Cred ca nu ati fost atenti la formularea mea: este o intrebare si nu chiar o afirmatie:


"si-o merita?" - este si un semn al intrebarii pe aici, prin care exprim ca putea sa aiba putina grija in ceea ce a facut, si ca si eu ma intreb daca nu cumva singura s-a bagat in aceasta situatie. Nicidecum nu exprim ca ma bucur, nu am nici o satisfactie personala ca "si-a primit ce merita".

Dar nici voi nu puteti spune ca nu si-a cautat-o cu lumanarea...

Poate era mai bine sa scriu: "si-a cautat-o singura cu lumanarea?"


Eu sustin preventia intr-un mod maxim. Trebuie avuta grija mare, si paza buna pazeste bostanaria. Nu arunc vina in spatele victimei ci in spatele celor care trebuiau sa pazeasca si sa invete victima. E o mica diferenta aici.
Victimele sunt de multe ori adolescente, persoane vulnerabile. Cineva trebuia sa aiba grija de ele.


As sustine imediat o lege bizantina de tipul: "violatorului i se taie organul" !!!
Se ofera cineva sa initieze asa ceva?

Erau si inainte violuri, dar nu asa de multe, tocmai ptr. ca legea era dura si nu exista nici pornografia la un singur click. Cazurile de viol au crescut alarmant de mult, iar legea a fost slabita datoria lui Kinsey care a spus ca agresorul nu o sa mai repete fapta. Stai cativa ani in puscarie apoi esti liber.

Nu e vina fetei, dar avand in vedere lumea nebuna in care traim, trebuie sa fim cat mai precaute si inarmate (cu rugaciunea). Sa facem tot ce este omeneste posibil sa nu patim asa ceva, iar rest sa ne incredem in Dumnezeu. Este totusi trist ca femeile violate nu primesc suportul necesar din partea familiei, mai ales daca ramane insarcinata, ci familia pare sa faca tot posibilul ca sa uite de incident, in loc sa sprijine fata.

E de bun-simt tot ce ai scris tu. Pe de alta parte, e plin Bucurestiul de fete MATURE (nu biete fetite prepubere), care parca il cauta pe Ala cu luminarea.
Asa a facut Hashem corpul femeii: pentru barbat, vorbind strict biologic, el este doar un trigger al erectiei. In momentul in care formele, prin vestimentatie, dublate de comportament, sunt "plimbate pe la nasul" unui mascul uman detracat (nu pot sa ii numesc "barbati", ci masculi reductibili la propriile organe; "barbat" e un titlu de onoare, cind e meritat), e clar ca e o "joaca cu focul". Cit de intelepti cei care pe vremuri, taiau "scarbavnicul madular" masculilor dementi, si impuneau fetelor/femeilor o vestimentatie care tinea inca duhurile rele al entropiei sociale in cutia Pandorei...
Cit despre fete de 10-11 ani, violate si gravide, ce sa zic? E un lucru bun ca, odata ajunsi in parnaie, pedofilii primesc acolo un "tratament" pe linga care "reeducarea Pitesti" e doar un film cu zombie. Si bine le fac "colegii"! O merita din plin!
In cazul unor "copii cu copii", trebuie fie sa nasca, si sa dea "rezultatul" la adoptie sau pentru scopuri de cercetare medicala, fie sa fie operate.

Sunt unele tari din Europa care au adoptat legea castrarii chimice in caz de viol. Intr-o tara inainte de castrarea chimica, se facea castrarea completa a organului. Am uitat numele tarii.

Am gasit niste statistici despre numarul avorturilor in fiecare an, in fiecare tara. Romania este aici: http://www.johnstonsarchive.net/poli...b-romania.html
Nu stiu cat de exacte sunt datele (mai ales ca sunt trecute si numarul avorturilor in perioada in care erau interzise, nu se poate cunoaste numarul de fapt), dar se poate observa ca in 1990 nu au fost mai multe avorturi decat inaintea interzicerii avorturilor, de Ceausescu.
In alta ordine de idei exista tari in care avortul e ilegal in orice conditii. Asa era si inaintea adoptarii legalizarii avorturilor in majoritatea tarilor. Si asa e si firesc din punct de vedere crestin, nu omoara cineva pe altcineva ca sa-i fie mai bine, chiar si in cazuri extreme, de sanatate.

Băbăieți și fete, creștinii mei frați: cum puteți susține mutilarea cuiva? :39:

Avortul e o crima. Violul mai ales asupra unui copil, e insa tot o crima. Poate ar fi mai bine sa fie pedepsit, violul, cu moartea.
E sinistru dar daca victima violului, insarcinata pe deasupra, e o fetita, si daca nu poate duce sarcina e clar ca trebuie sa scoata "consecinta" dinauntrul ei. Dar asta a fi singura exceptie, sungurul caz in care e de acceptat acea crima numita avort. In oricare alta situatie este si ramine o crima in fata lui Dumnezeu si, ar trebui, si a societatii.

