Iertati-mi DEZINFORMAREA "arestarii papei"=acel "stat european" e ridicol
 

From Victims to Laughingstocks

The Children's Crusade
I stumbled across a brand-new website, that of the International Tribunal into Crimes of Church and State, no less, and could not believe my eyes. Can this possibly be for real?

With such a name, they must be extremely, impressively serious. But on a closer look, this is either a sophisticated tongue-in-cheek joke, or there are some desperate deluded people out there. Or both.

In their quest for justice, the ITCCS formally issued a “Public Summons to Joseph Ratzinger (aka “Pope Benedict”) and six senior cardinals in the Roman Catholic Church, inc. to appear before our opening session on September 12, 2011 in London.”

Is this it? Is the World Court finally going to nail the Church for its crimes?


How will this millennial event happen? Well, they must have a cunning plan:

“Common Law peace officers working for our de jure Court and Tribunal will apprehend these persons and bring them to trial, and will enforce the verdicts of our Court, if regular peace officers refuse to do so.”

Oh, I see, this isn’t the International Court of Justice in the Hague after all. It has nothing to do with even that flawed tribunal. Instead, the “International Tribunal” is a self-empowered citizens “court”. If the pope fails to show, and the Italian carbinieri don’t feel up to it, they’ll perform citizens’ arrests of Ratzi and his cronies. Yeah, that’ll work. I’m sure the Swiss Guard will be most cooperative.

And Her Majesty’s Bodygaurd, too. Because it’s not just Ratzi they want. The ITCCS demands that Queen Elizabeth also “answer charges of their complicity in crimes against humanity, genocide and child trafficking.”

Then, the ITCCS boldly states this:

“The ITCCS has the endorsement of over thirty organizations, including eight indigenous nations in North America and Asia, survivors of Catholic church torture in Ireland, Australia and England, and the autonomous sovereign nation of Eurostaete.”

Eurostaete? You mean the European Union is involved? Sadly no. The “Eurostat” is apparently the EU’s economic statistics department. Eurostaete is a bit less impressive, according to the Dutch version of Wikipedia:

Euro Staete is a land or no man’s land between the Netherlands and Germany… currently (May 2008) by a state not recognized , except by Euro Staete itself.

In fact, Euro Staete the result is a border dispute with the Netherlands and Germany… Remarkably, there is one area where neither claim to states, whereas at most border disputes two or more countries lay claim to a particular area.

…According to a border treaty between the Netherlands and Hanover from 1824 (signed in 1825) states that the boundary… follow[s] the contours of the ditch, the ditch in its entirety in Hanover… In a land transaction by a German notary only the ground… to the center of the ditch in the German Grundbuch [land registry]. This creates essentially a strip of no man’s land of about 500 meters long and 6 meters wide (the distance between the center of the ditch and the boundary markers).

Ah, that’s better! Official backing of a kangaroo court by a 3,000 sq. meter made-up tax-dodge of a state gives the whole effort a real air of authority. On their Sponsors page, they list 8 groups, two of which may be real, sadly, and the rest of which don’t even have a website. At least SNAP’s not listed.

What to make of this?

I don’t think it started as a joke. It appears to have sprung out of the sincere German efforts to have the Pope brought before the International Court in the Hague, all right, as well as the tragedy in Canada.

I’d like to think that this is some wickedly sophisticated bit of Internet theater, designed to try to embarrass the Church and State for their roles. But I’m afraid the joke is on anyone who takes it seriously.

The so-called “Survivors Movement” has had a good run. Like all reform movements in the Catholic Church, it ultimately failed, defeated by the hierarchy. This may be one of the last absurd examples of that failure.

“History repeats itself, first as tragedy, second as farce.”

Ai terminat statuia? Până nu o termini nu mai vorbesc cu tine. :71: - glumesc

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=310

Tot ortodoxul este marturisitor al dreptei credinte, in cazul in care o si are. Chiar si noi, and spunem Crezul marturisim dogma ortodoxa, dreapta credinta. Chiar daca azi nu mai sunt omorati (in tarile majoritar ortodoxe), nu inseamna ca daca cineva spune adevarul nu va avea parte de critici sau atacuri. Vor fi suparati adventisti, catolici, penticostali, etc. Inclusiv ortodocsii cu conceptii moderniste nu vor prea bucurosi.

Interesant punct de vedere. Este diferit de al meu, care nu ma pricep, ce-i drept, dar eu am incredere in BO, ca nu se rupe chiar atat de repede in doua.
Pr. Arsenie Boca a afirmat ca doar putregaiul mai cade din Biserica Ortodoxa. Dealtfel Pr. Arsenie Boca i-a spus Aspaziei Otel Petrescu urmatoarele cuvinte, care m-au impresionat f mult:
"Cel ce cauta sa scada la crucea sa, mai mult isi adauga!"
As zice sa luam in calcul si acest lucru!

Nu prea înţeleg sensul acestor cuvinte în contextul discuţiei.

Da, Simona, ai dreptate: e vremea in care se despart oile de capre.

Si totusi este o legatura. A evita un lucru pe care trebuie sa il faci, nu inseamna ca il elimini, ci ca il adaugi la sarcina pe care o ai. Este deci doar o amanare.

Ziarul "La Reppublica" a publicat drept motiv al retragerii papei chestia asta

http://www.antena3.ro/externe/raport...ct-204310.html

Ce-i mai freacă grija pe englezoi de fundurile catolicilor!

"La Reppublica" este un ziar din Italia, The Guardian doar a preluat stirea.

Bine. Acum sunt mai liniștit.

Un punct de vedere , un articol publicat astazi pe portalul doxologia !
 

