Ramane ETERN atat timp cat omul persista in acest pacat

Ai uitat să specifici sursa acestei informaţii.

Ahaa, acum am înţeles dom' învăţător! Un singur lucru nu m-aţi lămurit: dacă Ioan a văzut acele "suflete" înviind, înseamnă că ele erau... moarte. Cum e posibil aşa ceva domnule profesor? Că la Ora de Religie parcă ne spuseserăţi că sufletul e nemuritor!:106:

Iar când omul nu mai persistă... acest păcat se volatilizează, da? Adică dispare odată cu făptuitorul!:58:

Prietene, e munca in zadar. Adventistii niciodata nu vor recunoasta ca exista un suflet care supravietuieste mortii.Cam cu 200 de ani inainte de intruparea mantuitorului evreii credeau in nemurirea sufletului. Chiar de pe timpul lui Isaia evreii creau ca omul dupa ce moare, umbra (sufletul) de duce in sheol unde are o stare constient:
„Locuinţa morţilor de dedesubt se mişcă pentru tine, ca să te întâmpine la venirea ta. Pentru tine trezeşte umbrele, pe toate căpeteniile pământului; i-a ridicat de pe tronurile lor pe toţi împăraţii pământului. Toţi aceştia vor răspunde şi vor zice...Cei care te vor vedea se vor uita ţintă la tine, te vor privi zicând...” (Isaia 14:9-17) „Vei fi doborât la pământ şi de acolo vei vorbi şi din ţărână ţi se vor auzi vorbele. Glasul tău va ieşi din pământ ca al unei năluci şi din ţărână îţi vei şopti cuvintele.” (Isaia 29:4)
„Atunci vitejii cei puternici vor vorbi în locuinţa morţilor…Faraon îi va vedea şi se va mângâia pentru toată mulţimea lui…căci l-am lăsat să răspândească groaza în ţara celor vii. De aceea Faraon şi toată mulţimea lui se vor culca împreună cu cei netăiaţi împrejur, cu cei ce au murit ucişi de sabie, zice Domnul Dumnezeu.”(Iezechiel 32:21-32).

Dar adventistii se fac ca nu vad, ori interpreteaza eronat ca de obicei. Si in cartile Macabeilor este prevazut credinta evreilor intr-un suflet nemuritor:
„Dar ei ştiau că aceia care mor pentru Dumnezeu trăiesc întru Dumnezeu ca şi Avraam şi Isac şi Iacob şi toţi patriarhi.” (4Macabei 16:25)
"Iar copiii lui Avraam, împreună cu biruitoarea lor mamă se află acuma (după ce mama şi cei şapte fii ai ei au murit pedepsiţi de Antiochos) adunaţi cu ceata strămoşilor ei care au primit sufletele curate şi nemuritoare de la Dumnezeu.” (4Macabei 18:23)
Josephus Flavius, istoricul iudeu care i-a cunoscut pe apostoli, scria în Discursul lui Josephus către greci, cu privire la Hades („Opere”, pag. 1902, ediţia lui John Whiston):

„Cât despre Hades, în care sunt reţinute sufletele drepţilor şi ale nedrepţilor, este necesar să vorbim acum despre el. Hadesul este un loc în lume... o regiune sub pământeană, în care lumina din această lume nu luminează... astfel că, în această regiune, nu poate fi lumină, ci trebuie să fie în ea întuneric veşnic! Această regiune este destinată ca loc de păstrare pentru suflete, în care îngerii sunt puşi ca paznici pentru ei şi le împart pedepse vremelnice potrivite cu comportamentul şi purtarea fiecăruia.

În această regiune este un loc anumit, deoparte, ca un lac de foc nestins, în care până acum nimeni n-a fost aruncat şi care este pregătit pentru o zi mai dinainte hotărâtă de Dumnezeu, în care o sentinţă dreaptă va fi pronunţată asupra tuturor oamenilor. Când cei nedrepţi şi cei care au fost neascultători faţă de Dumnezeu şi au dat slavă idolilor, ca unui Dumnezeu, vor fi condamnaţi la pedeapsa veşnică, cel drept va primi o împărăţie ne-stricăcioasă, care niciodată nu va trece. Cei drepţi, într-adevăr, sunt ţinuţi în Hades acum, dar nu în acelaşi loc în care sunt ţinuţi cei nelegiuiţi.