Asa bine. Sunt unii care gindesc cu chestia care trebuie conform acelor legi arhaice si sanatoase, taiata. Ei, acelor unora le trebuie retezata, la propriu, putinta de a nenoroci pe altii.

Și tu vorbeai deunăzi de radicalizarea mea? Nț, nț, nț...

Deutschland. Über alles.

Dar, sa revenim la topic. Aici e vorba despre avort. O crima diferita fata de viol.

deci Mariutica, nenea te-a traumatizat pe viata aseara pentru ca mami si cu tati sunt niste nesimtiti carora nu le pasa de tine sau de siguranta ta.

muuult mai bine.

bizantinii pedepseau pedofilii cu decapitarea, daca intereseaza pe cineva

Totusi,oricat de odios ar fi un viol,mai ales petrecut asupra unui copil,personal nu pot sustine mutilarea sau crima asupra faptuitorului.Nu cred ca omenirea se va vindeca prin alte violente.Dovada sta istoria si faptul ca nici criminalii in serie si nici pedofilii nu au fost vreodata opriti de teama pedepsei cu moartea.
As sustine in schimb izolarea de societate,chiar pe viata in anumite cazuri,pentru a ne proteja,insa,in paralel cu sentinta de executat sa fie motivati si orientati spre un preot si psihoterapeut cu care penitenciarul sa colaboreze.Toti abuzatorii au fost la randul lor,candva niste victime si pot fi considerati niste oameni cu mintea si sufletul bolnave,care si ei au nevoie de ajutor.Sigur,avem nevoie sa ne protejam in fata lor,insa,oricat de odiosi ne-ar parea,sa nu uitam ca si in ei se afla chipul Lui Dumnezeu,chiar daca acoperit de noroiul pacatului si porunca sub care noi crestinii traim este cea a iubirii.

Pe atunci viata unui om nu valora cine stie ce.
Nu ca acum s-ar fi schimbat f. mult situatia doar ca nu o mai aratam asa dramatic.

Folosirea expresiei de "interventie chirurgicala" ce inseamna de fapt, cezariana sau avort?

In articol nu este specificat,insa,asa cum inteleg eu din respectivul context ca "fetita nu va putea duce sarcina pana la capat",este posibil sa fie vorba despre un avort provocat.

Un punct de vedere cu adevărat creștin.

Ei merita sa fie castrati... dar de la gat... castrarea chimica e deja o mare ingaduinta. Problema este ca violul este foarte bland pedepsit, iar cu buna purtare, iesi in doi ani si te razbuni pe nenorocita victima care te-a bagat la inchisoare. In schimb, victima, trebuie intai sa dovedeasca ca a fost violata, trebuie sa vorbeasca, sa fie injosita, sa plateasca din buzunarul propriu sume considerabile pentru testele efectuate la institutul medico-legal, sa plateasca avocat, sa suporte traumele unui astfel de proces, sa-i ramana in acte aceasta intamplare, iar in final, daca reuseste sa castige, nenorocitul va fi inchis pentru cativa ani, deloc suficient ca biata victima sa se simta in siguranta ca nenorocitul ala nu se va intoarce prea curand sa-i faca rau iarasi.
Mutilarea sufleteasca a victimei violului este mult mai grava decat mutilarea chimica. Violatorii sunt pericole grave, ei nu ar trebui sa paraseasca inchisoarea niciodata, pentru ca lumea sa fie mai linistita fara ei.
O pedeapsa drastica cu urmari ireversibile, te face sa te gandesti mai bine inainte de a comite un rau... ceea ce nu e deloc de neglijat. Situatia e identica nu interzicerea avorturilor. Risti sa mori fara asistenta medicala, risiti sa ajungi la inchisoare, te mai gandesti inainte sa o faci, avortul iti dispare dintre optiuni... violul la fel.

Important pentru toti parintii!
 

http://www.youtube.com/watch?v=w66CQ...2B1C15&index=1

Cred ca toti parintii trebuie sa vada acest film. Este un talk-show despre abuzurile asupra copiilor in familie, prezentat de un foarte indragit actor indian. Este in hindi, dar are subtitrare in engleza. Engleza mea este cel mult mediocra, dar am inteles tot. Daca si-ar face cineva pomana si ar traduce filmul asta in romana ca sa fie accesibil tuturor, mare bine ar face, chiar trebuie vazut. Prezinta si un mod eficient de a invata copiii cum sa reactioneze in caz de abuzuri sexuale.

Gpalama, sa stii ca este foarte greu sa iti pazesti copiii non-stop. Pentru familiile cu multi copiii este chiar imposibil. Nu ai cum sa te imparti sa fii cu toti, mai ales cand au varste diferite, asa ajungi sa faci compromisuri, sa speri, sa te rogi sa nu li se intample nimic. Prin urmare, tocmai familiile credincioase, care au ales sa faca mai multi copii, sunt mai expuse. De aici vine si reprosul lumii, cine te-a pus sa faci multi copii, daca nu esti in stare sa-i pazesti!!! Dar esti si tu om, nu poti fi in mai multe locuri deodata, ai mintea incetosata dupa sute de nopti in sir nedormite, ai doar 2 maini, doua picioare, doua urechi si un singur creier obosit, ai pastrat crestineste o sarcina cu probleme care te tintuieste in pat, sau in spital, ai un copil bolnav in spital si trebuie sa stai cu el, etc, etc, etc...