Profeţia despre ultimul Papă dinaintea Apocalipsei


După anunţarea demisiei Papei Benedict al XVI-lea, a apărut o nouă controversă referitoare la profeţia unui sfânt occidental, numit Sf. Malachia, care spune că următorul Papă este ultimul dinaintea Zilei Judecăţii de Apoi.

http://www.doxologia.ro/sites/defaul...13/02/papi.jpg


Malachia este un arhiepiscop irlandez care a prezis în 1139 că ultimul papă va fi cel de-al 112-lea. Benedict este – se crede – al 111-lea. Ierarhul a fost canonizat de Biserica Romană în 1190.
Despre fiecare papă, acesta scrie câteva cuvinte. Spre exemplu, despre Benedict el spune că este „slava măslinilor” (gloria olivae), ccea ce a fost pus în relaţie cu originile benedictine ale Papei Ratzinger, benedictinii fiind numiţi şi olivetani. Profeţia lui Malachia se opreşte în mod criptic la cel de-al 112-lea papă şi aceste ultime cuvinte – cred mulţi – se referă la ultimul papă dinaintea sfârşitului lumii.
Aceste cuvinte despre ultimul papă (profeţit) sunt următoarele: „În extrema persecuţie a Sfintei Biserici Romane, va sta... Petru Romanul, care va păstori turma sa prin multe suferinţe. Şi când aceste lucruri se vor sfârşi, cetatea celor şapte coline va fi distrusă şi Judecătorul cel înfricoşător va judeca pe poporul său. Sfârşit”.
Unul dintre posibilii candidaţi la papalitate este Cardinalul Peter Turkson din Ghana, care poartă numele de Petru, însă nu există niciun cardinal catolic născut în Roma.
Unii istorici pun sub semnul îndoielii autenticitatea însăşi a profeţiei, de vreme ce manuscrisul original lipseşte, fiind doar descoperit şi amintit de către Benedictinul Arnold de Wyon în 1590. Înaintea lui nimeni nu a menţionat nimic de această profeţie.
Pe de o parte, mulţi istorici şi teologi au declarat că acest manuscris este un fals, sau că nu înseamnă mai mult decât un horoscop. În acelaşi timp, alţi istorici susţin că cea mai bună atitudine pentru creştini este una de atenţie sporită la împlinirea soroacelor şi semnelor care apropie sfârşitul lumii.
Într-adevăr, un creştin adevărat nu trebuie nicidecum să adopte poziţia cognitivă a struţului, iar dictonul „Crede şi nu cerceta” este străin de teologia creştină dintotdeauna, care a promovat întotdeauna înţelepciunea, ca participare la Raţiunea cea veşnică a lui Dumnezeu, care este Fiul cel Unul născut. Înţelepciunea – diferită de inteligenţă – extrage înţelesuri din tainele lumii şi înţelege întregul prin analiza părţilor, păstrând fiorul de lumină al lucrurilor şi găsindu-L pe Dumnezeu în frumuseţea făpturilor sale. Înţelepciunea este o pătrundere cosmologică a tainelor lumii şi o intrare prin smerenie în taina iubirii lui Dumnezeu pentru om. Aşa că atitudinea rezervată faţă de proorocii târzii sau false trebuie dublată de o atenţie sporită faţă de semnele pe care ni le trimite Dumnezeu pentru a ne arăta, ca unor fii iubiţi, plinirea istoriei în Biserică şi apropierea timpului de sfârşit al acestui veac. Pentru că – nu-i aşa – sfârşitul lumii se apropie, însă nimeni înafară de Dumnezeu nu îi ştie momentul. Ceea ce se dă nouă pământenilor este neîncetata aşteptare a învierii morţilor – aşa cum declarăm în Crez, atenţia asupra sfârşitului nostru, rugăciunea neîncetată şi agonisirea din această viaţă a luminii necreate a harului lui Dumnezeu.
Un adevărat creştin este adâncit în pacea Scripturilor, cufundat în şoaptele rugăciunii, însă cu ochii minţii larg deschişi la tainele lumii şi la semnele prezenţei lui Dumnezeu în lume.

Mai exista si cardinalul maghiar Erdo Peter :)

Dar cine a spus că ar fi vorba despre vreun romano-catolic cu numele de Petru? Acolo ar fi vorba de numele de papă, cum de exemplu al lui Iozef Raţingăr este Benedict.

Binecuvantarea finala . . . !
 

200 000 de oameni la binecuvântarea finală a Papei Benedict


sursa: en.rian.ru

200 000 de oameni s-au adunat astăzi în Piaţa San Pietro din Vatican pentru a participa la ultima slujbă şi binecuvântare pontificală a papei Benedict al XVI-lea.
Suveranul pontif al Bisericii Catolice a spus că „Domnul l-a chemat să urce pe munte” şi să se dedice rugăciunii şi meditaţiei.
El a adăugat că: „Acest lucru nu înseamnă că voi abandona Biserica. Dacă Dumnezeu îmi cere să fac asta, este pentru că pot să continui să slujesc Biserica cu aceeaşi dedicaţie şi cu aceeaşi iubire, pe cale le-am avut până acum, dar într-un mod care este mai potrivit vârstei şi puterii mele”.
Papa Benedict, vizibil emoţionat, a mulţumit mulţimii pentru iubirea pe care aceasta i-o poartă.
Mulţimea l-a aclamat îndelung pe papă, după ce acesta a dat binecuvântareasa finală.

cu siguranta nu erau ortodocsi.
in plus fata de numarul celor ce se declara catolici, aceasta cifra este mica.

stiti cati musulmani se aduna la Mecca de fiecare data cand este ramadhamul? sa fim corecti daca ne vrem corecti.
dar oare este relevant si ajutator aceste date statistice pentru mantuirea noastra?

daca se doreste unire apai sa fie unire cu toti oamenii in semn de dragoste si iubire umanitara. altfel este ipocrizie. doriti-va unirea si cu hindusii, budistii , musulmanii si toate sectele din lume ca toti sunt oameni si pe toti trebuie sa ii iubim.

