Iar autorul spune de Fer. Augustin. Am citit ca par. scrie despre erorile Fer. Augustin in teza sa de doctorat de acum 60 de ani, in termeni critici, dar nu scrie ca Fer. Augustin ar fi eretic.

Sunteţi minunaţi cu toţii. Îmi sunteţi atât de dragi... :)

Cred că nu mai am de spus nimic aici, cine vrea citeşte... şi înţelege ce poate şi cât poate.

Hristos în mijlocul nostru.

Bun. Dar semana prea mult, daca nu conceptual, atunci ca formulare. Asa ca propun sa se deschida un topic, unde sa se puna accentul pe rafinarea definitiilor.
Cu privire la ultima fraza, crede-ma, ma gandesc la Dumnezeu mai mult decat la treburi practice de viata imediata...nu ma cunosti personal, dar daca da, ai fi uimit cat ma chinui cu gandul la viata, mantuire, adevar, etc. Bineinteles ca nu vreau sa ajung constient in Iad; nu v-ati obisnuit cu totii cu teribilismul meu relativ? Nu as putea fi ateu, asa cum nu as putea fi mercenar, de pilda. Eu insa cu Biserica (si narcisismul ei doctrinar al pretinsei infailibilitati) am ce am, caci uita-te si tu pe forum si oriunde, e destul spirit discretionar si prea multa entropie in definitii. Cati sfinti, atatea cai. Cate traditii, atatea teologii. Daca pana si catolicii, altadata un monolit rezistent, sunt divizati in traditionalisti, "modernisti" (sau adepti ai novus ordo si CVII), si sedevacantisti, e clar ce vremuri traim.

Frate Igor, eu nu înţeleg ceva, spre ruşinea mea, şi te rog să mă lămureşti dacă îţi stă în putere.
Uite, zici că Augustin e fericit. Desigur şi eretic. Cum se împacă acestea două? Dacă Biserica Ortodoxă îl numeşte fericit (iar nu nefericit sau altminteri) şi l-a trecut în Calendar, oare Domnul nu ţine seama de asta? Ci numai de faptul că este numit şi eretic?
Fericit nu înseamnă nimic pentru noi şi pentru Domnul? E ceva minor să fii pomenit ca Fericit în Biserică?
Te întreb foarte serios, întrucât nu înţeleg chestiunea asta, vai de mintea mea nepricepută.
Şi mai e ceva: eu care sunt cum sunt, cum să mă raportez la un fericit? Să fii numit "Fericit" de Biserică nu îmi pare puţin lucru. Că de măsura vieţii lui eu nicicum nu mă pot apropia. Asceza lui eu nici n-o pot visa. Scrisul lui eu nu nădăjduiesc să îl am vreodată în dar, ori să îl capăt prin vreo vrednicie personală. Şi atunci, ce mă fac eu faţă de acest fericit? Îi dau la cap cu termenul "eretic"? OK, dar oare mă ajută? În ce fel?
Ţi-aş mulţumi dacă mi-ai da o mână de ajutor în dilema asta.
Doamne ajută!

De fapt e problema ta, pentru ca ce spun eu e ce spune Biserica dintotdeauna si toti sfintii. Tu (ca si altii) incerci sa armonizezi invatatura cu conceptiile venite din apus. Si nu prea se potrivesc, dar unii se chinuie sa le taie, sa le alungeasca, doar-doar s-or potrivi. Tocmai am scris de sf. Serafim de Sarov, de exemplu.
1. Tocmai i-am scris lui Teodor, in mesajul precedent, de sf. Serafim de Sarov. Sunt zece randuri, ai raspunsul la toate aceste intrebari din apus. Sfantul spune ca, pentru faptele sale bune, Domnul il ajuta sa afle adevarul si sa vina in Biserica, chiar daca e pagan. La fel ca in cazul sf. Corneliu Sutasul.
Conteaza in primul rand ca acea persoana sa aiba terenul pregatit, altfel pot sa vina o multime de propovaduitori si tot degeaba. De restul are grija Domnul, ca e Atotputernic, nu are nevoie de tren ca sa se duca il lumineze.
2. Diferenta este ca acum este Botezul si Sfintele Taine. De aceea nu se puteau mantui dreptii din VT. Protestantismul spune ca jertfa Mantuitorului a avut efect asupra tuturor oamenilor, ortodoxia spune ca nu, Botezul, Sfintele Taine, credinta si faptele il fac pe om beneficiar al lucrarii Mantuitorului. Deci omul nu s-a schimbat, se schimba dupa ce se boteaza.
3. E posibil sa intelegi gresit termenii, in sensul dreptatii si pedepsei in apus. Domnul nu l-a pedepsit pe om, doar l-a ajutat. Omul s-a autopedepsit. Domnul face tot ce poate ca sa ajute pe om, dar nu impotriva vointei lui. Vointa care il face sa faca fapte rele sau sa aiba inima impietrita.
4. Nu e vorba numai de logica, ci de invatatura revelata. Daca Iisus spune ca nu se mantuieste cineva fara botez noi il ascultam, nu facem filozofii omenesti.

Bun, nu vroiam sa continui discutia asta, dar daca insisti..

La care mai adaugam ceva idei personale cum fac neoprotestantii cu Biblia.

Poti sa citezi dintr-o invatatura de credinta care spune chiar asa, literal: "doar ortodocsii se mantuiesc"?

Apropo, dreptii Vechiul Testament erau si aia ortodocsi? Sau nu s-au mantuit?