Căci există o singură coborâre în această regiune, o poartă la care noi credeam că stă un arhanghel cu o oştire prin care cei care trec sunt conduşi în jos de îngerii numiţi peste suflete. Dar nu toţi merg pe aceeaşi cale, ci cei drepţi sunt conduşi spre dreapta, în imnuri cântate de îngerii numiţi peste acel loc, spre o regiune a luminii, în care cei drepţi au locuit de la începutul lumii. Aici ei nu sunt confruntaţi cu nevoi, ci se bucură veşnic de priveliştea lucrurilor bune pe care le văd şi se veselesc în aşteptarea acelor noi bucurii care vor fi deosebite pentru fiecare din ei, preţuind acele locuri care le întrec pe cele care le avem aici.

Acolo nu există muncă grea, nici călduri arzătoare, nici frig pătrunzător şi nu sunt acolo nici un fel de plante cu spini, ci numai feţele părinţilor şi ale celor drepţi, pe care ei le văd totdeauna surâzându-le în timp ce aşteaptă acea odihnă şi viaţă veşnică din ceruri, care urmează acestei regiuni. Acest loc noi îl numim ’Sânul lui Avraam’.

Cât despre cei nelegiuiţi, ei sunt traşi cu forţa în partea stângă de către îngeri numiţi pentru pedepsire, ne-mai mergând de bunăvoie, ci ca prizonieri, duşi înăuntru prin violenţă; la care sunt trimişi îngeri numiţi peste ei ca să-i mustre şi să-i arunce tot mai jos. Acum, acei îngeri care sunt puşi peste aceste suflete le târăsc în vecinătatea iadului însuşi. Acei care sunt aproape de el aud continuu zgomotul lui şi stau întru totul chiar în aburul fierbinte; iar când privesc mai îndeaproape acest spectacol, ca un teribil şi extrem de mare peisaj de foc, ei sunt cuprinşi de o aşteptare îngrozitoare a judecăţii viitoare şi prin aceasta sunt pedepsiţi. Dar mai mult, văzând locul părinţilor şi al celor drepţi, chiar prin aceasta ei sunt mai mult pedepsiţi. Un haos adânc şi mare este însă între ei, aşa fel ca un om drept care are milă de ei să nu poată ajunge la ei, şi nici unul nedrept, dacă ar fi destul de îndrăzneţ şi ar încerca acest lucru, să nu poată trece peste el.”

Curios este faptul ca si adventistii recunosc ca evreii intertestamentari credeau intr-un suflet nemuritor.In cartea „După căderea cortinei SFÂRŞIT” scrisă de un adventist (Virgil Dumitrescu), se descria crezul evreilor din timpul lui Isus:
„Din scrierile iudaice rezultă că contemporanii Domnului Isus, credeau în ideea stării conştiente de după moarte. Conceptul lor despre sheol s-a adâncit faţă de unii scriitori ai V.T., astfel expresia „sânul lui Avraam” apare în literatura extrabiblică, şi se afla atunci în tradiţia curentă a poporului iudeu. Josephus Flavius afirma că „sânul lui Avraam” este locul fericit unde merg sfinţii la moarte („Discurs asupra iadului”). În literatura iudaică apare precum că, sheolul era era compus din două camere (2Ezra 4:4; Înţelepciunea lui Solomon 3:1), una din camere fiind destinată drepţilor, iar cealaltă nelegiuiţilor (Midraş, asupra cărţii lui Rut 1:1). Acolo cei răi sunt blestemaţi, biciuiţi, chinuiţi (Talmud Erubin 19a). Locuitorii unei camere pot fi văzuţi şi pot vorbi cu locuitorii celeilalte camere (Mirdaş asupra Ecleziastului 7:14).
Când ajung în iad, drepţi sunt întâmpinaţi de grupul îngerilor slujitori (Talmud Kethuboth 104a; 4Ezdra 7:85-87, 91-95), sunt primiţi de Avraam, Isac şi Iacob (4Macabei 13:17), şi îşi primesc răsplata temporară în „sânul lui Avraam” (Talmud Kiddushin 72b); -chiar daca prietenul osutafaraunu nu vrea sa recunoasca asta.
Doamne ajuta!