Stiti cati oameni aici, proveniti din America de sud si Insulele caraibe, indieni sarbatoresc iesirea din post si adorarea dumnezeului lor, in fiecare an in noiembrie taman cand incepe postul ortodox? Aici la Londra se organizeaza carnavale, modul traditional de sarbatorire ale acestei sarbatori.

aaa, ca nu sunt crestini, apai nu e nimic le arati voi plini de iubire ce inseamna crestinismul in plina unitate in diversitate catolici si ortodocsi si poate veti gasi un punct comun ceva de genul, voi il numiti Dumnezeu noi, Iisus Hristos, nu conteaza principalul este sa fim "iubitori".

Nu de alta , dar nu de mult discutam cu o catolica, de altfel foarte buna prietena a mea, originara din Jamaica care imi spunea ca nu conteaza ce religie ai, ca doar unul este Dumnezeu pentru toti. asa simt catolicii, se cuvine asa sa simta si ortodocsii care se simt uniti cu catolicii.

din tara, intre gardurile ortodoxiei, nu se vad multe. in mijlocul neamurilor, si in valtoarea lumii din Apus se vad destul de multe daca ajungi sa stai o perioada mai lunga de timp.

Si inca ceva. catolicii au inceput sa elimine mersul la biserica , vazand-o ca pe o traditie, cel putin aici in Marea Britanie. Mai merg la biserica batranii cu nepotii. Tinerii, care mai cred totusi in Dumnezeu ( ca multi nu mai cred) spun ca Dumnezeu ii aude oriunde ar fi ei, nu neaparat intre niste ziduri vechi construite. De aceea multe biserici catolice aici au devenit muzee si din motive financiare au fost date diverselor confesiuni: baptiste, penticostale, metodiste, evangheliste. Aceasta este o parte din lumea catolica din Londra.

Foarte frumos!

Mă tot gândesc de-o vreme câtă rătăcire trăim noi, aşazişii credincioşi...
Ne consumăm timpul preţios în dispute inter-confesionale, subliniind meritele fiecărei societăţi de credincioşi în parte şi totodată criticînd lipsurile celorlalţi.

Eu cred că, în realitate, toate societăţile de credincioşi, aşa cum sunt organizate pe ansamblu, suferă astăzi de o năucitoare maladie: subţierea tot mai accentuată a "urcării în munte" şi îngroşarea pe măsură a formalismului steril şi a triumfalismului ucigaş. În fond, umilul vameş se micşorează tot mai mult, iar fariseul devine tot mai gigantic... Nu ştiu ce substanţă catalizează, ca în poveştile pentru copii, transformarea asta comunicantă, dar Biserica îmi pare că devine parcă tot mai invizibillă şi discretă, pe măsură ce instituţia şi ifosele ei devin tot mai copleşitoare şi stridente. Viaţa de credinţă se transformă tot mai vizibil într-un nesfârşit bâlci al superstiţiilor şi declaraţiilor pompoase şi artificioase.

Oare problema vreuneia dintre confesiuni e alta decât că oamenii nu mai nimeresc poarta secretă din duh care îi duce în Împărăţia din Munte?

Oare respectarea întocmai a formulelor şi rânduielilor (pe care credincioşii din Biserica sănătoasă le foloseau cu adevărat pentru a înainta în virtute) poate substitui lucrarea de pocăinţă?
Faptul că nu suntem cu adevărat înlăuntru ci ne învârtim ca nişte fluturi orbi pe lângă, izbindu-ne de toţi pereţii, nu e mai important decât neîntrerupta gâlceavă dintre credincioşii de orientări diferite?

Înţelesurile şi simţămintele originare ale creştinismului îmi pare că sunt tot mai alterate...
În această situaţie, eu cred că chiar nu mai contează dacă te numeri printre înrolaţii dintr-o turmă sau alta. Oricum, se pare, turma rătăceşte pe la suprafaţa lucrurilor şi riscă să piară pe câmpiile pe care hălăduieşte, unele mai apusene, altele mai orientale, însă toate din iarbă şi lut, iar nu din Duh. Singurul rezultat pare a fi un cernoziom re-împrospătat, pe care, poate, în viitor vor păşi alţii, ca nişte uriaşi adevăraţi, cu picioarele pe pământ şi cu inima până la Cer.

Deocamdată, însă, preferabile îmi par amabilităţile şi încurajările reciproce, chiar într-ajutorarea concretă din saloanele bolniţelor noastre vecine, decât laudele neîncetate că boala mea e mai mişto decât a ta, precum se laudă mereu nebunii...
Că astăzi, cred, puţini mai sunt cei care păşesc, precum în vremuri de demult, în Arca lui Noe.
Deşi toţi se laudă, izmeneală, c-o fac.

Frumos mesaj (şi sublim exemplu, demn de sfinţii din vechime care au renunţat la funcţii pentru a se retrage la isihie) a dat lumii Suveranul Pontif! Ar trebui să îl urmăm cu toţii, indiferent de confesiune, în Munte... Fie şi strîngîndu-ne, cu Mila Domnului, cu toţii în Adevăratul Duh din Biserica Ortodoxă, acolo unde noi încă mai credem că se află firul nădejdii urcătoare de la pământ la Cer...

De aceea am atras atentia, ca mai sunt pe pamantul asta si musulmani si indieni si budisti si alti oameni care merita sa fie iubiti, nu? de ei nu aminteste nimeni nimic , sunt asa , entitati indepartate. Avem iubiri partinitoare, oarecum ciudate. dar suntem crestini ortodocsi practicanti. In fiecare zi vad copiii musulmanilor , al indienilor, al negrilor africani, plangand, razand, bucurandu-se de viata sub acelasi cer si incalziti de acelasi soare.