Uneori este greu si sa opresti copiii sa mearga in locuri periculoase. Chiar daca ii opresti ei tot o vor face pe ascuns. Adesea se trezesc abia dupa ce li s-a intamplat ceva rau... adesea, nici macar atunci.

A incrimina victima sau familia victimei este categoric o cruzime. Decizia raului apartine in intregime agresorului. Daca unul isi lasa cheile in contact, asta nu reprezinta o scuza sa-i fur masina, nici daca umbla cu banii la vedere cand eu sunt lihnita de foame si am numai datorii, etc, etc.

Pai nu s-a intamplat exact asta in cazul fetitei respective?
A dormit pe aiurea si a violat-o baiatul ala de 19 ani care era chiar unchiul ei?

Doamne iarta-ma, dar batranii de la tara nu lasa fata aproape de nici un barbat.

Se pare ca intelepciunea pazirii s-a mai pastrat la tara pe alocuri, ca in rest nu prea.

Eu pot sa spun din propria experienta cateva lucruri.

1. A pazi complet un copil este IMPOSIBIL.

2. A-l pazi in limite omenesti, chiar cu f. mici excese este POSIBIL.
A nu lasa copilul langa baieti peste noapte, a nu-l lasa la petreceri aiurea, a controla prietenii este posibil.


Eu pentru fetita mea fac urmatorul lucru: in fiecare zi ma rog pentru ea cat pot sa o pazeasca Dumnezeu.

Va pot spune cu mana pe inima, ca Dumnezeu mi-a pazit copilul ca pe ochii din cap pana acum.

Nu se loveste, este cuminte, intelegatoare, orice face, pare sa fie pazita.
Oricum cade, nu se atinge nimic de ea. Parca sunt doua maini in jurul ei care o ocrotesc continuu.
Dar ma straduiesc sa in fiecare zi sa cer mila lui Dumnezeu si ocrotire de la Dumnezeu pentru ea.

Tin prea mult la copilul acesta, pentru a nu-l ingradi cu putina rugaciune.


De la lipsa rugaciunii vin toate relele. Noi suntem crestini, iar eu, in inima si mintea mea sunt ferm convins ca:

1. Noi trebuie sa facem tot ce este omenesc pentru a apara copiii nostri, chiar daca exageram putin.
2. Trebuie sa ingradim cu rugaciune pe copiii nostri, pentru a fi paziti de tot raul.

Parintele care nu se roaga pentru copilul lui trebuie sa invete sa se roage.
Rugaciunea este cel mai mare lucru pe care il poate face un parinte pentru copil.

Este atat de frumos acatistul Sf. Efrem, in care un copil a fost pazit si l-a visat pe Sf. Efrem in camera lui exact cand parintele se ruga Sfantului si cand facea metanii la Sfant.



Hristos a zis tare bine: rugati-va neincetat.
Parintii au zis: la sfarsitul veacurilor, crestinii se vor mantui cu boli, necazuri si ispita.
Clipele aceastea sunt ale pazirii si ale rugaciunii.


Eu va spun: rugati-va pentru copiii vostri si pazitii ca pe voi insiva.

Violul (fara factori agravanti) citesc ca este pedepsit intre 3 si 10 ani. Prin urmare, este posibil ca vinovatul sa iasa pentru buna purtare dupa doi ani, desi acest lucru este exceptie si nu regula. Doi ani de puscarie nu e mult, dar este, totusi, ceva. Incomparabil mai mult fata de vinovatii intr-un caz de avort, care e o crima incomparabil mai grava decat violul. Mai raspandita. Cu efecte ireparabile prin natura lor.

Procesul penal nu este intre victima si inculpat, ci intre procuror si inculpat. Iar in infractiuni grave, precum violul, actiunea penala se poate declansa din oficiu, nu e neaparat necesara o plangere.
Sa existe violatori care simuleaza buna purtare ca sa iasa din inchisoare dupa doi ani si se razbuna pe victima dupa aceea ? Se poate sa existe, desi perspectiva unui nou proces, in urma caruia vor executa noua pedeapsa plus coada vechii pedepse, plus o eliberare pe buna purtare care se va acorda mai greu recidivistilor, ar trebui sa-i opreasca. In schimb, pe avortionisti si avortioniste nu-i opreste nimic de acest fel. Un viol in antecedente creste probabilitatea sa savarsesti un nou viol ? Cu atat mai mult un avort in antecedente creste probabilitatea sa savarsesti un nou avort.