tocmai ti le-am trimis

au inviat asa cum a inviat fiica lui Iair. Doamne ajuta

Parcă am cerut referinţe biblice, nu Sfânta Tradiţie. Ba încă "Sf.Tradiţie" evreiască! Aţi ajuns să o respectaţi şi pe aceea? Păi se poate?:33:

Nu mă aburi! Ai spus că sufletele acelea le-a văzut în viitor. Dacă au înviat, înseamnă că erau moarte. Suflete nemuritoare moarte?

Nu esti atent prietene! Isaia si Iezechiel face parte din Traditia Evreiasca? Si daca era traditie si neadevar, cum se face ca Hristos nu a combatut-o? Culmea, o foloseste in invataturile sale! Daca era o invatatura "babeasca" se mai folosea de ea? Vrei sa zici ca Domnul Adevarului s-a folosit de minciuni si erezii in predicile sale? Nu-i frumos prietene sa-l faci mincinos pe Hristos! Doamne ajuta!

Mă refeream la lungile citate din Talmud şi alte scrieri tradiţionale evreeşti. Citatele din Isaia şi Iezechiel, sunt evident pasaje poetice. Dar nici aşa, nu vorbesc despre "Sânul lui Avraam" - pentru care ţi-am cerut referinţe. Îţi mai aduci aminte?
De fapt... nu vorbesc nici despre cele două expresii a căror referinţe le cer insistent de 2 ani...

Dacă era să combată toate neroziile din trecut, prezent şi viitor, nu-i ajungeau trei secole de viaţă trăită pe pământ! Şi da, S-a folosit şi de folclorul ebraic pe care tocmai l-ai descoperit în Talmud şi scrierile lui Iosefus Flavius (felicitări!). Asta înseamnă că a fost mincinos, ori eretic?

Dacă eu spun că în Paradis vom fi frumoşi şi veşnic tineri ca "Făt Frumos" cu "tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte", înseamnă că sunt mincinos şi eretic?

Isaia si Iezechiel nu au scris despre Sanul lui Avraam pt ca Dumnezeu nu le-a revelat asta. Iar citatele pe care ti le-am scris nu sunt pasaje poetice, poate doar in gandirea adventista.Daca Sanul lui Avraam nu ar exista iar eu ma folosesc de acest termen si zic ca el exista, invatatura mea e mincinoasa sau nu prietene? Doamne ajuta!

Dă-le oricărui om neutru şi vezi ce-ţi va răspunde.

problema ta este că Domnul nu a zis că există. Ba dimpotrivă, a presărat atâtea indicii ce demonstrează că face parte din lumea irealului, al absurdului.
Aşa absurde par toate elucubraţiile tradiţiei ce nu sunt conforme cu Scriptura.

prietene tu stii sa citesti? Unde l-au dus ingerii pe Lazar cand acesta a murit?
"Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam..." (Luca 16:22).Ce cauta acest Sanul lui Avraam in invatatura lui Hristos daca el nu exista? In afara de acest termen care face parte din asa zis folclor, s-a mai folosit si de alti termeni "folcloristi" Hristos in invataturile sale? nu tot Hristos a fost cel care i-a criticat pe evrei ca au parasit legea in favoarea anumitor traditii lumesti? De ce nu a facut-o si cu invatatura despre sanul lui Avraam? Tocmai pt ca NU e folclor, doar la voi la adventisti si la martorii lui Iehova este. Doamne ajuta!

Prietene, nu e vorba de Lazăr din Betania, ci de un anume Lazăr dintr-o parabolă. Parabolă ale cărei amănunte nu constituie reflexii în realitate... Ce căuta Avraam în Sânul lui Avraam, ce căuta Raiul în Iad... etc.