Am incercat in felul meu sa o spun ca nu suntem decat cu totii niste fatarnici.

""IPS Irineu Popa – i-a spus unui frate care a intrat in audienta – considera saptamana de rugaciune ecumenica drept un gest fatarnic. Ii numea, cu alte cuvinte, pe ecumenisti (fie ei si din randurile ierarhilor ortodocsi) fatarnici!

IPS Irineu este Mitropolit al Olteniei, regiune unde nu stiu sa fi avut loc aceasta nefasta saptamana!"

decat sa fiu fatarnica mai bine spun nu ecumenismului si astfel pastrez si invatatura Sfintilor Parinti si nici nu desconsider mucenicii care si-au dat viata pentru pastrarea invataturii ortodoxe neschimbate. Las sa fiu acuzata de neiubire, ca de fapt cine iubeste cu adevarat! cine se lauda cu asta este mincinos.

Frate Cezar-Ioan
"Oare respectarea întocmai a formulelor şi rânduielilor (pe care credincioşii din Biserica sănătoasă le foloseau cu adevărat pentru a înainta în virtute) poate substitui lucrarea de pocăinţă? "

Ceea ce stiu cu siguranta, privind la vietile sfintilor este ca tocmai ascultarea si respectarea intocmai a formulelor si randuielilor din Biserica Ortodoxa i-a condus pe sfinti catre iubirea cea adevarata.

Nu discuta nimeni de substitutie, nu te juca cu cuvintele, insa lucrarea de pocainta fara ascultare si respectare a formulelor si randuielilor ce constituie trairea crestina, nu este lucrare de pocainta ci inselare. Acestea, pocainta si trairea crestina se intrepatrund , se impletesc, si dintr-una vine alta si invers.
Chiar daca omul se pocaieste dar vede canonul si ascultarea ca pe ceva inchistat si constrans , prin pocainta va dori singur sa se constranga (taierea voii), sa se nevoiasca si sa inainteze spre Hristos.
Iar prin inceperea unei trairi crestine, prin exercitiul rugaciunii (acatiste, paraclise, rugaciunile serii, ale diminetii) vine pocainta si plansul si astfel inaintarea spre Hristos.

Ai grija frate Ioan Cezar ca ti-ai acordat prea multa libertare vizavi de ascultarea de duhovnic, pocainta nu se face de unul singur, si aceasta libertate uneori vine din mandria de sine, ce la inceput porneste din bucuria mintii ca a inteles credinta. insa usurel vine caderea.

Si cel mai mare pustnic, din varful Athonului, coboara la 6 luni, sa se spovedeasca si sa se impartaseasca la staret. Se smereste si isi plange astfel pacatele. Si mai ales respecta intocmai formulele si randuielile.

Asta-i bună!...

Soră Mihaela,
vă rog să nu vă grăbiţi la interpretări belicoase, ca şi când orice cuvânt sau expresie ar trebui să alimenteze suspiciunea de subminare a imaginii Bisericii (Şi cine să o facă - taman eu? Chiar aşa capabil şi periculos mă credeţi?...:)).
"Oare respectarea întocmai a formulelor şi rânduielilor (pe care credincioşii din Biserica sănătoasă le foloseau cu adevărat pentru a înainta în virtute) poate substitui lucrarea de pocăinţă? "
Acum e rândul meu să vă întreb: ce v-a făcut să puneţi accentul într-o parte şi nu mai degrabă în aceasta, pe care am subliniat-o acum? De ce nu mai degrabă aţi mers pe firul ăsta, al lucrării lăuntrice, şi aţi ales să dezvoltaţi firul care crează şi susţine o suspiciune? Cuvântul acesta: suspiciune, vă spune ceva?....

Evident că nu contest formulele de credinţă şi rânduiala. (Ba chiar le iubesc cu toată fiinţa mea! Aş spune că sunt fascinat de ele şi că nu am cunoscut nimic mai frumos pe lume, de când mă ştiu, afară de minunea rugăciunilor şi a întocmirii slujbelor în Biserica Ortodoxă, aşa cum o cunosc eu.)
Cum aş putea să contest eu rosturile Bisericii noastre? Drept cine mă luaţi?
E treaba unui om, oricine ar fi el, să se pronunţe în astfel de chestiuni care sunt rodul sfintei Biserici? Daţi-vă seama, vă rog, că mă puneţi în situaţia prezumtivă a unei nebunii ieşite din comun.

Întrebarea era dacă formulele şi rânduiala, ele singure, duc la vreun folos duhovnicesc.

Şi spuneam că oamenii din Biserica sănătoasă le foloseau cu adevărat. La lucrarea ogorului lăuntric mă gândeam. La munca cu sine, la necruţarea de sine, la travaliul, la dinamica pocăinţei....

În ce mă priveşte am convingerea că, deşi impecabile pe dinafară, comportamentele văzute nu garantează cu nimic faptul că pe dinlăuntrul lor gândurile, atitudinile, convingerile şi simţămintele duhovniceşti pot lipsi cu desăvârşire.
În definitiv, nu aceasta e problema fariseului?
Desigur, e treaba fiecăruia să se ferească de ispita căderii în pielea fariseului. Şi nici nu afirm că ar fi treaba mea să judec oamenii şi stările lor duhovniceşti, ci să mă limitez la cele care mă privesc. Problema, însă, poate şi trebuie să fie pusă! Mereu. Nu pentru a învinovăţi pe vreun confrate, ci pentru a ţine un semnal de alarmă permanent treaz. E o datorie a fiecărui creştin să aducă vorba despre aceasta, măcar din când în când.

