Am mai intrebat, si voi mai intreba: am lansat chestiunea abstinentei, cerând răspunsuri în primul rând de la soţi şi soţii care se întâlnesc în viaţa personală cu această problemă. Am primit deja câteva răspunsuri, nu voi menţiona nume. Dar există şi intervenţii care degenerează uneori în polemici personale, şi-mi fac oricum impresia că provin de la persoane care nu sunt direct atinse de problema abstinenţei sexuale din cadrul căsătoriei. Când am întrebat în privat o persoană care răspunde pe acest forum, dacă este căsătorită şi are copii, nu mi-a răspuns. Aş fi dorit să aflu dacă ceea ce spune vine din teorie, sau izvorăşte din trăirea practică a credinţei. Asta este, nu am primit un răspuns care ar fi fost important în sine, şi nu ar fi încălcat (zic eu, deloc) intimitatea.

Dacă-mi permiţi, voi întreba altfel: ce este permis, în cadrul BOR, în afară de abstinenţa totală, ca soţii să poată face atunci când nu mai doresc sau nu mai pot să aibă copii? Prezervativ? Contracepţie? Hai să discutăm la modul general. Evident, bazat cât se poate pe argumente. Mulţumesc.

Indraznet textul! Multumesc, frate Eugen, l-am citit cu placere si, nadajduiesc, cu folos.
Domnul sa ne ocroteasca!

Nu am auzit niciodata de vreo permisiune, cel putin de una publica, pentru prezervativ si contraceptie in Biserica. Dimpotriva. "Cauciucul" si pilula opresc sansa vietii.
Argument: Biserica sprijina dragostea care include si perspectiva nasterii de prunci; nu se opune ei sprijinind, in schimb, unirea sexuala.
Cand sotii nu mai doresc sa aiba copii, desi ar mai fi inca posibil, inseamna ca au optat pentru o "rationalizare" a sexului. Planificarea natalitatii este o perspectiva lumeasca, o "victorie" a mintii omenesti care crede ca poate hotari cand si unde si mai nu stiu cum ... sa se faca copii, sa se nasca oameni... Ca sa vezi! Nu Dumnezeu, ci omul hotaraste cand este si cand nu este cazul sa vina pe lume un alt om. Asa e randuiala Bisericii, oare?...
Biserica nu incurajeaza voia omului rupta de Voia Domnului. Nici nu regleaza chestiuni lumesti ca un politist al lumii (asta e politica Americii si a Rusiei, etc.), ci pe toate le vede in raport cu voia lui Dumnezeu si cu mantuirea. Si ce mantuire mai putem ravni cand viata noastra sexuala este orientata doar spre noi, nu si spre viata copiilor pe care Dumnezeu i-a harazit, poate, familiei noastre? Planul nostru de cuplu contra planului lui Dumnezeu? Ce Biserica ar pune asa problema?...

Iar daca nu mai pot sa aiba copii, atunci nu vad care ar fi ratiunea prezervativului si contraceptiei...:) Daca nu mai pot, ce anume sa mai impiedicam cu pilula si prezervativul? Daca zicem ca deja nu se mai poate!... Asa cum fortam uneori usi deschise, acum riscam sa incuiem usi deja inchise...
(Sau poate nu am inteles bine in ce sens spui ca "nu mai pot sa aiba copii"...)

Problema ramasa in discutie ar fi ce recomanda BOR cand sotii nu mai doresc alti copii... Sa doreasca din nou!...iata ce permite BOR... Sa se refaca dragostea si sa moara egoismul si resentimentele, iar nu pruncii! Iaca, asta recomanda Biserica. (Si nici nu imi pun problema sa "verific" asa ceva, ca-mi pare strigator la cer sa cuget la plasa vreunei alternative...)
Daca sunt suparati unul pe altul, sa caute iertarea, cu orice chip. Asa cresc ei in iubire crestina.
Daca se tem de greutati si lipsuri, sa isi revigoreze credinta in Dumnezeu si sa caute solutii pentru depasirea impasului.

Domnule Andrei Cosmovici, mesjul meu nu a fost inteles adecvat. Indemnul meu la conslutarea protului duhovnic nu implica anumite informatii secrete (gnosticism) ci prin comparatie cu medicina, asa cum nu ne putem trata singuri desi cunoastem toate tratamentele, insa nu stim cum sa le administram, care ne-ar fi noua mai potrivite, asa este si cu duhovnicia. Preotul Duhovnic nu are el un "tratament secret" ci el ajutat de harul duhului sfant stie cum sa imbine acrivia cu laxismul avand ca scop mantuirea sotilor.
Astfel in unele cazuri pentru cei ce din fire nu se pot stapani, pentru a-i feri de pacate mai mari (malahie, pervresiuni, preacurvie) poate fi mai ingaduitor pana sotii (sau doar unul dintre ei) ajunge in niste cadre "normale"...
Pe de alta parte unii soti care au un libido mai scazut, sau nu sunt robiti de activitatea sexuala se pot considera "sfinti" si pica in pacate mai mari: mandria, slava desarta...

Oricum ideea de baza ramane: trebuie sa traim dupa voia lui Hristos, caci EL stie mai bine decat noi ceea ce este mai bine pentru fiecare in parte, si EL ne iubeste pe noi mai mult decat ne iubim noi insine pe noi.

Sper ca acesta postare sa clarifice orice echivoc anterior.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruaisca Domnul Iisus Hristos.

Asa este.
Infranarea, postul are ca scop educarea omului ca sa nu fie robit de nici o patima, placere senzoriala... ci toate placerile senzoriale, asociate cu activitatile trupesti firesti (mancare, bautura, activitate sexuala ca urmare a dragostei) sa fie bune, adica nerobitoare, neimpatimitoare.
Omul trebuie sa fie stapan peste aceste activitati firesti si nu placerile asociate cu aceste activitati firesti sa il robeasca pe om, sa il stapaneasca... sa il conduca acolo unde omul nu vrea: iadul patimilor, pacatelor, al robiei placerilor senzoriale (exista si iadul robiei placerilor sufletesti-duhovnicesti, precum mandria, trufia, slava desarta, dar nu discutam despre ele acum).

Relatia sexuala a sotilor nu se face PRIN placere ci prin activitate fireasca sexuala care are asociata placerea (senzoriala, tandretea, orgasme etc).
Evident ca sotii vor sa isi impartaseasca iubirea lor: duhovniceasca, sufleteasca si trupeasca in scopul mantuirii, iar rodul iubirii lor trupesti (care are asociata placerea) sunt princii.