Asta-i culmea! Ţi-ar fi plăcut, nu? Să povestească Hristos şi despre un Lazăr care pupă moaşte, şi despre un bogat care dă parastase să-l scoată pe frate-său din Iad, etc...

Lazaros! (Doamne ajută):103:

Prietene, se vede ca nu ai citit definitia parabolei pe care am postat-o.
Deci Hristos s-a folosit de termeni eretici si de minciuni ca sa le zica iudeilor o poveste folcloristica din o mie si una de nopti. Foarte tare

Dacă singura ta concluzie din parabolă este că "sufletul e nemuritor" (deşi parabola n-o zice) şi că la moarte mergem în "Sânul lui Avraam", îţi deplâng religia...

conluziile din acesta invatatura a lui Hristos le-am postat putin mai sus. Se vede ca nu ai citit cu atentie mesajele mele.Doamne ajuta!

Lazăr este singurul nume folosit într-o parabolă povestită de Hristos, ceea ce ne spune că Lazăr a fost un om care a trăit cîndva. Omul Lazăr este o realitate, nu o fantezie a Lui Dumnezeu.

Faptul că acel om a murit şi a mers într-un loc al drepţilor supranumit Sînul lui Avraam este tot o realitate. Acum, problema se pune: unde a fost acel loc al drepţilor? În Rai nu putea fi deoarece Hristos nu îi răscumpărase pe oameni prin Jertfa Sa. Dacă Raiul era închis oamenilor, rezultă că Sînul respectiv era un loc separat de Rai. Dar şi de Iadul bogatului care se chinuia în spaţiul pe care îl merita. Există versete în VT care arată că drepţii se coborau în locuinţa morţilor (cine le ştie să ni le amintească), această coborîre fiind deci într-un spaţiu al Iadului, separat totuşi de locul unde cei răi îşi ispăşeau pedeapsa. Era, să spunem, în partea de sus a Iadului, mai aproape de ieşire. :)

Da, există doi oameni în VT care au ajuns în Cer: Ilie şi Enoh. Dar ei sînt cazuri excepţionale deoarece nu au murit şi Dumnezeu le-a rezervat un loc la lojă pînă ce se va plini vremea să vină înapoi pe Pămînt pentru a ne ajuta în rezistenţa împotriva lui Antihrist...

Conform invataturilor din perioada intertestamentara (cum afirma si Iosif Flavius in "Discurs asupra iadului" ) evreii credeau ca in Sheolul este impartit in 2 parti. Partea din drepta este rezervata sufletelor dreptilor iar in partea stanga era rezervata sufletelor pacatosilor iar Sheolul se afla in interiorul pamantului.Trebuie precizat ca acesta stare a sufletelor era temporara pana la invierea generala a mortilor cand Dumnezeu ii v-a judeca pe toti. Chiar profetul Samuel cand s-a aratat regelui Saul chemat de vrajitoare a venit din pamant si nu din cer: "I-a zis regele: Nu te teme. Spune-mi ce vezi? Şi răspunzând, femeia a zis: "Văd parcă un dumnezeu, ieşind din pământ" (1 Regi 28:13) . Daca nu ar fi existat suflet constient ce i s-ar fi aratat lui Saul? Doamne ajuta!

Daca singura dumneavoastra concluzie este sa spuneti ca Mintuitorul nostru nu are dreptate, iar parabola simpla si clara despre saracul Lazar trebuie rastalmacita pentru a-i da dreptate unei proorocite adventiste, va depling religia...

Învăţătura rabinică şi fariseică intertestamentară nu este normă dogmatică pentru noi, creştinii. Dar deloc! Singura normă de învăţătură şi adevăr dumnezeiesc este Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament. Ce credeau unii evrei despre Sheol şi ce învăţau vrăjitoarele (vezi episodul cu Saul şi vrăjitoarea din Endor) cu privire la manifestările demonice ale spiritismului nu e treaba noastră. Dacă ajungem să folosim ca argument pentru "nemurirea sufletului" o practică vrăjitorească, am ajuns rău... Dar rău de tot!

