruncile lui D.zeu , si tin si posturile si mai fac si milostenie , precum bunii crestini ? Eu ma indoiesc suficient de mult ! Persistenta acestui comportament arata multul curaj pe care il au unii in lupta cu D.zeu . Dar nici nu stiu cu cine se lupta !!! Fereasca D.zeu cind v-a veni ceasu pt. plata pacatului !

Dar cine dintre noi aici a zis asta?

Nu e important cine a spus, ci ce s-a spus...

Nu strica putina teorie...
 

Sf. Ioan Damaschin:

Trebuie sa se socoteasca placeri bune acelea care nu sunt insotite de durere, care nu pricinuiesc cainta, care nu nasc alta vatamare, care nu trec dincolo de masura, care nu ne sustrag mult timp de la lucrarile noastre importante si care nu ne robesc.

Eu mai mult decat ce se scrie in capitolul respectiv din cartea pe care ne-ai recomandat-o,Miha-Anca,chiar nu am ce sa adaug,ar fi de prisos.
Si nu am minimalizat vreodata importanta Tainei Cununiei si nici nu am sustinut ca placerea carnala ar fi scopul acesteia,dar nici nu pot gandi in extrema cealalta cum ca unirea dintre doi oameni trebuie sa aiba ca scop doar nasterea de prunci.
Dar,nu m-as putea exprima mai potrivit (dovada este ca nici nu am facut-o,probabil de aceea am fost inteleasa gresit) decat autorul respectivei carti pentru a carei recomandare iti multumesc din nou si mai mult de atat,o sa o caut sa o cumpar.Sper ca inca se mai gaseste in librarii sau se poate comanda de pe internet.

Are importanta, pentru ca din mesajul tau de mai sus se intelege ca contrazici pe cineva de aici. Or nu contrazici (in acel mesaj), si nici Laroche.
Dar ce mai conteaza, din moment ce parem sa fim de acord cu Laroche, si tu, si eu?

In general...
 

Noi discutam aici puncte de vedere despre casatorie. Nimeni nu trebuie sa se simta atins, caci nu punem in discutie viata privata a cuiva. Nici nu stim daca cel care emite o idee, o si urmeaza intocmai in viata sa privata, care practic nu ne interseaza.
Aici cautam, daca vreti, modul ideal de a trata o problema, de unde si divergenta: ceea ce pare ideal pentru unul, nu constituie idealul pentru altul. Pentru a ajunge totusi la un numitor comun, apelam, cel putin unii dintre noi, la scrierile bisericesti, care, fiind scrise sub influenta Duhului Sfant, ne ajuta in a gasi raspunsul corect.

Am scris toate acestea, pentru ca nimeni sa nu se simta atins de cele postate pe un topic sau altul. Odata inteles acest lucru, vom putea elimina atacurile la persoana si vom putea fi mai relaxati.