Aceasta intepretare este eroanta, nu este in duhul filocalic.
"In pacate m-a nascut maica mea" inseamna intr-o lume robita de moarte si de pacate m-a nascut maica mea.
Nicidecum placerea asociata cu activitatea sexuala fireasca nu este pacat, caci atunci frigizii si frigidele "sunt fara de pacat"! Doamne fereste o asemnea cugetare!
Referinta:
"Semnificația doctrinei păcatului strămoșesc e greșit interpretată drept o dovadă a faptului că toți copiii ”sunt răi din naștere”. Să ne gândim, spre pildă, la felul în care interpretăm de cele mai multe ori din necunoscutul verset 6 din Psalmul 50: ”Iată, întru fără de legi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea ”. în loc să se explice sensul corect al acestui verset, și anume, că ne naștem într-o lume în care predomină păcatele și abuzurile de tot felul, se susține că este vorba despre mărturia certă și incontestabilă a faptului că ne-am născut ”răi și păcătoși”."
http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/1159

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Draga Fani71, nu doresti sa o accepti pentru ca nu poti indeplini aceasta cerinta inca (dar ai dori)... sau pur si simplu pentru ca nu doresti sa indeplinesti aceasta cerinta.

Concret: neacceptarea ta in aceasta situatie este cauzata de neputinta, sau de libertatea vointei?

Prima situatie este fericita caci atunci unde omul nu poate, Hristos Iisus cu harul Sau poate... si acum nu vorbes doar "din auzite" ci din propria experienta.

Te rog sa nu intelegi gresit, mesajul meu (ca ar fi o acuza la persoana ta).

Doamne ajuta. Har si pace sa na daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Ma bucur (inclusiv duhovniceste) frate Ioan Cezar!
Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu noi cu toti spre mantuirea noastra, spre slava Sa si a Sfintei Sale Biserici.

Frate Ioan Cezar subscriu asertiunii pertinente.

Oare ce diferenta intre cei ce cauta placerea gustului mancarii fara nutritia fireasca a hranei si cei ce cauta placerea sexuala fara rodul firesc al ei... pruncii? Nici unii nici altii nu se vor satura vreodata... dimpotriva, au toate sansele sa ajunga robi placerii.

Precum cel ce mancanca firesc si se bucura de placerea fireasca asociata mancatului (si se fereste sa cada in robia lacomiei pantecelui) si apoi isi vede de scopul vietii: mantuirea, asa este si cel care are activitate fireasca sexuala in cadrul familiei si se bucura de placerea asociata acestei activitati firesti sexuale, al carei rod firesc sunt pruncii (si se fereste de impatimirea sexuala, cumplita robie sexuala)... si nu uita ca scopul vietii este mantuirea intru dragoste.

Orice robie patimasa este cumplita, nu doar cea sexuala. Trebuie sa avem grisa sa nu fim robiti de nimic: lacomie, desfranare, avaritie, manie, invidie, trandavie, slava desarta, madrie.

Degeaba unii soti exceleaza la infranarea sexuala daca sunt robi altor patimi!

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Nu cred ca Fani71 poate raspunde la aceasta intrebare. Daca va raspunde: "contraceptie" deja nu se mai incadreaza in perimetrul invataturilor ortodoxe formulate de sfintii parinti (totusi sunt unii preoti ortodocsi mai ingaduitori in aceasta privinta care permit un rau mai mic pentru a evita un pacat mare), deci singura varianta ar fi "abstinenta" insa cum ar putea raspunde asta, daca domnia-sa a considerat ca sunt naivi cei care gandesc asa??
Cand eu am spus ca invatatura ortodoxa nu permite legaturi amoroase inainte de casatorie, din dorinta de a incerca sa o ajut pe Andra07 sa devina o buna crestina ortodoxa, Fani71 nu a fost de partea mea, educand cum trebuie pe cei tineri care gresesc.
Cred ca Fani71 este influentata de protestanti care sunt foarte lumesti, mai ales in Occident. Este bine ca a intrat pe acest forum ortodox, aici va afla (nu de la mine ci de la cei induhovniciti cu adevarat) ce invata sfanta noastra biserica ortodoxa.

Domnule Cornel Urs inteleg pozitia dvs. si doresc sa sublinez ca este foarte usor sa "ridicam piatra" sa "lapidam" pe pacatos... insa consider ca scopul nostru pe forum este sa ne ajutam unii pe altii sa intelegem ca suntem pacatosi si apoi sa ne ajutam sa dorim sa ne indreptam.

Consider ca ati adoptat o atitudine pertinenta in cazul situatiei mentionate in privinta "relatiilor amoroase inainte de casatorie" si in privita "utilizarii contraceptivelor, contragestivelor, sterilete... avorturi".

Va rog ca pe viitor sa aveti aceeasi atitudine ferma, insa cu discernamant duhovnicesc, avand in vedere ca "excomunicarea" din Biserica se face numai si numai in cazul celor ce nu doresc sa traiasca dupa voaia lui Hristos Iisus nu si in cazul celor bolnavi (trupeste, sufleteste, duhovniceste) care doresc tamaduirea... chiar daca cad... atat timp cat doresc sa se ridice si doresc mantuirea si dragostea lui Hristos, dupa voia lui Hristos trebuie primiti cu dragoste intru Hristos Iisus.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

imi place cum scrieti, domnule Eugen7, v-am citit toate posturile, integral.

Va multumesc pentru sustinere, apreciere si incurajare Domnule Cornel Urs.
Cu aceasta ocazie va rog sa va amintiti si de mine in rugaciunile dvs.

Slava Domnlui si Sfintilor Sai!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, pacea si dragostea Sa sa fie cu noi cu toti.

Ţi-am explicat cum stă cu răul mic...dar se pare că nu vrei să bagi la cap.

Cornel, nu am raspuns inca pentru ca nu am avut timp.

Raspunsul meu la intrebarea initiatorului firului (prin ce metode cred eu ca ar fi acceptabil dpdv ortodox sa te feresti de a mai avea copii) este scurt: orice este neabortiv (ce nu distruge un embrion gata conceput). Depinde de fiecare, de viata lui, de intelegerea dintre soti, de motive de multe si multe lucruri pe care le poate sti eventual parintele duhovnic si da sfat.

Personal, cred ca abstinenta periodica (masurarea temperaturi etc) este soliutia ideala. Argumentele sunt cuprinse in viziunea asupra sexualitatii pe care am descris-o mai sus.
Si NU este adevarat ce se tot scrie pe aici, ca sata e metoda catolicilor. Pana sa nu intru pe acest forum nici nu auzisem ca ar fi ortodocsi care sa fie impotriva acestei metode (si sunt ortodoxa practicanta de mai mult de 20 de ani).