Asta spuneţi dumneavoastră, nu eu. Eu mă delimitez de asemenea teorii. Hristos are dreptate, iar El ne învaţă în acea parabolă că acum, în timpul vieţii este vremea să ne împăcăm cu Dumnezeu şi să facem milostenie semenilor. După ce am murit, nu se mai poate face nimic!
Cine crede că după moarte mai sunt eficiente pomenile, parastasele şi propovăduirea se înşeală amarnic, precum bogatul din parabolă. Aceasta e învăţătura parabolei, nu că Sheol (mormânt) există Iad şi Rai, ori că în Cer există Rai şi Iad coexistând împreună şi că fantomele morţilor din cele două locaţii conversează.

Mulţumesc de răspuns,

Dar e bine să ştii că revelaţiile unei vrăjitoare, chiar menţionate ele şi în Biblie, nu pot fi demne de crezare deoarece provin de la tatăl minciunii.

DOmnul nostru ne invata ca dupa moartea nostra unii merg in sinul lui Avram, altii nu. Cei din sinul lui Avram nu pot face nimic pentru cei care sufera in iad. Ceea ce spuneti despre pomeni si parastase sint adaugirile dumneavoastra. Mintuitorul nostru nu spune nimic despre asta.

Mulţumesc Domnului că mai există şi luciditate printre creştini în ce priveşte interpretarea pasajelor dificile ale Scripturii!

ai dreptate. Dar trebuie sa tinem cont ca Dumnezeu a condamnat aceste practici (vrajitoria) dar nu a zis niciodata ca spiritele mortilor nu ar exista. Intotdeauna cand omul vrea sa afle ceva singurul canal este Dumnezeu si nu spiritele mortilor. Culmea este ca spiritul lui Samuel ii spune lui Saul cu EXACTITATE ceea ce se va intampla cu el (regele) si cu Israel. Daca ar fi fost un demon care ar fi luat chipul lui Samuel nu ar fi stiut cu exactitate planul lui Dumnezeu. Doamne ajuta!

da...da...da...ai dreptate! Dar tu te numeri printre ei? Doamne ajuta!

Dar a spus vreodată că ar exista?:58:

Nu a ştiut cu EXACTITATE, a ştiut doar în linii mari: că Israel va fi înfrânt şi că Saul va muri. Nu trebuia să fi profet să ştii că Saul va fi înfrânt în luptă, era normal ca Dumnezeu să-l părăsească când el merge să întrebe pe vrăjitoare în loc de profetul Domnului. Iar că va muri în luptă, cine e ucigaşul suprem în bătălii? Nu diavolul? Dacă Dumnezeu Îşi retrage protecţia de la oamenii ce-L leapădă, e o joacă pentru diavol să facă ce vrea cu acei oameni apostaziaţi...

Nu cred că e cazul să ne acuzăm unul pe altul. Mai bine să acuzăm acele practici necreştine (mersul la vrăjitoare) şi acele influenţe nefaste de sorginte păgână în dogmatica creştină. Şi bineînţeles să nu fim părtaşi la ele. Doamne fereşte!

Deci Dumnezeu intretine acel foc, pentru ca fara voia Lui nimic nu se intampla. Multumesc.

Intradevar, invatatura rabinica si fariseica nu e dogma in crestinism, cum nici tinerea adventista a sambetei NU e dogma in crestinism. In schimb nu inseamna ca ei nu au dreptate faptul ca rabinii si fariseii invata ca exista un suflet nemuritor:
"Atunci a vorbit Iisus mulţimilor şi ucenicilor Săi,
Zicând: Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise;
Deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac". Doamne ajuta!