Parca esti Antonia cu placutza ei cu "vrei sa fii corect politic".
Ea atata stie, atata poate, aveam impresia ca tu esti din alt material.

Corect, dar de aici putem deriva afirmatia inversa?
Ca daca nu li s-a predicat Evanghelia nu sunt vrednici de ea?

Foarte comod sa afirmi asa ceva, dar realitate pare destul de diferita.

Putem vedea destule cazuri in jur de oameni care inoata in ortodoxie, ba chiar si botezati in credinta ortodoxa, dar nu sunt vrednici nici pe de parte de ea.

22 milioane de avorturi - un intreg popor masacrat - astea sunt roade ortodoxe?

Si oameni mult mai decenti carora nu prea le este la indemana, de exemplu un chinez crestin, desi neoprotestant dar moare pentru Hristos, asa cum l-a aflat el.
Mamele asasine care se spovedesc, fie si formal si pe urma se lafaie bine mersi in strana cumparata de la biserica, au sansa la mantuire dar ala nu.
Phuaaaai, ce teologie faina.

Si vrei sa spui ca este ok daca unii nici macar nu afla ca exista vreo schimbare la care trebuie sa se supuna..

Pai si pe Papuas cu cel ajuta, practic?

Dupa spusele tale, e tot una ca traieste in perioada Vechiului Testament sau al Noului Testament.
Pentru el, Jertfa lui Hristos este inexistenta.

Mai ramane sa afirmi ca Hristos s-a jertfit doar pentru unii oameni, pe baza inaintei vederi a meritelor fiecaruia.
Dupa tine, unii sunt condamnati din start, nu au nici o sansa.
Daca asta nu e un soi de calvinism .. nu stiu ce ar mai fi..
Macar in calvinism, aia alesi sunt mantuiti la sigur, la tine mai e un strad de indoiala.

Dumnezeu vad ca merita sa le aduca la cunostinta Jertfa Lui, dar de fapt nu toti care o merita, merita cu adevarat, ca unii totusi o vor respinge.
Nu stia asta Dumnezeu de la inceput ca sa nu-si mai piarda timpul cu ei?
Sau macar sa le ofere o sansa similara TUTUROR "nemeritosilor" conform dreptatii lui?
Sa intelegem ca Dumnezeu in varianta ta e nitel miop, unii ii vede asa, ca parca s-ar mantui desi nu si altii categoric nu desi nici macar nu li se da o sansa cat de mica?

Din perspectiva ta, rezulta ca Jertfa lui Hristos n-a fost pentru toti oamenii ci doar pentru cativa.
Poti baga mana in foc pentru ortodoxia teoriei asteia?

Sau mai bine convenim ca logica ta cu care unesti diverse afirmatii a unor ortodocsi respectabili este defectuoasa?

Ok, fie dupa criteriul asta.
Suntem la Judecata de obste.
Ce a spus Hristos?
"Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi."


Vine randul Papuasului.
Si Hristos de Catalin2: "uite nene, esti osandit la Iad ca n-ai crezut"
Papuasul: Crezut in ce, Tata?
Hristos de Catalin2: "Pai sa crezi in mine, in Jertfa mea, etc"
Papuasul: "Pai cat am trait n-am auzit de asa ceva".
Hristos de Catalin2: "Pai mars la Iad ca oricum nu erai vrednic sa auzi".

Vine randul Chinezului.
Hristos de Catalin2: "uite nene, esti osandit la Iad"
Chinezul: "Pai cum nu, Doamne, nu doar am crezut, am si murit pentru Tine, de ce?".
Hristos de Catalin2: "Pai era o clauza ascunsa in contractul de mantuire"
Chinezul: "Ce, clauza Doamne? Ca daca stiam de ea.."
Hristos de Catalin2: "N-ai tu nevoie sa stii, am stiut eu si pentru ca n-ai indeplinit-o nu m-am indurat sa-ti trimit un misionar ortodox, sa ai un botez autentic, te-am pacalit cu pastorul ala. Asa ca degeaba ai luat-o pe coaja pentru Mine, n-ai acte in regula, mergi in Iad".


Super, ai un Dumnezeu tare ciudat.
Pica ambele criterii ale dumnezeirii simultan: si dreptate si milostenie.

Stai Aline, că are şi Cătălin o logică.

Păi dacă în Papua Noua Guinee, în secolul, să zicem, II după Hristos, ar fi fost măcar unul vrednic de mântuire, măcar unul drept, ca sutaşul Corneliu, atuncea îl ajuta Dumnezeu să vină în Biserică şi să se boteze.

De exemplu, îi trimitea un episcop ortodox, peste Pacific, cu balonul.

Dar din moment ce niciun episcop n-a zburat în Papua cu balonul, rezultă logic că niciun papuaş nu era vrednic de mântuire. Din moment ce noi l-am avut în România pe apostolul Andrei, rezultă că aici erau unii vrednici de mântuire.

Dacii da, papuaşii nu (nici aztecii, nici japonezii, nici siouxii, nici, nici, nici, nici). Ce nu e clar ?

E o logică. A, că nu e o logică creştinească, asta-i altă discuţie.

Mihai, ai un simt splendid al umorului. O sa ma faci sa mor de ras. Spui glume si in pledoarii? Caci daca da, avocatii partii adverse sunt total buliti.