Ma insel eu, sau am citit undeva pe firul asta sau pe altul ca si tu practici o metoda contraceptiva oarecare la sfatul duhovnicului, deoarece sotia ar fi in pericol de moarte daca ar mai avea copii? Sa fie vreo influenta catolica la mijloc? ;-)

Si nu cred ca poti spune ca sunt influentata de protestanti asa tam nisam. Numai pentru ca nu am vrut atunci pe alt fir sa fiu de acord cu tine in toate. Nu? In Biserica nu exista gandire unica in problemele morale si de atitudine fata de o persoana si comportamentul ei (ca de asta era vorba acolo). Exista pareri diferite si intre marii parinti in astfel de chestiuni, iar aplicarea se face la viata fiacaruia, criteriul fiind pastoral (grija pentru mantuirea persoanei).

Nu cred ca Biserica este ca politia, sa dea reguli si regulamente pentru tot ce tine de viata fiacaruia, mai ales intr-un domeniu atat de intim ca sexualitatea.

Cand vine vorba de viata de familie(sot-sotie) Biserica are reguli foarte clare (nu stricte, ci clare), care din pacate sunt de multe ori rastalmacite. Nu trebuie sa ne lasam inselati de cuvinte, asa cum nu trebuie sa ne lasam purtati de val. Relatia sot-sotie trebuie privita prin prisma comuniunii si deci a iubirii. Suntem tentati sa ne autoflgelamfara din prea mare ravna, fara sa ne dam seama ca facem acelasi lucru si celui de langa noi. Biserica NU impune absitinemta ci doar o recomanda (si asta e cu totul alta mancare), acolo unde exista intelegere reciproca.

As vrea sa imi cer scuze fata de andreicosminovici ca m-am bagat asa in discutie, cand el de fapt pusese alta intrebare (am citit-o abia mai tarziu) la inceputul firului, si vroia raspunsuri numai de la persoane care practica abstinenta totala si vroia marturii, nu teorie.
Dar cam asa se intampla aici.. pe firele despre contraceptie scriu burlacii, pe firele despre abstinenta cei casatoriti.. ;-)

Daca tot mi s-a pus in carca ca as fi influentata de protestanti probabil pentru ca stau in occident, hai sa zic si eu ceva: voi din Romania sunteti influentati pana in gat de juridismul catolic. La fiecare pas spuneti 'este permis', 'reguli', 'este interzis', 'canoane', samd. Nu toti, dar multi asa vorbesc.

In Biserica nu ar trebui sa fie reguli in sens juridic. Sunt poruncile, care toate vin din porunca dragostei (vezi raspunsul lui Hristos despre ce este cel mai important din Lege), si regulile care s-au scris de-a lungul timpului ar trebui intelese ca niste indicatoare, ca un ajutor eventual. Si care treuie recitite altfel in fiecare epoca.
Sau, asa cum spunea un profesor de teologie, legea si regula incepe acolo unde se termina dragostea. Doi soti au nevoie de avocat si de judecator cand divorteaza...

Eu am invatat inca mult inainte sa ma casatoresc ca in Biserica Ortodoxa, duhovnicum nu intra in dormitor. Vrei sa ii ceri sfatul? Bine. Nu gasesti de cuvinta? Nu te intreaba el despre abstinanta de post, contraceptie, pozitii si altele. Eu mai stiu si ca un duhovnic da sfaturi personalizate, nu tine lista de canoane in buzunar. Asta este, mui se spunea, specificul ortodoxiei.
Dar pare-se ca in Romania nu s-a auzit de asta. Sau pe forum, in orice caz, multi parca nu au auzit.

Da, sunt furioasa. :102: :40: De ce oi fi intrand iar pe forum si in aceste discutiie nefertile?
(Nu o luati personal va rog)

Dacă ar fi aşa, ar fi rău. Este ca şi când cineva ar spune "Dumnezeu este omniprezent, El pe toate le vede. Dar când se uită în dormitor, îşi pune ochelarii negri". Adevărul este că de felul în care celibul îşi trăieşte celibatul, de felul în care căsătoritul îşi trăieşte căsătoria, poate depinde mântuirea lor.

Frate Ioan, VOIA lui Dumnezeu NU SE IMPUNE! El Dumnezeu ne-a dat un dar MARE pe care sa il folosim sau nu: LIBERTATEA! In aceasta libertate omul actioneaza asa cum vrea si gandeste, dar pt toate sa aiba RASPUNS de dat! Sa aiba argument! Daca Dumnezeu S-ar impune si Si-ar arata voia Sa fara acordul omului, inseamna ca Dumnezeu Isi depaseste limitele si ne face pe noi niste roboti! Si atunci NU mai avem Dumnezeu ci un MECANIC! Dumnezeu fiind ATOATESTIUTOR stie ce anume are nevoie de aceea El intreba "VOIESTI sa te faci sanatos?" nu stia El ca omul vrea sa fie bine? Dar El lucreaza in acord cu Libertatea omului! Daca omul refuza ajutorul lui Dumnezeu va da raspuns! Dar DUMNEZEU NICIODATA NU (SE) IMPUNE! Iubirea Lui pana intr-atat merge incat ne lasa sa Il si insultam, sa ii spunem NU in fata! Nu Se supara! E constient ca ne-a dat Liberatatea, dar refuzul nostru inseamna lipsa Harului! De aceea trebuie multa COMUNICARE cu Dumnezeu ca sa cunoastem VOIA Lui si asa IMPREUNA sa lucram cu Dumnezeu la Binele NOSTRU!

Frate Ioan, DUMNEZEU NU ARE PLANURI CU OMUL! Este o idee gresit lansata si prost intrebuintata in Biserica noastra! Dumnezeu nicioadata NU planuieste! ci El numai PRONIAZA! Doar ajuta! Este IMPREUNA-LUCRATOR cu noi! Daca omul nu stie ce sa faca El il ajuta! PRONIA lui Dumnezeu nu este o "predestinare", altfel (cum spuneam) Libertatea noastra SE ANULEAZA si devenim niste roboti ai unui Dumnezeu care NE OBLIGA si NE COMANDA cum vrea El! Ori Dumnezeul nostru nu e asa! El iubeste si asteapta! Binecuvinteaza si Ingaduie! Niciodata NU isi face voia proprie cu cineva! Cand spunem ca Dumnezeu ASA VREA nu inseamna ca El Se impune cu voia Lui peste a noastre! "In calea pe care AI ALES-O va pune lege tie Dumnezeu" vezi? asa spune psalmistul! Nu cum vrea Dumnezeu! Ci cum ai ales tu, el te va ajuta! Daca alegi gresit, la prin PRONIA Lui te va duce sa intelegi ca e gresit! Asta este VOIA lui Dumnezeu! AJUTORUL Lui ca sa iti descoperi ceea ce vrei tu defapt, sa descoperi ce iti este tie mai bine asa cum tu NU te gandesti! Si cand El te lumineaza, spui "asta a fost voia/PRONIA lui Dumnezeu! (explicatia aceasta o stiu de la p.Efrem de la Manastirea Vatopedi din Sf.Munte)
Acum revin Dumnezeu NU "harazeste" un nr de copii (am scris si in postarea de pe pagina 36 sau 35 de la acest subiect) pe ca se anuleaza "libertatea" omului! Omul are RATIUNE sa o foloseasca si sa isi gandeasca viata IN RAPORT cu Dumnezeu, CONLUCRAND cu El! Retine: DUMNEZEU NU PLANIFICA, ci aceasta idee este pur NEORTODOXA in ortodoxie!

