|
Citat:
Asa iti poti da seama in ce conditii a fost crescut,ce filozofii i-au fost implementate si ce asteptari are de la viata. Este destul de clar,ca un barbat provenit dintr-o familie in care taica-su era un tiran si-si trata sotia prost,nu va fi vreun"mototol" care sa-ti aduca micul dejun la pat sau sa te ajute prin casa cu treburile.Va fi sub demnitatea lui,asa cum a inteles-o de la tatal lui.Depinde si de restul familiei,insa. Daca toti membrii masculini ai acelei familii sunt identici in rolul de sot sau numai tatal este deosebit. Oricum,eu raman la ideea ca cei mai buni soti sunt crestinii :) Pai cine sa modeleze mai frumos inima si cugetul unui om daca nu Iisus ?? |
Citat:
Oricum, nimic nou, sunt femei care sunt batute cu anii si tot refuza sa inteleaga ca persoana de langa ele nu e cum trebuie. Dar respectivele au de obicei o scuza mult mai buna, chiar sunt maritate cu persoana in cauza, cam tarzior sa mai faca o a doua alegere, mai ales daca mai e si un copil (sau mai multi) la mijloc. Dar tu, chiar nu ai nici una (desi sigur ca-ti inventezi o gramada). |
O marturie a unei doamne ce a trecut printr-un divort:
"Greseala multor tinere perechi este urmatoarea: ele sunt convinse ca sunt facute pentru fericire si dragoste, si nu inteleg ca fericirea familiala trebuie sa si-o creeze, sa o adune firimitura cu firimitura, ca fericirea noastra este lucrul mainilor noastre, mintilor noastre, inimilor noastre. Acesta este un mare efort, care aduce o stisfactie enorma." (Din cartea: Divortul - cum il prevenim cum il depasim) |
Citat:
Așa se procedează în probleme de cuplu? Care metodă? Cu ce drept? În baza cărui contract? Referințe, argumente... orice. Și iar și iar și iarăși te întreb: sigur e bine ce faci? Doamne ajută, Aline, Doamne ajută și Dumnezeu să ne ierte pe toți! |
Citat:
Apoi să ne dea Domnul putere să făptuim bineplăcut Lui în căminul nostru, al fiecărei familii în parte. Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu! Smerenie, jertfă pentru cei iubiți, bucurii în Hristos! |
Citat:
Citat:
Iar in conditiile astea, mai devreme saumai tarziu, tot mi-as fii vandut sufletul unui barbat mai rau sau mai bun, pentru ca la momentul respectiv aveam o multime de nevoi atat materiale, cat si trupesti; desigur pentru astea doua categorii de nevoi oamenii de obicei sunt nevoiti sa-si vanda doar trupul , nu si sufletul, insa cand mai au nevoie si de dragoste, de sustinere morala, etc, atunci...e adevarat ca daca stiam la momentul respectiv ca trebuie sa-L caut mai intai pe Hristos si Imparatia cerurilor, nu s-ar fii ajuns probabil in atare situatie. Dar din pacate suntem ispititi sa credem mai mult in ceea ce simtim ca e langa noi, ne cere de mancare si ne face sa suferim in momentul respectiv. Cum tocmai am scris si aici(http://www.crestinortodox.ro/forum/s...734#post525734), e foarte posibil ca raportandu-ne la un moment fizic, agresorul de langa noi (sau de ce nu din interiorul nostru) sa aibe castig de cauza chiar siin fata Celui Atotputernic. |
Poate sa se schimbe acel barbat daca se uita in adancul lui si isi iarta parintele care ia provocat suferinta. Si tatal violent a fost la randul sau o victima. Si ciclul continua pana se hotareste cineva sa rupa lantul. Se poate schimba un barbat si sa nu fie ca tatal sau, dar nu spunand ca nu va fi, asta nu ajuta. Si de unul singur nu va putea face. Are nevoie de duhovnic si/sau de un psiholog ortodox.