Idei protestante adaugi tu, spre asta bateam apropo in mesajul anterior (cu idei din apus). Pentru ca pana intotdeaun aceasta a fost invatatura Bisericii si a sfintilor. Abia in sec. XX, odata cu ideile venite dintr-un curent pe care il stii si tu, apare acest agnosticism. De exemplu, ca important e sa crezi in Iisus (cum spui si tu) este Sola fide de la protestanti. Tot protestantismul a dat si dogma principala in ecumenism, ramificatia harului, acesta fiind in toate cultele. Iar ca doar faptele conteaza e din umanismul ateu.
Cred ca stii ca am mai discutat de sute de ori despre asta pe forum si nu esti singurul care spune aceste lucruri din protestantism. Pana acum n-am vazut niciun citat care sa sustina conceptiile astea, doar interpretari eronate ale Bibliei. N-o sa gasesti la sfinti ce spui (da un citat, daca poti), in timp ce ceea ce spun eu o sa gasesti peste tot, inclusiv ca invatatura (in afara Bisericii nu exista mantuire).
In legatura cu dialogul pe tema asta:
1. Am scris sute de mesaje pe tema asta, mi-e greu sa cred ca tu nu ai citit niciunul.
2. Eu cred ca discutam doar de dragul discutiei si nu au nicio importanta citatele si dovezile. Deja ai o conceptie formata si nu o s-o schimbi pentru nimic, orice s-ar intampla. Ii crezi mai degraba pe pastori decat pe sfinti.
3. Problema e ca intelegi gresit invataturile care stau la baza acestei inavaturi. Tu le confunzi cu cele protestante, am enumerat cateva, ai rabdare sa citesti despre invatatura ortodoxa, in comparatie cu cea protestanta.
O sa dau si citate in mesajul urmator, dar nu cred ca o sa te intereseze.

Asadar, doar catehisme, ca sfintii nu vad sa aiba succes la citit.

Catehismul Sfantului Nicolae Velimirovici: http://www.stmaryanaheim.org/docs/Ca...limirovici.pdf

"Se poate mântui omul în afara Bisericii?
Nu se poate mântui, pentru că Biserica este vistierul harului lui Dumnezeu, fără de care nimeni nu se poate mântui, ca o mâna desprinsă de trup."

Catehism: http://www.credo.ro/catehism2.php?q=47

" 47. Ce este Biserica?
In Biserica, iar nu in afara de ea, Domnul nostru Iisus Hristos impartaseste harul Sau mantuitor, prin Duhul Sfant in Sfintele Taine. Caci daca "Hristos este capul Bisericii, trupul sau, al carui mantuitor este" (Efeseni. 5, 23), cum zice cuvantul dumnezeiesc al Sfintei Scripturi, atunci nimeni nu poate sa se impartaseasca de mantuire, daca nu este madular al trupului lui Hristos, adica al Bisericii.

Adevarul mantuirii in Biserica este mare si taina lui este adanca; de primirea si urmarea lui atarna insasi mantuirea noastra. Pentru a apropia acest adevar de intelegerea noastra, Mantuitorul face asemanarea cu vita si mladitele: "Ramaneti intru mine si eu intru voi. Precum mladita nu poate sa aduca roade de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi, daca nu ramaneti inru mine. Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane intru mine si eu intru el, acela aduce roada multa, caci fara mine nu puteti face nimic. Daca unul nu ramane intru mine, este lepadat ca o mladita ce s-a uscat" (Ioan 15, 4-6). Precum mladita se usuca daca este rupta de vita, de la care primeste hrana prin seva, tot asa si sufletul moare duhovniceste, adica isi pierde mantuirea, daca se rupe de Biserica, trupul tainic al lui Hristos, care il hraneste duhovniceste prin harul dumnezeiesc. Harul din Biserica este ca sangele cald din trupul omenesc viu, sange care hraneste toate madularele trupului. Daca un madular se desprinde de trup, atunci de indata se lipseste de viata, caci nu mai curge in el sangele trupului, si asa este de lepadat. Tot asa si credinciosul care se desprinde de Biserica, in care este harul, moare sufleteste, pentru ca nu mai are viata duhovniceasca din trupul tainic al lui Hristos."

Cătăline, haide să lăsăm pentru o clipă citatele din alţii sau din noi înşine şi să discutăm doar cu "mintea noastră de la noi din cap".

Deci, îţi expun acest simplu şi banal raţionament logic:

Conform cu ceea ce susţii tu, învăţătura BO ar fi că dacă un om e vrednic de mântuire, Dumnezeu îi trimite mijloacele în acest sens; conform cu aceleaşi susţineri, fără botez, împărtăşanie, nu există mântuire.

Iar de aici se desprinde concluzia logică, inevitabilă, că în orice loc de pe pământ NU AU EXISTAT OAMENI VREDNICI DE MÂNTUIRE ÎNAINTE SĂ AJUNGĂ LA EI ORTODOCŞII.

Vreau doar să-mi confimri dacă asta susţii tu că învaţă BO, iar dacă există o greşeală în raţionament, să o arăţi. Mulţumesc.

Imi place cum sistematizezi :-)

Extra Ecclesiam nulla salus.
Sf. Ciprian al Cartaginei.

Nu e acelasi lucru cu "doar ortodocsii se mantuiesc".

E o carte, din pacate imi scapa titlul si autorul despre validitatea tainele eterodocsilor ( un teolog ortodox englez) in care spune ca in ciuda afirmatiei de mai sus, nu avem dreptul sa spunem cine se mantuieste si cine nu - judecata asta apartiine exclusiv lui Dumnezeu.