pravila alba
 

exista pravila alba scrisa de parintele Arsenie Boca, ca sa fie mai aproape de noi atat geografic cat si temporal. acolo e scris negru pe alb cum stau lucurrile. casnicia este pentru nastere de copii. asta nu inseamna ca actul sexual trebuie sa fie o tortura nici pe departe. trebuie sa izvorasca din iubire. iubirea reala vine numai de la Sfantul Duh. restul e patima. si noi cu asta ne luptam. la cununie daca te-ai pazit fecioria sau daca nu ai fost fecioara dar nu te-ai culcat cu barbatul pana in noaptea nuntii, te-ai spovedit curat si impartasit vne binecuvantarea Duhului Sfant asupra mirilor. cununia este o taina, nu un prilej de a bea si de a te distra mai vartos. la sfantul Maslu dansam si ne imbatam?nu. la cununie oare de ce o facm? o taina atat de mare si de infricosatoare.apoi sunt timpuri de impreunare, nu oricand si oricum, martea si joia doar dar nu si in timpul posturilor. sa stiti ca se poate. nu-mi inchipuiam a vom putea sa facem asta dar se poate. cu post si rugaciune nici nu te mai trage ata la sex. eu sunt casatorita de cateva luni si multumesc lui Dumnezeu cu darul Lui am reusit sa tinem. cununia te face un singur trup. Dumnezeu lucreaza atunci din plin, numai El stie ce face dar te face un singur trup. e chestie reala, nu-i basm. chiar incepi sa semeni cu celalalt. se intampla ceva acolo ce numai bunul Dumnezeu stie ca de aia e taina.dar bunul si dulcele nostru Mantuitor nu te preseaza daca vede ca nu poti, te ia cu binisorul, mai si cate o palmuta si usor usor vin toate. banuiesc ca cine a venit de curand in sanul bisericii nu poate dintr-o data sa tina pravila. dar ajuta bunul Dumnezeu. cat despre perversiuni sunt excluse total int-o casnicie crestina. ele ne tin legate de patima asta sexuala, care s-a instaurat in noi odata cu caderea din Rai. si ne indeparteaza de bunul Dumnezeu. stiti ca pentru sex oral canoanele bisericii interzic impartasania pana la sfarsitul vietii? pt ca bunul Dumnezeu ne-a dat gura sa-l slavim pe El. nu vreau sa par vreo incuiata ca inainte de a ma intoatrce bunul Dumnezeu cat a putut cu mine indaratnica la El am trait si eu o viata cum a trait toata lumea din ziua de azi. cam atat. Doamne ajuta!

Asta e ca şi când aţi spune: "la înmormântare nu râdem şi nu ne bucurăm; la botez pentru ce o facem ?".
Şi uite-aşa, a mai apărut un păcat pe lista celor comise în cadrul vieţii în căsătorie: se cheamă "dansul miresei". Acuma, chiar sunt curios: când vă invită soţul la un dans, ce-i spuneţi: "mulţumesc, nu dansez: e păcat". Şi el ce zice ? Nici nu îndrăznesc să mă gândesc ce ar fi dacă v-ar invita la un dans altcineva decât soţul: curat invitaţie la desfrâu, o palmă nechibzuitului ar fi răspunsul cel mai adecvat.

La nunta din Canaa Galileii oamenii s-au dansat si bucurat pt eternitate...Vinul l-a dat Hristos ! Sandwichurile le dati voi ?

Tot e ceva. Eu, unul, ma astept sa apara si punctul de vedere potrivit caruia actul sexual ar trebui sa fie neplacut, pentru a nu risca sa cadem in robia patimii. Eventual, sa evite sotii sa faca baie cu o saptamana inainte, si, daca se poate, sa se iubeasca pe un pat de scandura tare.

Aici nu mai inteleg nimic. Daca sotia a curvit cu alti barbati si s-a spovedit si impartasit, e ok, vine Sfantul Duh, dar daca a curvit cu viitorul sot, gata, nu mai vine Sfantul Duh ?!

Eu ma intreb de ce v-ati mai casatorit daca va repugna sexul. De "tinut" puteati sa va tineti ramanand necasatorita, ba chiar ar fi fost mai meritoriu.

Nu vreti....

Păi şi dacă le place ? În acest caz, trebuie folosite perne moi.

Asta îmi aduce aminte de celebrul banc cu sadicul şi masochista:
masochista: "Hai, chinuieşte-mă !"
sadicul: "Hmmmm...."
masochista (exaltată): Te rog, te rooooog, chinuieşte-mă tare !"
sadicul: "Nţ !"

DUMEIGE, Gervais, Textes doctrinaux du Magistère sur La Foi Catholique, Editions de l’Orante, Paris, 1975.

Aferim beaucoup !

