“Ridicarea la ceruri” nu este o miscare pe verticala


Ridicarea la ceruri nu este o miscare pe verticala,
O plutire inspre inaltul cerului,
ci o adancire a mintii in Dumnezeu,
“o ridicare” a intelegerii cu privire la toate experientele mundane.

Omul care traieste pe pamant, toate cele ce ii apar in fata ochilor, tot ceea ce aude, le intelege pamanteste,
Omul care traieste in ceruri, toate experientele sale le intelege dumnezeieste.

Ridicarea la ceruri este echivalenta cu o pogorare,
Pogorarea Duhului,
Caci ambele poarta acelasi inteles.

Relatia dintre intelect si Dumnezeu

Intelectul traseaza contururile,
Dumnezeu le umple cu substanta, le da culoare.

Daca nu desenam niciun contur,
Dumnezeu nu are ce sa umple.

Lupii in piei de oaie

Bunatatile acestei lumi 'proorocesc' inaintea mintii noastre binele,
cand, de fapt, in cele din urma, rup din noi si ne devoreaza.

Pe drumul Emausului

In budism este exersata o vigilenta speciala in relatie cu fenomenele inconjuratoare, si anume, vigilenta care suspecteaza fenomenele a fi o emanatie a Adevarului Ultim (Buddha Primordial).

Nu stim daca persoana cu care intram in vorba pe drumul Emausului este o persoana obisnuita sau, pur si simplu,
o manifestare vizibila a Adevarului Invizibil.

Reflexul, inclinatia noastra fireasca este aceea de considera fiintele si obiectele din jurul nostru ca fiind automat aspecte obisnuite ale realitatii.

Nu suspectam natura lor.

Desi noi stim foarte bine ca Adevarul are o anumita predilectie sa se manifeste sub forma celor neinsemnate, nebagate in seama.

Adevarului ii place sa se arate in cele mici.

Deci trebuie sa fim cu mare bagare de seama, caci cele din jurul nostru nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi.

Detasarea budista - instrainarea patristica

Toti zeii falsi, toti falsii profeti sunt demascati de rationamentul corect al impermanentei.

Statuile lor sunt zdrobite prin intelegerea schimbarii.

Iesim din lume, nu prin izolare fizica ci prin patrundere inteligibila, intelegand schimbarea, intelegand ca tot ceea ce vedem si experimentam, pur si simplu, este in natura schimbarii.

Ca tot ceea ce la um moment dat se aduna, mai devreme sau mai tarziu va fi imprastiat.

Ca tot ceea ce creste, la un moment dat va descreste.

Ca tot ceea ce pare ca acum avem, la un moment dat nu-l vom mai avea, inclusiv trupul nostru.

Intelegand schimbarea ne putem zdrobi toti idolii pe care ii faurim in propria noastra minte zi de zi, ceas de ceas.

Idolii nostri promit prosperitate, bunastare si securitate.

Ei imbraca nenumarate forme in mintea noastra, ii cioplim cu grija si asteptam binele pe care acestia il promit.

Intelegand schimbarea, intelegem ca lumea ne joaca tot timpul feste.

Lumea este o pacaleala interminabila.

Suntem pacaliti pentru ca ne incredem in inselatorie.

Cel ce intelege inselatoria nu mai poate fi pacalit.

Nu asteapta nimic bun de la lume, pentru ca lumea este o farsoare.

Asteptarea credula, nazuninta in binele promis de farsor se naruie
atunci cand omul priveste cu intelegere smecheria, minciuna.

Lumea este in natura schimbarii, Dumnezeu este neschimbator.

Purtatori de Dumnezeu

Toti oamenii sunt purtatori de Dumnezeu, indiferent daca iL exprima sau nu.

Indiferent de ce cred sau ce nu cred.

Indiferent daca fac fapte bune sau nu.

Bodhicitta

Ne unim cu Dumnezeu nu doar de dragul partasiei cu El,

de dragul dulcetii pe care o gasim in El,

ci, in primul rand, pentru ca dragostea si intelepciunea Lui sa ajunga cat mai repede la cei din jurul nostru, la toata faptura.