....NICI NU ARE VOIE! asta e valabila si sub epitrahil! E TAINA LOR! E INTIMITATEA LOR! Cum sa intri cu bocancii in viata lor unde NUMAI ei si Xc lucreaza??? Duhovnicul este pentru DUH nu pentru trup! pt trup avem pe altii!
Daca ceva se intampla in intimitatea lor ceva in neregula, EI raspund! Dar ei NU trebuie sa isi destainuie acestea! Pot intreba de anumite situatii si bine ar fi sa recunoasca de au depasit NORMALITATEA unirii firesti! Si aici abia acum poate interveni Duhovnicul si sa ii opreasca de la Sf.Euharistie si sa le dea canon!

Eu vorbeam de duhovnic, nu de Dumnezeu.
In fata lui Dumnezeu raspundem de toate. Insa nici Dumnezeu nu ne violeaza intimitatea. El 'sta la usa si bate' - indraznesc sa cred ca SI la usa dormitorului.

Foarte de acord.
Uitam mereu de libertate.
Il vedem pe Dumnezeu ca pe un fel de Big Brother is watching you.

Subscriu in totalitate. Multumesc pentru cuvant!

Frate, marturisesc ca nu pot fi de acord cu tot ceea ce scrii. Pentru motivul ca nu are legatura cu mesajul meu, pe care il vad aici rastalmacit in unele nuante. Poate nu am redat suficient de limpede continutul, poate ai receptat mesajul dintr-o "setare" aparte, fapt e ca nu imi recunosc pozitia in raspunsul pe care l-ai alcatuit.
E o neintelegere la mijloc, cred...
In orice caz, ma iarta, frate, pentru dezacord...
Domnul sa ne lumineze cu harul Lui!

P.S. Pana reusesc sa revin, poate gasesti putin ragaz si detaliezi pe tema "Dumnezeu nu are planuri cu omul". Argumente? Scriptura? Sfintii Parinti?... Orice text duhovnicesc e binevenit in sprijinul afirmatiei. (Altminteri dam in liber-schimbism si zau ca nu trag sa fac parte dintr-un club de seara protestant...)
Asemenea: ce intelegi prin libertate? Inaintea lui Dumnezeu, ca madular al Bisericii, desigur, altminteri nu sunt motivat sa particip la discutie aici.

Eu va propun sa luati spre lectura sau , daca sunteti mai rivnitori, chiar spre studiu si luare aminte , Pravila Sf. Nicodim Aghioritul , editata in Romania la Min. Neamt in 1993, si veti vedea cite pacate sunt stipulate si condamnate legate doar de impreunarea trupeasca . Veti vedea si ce sanctiuni teribile se dau pt. acestea .
Dar daca ele sunt cunoscute de catre biserica , incriminate cu rang de ticalosie umana si greu amendate , cum credeti ca sunt ele aflate ? Credeti ca data fiind importanta acestora , declararea lor este lasata la liberul discernamint al penitentului ?

Am mai dat de vreo 3 ori exemplul uimitor al unei absolvente de facultate care pe perioada studiilor a avut la Cluj un duhovnic de mir , care a tot pascut-o . Dupa absolvire s-a intors in Craiova natala si a intrat la un nou duhovnic.
La prima spovedanie noul duhovnic a lasast-o sa spuna ea tot ce avea iar la sfirsit a intrebat-o : mai sora, tu ai desfrinat pina acum ? Ea a raspuns uimita ca bine inteles ca nu . Preotul , desi cunostea f. bine starea actuala, fara moralitate, a tineretului, s-a mirat , s-a bucurat si a impartasit-o .
Apoi ea a incrucisat miinile pe piept in fata usilor imparatesti precum sfintii, a deschis gurita si a cutezat sa se uneasca cu Hristos . Cei care citesc rugaciunile obligatorii de dinainte de impartasanie vad acolo ce insemneaza sa te impartasesti in necuratie, cu pacate stiute dar ne marturisite . De asemenea , cei care sunt atenti la textul molitvei de deslegare de dinaintea spovedeaniei afla ce soarta au cei care din rusine sau din o alta cauza, tainuiesc pacate si care sunt cele mai frecvente pacate intilnite , adica este o recapitulare pe scurt a canoanelor.

A doua oara domisoara inginer a procedat la fel , duhovnicul i-a pus aceiasi intrebare si totutl a decurs apoi identic cu prima data .

Dupa un timp mai indelungat a venit iarasi la spovedit , s-a marturisit iar la sfirsit duhovnicul nu a mai intrebat-o elegant , daca a desfrinat , ci s-a intimplat sa o intrebe mai direct , daca s-a culcat cu vreun barbat pina atunci .
Atunci tinara frivola a marturisit ca : ba da, ba da, de mai multe ori , dar a facut-o cu duhovnicul ei si stie ca nu este pacat deoarece duhovnicul de l-a Cluj i-a spus ca nu este pacat deoarece cu duhovnicul este ingaduit de catre biserica fiindca nu faci pacate ci doar reechilibrare energetica .

Atunci duhovnicul i-a dat canon si i-a spus ca pt. impartasanie sa mai vina peste 4 ani . Dar de unde parea o prostuta, o naiva, s-a desteptat dintr-o data si s-a revoltat numaidecit impotriva masurilor . Insa in fata ei parintele a enumerat pacatele , le-a identificat in "pravila" si au calculat o interdictie de 10 ani de la impartasanie . Atunci acesta i-a spus : vezi bine ca ar trebui sa te opresc 10 ani dar deoarece spui ca esti iubitoasre de Hristos , ca voiesti sa te indrepti , ca nu vrei sa te rupi de biserica , ca vrei sa duci o viata de crestin practicant ti-am tot redus din pedeapsa , inca sub jumatate . Dar mai mult nu este bine si voie . Fa macar ascultare cum trebuie si apoi mai discutam . Daca nu , du-te unde sti tu ca te desleaga pe prietenie si nu iti cere nimic in schimb !