O pozitie mai avizata
 

Mai jos, o postare poate utila de la "Psihiatrul Dmitri Avdeev despre RELATIILE DINTRE SOTI si PUTEREA RUGACIUNII MAMEI PENTRU FIII PIERDUTI"

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...+International

Va multumesc pentru cele scrise!
Gura pe gura si inima pe inima - asta este dragostea intre soti, asa trebuie sa fie. Doar asa unirea este deplina si dragostea implinita.
Sper sa citeasca postarea dvs. toti, dar mai ales cei ce se balacesc in teorii dubioase menite doar sa le scuze inclinatia spre placeri sexuale, trupesti (concupiscenţa).

pt erethorn
 

erethorn, de cinism sunt satula. l-am parcaticat si eu cu oarecare succes o vreme.sunt oarecum imuna astazi la el. nu stiu unde ai vazut tu ca am afirmat ca imi repugna sexul. exista anumite reguli pe care trebuie macar sa incerci sa le respecti daca mergi pe drumul asta. regulile astea evident ca nu le-am facut eu ci sfinti parinti si evident ca nu incerc sa le urmez dupa capul meu ci sub indrumarea duhovnicului. cel mai usor lucru pe lumea asta, daca esti istet, citit si deprimat e sa fii cinic. cel mai greu e, evident, sa nu fii cinic.

la fel
 

am priceput vreti-ul ala de la sfarsit cu vreo cateva puncte dupa. imi asum faptul ca pot sa par o incuiata. fiecare e liber sa creada ce vrea. daca se va folosi cineva m-as bucura, daca nu, oricum nu conteaza.

In postarea dumneavoastra. Atunci cand cineva utilizeaza expresia "sexul nu trebuie sa fie o tortura", din insasi asocierea de termeni (chiar daca in cadrul unei negatii) se pot trage cu usurinta niste concluzii.

Poate ca cinismul nu-i cea mai buna arma pentru a contracara habotnicia, dar asta e, folosim si noi ce avem. Mai ales ca am convingerea ferma ca sustineti public un punct de vedere profund daunator pentru Biserica.

Tu si Mihnea Dragomir nu sunteti ortodocsi, cred ca ar trebui sa va tineti parerile pentru cei din aceeasi confesiune cu voi.

Relatiile intre sotii crestini sunt expuse foarte clar in Ridicarea casatoriei la inaltimea de taina a par. Arsenie Boca.

(si stati linistiti nu va obliga nimeni sa renuntati la nici o placere. Dar nici nu este necesar sa le justificati si sa cereti aprobare!.. fiecare cu alegerile lui)

raspuns
 

asociatia de termeni este o speculatie ieftina, va apartine in totalitate si nu ma obosesc sa o comentez. cat despre celalalt aspect, eu sustin viziunea sfintilor parinti precum sfantul Nicodim Aghioratul. sf. Ioan Gura de Aur, sf. Vasile cel Mare si altii, mai nou si mai aproape parintele Ilarion Argatu, parintele Arsenie Boca sau parintele Ilie Cleopa care vorbeste clar despre taina cununiei si pregatirea pentru aceasta, si in general toata patristica veche sau noua. apoi daca sfintii parinti sunt habotnici si sustin un punct de vedere daunator pentru biserica .......... ce ziceti, "punem botul" sau facem noi o noua lege? nimic din ce am sustinut la topicul acesta nu e de la mine pentru ca nu ma ghidez dupa ce mi se pare mie dimineata cand ma trezesc. nu am incredere in judecata mea, duhovniceste vorbind. incercati sa va procurati " Despre casatorie" a parintelui Ilarion Argatu sau "Ridicarea casatoriei la inaltimea de Taina" a parintelui Arsenie Boca asta ca sa nu intram in canoane si patristica ca-s mai greu de parcurs.

http://www.orthodoxphotos.com/books/LFC/casatorie.shtml

Doamna, fiecare are dreptul sa se ghideze dupa cine vrea el; daca se ghideaza dupa ce a scris un sfant, sau dupa sfatul duhovnicului, cu atat mai bine.

DAR

Sa nu prezentam aceste puncte de vedere ca fiind absolute si general valabile. Absolut este doar ceea ce stabileste Biserica ca adevar de credinta, sau dogma. Parerile Parintelui Arsenie Boca nu sunt dogme, si Parintele nu are caderea sa stabileasca ce este pacat si ce nu.

Parintele spunea ca femeia nu trebuie sa poarte pantaloni. Acum spuneti-mi, este pacat sa poarte femeia pantaloni ? Trebuie marturisit la spovedanie ?