|
Si nu numai atat. Are nevoie mai ales de o persoana care sa ii tina piept si sa nu ii tolereze sub nici o forma acest comportament abuziv. Se pare ca orice forma de tolerare a unui abuz din partea cuiva nu e altceva decat o acceptare tacita, o incurajare chiar. "Agresorul" va abuza pana cand persoana de langa el nu va mai putea suporta si va ceda, intr-un fel sau altul. Sau, vorbea un individ care probabil studiase psihologia sau fusese cel putin pacient despre o situatie aparte, un anume "sindrom stockholm?" care ar consta in "fraternizarea" victimei cu agresorul, impartasirea frustrarilor si indreptatirea revendicarilor acestuia, etc. Adica cu alte cuvinte ajungi sa crezi ca el are dreptate si de fapt el e victima si tu esti cel care ii faci rau. Ceea ce poate nu e tocmai neadevarat, intodeauna.
Parasirea unui astfel de agresor e soluitia cea mai buna pt victima, dar nu neaparat si pt agresor, pt ca atunci va interpreta ca femeia (victima) nu a facut fata, sau a fost ingrata, tradatoare, etc, daca mai fuge si la /cu altul, mai e denumita si in alte feluri... Cateodata, sa ajuti pe cineva, sa-i faci un bine, sa-ti iubesti aproapele, nu inseamna neaparat sa ii dai ceea ce vrea, sa-i faci pe plac, sa-i implinesti dorintele si sa-l faci "fericit", mai ales daca constati ca acele dorinte si placeri ale lui nu iti fac bine nici tie, nici altora, nici lui, pe termen lung. Sa-l lasi sa-ti faca rau posibil sa nu fie altceva decat o forma de razbunare tacita. Dar din pacate o astfel de persoana care sa "rupa lanturi" se naste, probabil, odata la multe generatii si se pare ca nu suntem noi astfel de persoane. |
Depinde foarte mult cum tine piept, caci daca foloseste violenta fizica sau/si verbala, nu face nimic, din contra. Pune paie pe foc. Noi trebuie sa ii ajutam sa se vindece, sa ne rugam ptr. ei, sa luptam. Daca ii iubim si daca vrem sa ii iubim.
Luam un caz. O sotie este agresata fizic de sotul ei. Ce optiuni are, mai ales daca il iubeste? Apeleaza la lege, caci teoretic este de partea ei. Si bine ar fi ca agresorul sa fie dat afara din casa, de la caldurica, nu victima sa plece la centre ptr. femei sau asa. Apoi, dupa ce e inchis, ii face vizite, ii duce de mancare, se roaga ptr. el, pana cand incepe si el sa se schimbe. Cand barbatul e bolnav de cancer sau alta boala, sotia il abandoneaza sau are grija de el? Chiar si agresiv fiind, fuge la spital si sa caute solutii. Bine ar fi sa incercam sa ii vindecam, nu sa ii lasam in plata Domnului, caci asa nu rezolvam nimic. Daca il iubim il ajutam. Dar ajutorul nu se rezuma la a sta si a suporta si nici la a fugi mancand pamantul. Daca el bombaneaza mult, nu e bai. Daca e f.violent e problema. Si daca violenta mai este legata si de bautura. Au fost cazuri cand femeile au divortat pe diferite motive si s-au recasatorit cu un barbat care era si mai rau. Exemplu: o femeia a divortat ptr. ca sotul ei avea patima alcoolului. Sotul cand se imbata, nu era violent sau asa, dar vorbea mult si bombanea. A avut si copii cu el. E, a divortat si s-a recasatorit cu alt barbat. Cu al doilea barbat a facut cam 4 avorturi. In aceasta situatie, primul barbat era mai bun decat celelalt, chiar daca primul avea problema asta cu bautura. Primul o cicalea, al doilea a pus-o sa omoare. (in caz de avort nu e vinovata doar femeia, ci si cel/cei care o imping/e sa faca avort. tot canon de avort i-au si complicii.) Maica Siluana a spus sa nu blestemam sau sa injuram peroana care ne deranjeaza, nici macar in gand! Ci sa o binecuvantam si sa ne rugam pentru ea. Nici noi sa nu ne punem in masura de victime, iar pe ei in postura de agresori. Ambele tabere au vina lor. Am mai auzit femei sau barbati dand toata vina pe celalalt, ei fiind ingerasi. |