Asadar, cum credeti ca afla duhovnicii pacatele legate de impreunarea trupeasca ? Sau credeti ca penitentii ajung de se porcesca in pat in fel si chip schimbind demnitatea umana (adica cinstea creatiei de dupa asemanarea cu Dumnezeu cu care a fost incununat si facut culmea creatiei Sale, pus stapin peste toate dobitoacele, desi el se pune in infinit nenumarate ori in rind sau chiar mai rau decit acestea , chipurile cautind ... ce ?) in caderea mai jos decit animalele dar crezind ca au atins sublimul dracesc carnal... si sperati ca-si vor marturisi singuri pacatele si starea de animal cazut sub instinctele carnale si degradarea lui pina mai josd decit conditia ciineasca , cind acesta se intoarce singur la propria-i varsatura . Va inselati !
Aceste lucruri nu se marturisesc la duhovnic, deoarece el este ... un om ca si noi, nu ? si ne garanteaza Atenagora asta, nu ? Ci se afirma segalnic pe la suete sau petreceri lumesti pt. a afla cine creden noi ca trebuie sa afle cit de rafinati , cit de elevati, suntem noi atunci cind voin sa "iubim" !

O fi spus Atenagora ce-o fi spus dar colectia de canoane si traditia bisericii spun cu totul si cu totul altceva .


Si daca toate acestea va fac repulsie duhovniceasca fata de parerile mele va propun o imagine : daca printr-o intimplare oarecare aflam la momentul oportun , ori poate mai tirziu, ca ne impartasim dupa un bolnav de hepatita B-C, de SIDA, de sifilis, cu parazitoze intestinale repetate sau alte boli cu transmitete orala ... datorita micimii credintei noastre tot avem o oarecare stringere de inima , dar daca sti ca te impartasesti dupa o zina Cleopatra ori un don Juan rafinati al sexului oral ... ce sentimente va incearca ?

Curatirea in timpul canonului , prin post , prin rugaciune, prin anafura, aghiasma(va propun sa recititi slujba sfestaniei sa vedeti ce virtuti are aghiasma !) , prin maslu, prin oprirea de la pacatul josnic , timp indelungat te face pe tine insuti , in primul rind, sa intelegi ca te curatesti de spurcaciune si te lepezi de faradelege.
Dar a face grozavii sexuale in mod continuu si a indrasni sa nu le marturisesti si mai ales sa te imparatsesti , chipurile din motivul : am crezut ca n-am stiut ca-i pacat,nu iti rezerva decit soarta prezisa de Sf. Ioan gura de aur in molitvele sale de dinaintea impartasaniei . Iar din clipa aceea esti in pericol de moarte reala in orice moment .
Toate pacatele de desfrinare intra si extra conjugala , alaturi de necredinta si de omucidere sunt cele mai grele pacte ... greu iertate, greu canonisite . Insasi Hristos mustra de nenumarate ori poporul adresindu-i-se : o neam necredincios si preadesfrinat !

Cine voieste poate lua aminte !

”Pravila Mare a lui Matei Basarab, cap. 170, spune urmatoarele despre curatenia trupeasca a celor doi soti: "Barbatul si femeia sa nu se afle in pofta trupului, nici sambata, nici Duminica, ca in aceste zile mai mult se face dumnezeiasca Liturghie. Insa sambata pentru sufletele celor morti, iar Duminica pentru Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Insa aceasta sa fie cu intelegerea amandurora, adica sa fie cu voia barbatului si a femeii " . Iar in Molitfelnical mare, numit Trebnic, pagina 519, spune despre infranarea trupeasca a sotilor : " In cele patru posturi, precum si miercurea si vinerea este bine ca sotii sa se infraneze de la impreunarea trupeasca, ca semn ca iubim pe Dumnezeu". - Convorbiri cu Pr Cleopa

”Infranarea statornica este temelia moralei crestine; dar nu orice infranare, ci numai aceea inchinata Domnului si implinita cu intelepciune, dupa dreptatea legii lui Dumnezeu. Toata faptura este buna si vrednica sa fie folosita de om. Dar nu toti oamenii sunt facuti pentru toate lucrurile din lume. " Toate imi sunt slobode, dar nu toate imi sunt de folos " ( I Corinteni 10, 23 ) . De aceea, crestinul care se foloseste de lumea aceasta trebuie sa fie ca si cum nu s-ar folosi de ea, " Ca chipul lumii acesteia trece " ( I Corinteni 7, 31; I Timotei 4, 4; Tit 1, 15 ) . Indeosebi clericii, ca si apostolii de odinioara, trebuie sa fie tuturor pilda de infranare ( VI Ecumenic 12,13,18, 30 ) , spre slava lui Dumnezeu, spre folosul aproapelui si spre mantuirea lor ( Fapte 20, 34-35; I Corinteni 9, 12 si 27; Tit 1, 7; 2, 6; I Petru 1, 6 si 13 )”. - Convorbiri cu Pr Cleopa

Și unde e drepta gândire aici? Unde e discernământul? Cum Îl urmezi pe Hristos? Ce a făcut El în cele 40 de zile? S-a îngriji de trup sau de suflet și rugăciune? Și încă ce post!!! E greu ”nea Fănică” cu dreapta gândire.

Adum-mi și mie conntextul în care Sf Ioan Gură de Aur a spus așa ceva și hai să-l analizăm.
Apropo crezi că alți duhovnici nu l-au studiat pe Sf Ioan Gură de Aur? Sau crezi că ei poruncesc abstinența în posturi din neștiință? Tu crezi că duhovnicii de la mănăstiri sunt proști?

Veșnica scuză. Neputința trupului. Păi pune-l la muncă frate, că de aceea ți-a dat Dumnezeu voință, rugăciune, post, ca să poți să birui trupul cu neputințele lui. Iisus Hristos, întrupat în om adevărat, a biruit pe diavolul ca om, iar nu ca Dumnezeu; căci cu puterea de Dumnezeu, ca fulgerul l-a aruncat din ceruri, iar biruinţa ne-a dat-o nouă, în dar, dar numai dacă ne luptăm şi noi ca El. Vezi? Hristos ca om întrupat a biruit, nu ca Dumnezeu.

Iartă-mă că îți spun, dar vorbești mari prostii. Ai făcut aici un mare ghiveci. Da, un mare ghiveci. De unde ai scos tu cu concluziile astea? Nu ai înțeles nimic din ceea ce spun Pr Arsenie Boca și Pr Paisie Aghioritul, pe care de altfel tu îi amintești. Hai să vedem ce spune spun ei cu privire la perioda sarcinii și alăptării:

Pr Arsenie Boca ne sfătuiește: ”Toată vremea sarcinii şi a alăptării, barbatul trebuie sa se înfrâneze, ca să nu tulbure viaţa viitoare a celui ce vine în lume cu un anumit rost de la Dumnezeu”.

Părintele Paisie Aghioritul ne spune: ”Când femeia rămâne însărcinată, atunci cel mai bun lucru este să înceteze imediat contactele sexuale sau dacă nu pot, să le reducă cât se poate de mult... pentru că se pricinuieşte pagubă duhovnicească. Embrionul participă şi el de nevoie la plăcerea pe care o simte mama lui, şi astfel încă din pântece dobândeşte patimă.
Există prunci care sug şi care se aprind trupeşte, în timp ce există tineri de 18-20 de ani care au o nepătimire, şi nu sunt războiţi de trupul lor. Cui se datorează această diferenţă? Stării duhovniceşti a părinţilor. Este moştenirea duhovnicească. Vezi, părinţii nu lasă moştenire copiilor lor numai case, ogoare, ci le lasă moştenire şi patimile sau virtuţile lor”.