Aparent afirmatiile se contrazic dar dupa o logica defectuoasa - ca cea care o invoci tu.

Tot acolo era parca si o explicatie de ce totusi nu se contrazic aceste afirmatii.

Alin B., eşti ERETIC. Te acuz de erezia ecumenismului. Pan-erezia secolului 21. Şi cea mai mare erezie a tuturor timpurilor.

Alin B., nu înţelegi că franco-latinii alias "romano-catolicii", NU SUNT ÎN BISERICĂ.

"Biserica" franco-latinilor - "romano-catolicilor", NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.

Extra Ecclesiam nulla salus. - Sf. Ciprian al Cartaginei.
Adică:
ÎNAFARA BISERICII NU EXISTĂ MÂNTUIRE.

Cine este Biserica ? Cine este creştinismul ?

"Biserica" lutheranilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" calvinilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" zwingliniştilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" metodiştilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" baptiştilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" panticostalilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" adventiştilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" martorilor iehovişti, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" nazarinenilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" franco-latinilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.

BISERICA este azi, ORTODOXIA. Biserica Adevărată, a Adevărului, Mirelui Hristos.
Biserica Ortodoxă, este UNICUL şi SINGURUL CREŞTINISM, care mai există pe pământ. Creştinismul nu mai există în altă parte, decât în Ortodoxie.
Alte creştinismuri, nu este Biserica, nu este şi nu aduce harul, Duhul Sfânt şi mântuirea.

Ortodoxia, este Biserica lui Hristos, Mireasa cea Vie, pură, neprihănită, apostolică pe linie continuă, neîntreruptă de erezii, dătătoare de îndumnezeire, din HARUL ŞI ENERGIILE NECREATE.

Doar ORTODOXIA este dătătoare de MÂNTUIRE, de viaţă veşnică, de Împărăţia Cerurilor !

Alte adunări de oameni, ce se numesc denominaţiuni şi culte, confesiuni, creştin, NU SUNT CREŞTINE, ele nu sunt în Creştinism, ele sunt ca "Simon Magul", din Biblie, mincinoşi, care îşi închipuie, îşi imaginează, sub auspiciile şi asalturile demonilor, că au har şi mântuire.

Părintele Rafail Noica:

Spune Hristos: şi alte oi am, care nu sunt din staulul acesta, şi pre acelea trebuie să le aduc. Acestea sunt în puterea lui Dumnezeu. Vedem că un Apus, care de 1000 de ani că n-a mai cunoscut Biserică, de când Roma s-a despărţit de Biserică, şi a căzut în ereziile, socotesc eu, cele mai cumplite din istorie. Am văzut pe pielea mea cum Apusul a suferit din aceaste erezii, în mii de feluri: am văzut în literatură, am văzut în toată cultura apuseană, am văzut-o în politică, am văzut-o în toate lucrurile cu care am avut noi de-a face.

Dar, când zic că ortodoxia este firea omului, multora dintre voi o să vă fie greu să înţelegeţi această. Eu am trăit-o (iarăşi v zic) tot pe pielea mea, că am tot căutat, cât am fost în protestantism, şi intrând înapoi în Biserică, revenind la Biserică, după prima spovedanie şi împărtăşanie, a început în mine să trăiască o viată şi să-mi dezvăluie nişte lucruri de unde am înţeles că numai în mediul acesta poate înflori ceva duhovnicesc în om. Acesta este pământul în care pot trăi plantele acestea, sufletele, pământul pe care toţi îl caută, drept sau strâmb.

Ortodoxia este răspunsul tuturor căutărilor omului, prin care ne găsim identitatea. Ce este omul? Identitatea pe care ne-a arătat-o Hristos; dacă Dumnezeu a trebuit să se întrupeze şi, prin cinstit sângele Lui să ne descopere ce este omul, apoi trebuie să băgăm de seamă să nu pierdem ortodoxia. A fi ortodox înseamnă a iubi lumea întreagă, tot cosmosul, Universul, tot ce a zidit Dumnezeu, cu dumnezeiască dragoste, până şi pe vrăjmaşi. Nu ne încumetăm, la nivel ascetic, să-i iubim pe draci sau aşa ceva, asta fac doar pustnicii, fiindcă sunt prea puternici faţă de noi, şi riscăm să cădem în plasele lor, aşa cum a suferit din căderea în plasele lor Sfântul Paisie Aghioritul. Foarte interesante experienţe ne-a dezvlui el (las carte să ne spună mai departe), insă în nevoinţa noastră ne limităm la lucruri mai pe măsură noastră. Cu harul lui Dumnezeu, sfinţii ajung la măsura, unde, cum zice Sfântul Siluan Athonitul: Sfinţii înconjoară şi Iadul cu dragostea lor. E o dragoste ne-silnică, care nu sileşte pe cei care vor pierzania, ca "fiul pierzaniei", cum zice Hristos despre Iuda Iscarioteanul. Nu-i sileşte să iasă dintre acea pierzanie. I-ar dori cu preţul jertfei, i-ar dori mântuiţi, dar nu-i obligă."

Sfântul Sofronie Saharov: Un Ortodox a fost în istorie, şi pe Acela l-au răstignit.

Homiakov: Omul din Biserică nu poate judeca în afara Bisericii. Tot ce lucrează Dumnezeu în afara Bisericii este subiect de iconomie dumnezeiască.