Acel foc este dragostea Lui Dumnezeu. Aceeași dragoste pe unii îi bucură, pentru că pot să răspundă la fel, avînd antrenament din timpul trecerii pe Pămînt. Pe alții însă îi chinuie deoarece răutatea cu care s-au încărcat (mai exact amestecarea cu cel rău) îi împiedică să aibă parte de fericirea primilor. Se folosește aici comparația cu lumina Soarelui care este benefică unui ochi sănătos, dar care cauzează durere unui ochi bolnav. Nu pentru că lumina e rea, ci pentru că ochiul este stricat.

Citiți-l pe Părintele Stăniloae, citiți Sfinții Părinți care au explicat acest foc și veți vedea că asta e concluzia la care ajung.

Nu ai nevoie de invatatura rabinica si fariseica pentru a pazi ziua a saptea (sambata). Este suficient sa faci ce a facut si Domnul Iisus Hristos, care a pazit sambata si ne-a invatat si pe noi cum sa o pazim (nu in felul fariseilor).

O problema: daca, la judecata, Domnul Iisus Hristos ma va intreaba de ce am pazit ziua a saptea (sambata), eu am ce sa-i raspund. Simplu: pentru ca asa ai facut si Tu, Doamne. Daca-ti pune si tie aceeasi intrebare, ce ai sa-i raspunzi? De ce tii ziua intaia? Cine ti-a poruncit asa ceva?

P.S. Vezi ca ai intrat in conflict cu Catehismul Ortodox, care indemna la pazirea poruncii a 4-a, adica la pazirea zilei a saptea (sambata). Asa ca, pazirea sambetei este dogma chiar si in ortodoxie. Vezi aici: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nci-80579.html (punctele 126 si 127).

mda...aceeasi melodie care a iesit din top de mult timp (referitor la sambata). Scrie undeva la Geneza la facerea lumii ca :
"La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul...Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi sau LUNI? Doamne ajuta!

Atunci te rog frumos las-o jos că măcăne rău!:76:

Cărturarii şi fariseii, când se aşezau pe "scaunul lui Moise" (ce se găsea în fiece sinagogă) citeau din sulul Torah (cele 5 cărţi ale lui Moise). Dă un search pe aceste cărţi (de fapt pe întreaga Biblie) şi nu vei găsi expresia "suflet nemuritor".

P.S. Dacă tot eşti atât de loial învăţăturii rabinice, păzeşti ce propovăduiesc ei cu privire la ţinerea sâmbetei? Asta pentru că nu te-ai putut abţine să nu arunci pastila cu "sâmbăta NU e dogmă în creştinism"...

Ştii când zice Hristos că va ieşi sâmbăta din "Top Ten [Commandments]"? Când se va nărui Cerul şi Pământul:

Da, scrie (dar nu in Geneza - pentru ca zilele sapamanii nu aveau denumirile de stazi). Scrie in Catehismul Ortodox (dar nu scrie cum ai vrea tu - ziua intaia nu e luni ci e duminica). La cap. "Despre sarbatori", punctul. 286 se spune ca "serbam duminica pentru ca este cea dintai zi a creatiunii". Vezi aici: http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ori-80571.html. Daca ziua intaia este duminica, fa un calcul si vezi care este ziua a saptea.

Daca vrei sa vezi care a fost ziua a saptea la creatiune, poti sa incepi mergand invers: de la ziua a saptea de astazi (adica, sambata). Niciodata, de-a lungul timpului, ordinea zilelor saptamanii nu s-a schimbat (a avut grija Dumnezeu de asta). S-a schimbat numerotarea anilor, s-a schimbat ordinea lunilor din an dar la sapatamana nu a putut umbla nimeni (desi s-a incercat).

P.S. In definitiv, tu pazeste ziua a saptea (asa cum spune Porunca). Vezi care este ziua a saptea in ortodoxie. Nu trebuie sa-ti demonstreze un adventist acest lucru.

deci dragostea lui Dumnezeu chinuie pe pacatosi, dar si pe demoni? eu nu inteleg cum ar fi aceea...dar, ma rog, am spus ca nivelul meu de intelegere nu-mi permite accesul la astfel de explicatii...

Aici Isus vrea sa spuna ca este imposibil ca Legea sa cada. Bineinteles, daca Dumnezeu o retrage, atunci e altceva.