Deci de unde ai scos tu elucubrațiile astea?
“La convieţuirea căsătoriţilor, nu-i bun nici abuzul, nici refuzul. Abuzul îl atinge pe soţ, refuzul pe soţie, dar şi pe soţ”[/i]. Deci la conviețuirea căsătoriților se referă părintele și nicidecum la perioada sarcinii sau alăptării. Încearcă să faci diferența. Mari PROSTII ai putut scrie...iartă-mă că-ți spun dar asemenea concluzii RAR am mai întâlnit.

Ce faci? Mai bine taci!!!! Hai să dăm un copy/paste din ”Viața de familie” - Pr Paisie Aghioritul.

Înfrânarea în viaţa de căsătorie

Dumnezeu “pe toate le-a făcut bune foarte” (Fac. 1, 31). Bărbatul simte o atracţie firească spre femeie şi femeia spre bărbat. Dacă nu ar fi existat această atracţie, niciodată nimeni nu s-ar fi încumetat să facă familie, ci s-ar fi gândit la greutăţile pe care le-ar fi întâmpinat mai târziu cu creşterea copiilor, etc. şi nu ar fi hotărât să pornească pe această cale.

După căderea celor întâi zidiţi, cugetarea trupească ar fi putut fi la unii oameni de cinci la sută, la alţii zece, treizeci, etc., însă astăzi unde se mai află oameni care să aibă numai cinci la sută cugetare trupească, adică să aibă o cugetare curată. Cu toate acestea, tuturor oamenilor li s-a dat de la Dumnezeu posibilitatea să ajungă la nepătimire, dacă se nevoiesc cu mărime de suflet.

Cei căsătoriţi, fiindcă duc o viaţă conjugală, nu sunt îndreptăţiţi să uite că omul nu este numai trup, ci este şi duh, şi să trăiască astfel fără frâu. Ci trebuie să se nevoiască pentru a-şi supune trupul duhului. Iar dacă vor încerca să trăiască duhovniceşte, sub povăţuirea duhovnicului lor, vor începe să guste încet-încet bucurii şi mai înalte, duhovniceşti, şi nu le vor mai căuta pe cele trupeşti. Soţii au datoria să se nevoiască pentru a se înfrâna, ca să nu transmită pati*ma trupească şi copiilor lor. Un copil ai cărui părinţi au multă cugetare trupească are de mic astfel de încli*naţii, pentru că ia cugetare trupească de la ei. La început ea este slabă, ca şi toate celelalte patimi ce se moştenesc – ca urzica care, atunci când o plantezi, o poţi lua în mână, dar când se măreşte înţeapă – dar se poate vindeca de către un duhovnic bun care are dis*cernământ. Iar dacă nu o taie la o vârstă mică, va tre*bui să se nevoiască mult să o taie atunci când ea va creşte.

Ai dreptate, draga Alexandra: Dumnezeu nu este Big Brother, ci diavolul e cel, care isi noteaza toate pacatele pe care, cu atata sârg le facem in decursul vietii.
Iar la Judecata, constiinta noastra ne va acuza, nu Domnul.

Cei care sunt numai trup și în timpul postului, sunt printre morți. Să-i ajutăm răbdându-le toate, rugându-ne și încercând să-i aducem pe calea calea cea dreaptă cu duhul blândeții, dar să ne împotrivim păcatului. „Femeia să se teamă de bărbat” când Hristos este capul bărbatului, dar când capul lui e păcatul şi „Dumnezeul lui e stomacul”, n-are ce sfat e mântuire lua de la dânsul. Fără Hristos este mort, iar sfatul morţilor duce la moarte. De morţi să nu ne fie teamă. Toată teama să ne fie de păcat, căci pe aceasta au avut-o şi Sfinţii.

O minte dreaptă și cu disecernământ ar spune cam așa: Dumnezu merită totul!!! Nicidecum soția mea! Sau facem un idol din ea? Nimeni nu spune să nu-ți iubești soția, Doamne ferește, dar cu dicernământ să le facem pe toate, neuitând de Dumnezeu nici o clipă. Chiar si în iubire avem nevoie de discernământ, căci nu-i vei da diabeticului ciocolată, crezând că ai făcut un act de iubire, ci îl vei feri pe acesta de dulciuri care ar putea să-i dăuneze sănătății. La fel este cu iubirea în toate, să identificăm și să-i dăm ce-i mai de folos aproapelui. Aceasta e iubirea adevărată.

Dacă ți-ai iubi cu adevărat soția, te-ai înfrâna în posturi de dragul lui Hristos. Îți vei învăța soția să se roage și o vei ajuta să țină postul alimentar care este cuza creșterii libidoului și a altor pofte și astfel încet o vei aduce pe calea cea bună. Căci orb pe orb de va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. Vorbim despre iubire, iubirea trupească, dar oare ce iubire o fi aceasta? Și pe ce loc punem iubirea față de Hristos? Mă refer la perioadele de post.

Ovidiu B., trebuie sa recunosti ca iti trebuie o oarecare maturitate, ca sa intelegi lucrurile in acest fel, descris de tine mai sus. Din pacate, mintea ne vine mai tarziu sau niciodata, in lipsa credintei.
Totusi si pacatele au rostul lor: din propriile greseli, pe care le regreti, inveti cel mai bine.
Ferice de cel, care le intelege din timp pe toate si poate astfel rezista la orice tentatie.

Problemă!

Cele două poziţii de mai sus aduc în discuţie o chestiune extrem de nuanţată. Să recapitulăm: (Ioan Cezar) - Biserica nu permite contracepţia, ci doar unirea (aducătoare sau nu, după voia Domnului) de copii, sau abstinenţa totală, dacă nu se poate altfel. Argumentul este frumos şi, cred, în linie cu învăţătura Bisericii şi a lui Dumnezeu, până la urmă. "Ceea ce Domnul a unit, omul să nu despartă" - cred că se referă şi la unirea care poate să aducă viaţă nouă, şi pe care omul este chemat să o respecte în integralitate, deci asumându-şi inclusiv posibilele consecinţe ale unirii trupeşti.