Foarte trist ce scrieti. Inca si mai trist este ca victima unui avort nu poate face nimic din toate acestea. Poate ca ar incerca sa dovedeasca ca a fost avortata, dar trupul ii este la "lada cu infecte" de sub masa de avort. Nu mai poate vorbi. Mai injosita decat a fost, nu mai poate fi. Nu se face niciun fel de test la niciun institut, nici macar de curiozitate, ca sa se vada daca a avut sindromul Down de care a fost incriminata si pentru care a fost executata. Niciun avocat nu apara victima unui avort. Nu are acte, nici macar certificat de nastere.

Sunt de acord cu dvs, a fi omorat prin avort este mai grav decat a fi violat, persoanelor violate nu li se ia dreptul la mantuire. Mort fiind ai pierdut totul... ti s-a luat drumul... violat esti ca si cum ti s-ar fi rupt picioarele, cu greu, taras, cumva poti in continuare sa inaintezi... cu ceva noroc poate intalnesti si oameni buni care sa te ajute sa te vindeci si sa mergi mai departe... unde mai pui ca Domnul, asupra caruia pacatosii din Sodoma au atentat fara sfiala, este langa tine...

Nu neapart, poate fi vorba de cezariana sa zicem in luna a 8a.
Insa dupa cum stim mentalitatea lumii din ziua de azi, e mai degraba vorba de un avort.

Ceea ce inseamna ca articolul este un cumul de dezinformare si ipocrizie: in primul rand lasa sa se inteleaga ca medicii decid, ceea ce nu e adevarat, ci parintii o fac, in al doilea rand ca ar fi un consens medical in acest sens - ceea ce in mod sigur nu este, ar trebui sa fie intrunita o comisie, dupa norme legale care sa asigure impartialitatea opiniilor, ceea ce in realitate nu se intampla de cele mai multe ori, si momentul cel mai penibil, se evita a se spune lucrurilor pe nume, un avort este un avort, nu "o interventie chirurgicala".

Asta poate fi si un lucru bun - inseamna ca indivizii astia sunt totusi constienti de valoarea constiintei umane, daca simt nevoia sa fie pacalita prin diverse trucuri verbale.

Pentru ca poti sa te intrebi, oare ce e mai traumatizant pentru un copil: o sarcina/nastere (care este totusi un proces natural si posibil chiar la varste fragede) sau sa-i fie omorat copilul in pantece?

Raspunsul nu este greu de dat, mai ales daca s-a facut si acel studiu care spune exact asta: o victima a unui viol nu a regretat niciodata ca a dus sarcina pana la capat, dar a regretat in cele mai multe cazuri pentru ca a ales avortul.

Desigur, o sarcina la varste asa fragede este neobisnuit, socheaza si contrariaza, dar nu este cel mai rau lucru care se poate intampla, sunt copii de varste chiar mai fragede care sufera de cancere, boli teribile, care necesita interventii chirurgicale si tratamente traumatizante, dar asta nu inseamna ca daca presupunem ca vindecarea lor s-ar putea face cu pretul vietii unei alte fiinte umane, atunci trebuie sa apelam la astfel de sacrificii.

dificila problema
 

Pai copiii cu copii imi par mai degraba himere, struto-camile, monstruozitati. Evident, avortul e mai mult decit monstruozitate, este crima. In cazul respectiv sa zicem ca solutia ar fi sa duca sarcina la termen, apoi sa duca produsul acelei imprejurari nefericite la adoptie sau pentru alte scopuri, de exemplu de cercetare medicala. Ar fi stupid sa renunte la scoala, si mai important, la copilarie.
Cu exceptia cazurilor de acest gen, unde, sa zic asa, se intilnesc doua anormlitati in aceeasi situatie, lucrurile sunt limpezi: avortul e crima. O crima lasa, intrucit victima nu se poate apara nici macar prin efectul psihologic al imaginii sale si/sau al unui gingurit asupra adultului.

Aici m-ai pierdut. Ce fel de cercetare medicală?

!@#$%^&*()riceputu;515473]Aici m-ai pierdut. Ce fel de cercetare medicală?[/quote]

Daca progenitura e fructul unui viol SI incest, poate fi utila in cercetarea maladiilor metabolice.

Daca progenitura e fructul unui viol SI incest, poate fi utila in cercetarea maladiilor metabolice.[/quote]

Aici ne-am pierdut noi... :)

Imi vine sa spun niste chestii acum, si sa dau niste exemple,ca sa arat greseala din aceasta logica, dar ma abtin atat de tare.... ca spre deosebire de altii, eu nu atac persoane si le pun la zid pt asemenea lucruri odioase pe care le-ar pati niste fete.

Te rog, opreste-te, nu mai spune asemenea prostii, ca sa nu bag si eu contraargumente josnice. Pur si simplu abandoneaza aceasta argument.

Embrionul uman este un suflet
 

Patriarhia Română susţine iniţiativa cetăţenească europeană „Unul dintre noi“, care solicită Uniunii Europene să înceteze finanţarea activităţilor care includ distrugerea embrionilor umani. Fidelă credinţei sale că viaţa specific umană începe din momentul fecundării, Patriarhia atrage atenţia asupra faptului că distrugerea de embrioni umani este un act inacceptabil din punct de vedere spiritual-moral.