Nevoia de un transplant

Pentru ca omul sa devina perfect are nevoie de un transplant de duh.

Duhul muribund, bolnav de necunostinta si neiubire, trebuie inlocuit cu duhul cunostintei si al iubirii.

Cu Duhul Lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu este Atotcunoscator

Atotcunoasterea este plictisitoare.

Suspansul, jocul si placerea Lui este sa cunoasca lumea prin ochii nostri,
sa ajunga sa se priveasca pe Sine prin ochiul fapturii.

Timpul are sens doar din aceasta perspectiva.

Caci toate fiintele nu sunt altceva decat niste ferestre,
cu Dumnezeu inlauntru si in afara lor.

Cea mai teribila putere

De ce imaginatia este cea mai teribila putere?

Pentru ca are propria ei realitate.

Poate fi una eliberatoare sau una de cosmar.


Lumina imaginata, preexistenta exprimarii "Fiat Lux", este perceputa ca realitate de miliarde si miliarde de minti.

Diferenta dintre micul vehicul (hina – yana) si marele vehicul (maha – yana)

O persoana care se straduie sa devina virtuoasa, dar nu este constienta ca fiecare actiune a sa, buna sau rea, influenteaza direct toate fiintele, se poate spune ca se afla in micul vehicul (clasificare conceptuala budista), indiferent de religia sau credinta pe care o are. Vehicul "mic", pentru ca are o constientizare cauza-efect de mica extensie - doar a€“ propriului eu si a persoanelor cu care interactioneaza zi de zi.

O persoana angajata in efort spiritual, constienta ca fiecare actiune a sa, buna sau rea, influenteaza direct toate fiintele, se poate spune ca se afla in marele vehicul, pentru ca are o constientizare cauza-efect de mare extensie – cuprinde toate fiintele. O astfel de persoana este ca si cineva care ar detine o demnitate publica, constienta ca orice exprimarea sa produce inerent efecte in randul maselor.

Puterea meritului in mahayana este infinit multiplicata fata de cea din hinayana - mai mare cu fiecare fiinta fata de care se simte o responsabilitate directa.

Unirea cu Dumnezeu
--------------------

Dumnezeu poate fi simtit inlauntrul nostru cu atat mai intens cu cat lucram mai abitir virtutile.

Aceasta simtire depinde de multi factori: in primul rand credinta, acceptarea Lui Dumnezeu inlauntrul inimii, urmarea voii Lui,...

Dintre toate virtutile, intelegerea si urmarea voii Lui este liantul care ne uneste cel mai puternic cu Dumnezeu.

Care este Voia fundamentala a Lui Dumnezeu?

Ca tot omul sa fie in cele din urma mantuit, indiferent de ceea ce crede la un moment dat, de religia sa asumata la un moment dat, de pacatele care-l muncesc....

Daca Voia Lui Dumnezeu devine si voia noastra atunci aliniem perfect cristalul inimii noastre in lumina dumnezeiasca.

Aceasta este reflectata cu putere si claritate in afara.

Devenim un instrument aL Lui Dumnezeu.

Dumnezeu percepe toti oamenii ca pe propria Lui Familie. Nu se simte instrainat de nicio faptura.

Deci cel ce vrea sa se uneasca cu Dumenzeu trebuie sa se alinieze modului Lui de a percepe celelalte fapturi.

Daca pe unii ii uram si pe altii ii iubim, Dumnezeu nu poate razbate prin fatetele intunecate din launtrul nostru, oricat de mult s-ar stradui.

----------

(De ce asemanare cu budismul tibetan? - pentru ca toate aceste invataturi sunt predate in mahayana - Dumnezeu fiind denominat ca Fiinta Dharmakaya - Adi Buddha)

Karma, voia Lui Dumnezeu
-----------------------------

Puterea lumii sta in cauzalitate.