Pe de altă parte, Cornel Urs spune că unii preoţi, (cel puţin) în chestiunea pe care o discutăm noi, sunt mai îngăduitori, permiţând un rău mai mic pentru a evita un păcat mai mare. Am mai multe întrebări legate de această afirmaţie:
1. Concret, ce poate să însemne asta? Preotul va spune: din 10 întâlniri conjugale, 2 pot avea loc cu prezervativul? Rog pe Dl Urs să ne dea câteva scenarii posibile, în ce priveşte îngăduinţa unui rău mai mic.
2. Din câte ştiu eu, cerinţele lui Dumnezeu sunt nediferenţiate. Adică, ni se adresează tuturor (repet, tu tu ror) cu o chemare universală: să vă iubiţi aproapele, fiţi desăvârşiţi precum Eu sunt şamd. Deci, dacă Dumnezeu cheamă pe toţi la starea de sfinţenie, să presupunem (cel puţin) că ştie de ce face acest lucru, ştie de ce creditează orice fiinţă umană cu posibilitatea de a se ridica la înălţimea chemării Sale. În aceste condiţii, ca principiu, de ce mai vorbim de "căi diferite" care, mai grav, presupun înfăptuirea unui rău mai mic pentru a evita un păcat mai mare?
3. Legat de punctul 2, există - din câte-mi amintesc - un principiu simplu şi larg recunoscut în logica elementară, care spune că un scop bun nu este niciodată justificat printr-o acţiune rea. Exemplu: fur de la cineva ca să dau la altcineva mai sărac. La fel şi în cazul nostru: ca să ajung la un anumit grad de înălţare sufletească, preotul îmi permite să înfăptuiesc un rău mai mic, ca să nu înfăptuiesc unul mai mare. Oare acest principiu de viaţă spirituală nu este complet greşit? Cu alte cuvinte, în rândul tuturor duhovnicilor (cel puţin la capitolul de care vorbim noi), nu ar trebui să găsim o poziţie unanimă şi fermă, care să spună "nu contracepţiei", indiferent de situaţie? Nu putem spune că ceva este rău într-un anumit context, şi mai puţin rău în alt context. Dacă ceva este rău, atunci este rău de la început la sfârşit, şi pentru toată lumea. Sau nu este aşa?

Tind să cred, mai degrabă, că permisivitatea duhovnicului nu se referă la acceptarea unui rău mai mic pentru evitarea unui păcat mai mare, ci la paşii care trebuie parcurşi pentru a atinge cel mai înalt grad de calitate spirituală şi sufletească pe care o anumită persoană o poate atinge. Dar asta este o altă chestiune.

Extrapolând, eu văd rolul duhovnicului în acest sens: este un îndrumător, este o persoană cu experienţă pe drumul de creştere spirituală. Ca un ghid de munte, care spune: acum ia-o mai încet, acum te odihneşti, acum porneşti din nou. Dar asta nu are nimic de-a face cu regulile de bază pentru urcarea muntelui: trebuie să ai rucsac, trebuie să ai bocanci, trebuie să ai pelerină de ploaie. Dacă vrei să urci. Dar nu cred că poţi păcăli pe cineva şi, ca să aibe un rucsac mai uşor cu 2 kg, îi spui: da, poţi lăsa la bază pelerina, lasă la bază şi cortul, că dacă văd că-ţi doreşti aşa mult să urci acest munte, atunci am găsit soluţia asta. Nu e bine aşa, fiindcă va veni momentul când drumeţul va avea nevoie de acele instrumente şi, mergând pe ideea lui Cornel Urs că este admisibil un rău mai mic pentru a evita un păcat mai mare, drumeţul va avea un rucsac mai uşor, dar nu va avea elemente cu care să se adăpostească de ploaie, vânt şi vijelie. Se va îmbolnăvi, şi va rata întâlnirea cu ceilalţi pe vârful muntelui.

Învăţătura Bisericii trebuie să fie aceeaşi, după opinia mea, indiferent de duhovnic. Modul în care aplici şi tinzi către acea învăţătură - iată marele merit şi rol al duhovnicilor. Cum se mai împacă ideea acceptării unui rău mai mic pentru a evita un păcat mai mare, cu toate cele spuse mai sus? Dacă s-ar întâmpla asta în realitate, cred că s-ar ajunge la migraţii de la un duhovnic nepermisiv la unul permisiv, dar asta înseamnă, cum am spus mai sus prin analogia cu urcarea muntelui, să ne furăm căciula reciproc. Spuneţi-mi, vă rog, se întâmplă astfel de lucruri în BOR? Dacă se întâmplă, este ok să se aplice ideea de rău mai mic pentru a evita un păcat mai mare? Credeţi că chemarea lui Dumnezeu face diferenţă între unii şi alţii? Sau se referă, mai degrabă, la metoda de a urca drumul spiritual? În acest ultim caz, învăţătura Bisericii despre viaţa conjugală ar trebui să fie una. Care este aceasta? Există un document comun al Bisericii, sau sunt doar păreri diferite, la diverşi Sfinţi Părinţi, pe această temă? În acest caz, ce repere mai pot avea cuplurile creştine? Adică, pe cine să creadă (dacă-mi permiteţi această formulare)? Din moment ce există mai multe poziţii oficiale pe un subiect?

Slava Domnului si Sfintilor Sai frate Ioan Cezar.
Sa le multumim asa cum se cuvine.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

raul mai mic, asa cum am spus, cand nu se distruge celula-ou; sunt metode contraceptive care distrug celula-ou, acestea sunt pacatoase si trebuie evitate cu desavarsire.

trebuie sa recunoastem realitatea, ca marea majoritate, majoritatea covarsitoare a crestinilor ortodocsi, foloseste metode contraceptive care nu distrug celula-ou.

sunt de acord ca nu este nivelul de maturitate maxim, atins poate doar de catre unii pe care-i felicit, insa trebuie si voi sa recunoasteti ca una este sa ai relatii intime cu sotia folosind metode contraceptive care nu distrug celula-ou si alta sa violezi sau sa comiti pedofilie, adica nu putem sa punem toate aceste acte pe acelasi nivel.

suntem pacatosi si cand ne enervam, vociferam, totusi asta e una si alta sa comiti o crima.
la fel si cu relatiile intime...de aceea, unii preoti sunt ingaduitori stiind ca nu toti crestinii ortodocsi pot sa practice abstinenta totala in cadrul casatoriei, dupa ce au avut numarul dorit de copii.

nu sunt de acord, duhovnicul trebuie, cu tact, sa le explice tinerilor casatoriti ca nu doar relatiile in afara casatoriei sunt pacat, dar si toate acele acte care nu sunt naturale, numite perversiuni.

dar daca nu le spune, aceia neavand cunostinta pot pacatui, insa daca le spune si le atrage atentia, nu se cheama ca a intrat cu bocancii in dormitorul lor ci ca s-a preocupat ca proaspatul cuplu sa duca o viata dupa legile crestine.

stiu ca catolicii si musulmanii admit perversiunile in cadrul casatoriei, dar nu va luati dupa acestia ca sunt rataciti, ramaneti la ce invata Ortodoxia.