Remedii duhovnicești împotriva violenței în familie (Maica Siluana)
Studiile privind violența în familie realizate în România arată că, pe durata vieții, 45% dintre femei au fost agresate verbal, 30% au fost abuzate fizic și 7% au fost abuzate sexual. În România numărul femeilor victime ale violenței în familie a crescut de 5 ori din 1996 până în 1998. S-au adoptat legi, s-au înființat centre de consiliere și adăpost pentru victime, fenomenul însă rămâne de amploare. Foarte puțin sau deloc cunoscut este faptul că femeia creștină are la dispoziție, pe lângă mijloacele oferite de societate, și mijloace duhovnicești pentru a-și vindeca familia de această patimă a mâniei și agresivității.
Violența este o boală a sufletului Ce ați putea recomanda concret femeii aflate într-o astfel de situație? În afară de faptul că poate apela la diferite instanțe, din punct de vedere spiritual poate să facă ceva? Da, poate și este timpul să facă. Femeia a fost victimă a violenței de-a lungul întregii istorii. Violența este o boală a sufletului, o patimă, un păcat care a cuprins omenirea încă de la început, de când Cain și-a ucis fratele. Mânia care i-a fost dată omului de Dumnezeu ca să biruiască răul, a fost îndreptată asupra aproapelui. Și pe măsură ce omul a devenit mai slăbănogit de păcate și mai neputincios, și-a îndreptat violența asupra celui mai slab decât el. În felul acesta femeia a devenit o victimă din ce în ce mai „autorizată”, în opinia lumii acesteia. Pentru că… așa am apucat, așa a fost dintotdeauna, că femeia e rea de gură și trebuie bătută și așa mai departe… Ca orice act de violență, îndreptat asupra oricui, violența asupra femeii este un păcat. Și cine acceptă păcatul și nu luptă împotriva lui, devine complice la păcat. Femeia care nu se împotrivește prin căi spirituale, duhovnicești, păcatului celui care o agresează, nu mai este doar victima acestui păcat, ci devine complice la păcat. În privința violenței asupra femeii este atât de greu… Nu pot vorbi fără implicare emoțională, pentru că eu însămi sunt femeie și am crescut într-o familie în care femeia a fost victima violenței. Tatăl meu, Dumnezeu să îl odihnească, o bătea pe mama. Și eu, copil fiind, nu am văzut vreodată că ar fi pe drept. Poate că, omenește vorbind, or fi fost vreodată motive pentru care mama era lovită, bătută și înjurată, dar Părinții spun: oricare ar fi motivul, nu avem voie să ne mâniem, pentru că Dumnezeu ne dă putere să nu greșim când ne mâniem! Dacă eu nu-L am pe Dumnezeu, care să mă apere de cel rău, care lucrează și prin soțul meu, și prin tatăl meu, și prin fratele meu, și prin vecinul meu, atunci eu nu mă pot apăra singură, decât prin act violent. Dacă el mă lovește, eu îl jignesc, sau îl lovesc și eu. Pentru că violența este o boală, iar când el își manifestă această boală, dacă eu îi răspund cu violența mea, nu fac decât să îi sporesc răutatea. Mersul către vindecare la început pare imposibil, de aceea se și înmulțește violența în halul acesta. Pentru că există niște prejudecăți, niște concepții, zidite în mintea căzută, bolnavă de păcat, care favorizează fenomenul. Unul este că „așa sunt bărbații”. Al doilea e că sărăcia ar fi de vină. Trei: că alcoolul este de vină. Dar toate acestea sunt PREjudecăți. Nu este adevărat. Adevărat este că sărăcia îl face mai violent pe cel violent, că alcoolul îl face mai violent pe cel violent, dar nimeni nu îmi ia mie răspunderea că sunt violent. Violența este boală a sufletului meu și EU trebuie să mă fac sănătos. |