Puterea Lui Dumnezeu sta in non-cauzalitate. Dumnezeu nu are o cauza.

Toate cele vazute sunt efecte. Efemeride in fluxul transformarii.

Suntem prinsi in plasa cauzalitatii fiindca suntem patimasi.

Sufletul nepatimas este dezlegat de transformare. Isi regaseste vesnicia in Dumnezeu. Ajunge “acasa”.

____________

Orice eveniment este consecinta logica a transformarii evenimentelor care i-au dat nastere.

Cand intelegem bine aceasta, nu mai suntem luati prin surprindere, lumea nu mai pare “noua” cu fiecare secventa sa.

Nu mai asteptam sa apara un cadru care ne aranjeaza. Fiindca stim ca va trece.

Revolta sau mirarea apun in lumina intelegerii cauzale. Caci sufletul incepe sa zareasca dincolo de scena.

Spectacolul lumii devine fluid.

Nicio fluctuatie nu este suprinzatoare caci este nascuta din acelasi flux.

Aceeasi sceneta, acelasi joc cauzal.

Nu ne duce pe noi in ispita

Realitatea curge pentru fiecare dintre noi, intr-un mod particular, cu Voia Lui Dumnezeu.

Fiecare dintre noi experimenteaza aceasta realitate intr-un mod unic, o percepe, o simte si reactioneaza intr-un mod propriu la defilarea necontenita a evenimentelor din viata sa.

Dumnezeu este perfect constient, este “informat” de aceasta desfasurare fluida prin care trece omul, clipa de clipa.

O curgere pe care o poate modela dupa Voia Lui. Poate construi scenarii pentru fiecare dintre noi in parte, functie de ratiunile Sale de nepatruns.

“A nu ne duce pe noi in ispita” este o cerinta pe noi i-o adresam Lui, care presupune doua interventii din partea Sa: prima cu implicatii externe iar a doua cu implicatii interne.

Cea cu implicatii externe se refera la cererea de a modela realitatea ispititoare intr-un fel in care aceasta nu covarseste puterea virtutilor din noi: ispite suficient de mici ca sa fie biruite dar suficient de mari ca totusi sa ne antreneze eficient, profund, muschii virtutilor.

Cea cu implicatii interne se refera la cererea de a curge in noi Duhul Adevarului pentru a fi capabili sa patrundem intelegator natura ispitelor. Caci odata descoperita natura lor simtim usurare peste usurare oricat de mare este presiunea, atractia sau durerea. Duhul Adevarul ne face plutitori in furtuna, extatici in dureri, perfect limpezi pe dinlauntru.


-----


Analogie la invataturi din mahayana privind Protectorul Dharmei

Am fost creati sa dam slava Lui Dumnezeu?

Este o intrebare care am gasit-o pe net,
la care unii cautatori de Dumnezeu incearca sa gaseasca un raspuns.

Mai jos, o perspectiva:

Sensul nostru existential profund: Am fost creati sa ne unim in Duh cu Dumnezeu.

Dam slava Lui Dumnezeu din doua motive:

-primul, pentru ca este cel mai rapid mijloc prin care ne unim launtric cu el (sufletul nostru face upload in Dumnezeu prin insasi exprimarea laudei);

-al doilea, adaugam la covarsitorul extaz dumnezeiesc bucuria de a-si fi completat turma cu inca o oita (Dumnezeu nu are nevoie de lauda, dar are nevoia sa ne simta fericiti - asa cum un parinte isi doreste fericirea copilului sau).


Unirea cu Dumnezeu este o slava reciproca:
omul iL slaveste pe Dumnezeu, Dumnezeu il slaveste pe om.
energia curge in ambele sensuri cu putere.

-------

Omul daruieste o bucatica din el insusi prin orice dar pe care il face cuiva.

Slava este mijlocul prin care se poate darui complet, isi daruieste intreaga sa fiinta.

Astfel, urca fulgerator in Cerul Tatalui.

-------

o traducere adaptata din perspectiva budismului mahayana (practica budista "Unirea cu Invatatorul")

tu amice, chiar NU ai inteles, ca NU exista asemanari intre crestinism si budhism?