Recomand articolele:

http://blog.pustniculdigital.info/articole/54/

http://www.apologeticum.ro/2011/07/m...pot-fi-sfinti/

http://poruncaiubirii.agaton.ro/arti...ricii-ortodoxe

SF. IGNATIE BRIANCIANINOV DESPRE DE CE DOAR ORTODOCŞII SE MÂNTUIESC ?

Scrisoarea adresată de Sfântul Ignatie Briancianinov unei femei, care nu acceptă că sunt "mulţi chemaţi şi puţini aleşi" şi că aleşii sunt tocmai adevăraţii ortodocşi.

Citiţi textul următor cu atenţie ... sunt răspunsuri convingătoare pentru multe întrebări pe care le aveam şi eu.

CONŢINUTUL SCRISORII

Ce spectacol vrednic de plâns şi de plâns în hohote: creştini care nu ştiu în ce constă propriu-zis creştinismul! Privirea noastră întâlneşte acest spectacol neîncetat; rareori vedem câte o excepţie, rareori putem întâlni, în numeroasă gloată a celor ce se numesc creştini, unul care e creştin nu doar cu numele, ci şi de fapt. Întrebarea: "De ce să nu se mântuie păgânii, mahomedanii şi aşa numiţii eretici?" a devenit o întrebare obişnuită astăzi. "Printre ei se găsesc oameni cât se poate de buni. A-i pierde pe aceşti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu! Mai mult, această e contrar chiar raţiunii umane sănătoase! Doar ereticii sunt şi ei creştini. Să te socoti mântuit iar pe membrii altor credinţe - pierduţi, este o nebunie, este o trufie fără margini!"

Creştinilor! Voi vorbiţi despre mântuire, dar habar nu aveţi ce este mântuirea, de ce au nevoie oamenii de mântuire şi, în sfârşit, nu-L cunoaşteţi pe Hristos - singurul mijloc al mântuirii noastre! Iată adevărată învăţătură despre acest obiect, învăţătură Sfintei, Universalei Biserici: mântuirea constă în restituirea părtăşiei cu Dumnezeu. Această comuniune a fost pierdută de întregul neam omenesc prin căderea în păcat a protopărintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinţe pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atât a celor virtuoşi, cât şi a răufăcătorilor.

Ne zămislim în fărădelegi, ne naştem în păcat. "Voi pogorî la fiul meu, plângând, în iad" zice sfântul patriarh Iacov despre el însuşi şi despre sfântul sau fiu Iosif, cel cast şi minunat. Coborau în iad, după sfârşirea pribegiei pământeşti, nu doar păcătoşii, ci şi drepţii Vechiului Testament. La atâta se limitează puterea faptelor bune omeneşti. Acesta e preţul virtuţilor firii noastre căzute! Că să se refacă comuniunea omului cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, că omul să obţină mântuirea era necesară răscumpărarea. Răscumpărarea neamului omenesc a fost săvârşită nu de un înger, nu de un arhanghel, nu de vreo fiinţă şi mai înalta dar mărginită şi creată - ci a fost săvârşită de însuşi nemărginitul Dumnezeu.

Pedepsele - partea neamului omenesc, au fost înlocuite cu pedeapsa luată de El; lipsa meritelor omeneşti a fost înlocuită de vrednicia Lui infinită. Toate faptele bune omeneşti neputincioase, pogoratoare în iad, au fost înlocuite cu o singură fapta bună, plină de putere: credinţă în Domnul nostru Iisus Hristos. Când iudeii L-au întrebat pe Domnul: "Ce să facem că să facem lucrurile lui Dumnezeu", Domnul le-a răspuns: "acesta este lucrul lui Dumnezeu, să credeţi în Cel pe Care L-a trimis El", dar un singur lucru bun ne e necesar întru mântuire: credinţă; credinţă că lucrare. Prin credinţă, numai prin credinţă, putem intră în comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocirea Tainelor pe care ni le-a dăruit El. În deşert dar, şi cu păcat cugetati şi ziceţi că oamenii buni dintre păgâni şi mahomedani se vor mântui, adică vor intră în comuniune cu Dumnezeu! Nu! Biserica a recunoscut întotdeauna că există un singur mijloc de mântuire: Răscumpărătorul! Ea a recunoscut că cele mai mari virtuţi ale firii căzute pogoară în iad. Dacă drepţii adevăratei Biserici şi făcătorii de minuni care credeau în Răscumpărătorul ce urmă să vină pogorau în iad, cum va închipuiţi că păgânii şi mahomedanii care nu au cunoscut şi nu au crezut în Răscumpărător vor capătă mântuirea numai pentru că ei vi se par dumneavoastră drăguţi şi buni, când mântuirea nu se obţine decât printr-un singur, va repet, un singur mijloc şi acesta este credinţă în Răscumpărător!