Dumnezeu a creat viaţa sub toate aspectele ei, iar în ceea ce priveşte viaţa omenească, El a arătat o grijă deosebită. „Viaţa omenească nu este produsul devenirii spontane a lumii, ci, pentru apariţia ei, Dumnezeu a avut o grijă deosebită: omul nu apare la poruncă, ci în urma unui sfat şi a unui act special al Sfintei Treimi, act exprimat de aghiograf prin termenul de plăsmuire şi de suflare de viaţă. Viaţa omenească nu este determinată doar de plăsmuirea omului din pământ, ci şi (sau mai ales) de suflarea viu-făcătoare a lui Dumnezeu. Aceasta ne dovedeşte faptul că omul nu este simplă fiinţă biologică, ci este deodată suflet viu (Facere 2, 7) şi trup omenesc (nu orice trup) viu. Aşa a apărut primul om (Adam), aşa au apărut, apar şi vor apărea - cu voia lui Dumnezeu - oamenii în istorie: suflete vii în trupuri vii“, spune Comisia de Bioetică a Patriarhiei Române.

Omul este, aşadar, o fiinţă psiho-fizică ce a fost şi este creată de Dumnezeu după chipul Său (Facere 3, 28), în vederea asemănării cu El. „Consecinţa logică a acestei învăţături şi credinţe este aceea că toate fiinţele omeneşti sunt în mod fundamental egale între ele în ceea ce priveşte natura şi vocaţia lor. Ele posedă deodată, actual şi potenţial, aceeaşi demnitate şi aceeaşi valoare: sunt chip al lui Dumnezeu, dar chip într-un continuu proces de asemănare cu Dumnezeu. Revelaţia (consemnată în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie) ne oferă suficiente dovezi că ceea ce s-a zămislit în femeie este fiinţă omenească (nu simplu „produs de concepţie“), care nu exclude grija lui Dumnezeu şi care trebuie să se bucure de respectul datorat demnităţii umane. Cum Biserica are o grijă deosebită faţă de fiinţele umane neputincioase şi fără apărare, nu poate să nu se îngrijoreze cu privire la cele mai neputincioase fiinţe omeneşti, embrionii umani şi pruncii nenăscuţi“, mai spune Comisia de Bioetică.
Embrionul, fiinţă unică şi irepetabilă

Teologul Jean-Claude Larchet, în lucrarea sa „Etica procreaţiei în învăţătura Sfinţilor Părinţi“, alocă un capitol embrionului uman. Acesta susţine că „teoria însufleţirii imediate a omului, prin care se admite că el primeşte dintru început un suflet deplin, care îl face din clipa în care a fost conceput o fiinţă omenească deplină, un ipostas cu o existenţă independentă şi o persoană, corespunde Tradiţiei Bisericii de Răsărit, primită de timpuriu şi păstrată până în ziua de azi“. Însufleţirea imediată a omului este afirmată pe scurt la Sfântul Irineu, îşi găseşte temeiuri în opera Sfântului Grigorie de Nyssa, câştigă la Sfântul Maxim Mărturisitorul întreaga sa precizie în cadrul unei antropologii creştine profund elaborate şi este apoi confirmată de Părinţii care au urmat. „Prin concepţia creştină, care-l consideră drept ipostas, embrionului i se recunoaşte o valoare în sine şi, de asemenea, este privit ca o fiinţă unică şi irepetabilă, a cărei existenţă are astfel o valoare absolută, care obligă la respectarea sa, cu atât mai mult cu cât se consideră totodată că are de la început un suflet raţional şi mintal; el este văzut de asemenea ca persoană, care îşi transcende realitatea biologică şi chiar pe cea psihică, legată în chip obiectiv de o realitate mai presus de ea. În termeni biblici, această legătură se exprimă prin încredinţarea că embrionul, din prima clipă a existenţei sale, poartă în el chipul lui Dumnezeu şi este menit să dobândească asemănarea cu El în cadrul unei dezvoltări continue, care transcende dezvoltarea sa biologică“, mai spune Jean-Claude Larchet.

Multe alte consideraţii vin să confirme în ochii Părinţilor valoarea embrionului uman şi respectul care i se datorează, în special faptul că sufletul său este creat de Dumnezeu, sau faptul că el este privit ca un dar al lui Dumnezeu, care se cuvine cinstit ca atare, sau încă şi faptul că Logosul lui Dumnezeu, făcându-Se om, a binevoit să fie El însuşi prunc în pântecele Fecioarei, sfinţind prin chiar dumnezeirea Sa această primă modalitate şi primă etapă a existenţei omeneşti. „Ideea exprimată de Sfântul Maxim Mărturisitorul că logosul oricărei fiinţe omeneşti - în care se cuprind ipostasul şi natura ei, venirea la existenţă într-un anumit moment şi destinul său spiritual - a fost definit de voinţa dumnezeiască şi îşi are temeiul în Logosul dumnezeiesc mai înainte de toţi vecii vine şi ea în sprijinul recunoaşterii valorii embrionului şi fetusului uman, ca şi ideea, dezvoltată de unii Părinţi, că el continuă să trăiască şi chiar să crească în veşnicie, potrivit unei alte modalităţi de a fi, până la o maturizare care-i permite să se împărtăşească de bunătăţile dumnezeieşti“, conchide teologul Jean-Claude Larchet.