Oare în duminica de astăzi nu e potrivit, măcar astăzi, ca noi creştinii sa atingem acest subiect mai întâi, şi nu altul? Ce anume, aşadar, îmi reproşaţi? Că sunt în prezentul Bisericii? Că nu mă cred în august1016 sau în iulie 2078 şi că am fost azi la Sfânta Liturghie ca tot credinciosul? Şi că am rămas cu gândul la tema fariseu versus vameş?... Ce aţi fi vrut să fac mai bun: să vă vorbesc despre zambile?

"Tipic, tipic şi la inimă nimic" vă sună probabil cunoscut. E expresia scurtă care denunţă formalismul, moartea duhului creştinului.
Bun, să zicem că aţi putea fi de acord cu asta, întrucât, dacă se întâmplă să consideraţi că singure formulele şi rânduiala sunt crescătoare duhovniceşte : aţi fi în situaţia de a confunda credinţa şi lucrarea Duhului cu magia/superstiţia. Iar eu sunt convins că nici nu o faceţi.
Dar de ce am ridicat totuşi problema?
Simplu: din pricina roadelor vizibile ale actelor noastre de cult. Roade în comportamentul concret al nostru, al credincioşilor creştini, începînd cu mine mai întâi şi continuînd cu toţi cei pe care îi cunosc, direct sau indirect (de pildă de pe forum). Nu vedem sufletul omului, nu-i cunoaştem credinţa dar vedem comportamentele şi situaţiile. Văd ţara asta creştină, văd lumea. De aici întrebarea firească: cine mai e în Biserică, afară doar de aspectul formal?

Ziceam că, singure, aceste cadre necesare (rânduiala, formulările de credinţă, rugăciunile) nu rodesc nimic sau rodesc moarte, atunci când sufletul nu e afundat în starea de evlavioasă lucrare a pocăinţei, cu tot ce ştim, măcar din lecturi dacă nu încă din practica proprie, că înseamnă.
Biserica văzută, sistemul de practici de cult, fie el şi impecabil, pot fi cu totul rupte de Biserica tainică sfinţitoare, singura mântuitoare. Câţi intră pe Uşa Acestei Biserici atâţia sunt şi pe calea mântuirii. Ceilalţi nu, oricât şi-ar dori sau îşi închipuie că sunt pe drumul bun.

Acum vi se mai pare la fel de hazardat ce spun? Am adus vreo lezare credinţei şi practicii Bisericii noastre?

P.S. Relaţia mea de ascultare faţă de duhovnic nu ar trebui să fie problema mea cea mai intimă? M-am dezvelit eu singur în această privinţă pe forum şi v-am cerut sfatul sau opinia? ....
(e a doua oară în ultimele zile când îmi evaluaţi relaţia cu duhovnicul şi cred că nu e folositor să repetaţi lucrul acesta încă o dată; dacă însă a fost cu foarte bună intenţie, frăţeşte, atunci vă mulţumesc pentru atenţionare şi ... vă rog să vă opriţi aici; pentru mine nu-i cu supărare dacă veţi continua acest mod agresiv/intruziv de raportare interpersonală, însă cred că vă faceţi rău singură)

Vedeţi acum, prin acest link, de nu cumva sugestia de erezie (pe care o fluturaţi pe deasupra mesajului meu şi a relaţiei mele cu duhovnicul) ar putea să ia o întorsătură de bumerang.

http://www.youtube.com/watch?v=7FX1TQ9rsyU

Da, îmi păstrez acest cuvânt (unde am operat doar o mică modificare de exprimare, în două locuri, mai aproape de inima mea) şi îl consider mărturisirea mea publică de credinţă, ca om creştin.
Şi închei cu aceasta participarea mea la topic, încrezător că motivul abdicării Papei este exact acela pe care Suvernul Pontif l-a exprimat.
Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne lumineze pe toţi! AMIN+

acum vad ca catolicii au numit un papa interimar.

asta ce gaselnita mai este si cum se justifica pe baza Scripturilor?

De ce te superi? si te manii? si aplici legea evreiasca? si iti doresti intorsaturi de bumerang? Vezi ca am dreptate totusi? gandeste-te cat de tare iti clocoteste sangele cand consideri ca cineva te supara.
te simt frate si mi-as dori tare mult ca si eu si tu sa fim mai smeriti.

Si acum iti spun ca tu te-ai dus cu gandul intr-o parte cand ai pus acolo cuvantul substitutie. pe cine acuzai ca substituie pocainta cu regulile si randuielile? ti-am spus nu te juca cu cuvintele. si vad ca intaresti a doua oara cu linkul respectiv. pe cine acuzi ca se nevoieste fara rezultat? Oare pe fratii tai ortodocsi? Pai ia spune roada nevointei tale te face sa cunosti oamenii cu care comunici aici? nici un duhovnic din lume nu invata pe fii sai sa acuze semenii sai ortodocsi de ceva atat de grav. De aceea ti-am spus ca asta vine din mandrie si din lipsa unei bune comunicari cu duhovnicul.

Un exemplu: am o cunostiinta care este atee. primul lucru pe care parintele mi l-a spus a fost: nu vorbi de credinta acestei persoane, lasa sa vorbeasca faptele tale.

Si chiar daca printre ortodocsi sunt oameni care se nevoiesc fara rod, desi ma indoiesc totusi ca printre ortodocsii practicanti sunt din cei care se nevoiesc fara rod, asta numai daca se nevoiesc de unii singuri fara duhovnic, nu avem voie sa spounem asta, nu avem voie sa atingem sufletle nimanui nici macar cu o adiere de vant.

de aceea iti spun daca exista o relatie buna cu duhovnicul atunci nu se poate nevointa fara rod, pentru ca vegheaza duhovnicul la aceasta. insa stii proverbul: la hot de hoti ii e frica.
te-ai dus cu gandul acolo la substituie, nu cumva te joci tu cu substitutia?