Creştini! Cunoaşteţi pe Hristos! Înţelegeţi că voi nu-L cunoaşteţi, că va lepădaţi de El socotind mântuirea posibilă fără El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mântuire posibilă fără credinţă în Hristos este renegat de Hristos şi, poate din neştiinţă, cade în păcatul greu al hulirii de Dumnezeu. "Căci cugetăm" - zice Sfântul Apostol Pavel - "că omul se adevereşte prin credinţă fără faptele legii. Căci adevărul lui Dumnezeu prin credinţă lui Iisus Hristos în toate şi asupra tuturor credincioşilor este: fără deosebire. Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slavă lui Dumnezeu: suntem însă iertaţi în dar, prin harul Lui, cu izbăvirea întru Hristos Iisus". Veţi replică poate: "Sfântul Apostol Iacov cere neapărat fapte bune. El învaţă că credinţă fără fapte e moartă". Cercetaţi ce cere Sfântul Apostol Iacov şi o să vedeţi că el cere, că şi toţi insuflatii de Dumnezeu scriitori ai Sfintei Scripturi, fapte de credinţă, iar nu faptele bune ale firii noastre căzute. El cere credinţă vie, învederată de faptele omului nou, şi nu faptele bune ale firii noastre căzute!

El da drept exemplu fapta patriarhului Avraam, fapta în care s-a învederat credinţă dreptului: iar fapta aceea constă în a aduce jertfă lui Dumnezeu pe fiul sau unul născut. Să-ţi înjunghii fiul spre jertfire nu e deloc o fapta bună după firea omenească: e o fapta bună că împlinire a poruncii lui Dumnezeu, că fapta de credinţă.

Adânciţi-va în cercetarea Noului Testament şi în general a întregii Sfintei Scripturi: veţi găsi că se cere împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, că numai această împlinire este numită fapta, că numai prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu credinţă în Dumnezeu se face vie, că una ce e lucrătoare; fără această e moartă, lipsită fiind de orice mişcare. Şi dimpotrivă, veţi găsi că pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepădate! Dar tocmai drăgălaşele acestea de fapte bune va şi plac la păgâni şi mahomedani! Pentru ele, măcar de-ar fi şi cu renegarea lui Hristos, dumneavoastră vreţi să le acordaţi mântuirea. Ciudată e judecată dumneavoastră despre raţiunea sănătoasă. De unde, cu ce drept o găsiţi, o descoperiţi în dumneavoastră? Dacă sunteţi creştini trebuie să aveţi noţiuni creştine cu privire la acest obiect şi nu altele, după capul dumneavoastră sau agăţate cine ştie de pe unde!

Evanghelia ne învaţă că prin cădere noi ne-am agonisit o raţiune pervertită, că raţiunea firii noastre căzute, oricât de valoroasă ar fi prin natură, oricât de ascuţită ar fi prin învăţătură lumească, îşi păstrează caracterul căpătat prin căderea în păcat, continuă să rămână o raţiune pervertită. Trebuie să o lepezi, să te dai pe mâna călăuzitoare a credinţei şi, sub această conducere, la timpul sau, după o însemnată nevoinţă întru evlavie, Dumnezeu dăruieşte robului Sau credincios raţiunea Adevărului sau Judecată Duhovnicească. Această raţiune poate şi trebuie să fie recunoscută a fi raţiune sănătoasă; ea este credinţă căpătată din cercetarea lucrurilor, aşa de strălucit descrisă de Sfântul Apostol Pavel în al patrulea capitol al epistolei sale către evrei. Temelia judecăţii duhovniceşti este Dumnezeu. Pe piatră această neclintită se naltă ea, şi întru această nu se clatină şi nu cade. Ceea ce numiţi dumneavoastră raţiune sănătoasă noi, creştinii, cunoaştem că este o raţiune atât de bolnăvicioasă, atât de întunecată şi rătăcită, încât vindecarea ei nu poate avea loc decât prin retezarea cu paloşul credinţei a tuturor ştiinţelor şi cunoştinţelor care o compun, şi prin lepădarea lor. Dacă însă vom socoti raţiunea că sănătoasă, considerând-o astfel pe baza a ceva necunoscut, şovăielnic, nedeterminat, mereu schimbător, atunci ea, că "sănătoasă", va renega neapărat pe Hristos. Acest lucru e dovedit experimental. Ce zice judecată dumneavoastră, raţiunea dumneavoastră sănătoasă? Că a recunoaşte pieirea unor oameni buni, care nu cred în Hristos este un fapt potrivnic raţiunii dumneavoastră sănătoase! Şi nu doar atât! Ci că o asemenea pieire a oamenilor virtuoşi e potrivnică milosteniei unei Fiinţe atât de atotbune că Dumnezeu. Aţi avut cumva o revelaţie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar şi nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Însă raţiunea dumneavoastră sănătoasă va spune asta! Ah, raţiunea dumneavoastră sănătoasă! Atunci, cu raţiunea dumneavoastră sănătoasă, de unde aţi scos că puteţi înţelege, cu pătrunderea omenească limitată, ce este şi ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu?