Deci, după cum învaţă Biserica, embrionul uman are suflet, este o fiinţă omenească deplină, un ipostas şi o persoană. Aşadar, orice experiment care are ca finalitate distrugerea embrionului uman este un atentat la viaţa omului. Pentru a stopa aceste experimente ucigaşe putem semna iniţiativa cetăţenească europeană „Unul dintre noi“, fie online, pe site-ul www.orthodoxero.eu, fie prin formularul printat pe care îl găsim în biserici.

Părinţii vorbesc de apariţia simultană a trupului şi a sufletului

„Am susţinut tovărăşia cărnii şi a sufletului de la început, de la unirea seminţelor înseşi, şi până la completa dezvoltare a fătului.“ „De la zămislire trupul şi sufletul sunt în acelaşi timp semănate, formate şi aduse la viaţă.“ (Tertulian)

„Sufletul nu este anterior trupului cât priveşte existenţa; şi nici trupul nu se formează înaintea lui, ci aceste două elemente apar în acelaşi moment“ (Sfântul Irineu)
„(...) îngerii sunt cei care aduc sufletul înainte de zămislire, iar când se spune în Evanghelie «pruncul a săltat (...) în pântecele meu» (Lc. 1, 44), aceasta arată că avea suflet.“ (Clement Alexandrinul)

„N-a fost dată nici o întâietate unuia sau altuia, nici sufletului faţă de trup, nici invers, pentru ca nu cumva din pricina unei deosebiri de timp să ajungă omul în vrajbă cu sine însuşi (...). Aşadar, cu dreptate se poate spune că nici sufletul nu exista înainte de trup şi nici trupul nu există înainte de suflet, ci pentru amândoi nu-i decât un singur început (...), şi anume în primele momente ale venirii noastre pe lume.“ „Embrionul este un izvor de căldură şi de putere, dovadă că este însufleţit.“ (Sfântul Grigorie de Nyssa)

„Trupul şi sufletul sunt părţi ale omului, şi părţile au cu necesitate o referire una la alta - pentru că ele constituie întregul care le caracterizează -, iar cele referitoare una la alta sunt din cele ce totdeauna şi oriunde au venit la existenţă deodată, constituind ca părţi, prin întâlnirea lor, forma întreagă.“ „E cu neputinţă ca sufletul şi trupul, ca părţi ale omului, să existe în timp unul înaintea altuia, pentru că altfel «logosul» - adică definiţia esenţială a omului -, la care se raportează fiecare dintre ele, se va evapora.“ (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

„Trupul şi sufletul au fost făcute simultan (de Dumnezeu), şi nu întâi unul şi apoi celălalt (...).“ (Sfântul Ioan Damaschin)

„Sufletul se dă în acelaşi timp cu trupul, aşa încât este împreună existent cu el şi de o vârstă, din clipa formării trupului. Într-adevăr, omul a fost făcut în acelaşi timp din trup şi suflet şi ele nu sunt cumva unul mai înainte de celălalt sau unul după altul.“ (Sfântul Nichita Stithatul)

Arhiepiscopia Iaşilor
 

Arhiepiscopia Iaşilor susţine Iniţiativa cetăţenească europeană „Unul dintre noi”



Arhiepisopia Iaşilor susţine Iniţiativa cetăţenească europeană „Unul dintre noi”, care are drept scop ridicarea nivelului de protecţie juridică în Uniunea Europeană a demnităţii, a dreptului la viaţă şi a integrităţii fiecărei fiinţe umane de la concepţie.
Iniţiativa cetăţenească „Unul dintre noi” solicită Uniunii Europene să înceteze finanţarea activităţilor care includ distrugerea embrionilor umani, în mod deosebit în domeniile cercetării, ajutorului pentru dezvoltare şi sănătate publică (www.oneofus.eu). Fidelă credinţei sale că viaţa începe din momentul concepţiei (fertilizarea), Arhiepisopia Iaşilor atrage atenţia asupra faptului că distrugerea de embrioni umani este un act inacceptabil din punct de vedere spiritual-moral.
În acest sens, Reprezentanţa Patriarhiei Române pe lângă instituţiile europene susțin activ amendarea în Parlamentul European a articolelor care privesc aspecte etice (în special problema finanţării cercetării pe embrioni umani) ale noului program cadru de cercetare 2014-2020 – Orizont 2020.
Prevăzută în art. 11 (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, o iniţiativă cetăţenească europeană trebuie susţinută de cel puţin un milion de cetăţeni ai Uniunii Europene, provenind din cel puţin 7 state membre din cele 27, pentru a invita Comisia Europeană să elaboreze o propunere legislativă corespunzătoare în domeniu.
Orice cetăţean român cu vârsta de peste 18 ani are posibilitatea să susţină Iniţiativa cetăţenească europeană „Unul dintre noi” prin semnarea formularului de susţinere ce poate fi descărcat şi imprimat de pe site-urile Arhiepisopiei Iaşilor: www.mmb.ro, www.iasi.mmb.ro și www.doxologia.ro sau prin completarea formularului electronic on-line de la adresa: https://ec.europa.eu/citizens-initia...dex.do?lang=ro.
Recomandăm parohiilor Arhiepisopiei Iaşilor, precum şi organizaţiilor şi fundaţiilor care funcţionează cu binecuvântarea Bisericii Ortodoxe Române să susţină şi să popularizeze iniţiativa cetăţenească europeană „Unul dintre noi” pentru strângerea unui număr cât mai mare de semnături.
Sprijinul dumneavoastră este de o importanţă capitală pentru apărarea dreptului la viaţă şi recunoaşterea embrionului uman ca persoană din momentul concepţiei!
Pentru completare click AICI !
Pentru descărcare formular susţinere click AICI !