Remedii duhovnicești împotriva violenței în familie (Maica Siluana)
Soluția nu este destrămarea familiei Multe din femeile respective se hotărăsc foarte greu să părăsească căminul conjugal, nici nu au unde să se ducă și practic cumva le este limitată posibilitatea de a acționa în sensul rezolvării problemei, care este despărțirea.Nu cred că soluția este distrugerea familiei, distrugerea căsniciei. Soluția este vindecarea bolii. Dacă o femeie are un bărbat bolnav de hepatită, divorțează? Nu. Îi face tratament. Se ocupă să îi dea mâncare de regim, să îi facă ceaiuri, are grijă să își ia medicamentele, până se face sănătos. Dacă soțul e bolnav de cancer, chiar dacă a fost foarte violent, femeia aleargă la medici, poate există totuși un remediu, se duce la biserică, la maslu, la dezlegări, se străduiește, să-l facă sănătos. Oare de ce nu încercăm noi tot așa să ne vindecăm bărbații, sau pe cei care ne violentează, de această boală? Pentru că putem face ceva. În primul rând, atunci când este violent, trebuie să îl legăm. Eu nu pot, dar chem poliția să îl lege. Apoi trebuie să îl ajut să îi fie frică și rușine. Nu-i mai este frică sau rușine de mine sau de Dumnezeu? Apelez la prieteni, la nași, la părinți… Strig, țip, nu mă rușinez. Ies afară, plec. Îl ameninț eu pe el, îl ameninț cu legea, care e de partea mea. Dar să știm că nu suntem singuri. Dumnezeu este cu noi și va rămâne cu noi până la sfârșitul veacurilor. Și El a adus leac, vindecare pentru toată neputința, pentru toată boala. Și atunci eu, victima, mă duc la Doctor: „Dă-mi un leac, Doamne, pentru mine și pentru bărbatul meu!” Soluția pe care eu, ca maică, o pot oferi, și ca făptură care a suferit din cauza agresivității bărbaților și care a biruit aceasta cu Dumnezeu, eu vă recomand, surioarelor, să apelăm la Doctorul sufletelor noastre, la Dumnezeu. La Dumnezeu pe care îl găsim în Biserică, care lucrează în Biserică prin Tainele ei, prin rugăciunile ei, prin sfaturile părinților duhovnici. Și vom vedea minuni. Deci concomitent cu apelarea la serviciile acestea ale lumii, care sunt foarte importante, fac tot ce se poate ca să mă vindec pe mine și pe bărbatul meu, să vindec familia mea. |
Remedii duhovnicești împotriva violenței în familie (Maica Siluana)
Victime ale mecanismelor psihologice Statisticile arată că majoritatea femeilor care sunt agresate au studii medii, sunt de obicei casnice sau au un serviciu plătit prost și o stimă de sine scăzută. Ne poate ajuta credința, mai ales sub aspectul acesta psihologic?Sigur că da. Nu numai că ne ajută, ne salvează! Pentru că noi rămânem victimele mecanismelor psihologice, unde funcționează frica, lipsa de prețuire de sine, complexele și toate cele care sunt produse ale psihismului nostru. Dar noi nu suntem doar psihici, ci și duhovnicești, suntem și duh, și acolo vine Dumnezeu. Și când eu voi afla, voi simți că sunt o ființă de neprețuit în ochii lui Dumnezeu, că sunt de o valoare extraordinară, că lasă 99 de oi ca să mă salveze pe mine, că sunt după chipul Lui și că vocația mea e să fiu sfântă, adică să fiu ca