Îngăduiţi-mi să va expun gândul nostru. Evanghelia, altfel spus învăţătură lui Hristos, sau Sfânta Scriptură sau Sfânta Biserica Universală ne-a descoperit tot ce poate şti omul despre milă lui Dumnezeu, ce întrece orice cugetare, ce este mai presus de orice capacitate omenească de pătrundere, rămânând inaccesibilă pentru înţelegerea oamenilor. Deşartă e rătăcirea minţii omeneşti când caută să-L pătrundă pe nepătrunsul Dumnezeu! Când caută să explice inexplicabilul, să-L supună consideraţiilor sale pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea întreprindere e o întreprindere satanică! Tu, care te numeşti creştin şi nu ai habar de învăţătură lui Hristos! Dacă din această învăţătură harismatică, cerească, nu ai învăţat că Dumnezeu este incomprehensibil, du-te la şcoală şi trage cu urechea să auzi ce învaţă copiii! Lor profesorii de matematică le explică, în teoria infinitului, că infinitul, că mărime nedeterminată, nu se supune acelor legi cărora li se supun mărimile determinate - numerele, că rezultatele operaţiilor cu el pot fi total opuse operaţiilor cu numerele. Iar tu vrei să determini legile acţiunii milei lui Dumnezeu şi zici: asta e conform cu El - asta îi repugnă! E conform sau nu e conform cu raţiunea ta! Cu noţiunile şi cu simţurile tale! Urmează din această că Dumnezeu e obligat să înţeleagă şi să simtă cum înţelegi şi simţi tu? Dar tocmai asta şi pretinzi tu de la Dumnezeu! Iată cea mai nesăbuită şi mai trufaşă întreprindere! Nu învinui dar judecăţile Bisericii de lipsa de bun simt şi de smerenie: asta e lipsa ta! Ea, Sfânta Biserica, nu face decât să urmeze neabătut învăţăturii lui Dumnezeu despre lucrările lui Dumnezeu, cele descoperite ei de către Dumnezeu însuşi!

Copiii ei adevăraţi merg după ea cu supunere, luminându-se cu credinţă, călcând în picioare raţiunea trufita ce se răscoala asupra lui Dumnezeu! Credem că putem şti despre Dumnezeu numai ceea ce Dumnezeu a binevoit să ne descopere! Dacă ar există un alt drum către cunoaşterea de Dumnezeu, un drum pe care l-ar putea deschide mintea, cu propriile ei sforţări, nu ne-ar fi fost dată descoperirea dumnezeiască. Ea ne-a fost dată însă pentru că ne este strict necesară. Deşarte sunt dar şi mincinoase propriile autocugetari şi rătăcirile minţii omeneşti. Dumneavoastră ziceţi: "ereticii sunt aceiaşi creştini că şi noi". De unde aţi scos una că asta? Doar poate vreunul care se numeşte creştin şi nu ştie nimic despre Hristos, datorită nemărginitei sale ignoranţe se va arată de acord să se recunoască tot atât de creştin că şi ereticii, fără să deosebească sfânta credinţă creştină de puii blestemului, de ereziile hulitoare de Dumnezeu. Altfel judecă cu privire la această adevăraţii creştini! Numeroasele soboare de sfinţi au primit cununa muceniciei, au ales mai degrabă cele mai crâncene şi îndelungi chinuri, închisoarea, exilul decât să-şi dea acordul la partasia cu ereticii în învăţătură lor hulitoare de Dumnezeu.

Biserica Universală a recunoscut întotdeauna erezia că un păcat de moarte, a recunoscut întotdeauna că omul molipsit de boală groaznică a ereziei e mort sufleteşte, străin de har şi de mântuire, fiind în comuniune cu diavolul şi cu pieirea lui. Erezia e mai degrabă un păcat diavolesc decât omenesc; ea este fiica diavolului, nscocirea lui, e o nelegiuire apropiată de închinarea la idoli. Părinţii numesc adesea închinarea la idoli nelegiuire, iar erezia - rea credinţă; în închinarea la idoli diavolul îşi ia sieşi partea dumnezeiască de la oamenii orbiţi, iar prin erezie el îi face pe aceşti oameni orbiţi părtaşi ai păcatului sau de căpătai: hula de Dumnezeu. Cine va citi cu atenţie "Faptele apostolilor" se va convinge uşor de caracterul pe de-a-ntregul satanic al ereticilor. El va vedea îngrozitoarea lor făţărnicie, trufia nemăsurată, va vedea un comportament alcătuit din minciună neîntreruptă, va vedea cât sunt de robiţi celor mai diferite şi josnice patimi .... Cu deosebire se remarcă la ei ura neîmpăcată către fiii adevăratei Biserici ....

Erezia se conjugă cu încrâncenarea inimii, cu o groaznică întunecare şi stricare a minţii, erezia se menţine cu încăpăţânare în sufletul molipsit de ea şi cât de trudnică este vindecarea omului de această infirmitate! Orice erezie conţine intrinsa hula împotriva Duhului Sfânt: fie huleşte o dogmă a Duhului Sfânt, fie o lucrare a Duhului Sfânt, dar neapărat huleşte Duhul Sfânt. Esenţă oricărei erezii este hulirea de Dumnezeu. Sfântul Flavian, patriarhul Constantinopolului, care a pecetluit cu propriul sau sânge mărturisirea adevăratei credinţe, a pronunţat hotărârea soborului local al Constantinopolului asupra ereziarhului Eutihie în următoarele cuvinte:

"Eutihie, până acum iereu, arhimandrit, fiind întrutotul prins şi vădit că părtaş al rătăcirilor lui Valentin şi Apolinarie, atât prin faptele lui trecute cât şi prin explicaţiile date aici, fiind dar dovedit de urmarea încăpăţânată a hulirii de Dumnezeu a acelora, nici măcar n-a luat în seama sfaturile noastre şi poveţele către primirea învăţăturii sănătoase. Şi, de aceea, plângând şi suspinând pentru pieirea lui definitivă, declarăm în numele Domnului nostru Iisus Hristos că el a căzut în hulire de Dumnezeu, că e deposedat de orice cin preoţesc, de partasia cu noi şi de conducerea asupra mănăstirii sale, dând tuturor de ştire că de acum încolo, cine va stă la sfat cu el sau îl va vizită, va cădea el însuşi sub afurisenie."