Imi aduceam aminte ca am scris un astfel de mesaj si trebuia sa ii raspund... mi-am mai schimbat parerile intre timp... intre timp am mai nascut o data, adica a 5-a oara. Am nascut singura acasa, in cada... si nici urma de medic, moasa sau doula. Doar eu si copilul meu, moartea alaturi si Dumnezeu deasupra. A fost bine asa, cel mai bine.
Si nu, nu mi-a fost frica... adica nu mi-a fost frica sa nasc singura, asa cum mi-a dat Dumnezeu sa o fac. Mi-a fost frica asa cum le-a fost frica tuturor femeilor... mi-a fost frica de moarte, dar cel mai frica mi-a fost sa merg la spital pentru ca copilul avea dubla circulara si eram ingrozita ca, asa cum stiam bine, nu ma vor lasa sa nasc cum simt eu, si asta va strica totul, iar acum chiar era nevoie de tot ce avea natura de facut in ajutorul copilului meu... sau... sau... asta m-a chinuit teribil, ar fi trebuit sa cer, sa insist sa fac cezariana, sa fiu sigura ca copilul meu nu va suferi... dar nu facusem asta, tot socotind cum sa fac, fie sa imi cumpar o nastere naturala decenta in sistem privat, fie sa ma descurc in spitalul de stat... si uite ca eram in travaliu si imi era frica de spital si asta tocmai pentru ca eram intr-o situatie de risc. Si m-am tot framantat vreo doua luni de cand stiam de dubla cirucalra... si m-am framantat si orele de travaliu si pana la urma s-a rupt apa si mi-am zis doar atat: "acum o sa se intample ceea ce trebuie sa se intample... e intre mine si Dumnezeu, ce vrea El"... si am nascut in cada, in apa, asa cum imi doream si copilul a fost sanatos si... isi desfacuse singur circularele. Cordonul era scurt, daca ar fi ramas cu circularele de cordon, ar fi fost distrus. Cand i-am vazut fetisoara rozalie si i-am auzit plansul am inteles ca cea mai mare minune este un copil sanatos si Dumnezeu mi-a daruit aceasta minune, nu doctorul.

As vrea sa multumesc celor care au deschis discutia... atunci cand doctorul meu m-a anuntat ca va fi in concediu cand aveam eu data probabil de nastere, mi-am adus aminte de discutia asta, de articolele citate aici pe forum despre romancele care au nascut acasa si am inceput sa citesc, sa caut pe net, am vazut numeroase filme pe youtube, am citit experientele personale ale celor ce au nascut acasa, am citit cartile doctorului Michael Odent (trebuie cititie!!!!!)... am capatat incredere in mine (ca sunt apta sa nasc, ca am tot ce imi trebuie pentru asta) si am inteles inca o data ca "minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu intelepciune Le-ai facut"!

Si nu, nu ma mandresc cu asta... cand simti prezenta mortii, nu poti fi mandru... moartea este intotdeauna urata si infricosatoare, VIATA ESTE INTOTDEAUNA UN DAR!. Nu realizam asta decat atunci cand vedem moartea alaturi. Spitalul tine moartea departe de nastere si astfel ne impiedica sa vedem bine viata.
Nu stiu daca as incerca din nou ulciorul la apa, doar multumesc Domnului pentru acest dar. Aceasta nastere cu adevarat naturala a reusit sa stearga uraciunea, nefirescul primelor trei nasteri (la Polizu) si neimplinirea celei de a patra (la Municipal). Dumnezeu a legat nasterea de suferinta, ne-a lasat durerea, nu uratul, nu nonsensul...

"Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nadajduit si noi intru Tine"

Felicitari Cristina, pentru cel de-al cincilea copilas. E fetita de data asta? :) te-a ajutat Dumnezeu sa nasti acasa fara probleme. Slava Domnului!