Am sa va raspund tot eu: este pacat, daca duhovnicul (sau directorul spiritual, cum ii spunem noi, catolicii) ti-a interzis sa porti; dar nu pentru ca ai purtat, ci pentru ca ai trecut peste vorba duhovnicului.

Tot asa si cu relatiile sexuale - fiecare este liber sa se "tina" cum spuneti dumneavoastra, sa faca sex doar de doua ori pe saptamana (maxim, si niciodata in posturi). Ca orice forma de post, aceasta poate fi placuta lui Dumnezeu, sau neplacuta (daca se face din mandrie sau da prilej de mandrie), dar nu poate fi impusa sau predicata ca fiind obligatorie, sau necesara pentru mantuire.

Adevarul absolut se afla doar la Dumnezeu...

daca respectivele 'fapte' nu iti sunt pe plac nu ai decat doua variante: refuzi politicos si te rogi pentru el ca Domnul sa-i ajute a se controla, sau daca crezi in spiritul de sacrificiu in dormitor, te sacrifici pentru el si intre timp te rogi pentru el ca Domnul sa-i ajute a se controla. eu nu vad aceasta ca un motiv intemeiat pentru divort cum au sugerat unii. toti suntem supusi ispitelor dar toate se pot vindeca cu ajutorul lui Dumnezeu. iar aceasta este printre cele mai frecvent intalnite ispite ale sexului masculin, nu ar trebui sa ne socheze.

Binecuvantata este doar rodirea de copii
 

Inainte de HRISTOS,Tobit a zis cuvantul:,,Doamne,iau pe aceasta sora a mea,nu pt. implinirea poftelor mele,ci o fac cu inima curata'',o iau intr-adevar ca femeie.(Tobit 8,7)Cine in vremea noastra mai crede asa?Casatoria este acum doar aprindere de trupuri,iar unde este doar atat,vine ura si vrajba.Nunta este mai mult decat aceasta,este chip al unirii sufletului cu Dumnezeu.De aceea,numai cand cei 2 soti sunt uniti cu sufletul in Dumnezeu,dainuieste si unirea trupeasca si aduce roade dupa Dumnezeu,copii curati si atragatori spre EL.

Abtinerea in viata de familie-Sf.IOAN GURA de AUR
 

Înfrânarea soţilor de la poftele trupeşti
„- Ce să fac, mă poate întreba cineva, dacă bărbatul meu nu-şi poate stăpâni poftele, iar eu vreau să mă înfrânez?
- Trebuie să te pleci neapărat poftelor lui. Chiar dacă n-ai vrea să faci aceasta, dulcele lanţ al căsătoriei, ce te încătuşează, te târăşte după poftele soţului şi te trage către cel cu care dintru început te-ai legat. Dacă te împotriveşti şi rupi lanţul, nu numai că nu scapi de lanţuri, dar mai eşti şi deplin pedepsită.
Femeia care vrea să se înfrâneze fără voia bărbatului ei, nu numai că pierde răsplata înfrânării, dar va da socoteală înainte lui Dumnezeu şi de căderea lui în adulter şi va fi mai vinovată decât bărbatul ei.
- Pentru ce?
- Pentru ce? Pentru că, lipsindu-1 de legăturile trupeşti la care-i dă dreptul legea căsătoriei, 1-a împins spre prăpastia desfrânării. Dacă unei soţii nu-i este îngăduit să trăiască în înfrânare nici măcar scurtă vreme, fără voia bărbatului ei, poate fi, oare, iertată soţia care lipseşte necontenit pe soţul ei de uşurarea ce i-o dă căsătoria?
- Dacă aşa stau lucrurile, atunci nu poate fi o situaţie mai silnică şi mai împovorătoare decât aceasta!
- Da! Asta o spun şi eu. Pentru ce, deci, te supui unei silnicii? Ar trebui să judeci aşa înaite de a te căsători, nu după ce te-ai căsătorit. Din pricina aceasta şi Pavel, după ce a spus că lanţul căsătoriei nu se poate rupe, vorbeşte şi despre cazul în care acest lanţ s-a rupt. După ce a spus: Eşti legat cu femeie? Nu căuta dezlegare!, a adăugat: Eşti dezlegat de femeie? Nu căuta femeie! (I Cor., 7, 27). Pavel proceda aşa, ca să îmbrăţişeze cu mai multă uşurinţă învăţătura despre traiul în feciorie, după ce mai întâi ai meditat îndeajuns asupra greutăţilor căsătoriei şi ai aflat câtă sălnicie duce cu ea." (Despre Feciorie, 47-48, în voi. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor..., pp. 86-87)
CĂSĂTORIA (albă)
„- Ascultă şi fereşte-te de gândurile lui (ale diavolului)! A poruncit Hristos prin Pavel ca femeia să nu se despartă de bărbat şi să nu se lipsească unul pe altul decât prin bună înţelegere (I Cor., 7, 5). Dar unele femei, din o aşa zisă dragoste de evlavie şi de înfrânare, îndepărtându-se de bărbaţii lor, cu gândul că fac faptă de evlavie, au împins pe bărbaţii lor la desfrânare. Gândeşte-te cât de mare e răul acesta! Aceste femei se supun unei atât de mari osteneli tocmai ca să fie învinuite că au săvârşit cele mai mari păcate, ca să-şi atragă asupra lor cea mai grea osândă şi să împingă pe bărbaţii lor în prăpastia pierzării". (Omilii la Matei, omilia LXXXVI, IV, în col. PSB, voi. 23, pp. 970-971)