Dumnezeu, atunci cum să mă mai disprețuiesc pe mine pentru că n-am o diplomă, care ce îmi face? Este ceva aparent, exterior. Este păcat să nu ai conștiința propriei tale valori? E păcat, pentru că nu știi cine ești. Crezi că ești produsul biologic al părinților tăi. Dar când știi că ești Om și omul e făcut de Dumnezeu ca să fie ca El, mă duc la Dumnezeu și Îi spun: Doamne, fă-mă ca Tine, fă-mă frumoasă, fă-mă bună, fă-mă unică, Tu pune în mine toate minunile! Asta să cerem, nu că să moară capra vecinului, să-mi reușească fata la… sau să mă mărit cu cutare. Câte femei n-au făcut… păcate! ca să se căsătorească cu bărbatul care astăzi le agresează… Și atunci culeg ce am semănat. Dar, nu-i nimic, mă duc și semăn din nou. Adică: Doamne, Tu știi, în prostia mea am făcut asta, asta… Dar acum vino în viața mea, vino în căminul meu, vino în familia mea, Doamne! Și atunci Dumnezeu ne va da putere să fim altceva, ceva astfel încât lui îi va cădea mâna pe lângă trup, n-o să îndrăznească să mă atingă. Ceva care îi va stârni admirație și respect… până la urmă! Dar asta cu multă răbdare, cu rugăciune, cu post, cu respectarea poruncilor lui Dumnezeu. |
Remedii duhovnicești împotriva violenței în familie (Maica Siluana)
Să ne lepădăm de răutate Apoi, să mă iertați, agresivitatea generează agresivitate. Orice gest agresiv se întoarce împotriva noastră. Or noi, cele mai delicate făpturi ale lui Dumnezeu, femeile, am făcut cele mai îngrozitoare crime. Am ucis prunci în pântecul nostru fără nicio milă! Și atunci această violență se întoarce împotriva noastră. Noi urâm, suntem urâți și nu știm cine ne manipulează… Sângele copiilor noștri strigă din pământ, așa cum sângele lui Abel striga din pământ! Și ce vom face? Să ne împăcăm cu Dumnezeu, să ne împăcăm cu cei pe care i-am ucis, să ne lepădăm de răutatea noastră și atunci răutatea celorlalți va fi neputincioasă. Dacă noi ne curățim, dacă faci curat nu mai vin toate aceste duhuri rele care vin și sporesc răutatea și violența celor de lângă noi. Aceasta este soluția cea adevărată. Altfel, va trebui să facem legi ca să îl omoare pe agresiv, iar victima va deveni agresivă și va omorî pe alții, și ne ucidem. Fără Hristos, fără iertare, fără împăcarea cu Dumnezeu și cu noi înșine nu există ieșire. Maica Siluana Vlad, fragmente din emisiunea „Despre violența domestică” – Radio Logos sursa: http://apostolatintarafagarasului.blogspot.ca/2010/06/remedii-duhovnicesti-impotriva.html Audio aici: http://www.sufletortodox.ro/inregist...udio-14-minute |
Casnicia razboiul duhovnicesc al mirenilor
Ce sa zic- nu sunt specialist in psihologie (mai ales in cea feminina!), insa e bine ca lucrurile sa fie clare: ori exista intradevar sentimente reale intre el si ea (si atunci cazurile de violenta in familie nu au cum sa apara) ori daca nu (nu zic sa te desparti de la prima cearta- nu exista relatie ori casnicie perfecta) si daca in urma unei analize lucide (doi oameni maturi cred ca sunt in stare de treaba asta) se constata ca nu mai exista nici un fel de sentimente (ori daca te certi non-stop sau mai grav se ajunge la jigniri, inselarea partenerului ori violenta fizica e cam clara treaba) decat sa stai precum cainele si mata e preferabil a te desperti!
|
Dar nu a zis Maica sa nu faci ceva, ci a zis sa facem tot ce e posibil ptr. a vindeca persoana de langa noi. Una e sa fie o separare temporala pana se rezolva problema, alta e sa te speli pe maini si sa pleci.