Daca afirmatia ta cu aceasta substitutie a fost nevinovata si pe negandite atunci te rog sa ma ierti.

Credinta este cea mai buna fapta, nevointa fara dreapta credinta nu e nimic. Chiar pentru un pacatos mare, simpla marturisire a adevarului si dreptei credinte inainte de omorare ii aduce mucenicia si de obicei are si sfinte moaste. Talharul de pe cruce nu a avut nevointe pana sa ajunga rastignit.
Nimeni nu afla dreapta credinta doar din intamplare, e luminat mai intai, iar aceasta se face de obicei datorita si a unor fapte bune ale acelei persoane, in special smerenia. Vedem asta in pasajul cu Sf. Corneliu Sutasul. De aceea orice argumente si chiar minuni vede un ateu sau eterodox, pana nu este vrednic sa vada adevarul nu vede nimic.
Sfantul Ciprian spune: "Câtă credinţă avem, atât ne împărtăşim de harul divin." Parintele Rafail spune ceva tot in sensul asta, se refera la nevointa, nu la nevointa fara dreapta credinta. Catolicii pun un accent exagerat pe faptele bune pentru ca au si o intelegere diferita fata de cea ortodoxa. Se spune ca tocmai asta a fost un motiv invocat de Luther, care a zis ca nevointele nu il ajuta sa progreseze si a cazut in cealalta extrema, spunand ca nu mai conteaza faptele, ci doar credinta si harul.
Asadar unui catolic nu-i sunt de folos faptele bune pentru ca nu are dreapta credinta si nici nu e in Biserica, dar, asa cum spune si Sfantul Serafim de Sarov, faptele acestea ii pot aduce mila lui Dumnezeu pentru luminare si astfel sa vina in Biserica Ortodoxa.

Un alt citat din Sfantul Ciprian: „asemenea oameni, chiar daca au fost ucisi in numele credintei lor, nu-si vor spala nici cu sange greselile lor. Vina dezbinarii e grava, de neiertat, si suferinta n-o poate purifica. Nu poate fi martir cel ce nu este cu Biserica. (…) Nu pot ramane cu Dumnezeu cei ce nu vor sa fie uniti cu Biserica lui Dumnezeu. Chiar daca vor arde pe rug sau vor fi dati fiarelor salbatice, aceea nu va fi coroana credintei, ci pedeapsa tradarii, si nu sfarsitul glorios al celui cu virtute religioasa, ci moartea din disperare. Unul ca acestia poate fi ucis, dar nu poate fi incoronat. Marturiseste ca e crestin, ca si diavolul care adesea minte ca e Hristos, caci Insusi Domnul ne atrage luarea-aminte si zice: «Multi vor veni in numele Meu spunand: Eu sunt Hristos, si pe multi vor insela.» Dupa cum el nu e Hristos, chiar daca inseala cu numele, la fel nu poate fi crestin cine nu ramane in Evanghelia lui Hristos si a adevaratei credinte” [221; 444].

Duminica, la predica, parintele a incheiat in urmatorul fel:
,,Sa avem faptele fariseului si pocainta vamesului."

Doamne ajuta!

Soră Mihaela,
vă atrăgeam atenţia, în urmă cu vreo săptămână, la interpretativitate şi proiecţii. Vă amintiţi?
Acum, iată, tendinţa se accentuează. Indicatorul este "te simt".
Dacă punem alături: suspiciune, interpretativitate, proiecţii şi tonul belicos - ce înseamnă, oare?
Vă recomand să vă supravegheaţi cu mare atenţie evoluţia sufletească. Îmi pare că reveniţi în stările de anul trecut, dinainte de Athos... Cu toată grija v-o spun, luaţi aminte!
Ipoteza mea e că activitatea pe care o desfăşuraţi acum în Anglia, dacă am înţeles bine, vă solicită peste limită mecanismele de adaptare şi începeţi să reveniţi la fostele scheme de procesare. Mecanismele de apărare reîncep să se activeze cam tare....
Eraţi cu mult mai liniştită când vă nevoiaţi pe lângă Athos, aşa îmi pare. Oare greşesc?


Cât priveşte insistenţa asupra cuvântului substituţie, sesizaţi vă rog mai întâi întreaga postare, mesajul ei central şi modul cum am desfăşurat ideea. De ce rupeţi din context şi interpretaţi şi acuzaţi etc.? Ce furie e asta? Ce am atins pe-acolo de aţi sărit aşa arsă?
Nu scriam vizîndu-vă în mod special pe dvs.! Puteţi accepta asta?
Desfăşuram o meditaţie personală pe tema fariseului şi vameşului, cuplată cu evenimentul care face subiectul topicului: motivul abdicării Papei.

Dar, vorba ceea, unde dai şi unde crapă!
Cât priveşte bumerangul, am folosit expresia pentru a vă sugera că interpretarea belicoasă şi cu iz de respingere spre erezie a afirmaţiilor mele riscă să dovedească exact contrariul a ceea ce susţineţi. Am dat linkul pentru a vă folosi de Părintele, întrucât la mine aveţi deja alergie. După ce am postat mi-am amintit că tocmai de formule fără conţinut sufletesc, tocmai despre nevoinţa eretică a ortodocşilor vorbea şi Părintele într-o conferinţă. Desigur, ca un adevărat Păstor, iar nu ca un forumist oarecare. Am găsit linkul, l-am oferit spre completarea intuiţiei mele cu discursul unui creştin sporit duhovniceşte. Ce necaz v-a prilejuit, oare, fapta asta?....