Abtinerea in viata de familie-Sf.IOAN GURA de AUR
 

Abtinerea in viata de familie-Sf.IOAN GURA de AUR
 

„Cu necinstea şi infidelitatea soţilor vine ruina căminului casei. Cum să presupui pacea şi unitatea acolo unde trădarea irită inima, unde din rănile ulceroase se strică sufletul şi provoacă uri veşnice şi discriminări neîncetate? De altfel aceea este urmarea imediată a infidelităţii conjugale, vinovatul prinde un dezgust în interior. Ne mai iubind soţia sa, cum va iubi el copiii săi? (...) Obsedat de vederile necurate ale iubirilor lui adultere, nefericitul nu mai are activitate şi forţă decât pentru a-şi potoli pofta sa: Desfrânatul totdeauna îşi are închipuirea stricată în mintea sa.
Dacă el este încă sensibil, încât vinovatul se gândeşte la ruina cea mai de de plâns a sufletului său şi a mântuirii sale. Dumnezeu care a întemeiat familia o va răzbuna asupra acelora care o întina şi o distrug. Dumnezeu Care a dat legile căsătoriei nu va lăsa nepedepsită călcarea lor. Dumnezeu, Care se declară ca temeiul şi răzbunătorul văduvei şi al orfanului va lua în mână cauza unei soţii batjocorite şi a copiilor părăsiţi şi trădaţi." (Din voi. Bogăţiile oratorice, p. 251)
Împreunarea trupească a soţilor
Iar Adam a cunoscut pe Eva, femeia lui.
Uită-te când s-a întâmplat asta! După călcarea poruncii, după scoaterea din rai! Atunci a luat început unirea trupească dintre Adam şi Eva. înainte de călcarea poruncii duceau viaţă îngerească şi n-a fost vorba deloc de unire trupească. Cum putea să fie vorba de aşa ceva, când nu erau supuşi nici nevoilor trupeşti?" (Omilii la Facere, omilia XVIII, III, în col. PSB, voi. 21, p. 213)
„Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din bună înţelegere (1 Cor. 7, 5). Dar ce vrea să spună el aici? Să nu se înfrâneze femeia, zice, dacă bărbatul nu voieşte, şi nici bărbatul, dacă nu voieşte femeia. Şi pentru ce? Fiindcă din astfel de înfrânare se nasc mari rele, căci şi preacurviile, şi curviile, şi chiar stricarea caselor de aici se trag de multe ori. Dacă având pe femeile lor şi încă cúrvese, apoi cu atât mai mult vor face aşa dacă sunt lipsiţi de această mângâiere. Şi bine a zis: Să nu opriţi datoria, adică să nu vă lipsiţi de datoria voastră conjugală. Cu alte cuvinte, el numeşte lipsă acum ceea ce mai sus a numit-o datornica dragoste, ca astfel să arate însemnătatea stăpânirii. A se înfrâna unul din doi fără voia celuilalt, aceasta este lipsă, aceasta înseamnă a opri datoria, pe când dacă este cu voia lui, nu se poate numi lipsă sau oprire de datorie. Deci trebuie a prefera buna-înţelegere înaintea tuturor, fiindcă este şi mai însemnată decât toate. Şi de voieşti, să cercetăm acest fapt mai de aproape. Fie, de pildă, o femeie şi un bărbat, şi înfrânându-se femeia, fără ca bărbatul să voiască. Deci pentru ce te miri