Aici e vorba ce se poate face din punct de vedere spiritual mai mult. Si apoi mai e si problema de ce ai facut si tu: avorturi, desfranare inainte de casatorie etc. |
paranteză
„Intorcîndu-se un frate odată de la biserică, intră în casă și-și văzu soția și copiii care nu se duseseră la biserică.
«Ia uite, e Duminică, și nu s-au dus la biserică să ia binecuvîntare. Ce să le spun?», își zise în sinea lui, necăjindu-se foarte tare pentru negrija lor. Peste cîteva zile se întîlni cu Părintele Porfirie, căruia nu-i spuse nimic despre acestea, ci despre alte păcate ale sale. Atunci părintele îi spuse: - Am lămurit ce mi-ai spus pînă acum, dar să nu mai faci niciodată ce ai făcut Duminică. - Ce anume, Bunicuțule? îl întrebă fratele. - Adică faptul că ai intrat în casă și, văzînd că ai tăi nu s-au dus la biserică, te-ai indignat, te-ai ener¬vat și te-ai supărat. - Ce să fac, Bunicuțule? îl întrebă iar fratele. - Ei bine, venind de la biserică de unde ai luat binecuvîntare și văzînd că familia ta nu s-a dus la bi¬serică, să-ți spui liniștit în sinea ta «Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!» și să te liniștești și mai mult.” |
Citat:
Citat:
Poate ca m-am pripit sa trag aceste concluzii, inca n-am reusit sa citesc tot ce a postat Parascheva, dar voi incerca si sper sa imi mai pot revizui atitudinea. |
Dumnezeu nu ne pedepsește ani de zile sau toată viața pentru păcatele noastre, oricât ar fi fost de mari. De fapt, nu ne pedepsește deloc dacă ne-am pocăit și le-am mărturisit. Nu așteaptă decât întoarcerea, ca să-Și deschidă brațele și să ne primească, uitând tot răul pe care l-am făcut.
Pedeapsa divină se aplică doar pedagogic, pentru a-l trezi pe om din păcat, ca să se pocăiască. Nu plătim noi pentru păcatele noastre, pentru că n-avem nicio putere să le răscumpărăm singuri. Le-a răscumpărat Hristos. Sigur, urmele relelor făcute vor rămâne în ființa noastră pentru totdeauna, pentru că tot ce facem ne marchează pentru veșnicie. „Ce faci te face”, cum spunea părintele Arsenie Boca. A crede că păcatele ne urmăresc toată viața înseamnă a ne îndoi de taina spovedaniei, de iertarea deplină pe care Hristos ne-o dă prin aceasta. Și e păcat. |
datoriile conjugale
Care sunt, mai exact, "datoriile conjugale" minime obligatorii pe care trebuie sa le indeplineasca si sa le respecte atat femeia cat si barbatul? (nu ma refer la cele fiziologice, ci la cele administrative si morale).