Stefan, este o concluzie personala la care am ajuns dupa ce am citit si analizat ambele surse, crestine si budiste.

Rezultat sustinut de argumente prezentate in cadrul acestui topic.

De obicei alegem sa vedem ceea ce vrem sa vedem.

Si nu este gresit atunci cand aceasta ne face mai buni cu cei din jurul nostru.

Dying in a pure way - reviving as a pure being

Esenta intregului proces spiritual este un antrenament de tip "moarte-inviere", asistat de o purificare progresiva.

O moarte in Dumnezeu, urmata de o inviere in Dumnezeu.

O moarte in curatenie, urmata de o inviere in Lumina.

----

Aceasta forma de practica este nervura spiritualitatii tibetane (Noua contopiri)

Comunistul care vrea sa-i buimaceasca pe crestinii mai slabi de inger va `vedea asemanari` intre comunism si crestinism. Pot fi vazute si asemanari intre budism si crestinism. Sau, de ce nu, chiar si intre satanism si crestinism.

"Ce vrem sa vedem, aia vedem."
Dalai Lama

Eu prefer sa percep ceea ce ii uneste pe oameni, nu ceea ce ii desparte.

Liberul arbitru.

Chiar si atunci cand canti osanale desantate budismului afirmand ca "in afara de budism, presupun ca nicio alta religie nu ofera o explicatie..."?

Presupunerea respectiva nu este "osanala desantata" ci o ipoteza bazata exclusiv pe observatie, pe studiul literaturii de specialitate.

Speram sa-mi fie infirmata de catre cineva de pe forum cu texte patristice (posibil neo-patristice) care sa elucideze printr-o pedagogie accesibila importanta apofatismului, resorturile ei psihologice si modul practic de angajare in viata de zi cu zi a teologiei negative.

Din pacate, pana in prezent, nu a fost nicio reactie pe forum care sa demonstreze ca in crestinism mecanismele cunoasterii apofatice sunt cunoscute profund, teoretizate, transmise crestinilor si practicate.

Spiritualitatea de mare profunzime presupune realizarea sintezei, armonizarea teologiei pozitive cu cea negativa.

Teologia pozitiva - este bazata pe ceea ce apare ca forma - este o cunoastere prin icoana, nu o cunoastere esentiala.

Ba este. Fara indoiala.
Sperai sa faci publicitate budismului, preamarindu-l fara pic de jena.
Nici nu avea cum sa-ti demonstreze cineva.
Tu singur ai recunoscut ca alegi singur ce sa crezi.
Si, dupa cum ai declarat-o in repetate randuri, in capul tau ai ales sa crezi ca budismul este pe aceeasi treapta cu crestinismul.

Pacat ca traieste si cu tragica impresie ca cineva de aici i-ar putea impartasi/confirma opinia.

Pierdere de timp.

AlinB
 

Eu ii urmaresc fiecare postare si nu pot decat sa sper sa ajung sa-i impartasesc/confirm opiniile.

Utilitatea fiind care?

Care este utilitatea actiunilor noastre, in general?
Obtinerea unei anumite "stari de bine".

Toate activitatile noastre, oricat de marunte ar fi, se inscriu in aceasta logica.

Foamea, alergarea dupa "stari de bine" - asa cum le percepe fiecare, cu actiuni si rationamente particulare.

Toata filosofia, oricat de sofisticata ar fi, toata religia - indiferent de coloratura, colapseaza in aceasta observatie

"Raiul" nu face exceptie - promisiunea unei anumite "stari de bine".

Deci "starile de bine" - in toata varietatea lor - sunt, inclusiv, ratiunea efortului nostru spiritual.

Acestea sunt mai speciale, mai subtiri - sunt efecte ale lucrarilor anumitor virtuti in gand si fapta.

Nu toti percepem la fel lumea, nu suntem imersati in acelasi context informational-educational, nu toti suntem sincron in acelasi punct al dezvoltarii spirituale.