Cand am vazut ca s-a reluat aceast fir chiar m-am suparat. Am zis ca macar in postul Craciunului sa nu mai intram in polemici.
M-a surprins postarea Cristinei, caci locul ei nu este pe acest fir, ci pe altul, ca sa se bucure toata lumea.

Asadar felicitari Cristina. Totusi mesajul tau ma intristeaza profund.
Sa risti atat de mult viata copilului tau doar pentru anumite incapatanari mi se pare rau, de neingaduit.
Sa nu poti sa ai un medic sau o moasa cu care sa comunici, cu care sa te sfatuiesti in luarea deciziei optime mi se pare azi, in secolul 21 inadmisibil.
Sa-ti fie frica sa te duci la spital sa nasti! Este singura situatie in care nu ar trebui sa aibe nimeni frica de spital si de medici.
In tara asta chiar nu mai exista nimic?
N-am inteles bine situatia, adica de ce ti-a fost frica de spital: ti-era frica de cezariana, sau ca dimpotriva nu ti-o vor face? Sau ce anume ti-ai dorit la nasterea asta si nu ti se putea oferi in spital?
Si unde era medicul care te-a urmarit pe timpul sarcinii? Nu cu el trebuia sa discuti si sa nasti? Nu pe el l-ai ales?
De ce nu ai avut macar o moasa acasa? Daca se intampla ceva cu tine sau copilul?
Mai ai 4 copii. I-ai riscat si pe ei, caci la nastere se poate intampla orice si cu mama. Ar fi ramas orfani.

Totusi sunt mii de femei care nasc in Romania in spitale si maternitati. Si unele scriu ca sunt multumite. Iti recomand si tie sa intri sa citesti pe desprecopii.com comunitate.

Da, Dumnezeu este cu noi, dar asta nu ne indreptateste sa fim asa.
Eu va doresc multa sanatate impreuna cu familia si copilului numai bine si o viata lunga in bratele lui Dumnezeu.

Este pura ipocrizie sa spui ca "asa cum mi-a dat Dumnezeu sa o fac" cand tu ai ales asta.
Este evident din tot ce ai scris, ca a contat mai mult pentru tine ambitia ta, "sa nasc asa cum simt eu", decat binele copilui.

Sunt curios cum ar fi aratat logica asta daca ti-ai fi omorat copilul sau l-ai fi lasat handicapat pe viata prin alegerea asta.
Ai fi zis ca Dumnezeu a facut-o? Ca asa a vrut El?

Daca traia cu un handicap grav, ce ii spuneai mai tarziu? Ca asa a vrut El?
Sau adevarul, ca o nastere romantata, in cada, departe de fricile tale, a contat pentru tine mai mult decat el?

Cristina a nascut un copil sanatos, nu vad de ce trebuie sa aruncam cu pietre in ea. Ce rost are sa ii punem intrebari si sa o luam la rost? Chiar credem ca stim mai bine decat ea? De ce atata rautate si critica, mai ales cand totul a fost bine? O.O
*
Eu cred ca nasterea nu implica doar copilul. E gresit sa uitam de mama in numele unor conceptii. Chiar credeti ca acel copil nu e afectat deloc daca mama in timpul travaliului si al nasterii traieste o adevarata trauma? E bine cand mama are probleme ani de zile dupa nastere?
*
Felicitari Cristina pentru copilas! Sa iti traiasca!

Sa zicem ca doi aleg sa faca sex inainte de casatorie in final se casatoresc, au copii, etc.

Ce spunem?

Sexul premarital este bun, pentru ca in acest caz a avut o finalitate fericita?

Sau sa ne facem ca nu vedem declaratiile emfatice despre cat de fericita a fost alegerea sexului premarital, pentru ca pana la urma, nu-i asa, a dat rezultate bune?

Mai intai ca nu inteleg de ce mama traieste o trauma. Tocmai asta este.
N-am inteles din mesaj problema Cristinei.

Si problema nu este cu Cristina in sine. Ma socheaza evolutia in sens invers in general.
Adica de ce sa ne intoarcem la secolele trecute cand femeile nasteau ca animalele, pe camp si etc.? Nu mi se pare normal!

Si ma ingrijoreaza lipsa acuta de incredere a oamenilor in medici, in sistemul medical, in semenii lor. Pentru mine asta este alarmant.
Sa aleg sa risc pentru copiii mei pentru ca nu am medic, moasa, spital de incredere! Nu este normal.

Si eu am anumite probleme din acestea, desi nu sunt in tara. Peste tot sunt probleme. De aceea sunt ingrijorata. Ca nu putem avea incredere in medici, in personalul medical, in actul medical. De ce si mai ales ce se poate face?

Eh, e o atmosfera specifica in spitalele din Romania, nu prea ai de unde sa stii tu..
E normal sa fii reticent.
Dar de aici pana a risca viata copilului tau, mai ales stiind ca avea o conditie medicala care necesita o atentie speciala..