Ce se poate face atunci cand unul din ei, sau fiecare in oarecare masura, nu si le respecta? Se poate merge la divort cu motive de genul "nu face mancare cum, cata si cand trebuie, nu face curatenie, nu spala, nu calca" etc? Dar cu motivul ca pleaca la biserica singur/a daca celalalt nu merge, nu respecta programul stabilit de celalalt, incearca sa impuna un anumit program care dupa caz sa includa obligatoriu sau din contra sa excluda participarea la slujbe, mananca si gateste de post, nu pune masa in zilele de sarbatoare pana nu se termina slujba, etc? (Se spune ca viata spirituala, relatia ta cu Dumnezeu nu trebuie sa interfere viata de zi cu zi (? participarea la slujbe, postirea, rugaciunea, spovedania, impartasania sunt treburi care se intampla si in plan fizic, material, nu doar spiritual, asa cum spun "liber-cugetatorii", ca/ ca sa crezi si sa ai o relatie cu Dumnezeu nu trebuie sa mergi la nicio biserica, slujba, popa, etc), sau mai degraba invers ? ( viata de zi cu zi, cu greutatile, neajunsurile, necazurile ei, nu trebuie sa interfere relatia cu Dumnezeu, adica sa nu Ii pui Lui in carca toate astea si sa te faca sa iti pierzi credinta?) Poate fii aceasta ("practicarea" unei anumite religii) , motiv de divort? Sau poate fii invocata de catre "reclamant" drept cauza a neindeplinirii indatoririlor conjugale? (am auzit cazuri in care s-a acordat divorul pentru ca unul din soti indiferent de motiv nu-si mai facea datoria cea trupeasca, sau ca nu mai aducea deloc bani in casa, insa pana acum nu am auzot divort pronuntat pe motiv ca nu a facut mancare, nu a spalat vasele, etc) In acest caz, "paratul " cand greseste mai rau, cand isi abandoneaza casnicia pentru a-si practica religia, sau cand renunta la "practici" pentru a-si salva casnicia si isi pastreaza credinta "in suflet"? |
Doamnelor, e adevarat ca in general electrocasnicele sun albe, dar comunicati-le sotilor, ca nu sunt asa, pentru a se asorta cu rochia de mireasa. Nu sunteti masini de spalat, calcat, gatit, etc.!
Daca sunteti lovite, nu este vina voastra, sotul este un frustrat inadaptat care-si manifesta autoritatea asupra persoanelor care depind de el, voi si copiii. Psihologic vorbind acest tip de abuz este specific unei anumite categorii. Individul e usor de recunoscut, e un mielusel in societate, manifesta ostentativ afectiunea pe care "o are" fata de victime, povesteste tuturor ce familie reusita are. Un alt semnal este sensibilitatea victimelor la starea de spirit a agresorului (efectiv se schimba la fata, toti deodata) Am vazut eroarea asta in mai multe postari, doamnelor, sotul violent nu-si iubeste sotia si copiii. Ei reprezinta doar o extensie a sa, o extensie de care el este dependent, nu voi. Voi sunteti libere sa va luati copiii in brate si sa iesiti pe usa. Nu o faceti pentru ca va e frica ca nu o sa va descurcati "singuri (voi si copii)", dar doamnelor, nu sunteti singure! Cel mai mare pacat este sa nu mai crezi in Dragostea Lui Hristos si-n capacitatea Lui de a gasi o solutie. Trebuie doar sa vrei. Credeti ca abandonati o casnicie. Nu e o casnicie, a incetat sa fie atunci cand v-a fost pentru prima frica de sotul dumneavoastra! Violenta familiala nu se opreste; in sensul in care recidiva trece de 99%, iar Biserica Ortodoxa, in intelepciunea ei, permite divortul, pentru ca exista situatii deosebite cand despartirea este unica solutie. |
Citat:
Ca sa nu mai spunem ca , Doamne fereste, si noi am putea deveni "pietre de poticnire": oricine are un prieten, cunostinta, a carui mama, sotie, soacra, bunica, e o habotnica nesuferita (indiferent de confesiune) stie cat e de tentat acela sa dispretuiasca si sa urasca doctrina respectiva, cel putin, daca nu tot ce inseamna biserica, credinta, preotime, etc... |
Daca exista credinta in Dumnezeu si iubire si buna intelegere intre cei doi soti, restul se rezolva! Sunt ferm convins ca daca doi oameni maturi, un barbat si o femeie, au credinta in Dumnezeu si se iubesc reciproc, vor gasi solutii pentru orice probleme sau neintelegeri care apar intre ei!
|
| Ora este GMT +3. Ora este acum 08:41:56. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.