dacă el din această pricină curveşte, sau dacă nu curveşte, apoi este posomorât, veşnic tulburat, veşnic în luptă şi pricinuind femeii mii de neajunsuri? Care este folosul postului şi al înfrânării, dacă dragostea este sfâşiată? Nici unul. Câte batjocuri nu ies de aici, câte vorbe proaste şi câtă luptă nu se desfăşoară în asemenea împrejurări! Când într-o casă bărbatul şi femeia sunt dezbinaţi, apoi acea casă nu se găseşte mai bine decât corabia cea purtată de valurile mării, fiindcă şi aici căpitanul vasului se află în neînţelegere cu cârmaciul.
Pentru aceea zice: Să nu opriţi datoria unul altuia, fără numai din buna înţelegere până la o vreme, ca să vă îndeletniciţi în post şi rugăciune - vorbind aici de rugăciunea cea cu multă sârguinţă. Că dacă împiedică pe cei uniţi de a se ruga împreună pentru un timp, apoi a se ruga necontenit cum s-ar putea? Deci se poate ca cineva să fie şi însurat cu femeie, şi în acelaşi timp să fie cu băgare de samă şi la rugăciune; însă asemenea rugăciune se face mai cu amănunţime prin înfrânare. Căci nu a zis simplu ca să vă rugaţi, ci să vă îndeletniciţi cu rugăciunea, punând aceasta ca o ocupaţie, iar nu ca fiind vreo necurăţenie. Şi iarăşi să vă împreunaţi, ca să nu ispitească pre voi Satana. Ca să nu creadă că aceasta este o legiuire din parte-i, apoi adaogă şi pricina. Şi care este acea pricină? Ca să nu ispitească pre voi Satana, zice. Şi ca să afli că cele ale curviei nu le mrejeşte diavolul singur, a adăogat: pentru neînfrânarea voastră." {Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XIX,pp. 189-190)
„Pavel spune:
Nu poruncesc celor necăsătoriţi să îmbrăţişeze fecioria; mă tem că fecioria este greu de îndeplinit. Nu poruncesc nici celor căsătoriţi să aibă necontenit legături cu femeile lor. Nu vreau să fiu legiuitorul neînfrânării. Am spus: Să fiţi împreună, ca să vă împiedic de a cădea într-un păcat mai mare, dar n-am avut de gând de a vă împiedica de a trăi în înfrânare chiar căsătoriţi fiind.
Prin urmare, Pavel n-a avut de gând să sfătuiască pe omul căsătorit să aibă necontenit legături cu femeia sa. Nu, ci neînfrânare celor desfrânaţi au dat o astfel de interpretare cuvintelor lui Pavel. Dar dacă vrei să cunoşti gândul lui Pavel, ascultă-1:
- Vreau, spune el, ca toţi oameni să fie ca şi mine la înfrânare (I Cor., 7, 7).
- Prin urmare, dacă vrei ca toţi să trăiască în înfrânare, vrei ca să nu se mai căsătorească nici unul.
- Nicidecum! Nu-i împiedic deloc pe ceia care vor să se căsătorească şi nici nu-i ţin de rău! Doresc însă şi mă rog ca toţi să fie ca mine. Căsătoria însă o îngădui, pentru ca să feresc pe oameni de adulter şi desfrânare." (Despre Feciorie, 34, în voi. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor..., pp. 55-56)

complicat
 

excelente postarile din Sf.IOAN GURA de AUR !!!