În fine, din punctul meu de vedere discuţia e inutilă şi nefolositoare deja. Dacă s-a ajuns iar la atacuri şi acuze personale, nu mai văd ce rost are să continuăm.
Motivul abdicării Papei e, pentru mine, deocamdată clar: Dumnezeu şi chemarea Lui, Pronia şi Iconomia Domnului. Restul e bla-bla şi timp pierdut în dauna pocăinţei.

Doua citate ale Fer. Augustin:

"Mântuirea ni se da prin Biserica, iar cei ce sunt în afara Bisericii, nu vor primi viata vesnica."

"Afara de granitele Bisericii poti avea orice, cu exceptia mântuirii. În afara Bisericii, se poate sa ai trepte ierarhice, taine, Aliluia si Amin, Evanghelie, credinta si sa propovaduiesti pe Dumnezeu în trei ipostasuri, dar mântuire poti sa ai exclusiv în Biserica universala si dreptmaritoare."

Foarte corect , Catalin , dar Dumnezeu daca voieste mantuieste si pe un eschimos , precum poate trimite in iad si un patriarh ortodox , caci judecatile Lui sunt deasupra judecatilor noastre , si te rog sa nu uiti ca Dumnezeu este extrem de imprevizibil , si asta o spun Sfintii Parinti ai Bisericii Ortodoxe .
Pana la urma mandria asta a mantuirii noastre Ortodoxe , poate sa ne devina intr un final osanda, si nici nu mai da bine la "public" caci deja se bat rau campii pe aceasi tema !
Deci ,eu zic sa ne purtam fiecare de grija spre mantuirea noastra in Biserica in care am fost Botezati , caci daca erai acum un Catalin catolic , nascut catolic , din parinti catolici , aveai alta atitudine , si inca un aspect , atentie la Slava Desarta !

Deja raspunsul acesta nu te caracterizeaza in smerenia-ti bine cunoscuta si propovaduita , adica suna a batjocura ( mistocareala de cartier ) raspunsul tau !
Cu siguranta ca nu erau ortodocsi , ci catolici , si nu inteleg deloc ironia ta , apoi sa vad si eu cu reusesc ai nostrii sa adune macar 80 de mii !
Dar este atat de importanta aceasta cifra , sau te deranjeaza ca ei sunt mai multi ca noi ?

@dobrin 7m
 

Cu ce te-au deranjat aceste cuvinte :Suveranul pontif al Bisericii Catolice a spus că „Domnul l-a chemat să urce pe munte” şi să se dedice rugăciunii şi meditaţiei.
El a adăugat că: „Acest lucru nu înseamnă că voi abandona Biserica. Dacă Dumnezeu îmi cere să fac asta, este pentru că pot să continui să slujesc Biserica cu aceeaşi dedicaţie şi cu aceeaşi iubire, pe cale le-am avut până acum, dar într-un mod care este mai potrivit vârstei şi puterii mele.
De ce suntem rautaciosi mai mult decat putem sa ducem ? Doar sti bine ca am luat atitudine impotricva bisericii catolice privind abuzurile sexuale si alte "nazbatii" , dar ca sa ne deranjeze chiar orice fara motiv , numai ca ei sunt catolici , nu ne onoreaza , ci dinpotriva !
Daca aceste vorbe erau spuse de patriarhul nostru , sau de mitropolitul X , tot asa te deranjau aceste vorbe ?

Da , dar nu oricine care spune Doamne , Doamne , fie si in Catedrala Mantuirii Neamului care inca se construieste , are aceasta siguranta a mantuirii !Apoi , te intreb asa aiurea : talharul de pe cruce cum a reusit sa se mantuiasca , sau ce crezi tu ca a vrut Dumnezeu sa ne arate aici ?

Nu sunt rautacioasa Cristi. Nu imi place fatarnicia papei. O lume intreaga stie intrigile din interiorul Vaticanului si cauzele retragerii sale. Se stie scandalul homosexualilor, se stie dosarele cu implicatii politice si lupta papei impotriva unei anume persoane din interiorul Vaticanului. Asadar nu dragostea de Dumnezeu l-a facut sa se retraga si nici chemarea lui Dumnezeu sa "urce in munte sa se dedice rugaciunii si meditatiei. Mi se pare de o fatarnicie fara margini sa vii in fata omenirii si sa spui astfel de cuvinte cand lucruri atat de marsave sunt in spatele cortinei conducerii sale.

"Mitropolitul Serafim al Pireului a făcut următoarea declarație cu prilejul demisiei papei Romei:

Demisia deținătorului în mod necanonic al preacinstitului tron al Patriarhiei vechii Rome, Benedict al XVI-lea (Joseph Alois Ratzinger, după numele lumesc), era de așteptat, pentru că în timpul scurtei lui conduceri anticanonice a comunității religioase eretice a romano-catolicismului au izbucnit scandaluri teribile, a căror gestionare de către temporarul Benedict al XVI-lea a fost imposibilă. Aceasta este de altfel cauza principală a demisiei lui, care este discutată pe larg atât în interiorul Vaticanului, cât și în cercurile internaționale. Cea mai mare lovitură a reputației lui a primit-o când a început șirul de dezvăluiri despre scandalurile hidoase și imorale de pedofilie ale așa-numitului ”cler” romano-catolic.



Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/recom...papa-benedict/ )

Ce mai spune presa :Va fi următorul papă un italian?
 

http://adevarul.ro/assets/adevarul.r...b4/646x404.jpg

Mulţi cardinali se opun ca noul Papă să fie un italian (după un polonez şi un german), din cauza scandalurilor care au agitat Vaticanul în ultimele luni, însă acest lucru rămâne posibil, existând mai mulţi favoriţi, printre care arhiepiscolul de Milano, Angelo Scola.