De aceea, este mai intelept sa privim cu toleranta, cu ingaduinta, cu respect orice om, pentru ca nu stim daca este sau va fi inobilat cu daruri spirituale mult mai mari decat cele pe care credem ca le avem noi insine.

Utilitatea fiind ca ajung sa inteleg si sa iubesc chiar si postarile tale.

Din punct de vedere doctrinar, budismul mahayana a rezolvat intr-un mod coerent,
aspectele antitetice pe cele doua coordonate cognitive fundamentale:

1. unificarea catafaticului cu apofaticul (aspectul iconografic - cu aspectul esential al cognitiei)

2. unificarea ratiunii (cognitiei corecte catafatic-apofatica) si simtirii

in sensul dezvoltarii si articularii unei terminologii de mare rezolutie.


Aceste intelesuri transpar din literatura patristic-ortodoxa, intuitiv, prin apel la un limbaj cu preponderenta metaforizat.

Insa nu avem acces la definitii, metode clare si o harta generala, un drum marcat catre finalitatea efortului.

Procesul tehnologic spiritual


"Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este. "

Procesul tehhnologic spiritual se desfasoara ciclic,
fiind format din trei faze fundamentale, in care se incadreaza toate miscarile noastre spirituale:


1.identificarea principiilor spirituale

2.ajustarea perspectivei noastre la circumstantele concrete de zi cu zi, in concordanta cu principiile

3.aplicarea principiilor


Faza 1 - presupune studiu teoretic

Faza 2 - presupune atenta observare a circumstantelor de zi cu zi si identificarea modului cum pot fi aplicate principiile

Faza 3 - aplicarea efectiva a principiilor, prin actiuni mentale, verbale, corporale


In cadrul studiului teoretic se descopera si inteleg "motoare spirituale" cu diferite aplicabilitati si performante.

Intr-o etapa mai avansata a fazei a doua (atunci cand se cunosc suficient de multe "proceduri spirituale" + experienta contemplativa) , pentru orice aspect al vietii de zi cu zi se poate identifica cu usurinta modul cum acesta poate fi exploatat spiritual - cum poate fi utilizat ca un combustibil generator de virtute.

Atunci cand principiul se concretizeaza in viata noastra, cu siguranta ii vom cunoaste si efectul generat. Acesta este sub forma unei "energii pozitive", hranitoare, cu multiple efecte benefice asupra psihicului.


Cand se cunosc efectele pozitive rezultate in urma aplicarii diverselor principii, se castiga o anumita incredere - care muta centrul launtric - din punctul in care asteptam recompensa, in punctul in care deja o si resimtim anticipativ doar prin intelegerea rapida a configuratiei contextului de moment.

"Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea."

Binecuvantarea – amplificatorul/integrator al vietii spirituale

“Fara Mine nu puteti face nimic”


Binecuvantarea este procesul spiritual care indeplineste urmatoarele trei functii:

1.amplifica si clarifica virtutile existente deja in continuumul nostru

2.creeaza noi sensuri virtuoase

3.realizeaza convergenta fluxurilor virtuoase


1.

Pentru ca omul sa-si desavarseasca virtutile, in mod necesar, trebuie sa se conecteze la sursa puterii infinite, in care toate luminile sunt perfecte.

Omul poate merge un metru, insa Dumnezeu il poarta intr-o clipita mii de kilometri pe drumul fiecarei virtuti.

Dumnezeu amplifica ceea ce este deja existent virtuos in noi.

Este ca o ploaie hranitoare care ajuta mladitele sa creasca repede si viguroase.

Dumnezeu lucreaza cu materialul clientului. De aceea este important sa sadim, sa initiem fluxuri mentale virtuoase in inima noastra.



2.
Dumnezeu nu doar ca ne ajuta sa crestem in ceea ce am lucrat, ci ne descopera noi sensuri spirituale.

Aprinde revelatii intuitive din ce in ce mai intense, prin care se descopera progresiv pe Sine.