Ma alatur din toata inima acestui gand!
Multumesc, Andrei, Domnul sa ne miluiasca! AMIN+

Frate Ioane, de aceea ti-am lasat citatele fratiei tale, ca sa vezi de ce anume m-am legat si am comentat! ATAT! Nu am spus alte lucruri in afara celor de la citatele fratiei tale! Si concluzionez ideea principala ca Dumnezeu este IUBIRE rezultand ca El nu (Se) impune cu nimic, si numai "cine vrea"! Dar legat de relatiile intime si 'programul/programarea' lor, NU TINE DE DUMNEZEU CEL LIBER care l-a creat pe OM tot liber! Deci NU "harazeste" si nici NU "planuieste"! Iertare!

Departe de mine gandul ca Domnul e politistul nostru, gardianul si BIg Brother. Oare nu am subliniat mereu, in postarile mele, acest aspect? Suntem asadar pe aceeasi linie de fond. Insa, mai departe incep unele diferente... Consecintele si implicatiile incepem sa le vedem diferit, din cate am sesizat, parca...
Problema cu omul acesta liber e mare... Mai intai ca omul a fost creat liber, e drept, insa dupa caderea protoparintilor fiinta umana a fost grav ranita iar libertatea a devenit o mare problema. Inclusiv in Biserica avem o situatie asemanatoare: pacatele ne sunt la tot pasul iar nevointele sunt grozav de dificile uneori. Asta in cazul cel mai bun, pentru ca in cazul opus nu e nici o nevointa.
Dumnezeu a harazit multe si planuieste mult. Inutil sa insist acum. A harazit si planuit insasi libertatea noastra, precum si Golgota. Drept Cale pentru mantuire. A harazit fericirea noastra, a harazit si planuit Biserica etc.
Nu putem intelege corect viata si rostul nostru, inclusiv libertatea DACA NU REMARCAM LIMITELE PUSE DE DUMNEZEU. Ma tem ca vine vremea sa discutam foarte serios despre rebel si rebeliune. Sau despre inselare. Ma tem intrucat aceste dezbateri sunt cele mai delicate cu putinta iar eu nu ma simt pregatit pentru ele.

Deocamdata mai spun doar ca perspectiva deschisa de Dumnezeu pentru ca omul sa aiba prunci, atunci cand sotii intra in Taina Cununiei, NU TREBUIE BLOCATA CI FRUCTIFICATA. Intru bogatia deplina a vietii crestine, intru bucurie si tot folosul pentru mantuire.
Asemenea oricarei alte Taine, dealtfel, care nu ne e data ca bici sau frana ci dimpotriva, ca mod de fiintare omeneasca si ca zare noua pentru petrecere deplina intru Hristos.

Sunt in asentimentul tau frate Ioan Cezar.

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos.

Am citit ieri in vietile Sf Mucenici Ciprian si Iustina ceva interesant cum 2 diavoli mai mici in ierarhie nu au putut cu aprinderea direct sa o biruiasca pe sfanta si apoi s-a dus unul mai mare care numa cu vorbe cauta sa o amageasca :

http://www.crestinortodox.ro/calenda...fil-36419.html

citat:

Iar diavolul, descoperindu-si nerusinarea, cu mestesug a inceput a o amagi, zicandu-i: "Apoi in ce chip ar putea sa fie lumea si cum s-ar naste oamenii? De ar fi pazit Eva curatia, apoi de unde s-ar fi inmultit neamul omenesc? Cu adevarat, buna este insotirea, pe care singur Dumnezeu a randuit-o, si Sfanta Scriptura o lauda, zicand: "Cinstita este nunta intru toate si patul nespurcat. Multi sfinti ai lui Dumnezeu oare nu au fost intru insotirea pe care a dat-o Dumnezeu spre mangiierea omului, ca spre copiii sai cautand sa se inveseleasca si sa laude pe Dumnezeu?"

Acuma nu ca nu ar fi corect ce zice insa pe Eva si chiar pe Domnul in pustie cu citate din Scripturi incerca sa il impinga la greseala.

Corect daca Eva traia in feciorie nu mergea planul de mantuire.

Dar viclenia consta in faptul ca nu toti au de la Dumnezeu dupa planul Lui casatoria sau nasterea de prunci la unii le e dat la unii nu , unii au o chemare altii alta fiecare cu randuiala lui.Si apoi vine o vreme cum spune si Sf Ap Pavel in 1cor7 cand se scurteaza zilele si omul incepe sa traiasca inca de acum viata ingereasca spre care indata va pasi . Inmultirea e buna dar cu randuiala si limita dupa care fecioria starea fireasca a creatiei cum spune Sf N. Velimirovici ramane vesnic.

Cand am citat fraza cu duhovnicul care nu intra in dormitor, eu nu am vrut sa spun ca preotul sau catehetul sau parintii nu ar trebui sa le explice oamenilor despre desfranare, despre perveriuni sau pornografie. Sigur ca ar trebui, la modul general.
Dar cred ca nu ese rolul duhovnicului de a intreba la spovedanie ce anume fac sotii in cadrul 'castitatii conjugale'. Ei ar rebui sa se cerceteze si sa stie daca au facut ceva care trebuie spovedit. Ese vorba de pacat aici, nu de relatiile conjugale in sine, de existenta si frecventa lor.
Mi se pare o violare a intimiaii ca duhovnicul sa intrebe despre perioade de post conjugal sau folosirea unor mijloace de ferire neabortive, sau despre amanunele vietii lor intime.

Ceea ce propun unii (nu zic neaparat de voi, care scrieti aici) este o infantilizare a crestinilor.
Exemplul dat de Zaharia ese de tip hilar (as putea da si eu exemple hilare de duhovnici care dau idei de perversiuni sexuale credinciosilor prin intrebarile lor deplasate). Nu prin intrebarile duhovnicului ar trebui explicate lucrurile de baza, ci mult inainte, la scoala (acum se face religia la scoala, nu?) si la cateheza.
Unde a ajuns Romania daca crestinii trebuie luati de manuta pana la varsa adulta si indrumati pas cu pas?
Insasi conceptul de duhovnic are iti dirijeza viata intima si in general viata in silul unui guru este oribil penru mine. Ese o adevarata problema a ortodoxiei contemporane. Nu avem papa infailibil, avem mici papi la tot locul.

Sigur, omul dupa cadere nu mai ese stapan al libertatii daruie de Dumnezeu. dar de la botez, el ar trebui tocmai sa incerce sa o redobandeasca. Nu prin tutelare se obine asta.
Libertatea in duh aboleste Legea.
Orice lege sau regula scrisa de Biserica candva este numai un indicator care araa drumul general. Penru o persoana anume, drumul poate fi mai ocoli, dar ese poae necesar acest ocol.
Cred si ca rebuie sa ne asumam si riscul de a gresi. Nu sa dam toata responsabilitatea unui duhovnic.