Începând cu perioada Renaşterii a existat obiceiul ca Papa să fie ales din rândul persoanelor din "peninsulă" (devenită Italia în 1861), până când alegerea lui Karol Wojtyla, în 1978, a întrerupt această tradiţie seculară, urmată de cea a germanului Joseph Ratzinger. Înainte de aceasta, ultimul Papă provenit din afara peninsulei italice a fost Adrian VI, în 1523.
Există grupuri de persoane care pledează pentru ca Sfântul Scaun să revină unui italian. Argumentul lor este că reforma din ce în ce mai urgentă a conducerii Bisericii ar putea fi mai uşor realizată de un italian, care înţelege cum funcţionează aceasta şi care ar dispune de pârghii în interiorul mecanismului de conducere.
În plus, italienii vin în următorul conclav cu cel mai numeros grup: 28 de electori.
De partea cealaltă, "Vatileaks", scandalul scurgerilor de informaţii de la Vatican, a reîntărit ostilitatea anumitor cardinali, care nu sunt originari din "peninsulă", faţă de o eventuală candidatură italiană, scandalul fiind perceput ca un rezultat al intrigilor între italieni pentru controlul Curiei.
Cardinalii italieni nu sunt uniţi, având poziţii divergente îndeosebi în ceea ce priveşte raportul cu politica italiană.
Printre favoriţii la conducerea Bisericii se numără arhiepiscopul de Milano.
Chiar înainte ca Papa să-şi anunţe, la 11 februarie, demisia, Angelo Scola, în vârstă de 71 de ani, a fost şi el citat, alături de canadianul Marc Ouelles, drept favoriţi ai lui Benedict XVI şi unul dintre prelaţii a cărui carieră intelectuală îi perimite să îl succeadă pe teologul Joseph Ratzinger.
Nominalizarea, în 2012, a fostului patriarh de Veneţia la conducerea celei mai mari eparhii din Europa, structură care, în trecut, a dat mai mulţi papi, a fost considerată drept rampă de lansare la Sfântul Scaun.
Cu o cultură bogată şi conservator în ceea ce priveşte morala, Scola a făcut parte din aceeaşi şcoală teologică de care aparţine şi Ratzinger, cea a revistei "Communio", care insistă asupra noutăţii Conciliului Vatical II (1962/65), dar şi a continuării tradiţiei. În tinereţe, acesta a fost legat de mişcarea "Comuniune şi libertate", devenită în prezent o mişcare conservatoare influentă în Italia. Ostil oricărei islamofobii, el a lansat o revistă renumită de idei şi dialog islamo-creştin, denumită Oasis.
Având un stil sec şi fără multe aparţii în presă, Scola s-a angajat, la fel ca Ratzinger, în lupte precum critica laicităţii franceze.
Un alt personaj titrat este Gianfranco Ravasi, ministrul Culturii al Vaticanului, care debordează prin idei şi iniţiative, spirit prietenos şi deschis şi capabil să citeze în aceeaşi intervenţie un părinte al Bisericii din primele secole, pe Jean-Paul Sartre şi un mistic hindus. El este unui dintre primii prelaţi "de pe Twitter" şi este responsabil de lansarea "Curţii Neamurilor", un forum de dialog cu intelectualii necredincioşi.
O scurtă intervenţie a Papei, adresată cardinalul Gianfranco Ravasi, a ieşit în evidenţă: "Domnul vă va binecuvânta pentru această muncă, pe care aţi depus-o într-un mod strălucit".
Un alt italian foarte apreciat de papă este Mauro Piacenza, în vârstă de 68 de ani, prefect al influentei Congregaţii pentru Clerici, riguros, foarte conservator, care are reputaţia de "cel mai muncitor" reprezentant din rândul Curiei şi care l-ar putea înlocui pe secretarul de stat, Tarcisio Bertone.
Un alt favorit, menţionat adesea, este şeful confederaţiei episcopale, Angelo Bagnasco, a cărui abordare moderată este foarte apreciată în lumea catolică.

http://adevarul.ro/international/eur...995/index.html

Dar a noastra a celor din B.O.R ( a unora din ei ) . . . ?:39:

Nu este ironie ci doar constatam ca am ajuns noi ortodocsii sa ridicam in slavi un papa eretic.
Ne minunam ce adunare frumoasa s-a facut la Vatican in cinstea papei. Nu te gandesti ca se intuneca fetele mucenicilor ce au murit pentru dreapta credinta si pentru neacceptarea unirii cu catolicii?

Stii cati monahi din Sfantul Munte au fost omorati de papisti? aruncati de pe stanci? Nu ai constiinta incarcata astazi ca propovaduiesti contrar crezului acelor mucenici? tu ortodox?

Oricum accept sa fiu facuta si badjocorita, insa de dreapta credinta sa nu va luati si nu am sa accept niciodata sa duceti aici propaganda papista si pro ecumenista sa smintiti crestini ortodocsi.

Mi se pare normal ca un crestin ortodox sa posteze cuvintele mitropolitilor nostri ortodocsi nu ale papistasilor sau ale sustinatorilor lor.

Iubesc oamenii, asa cum sunt, am prieteni catolici, musulmani, indieni, insa credinta lor nu am sa o adopt si prieteniile cu astfel de oameni nu pot fi niciodata prietenii duhovnicesti. ii ajut , ii respect, mi-e mila de ei, le sunt aproape in toate dar pana la credinta.
Imi pare nespus de rau ca ortodocsii mei nu invata aceasta lectie si isi uita credinta stramosilor adoptand ideile de credinta ale prietenilor de alte confesiuni. Iar acestia isi rad in pumni de bucurie fara ca ortodocsii mei sa vada asta.

nici asta nu imi place. nu am zis niciodata ca imi place fatarnicia. Dar macar nu o laud, nu o aduc in fata ca un fel de mondenitate crestina.