3.
Dumnezeu aduna toata puterile virtuoase care sunt active in noi, le integreaza intr-una singura.

Virtutile sunt disipate, intr-o oarecare masura, in fluxul nostru mental – adica sunt lucrate si accesate secvential.


Dumnezeu le aduna in chip minunat, astfel incat, lucrand o virtute le alimentam mai eficient pe toate celelalte, le simtim mai unite launtric.


Cel ce se straduieste fara binecuvantare se aseamana cu cineva care lucreaza cu sapa de lemn, in timp ce binecuvantarea ne pune la dispozitie super-masini pentru a lucra repede si bine.

De aceea, motorul “binecuvantare” este de o importanta majora in economia spirituala.

Cuvantul Atotbinele


Binecuvantare > “Cuvantul-Binele” - care ne patrunde si lucreaza in noi.

Prin binecuvantare, Dumnezeu ne curata privirea,

ne arata lumea asa cum o vede El.

Ceva ce Crestinismul nu are:

1. Vinaya – scrieri privind disciplina monahala
2. Abhidharma – scrieri metafizice

Dar macar stii ce are?

Oare Patericul, Filocaliile , "Scara" Sf Ioan și muulte, muulte altele, nu cuprind și disciplina monahală?

Iar scrieri metafizice... găsești în toate viețile sfinților și ale cuvioșilor (cărți de genul "Părintele meu, Iosif Isihastul", "Viața Sf. Serafim de Sarov" etc. etc.), în tratatele de teologie - îmi vine în minte Sf. Simeon Noul Teolog, în sensul trăirii cu adevărat cu Hristos până la îndumnezeire. Mai metafizic de atât nici nu se poate!

Scrierile acestor sfinti sunt fara cusur, lumini clare catre adevarata desavarsire.

Regasim in ele toate elementele cheie sufletesti.

Insa, calea revelata de acestia are centrul de greutate psihologic pe relatia om-Dumnezeu, nu include si solutii pragmatice pentru un mediu informational complex, asemenea celui cu care se confrunta omul contemporan. Adica, cum poate fi "adus Dumnezeu pe pamant" in interactiunile noastre cognitive de zi cu zi.

Unii pot fi hraniti interior, pot subzista spiritual doar cu practica traditionala, altii nu. Acestia din urma au nevoie de mai multe explicatii, de o mai buna coerenta filosofica, fara aspecte contradictorii care sa submineze efortul spiritual, de o mai buna orientare si integrare cognitiva intr-o lume zgomotoasa.

De exemplu, cognitia apofatica, cunoasterea negativa, nu este explicata in scrierile patristice - nici macar nu este dezvoltat un vocabular in acest sens. Sfintii au ajuns la o astfel de cunoastere doar prin efort spiritual si intuitie revelatoare (pronie divina). Pomenirea ei in scrieri imbraca doar anumite forme metaforice. Si cat de necesara este atunci cand mintea constientizeaza fiecare aspect particular al realitatii!

Teoretizarea si explicarea acesteia ar trebui sa fie, din punctul meu de vedere, inclusa in curiculum gimnazial obligatoriu. Pentru ca reprezinta un aspect educativ esential in devenirea omului.

:39:Te pomenesti ca ai citit toate scrierile patristice .

:36:...aiurea,"explicatiile" alea pe care le cauti tu(si le-ai "gasit" in budism) iti sunt nefolositoare in starea de cadere. Dracu ' da explicatii pentru toti ,el nu cere vre-un efort spiritual ,iti da explicatiile gratis si tu te indulcesti cu ele ...si atat.Adica nu atat,ci vii pe forum si ii faci reclama dracului...si te simti bine. :24:

Sa-L iubesti si sa te lasi iubit,
Sa te lasi iubit si sa-L iubesti.

Asa este petrecerea cu Dumnezeu.

Sa-L iubesti si sa te lasi iubit,
Sa te lasi iubit si sa-L iubesti.

Asa este petrecerea cu Dumnezeu.

Usor de zis.