Această hotărâre e un mic exemplu al părerii obşteşti a Bisericii Universale asupra ereticilor; această hotărâre e recunoscută de întreagă Biserica şi confirmată de Sinodul Ecumenic de la Calcedon. Erezia lui Eutihie constă în aceea că el nu mărturisea în Hristos, după întrupare, cele două naturi, cum mărturiseşte Biserica, ci admitea numai o singură natură, natură dumnezeiască. Veţi spune: numai atât!... Amuzant prin ignoranţa, şi demn de plâns prin caracter şi urmări, este răspunsul unei persoane investite cu puterea acestei lumi către sfântul Alexandru, patriarhul Alexandriei, despre erezia ariană. Această suspusa faţă sfătuia pe patriarh să păstreze pacea, să nu pornească dezbinarea, atât de potrivnică duhului creştinismului, pentru câteva cuvinte, zice el, căci el nu găseşte nimic vrednic de osânda în învăţătură lui Arie -care diferă întrucâtva în stilul de formulare a cuvintelor şi atâta tot! Aceste diferenţe de formulare a cuvintelor, observă istoricul Fleury, în care chipurile nu e nimic de osândit, nu fac altceva decât că neagă Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos - nu mai mult!

Naruiesc aşadar toată credinţă creştină - şi atâta tot! Remarcabil: toate vechile erezii, sub diversele lor măşti schimbătoare tindeau către un acelaşi scop: negau Dumnezeirea Cuvântului şi deformau dogmă întrupării. Cele mai noi năzuiesc mai degrabă să nege lucrările Sfântului Duh. Cu hule ei negau Dumnezeiască Liturghie, toate Tainele, tot, toate aspectele în care Biserica recunoştea lucrarea Sfântului Duh. Ei le numeau pe acestea reglementări omeneşti - şi încă mai neruşinat: superstiţii, rătăcire!

Desigur dumneavoastră nu vedeţi în erezie nici tâlhărie nici hoţie! Poate nici nu o socotiţi un păcat? E renegat Fiul Iui Dumnezeu, e renegat şi hulit Duhul Sfânt - nu mai mult! Cel care a primit şi se ţine de o invatatur hulitoare de Dumnezeu, cel care huleşte pe Dumnezeu cu gură, acesta nu tâlhăreşte, nu fură, face chiar faptele bune ale firii căzute - ce om minunat! Cum ar putea Dumnezeu să-i refuze mântuirea?!... Toată cauza ultimei dumneavoastră nedumeriri, că şi a tuturor celorlalte, constă în adâncă necunoaştere a creştinismului ! Să nu credeţi că o asemenea necunoaştere e un defect lipsit de importantă! Nu! Urmările lui sunt nimicitoare, mai ales astăzi, când în societate umblă nenumărate cărţi cu titluri creştine şi conţinut satanic. Prin ignorarea adevăratei învăţături creştine, sunteţi întrutotul expus să primiţi un gând mincinos, fals, amăgitor, hulitor de Dumnezeu, drept gând adevărat, să vi-1 însuşiţi şi, odată cu el, să va însuşiţi şi pieirea veşnică. Hulitorul de Dumnezeu nu se va mântui ! Iar nedumeririle dumneavoastră sunt tot atâtea semne de întrebare asupra posibilităţilor dumneavoastră de mântuire.

Esenţă nedumeririlor acestora este lepădarea de Hristos! Nu va jucaţi cu mântuirea, nu va jucaţi! Căci altfel veţi plânge veşnic. Apucaţi-va de lectură Noului Testament şi Sfinţilor Părinţi ai Bisericii ortodoxe (...) studiaţi în scrierile Sfinţilor Părinţi, cum trebuie înţeleasă corect Scriptură, ce vieţuire, ce gânduri şi ce simţăminte se cuvine să aibă un creştin. Studiaţi din Scripturi şi din credinţă vie pe Hristos şi creştinismul. Mai înainte să bată ceasul, ceasul de spaima în care va trebui să va prezentaţi la judecată în faţă lui Dumnezeu, agonisiţi-va îndreptăţirea (achitarea) dată de Dumnezeu fiilor oamenilor prin intermediul Creştinismului.

AMIN !

Sfântului Ioan de Kronstadt faţă de confesiunile neortodoxe:
"Biserica adevărată rămâne una şi neseparată, şi singura Biserică ce poate oferi mântuirea. Aceasta este Biserica Ortodoxă Răsăriteană.
Nici o altă confesiune creştină, în afară de Ortodoxie, nu poate să-l aducă pe creştin la desăvârşirea vieţii creştine, la îndumnezeire şi să întregească curăţirea de păcate, arătându-i calea spre nestricaciune, deoarece celelalte religii ţin nedreptatea drept adevăr (Romani 1, 18). Ele au amestecat superstiţia şi minciuna cu adevărul şi nu pot deţine acele mijloace date de Dumnezeu pentru curăţire, pentru sfinţire, pentru renaştere şi reînnoire, pentru că le-au schimbat, mijloace pe care le deţine, din nefericire pentru atâţia oameni, numai Biserica Ortodoxă."

Sfântul Atanasie cel Mare:
"Nu există Ortodoxie nici în învăţăturile şi filozofările omeneşti, stăpânite de intelectul mincinos şi înşelător, rod al căderii. Ortodoxia este învăţătura Sfântului Duh, dată omului de Dumnezeu întru mântuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este nici mântuire. „Oricine va voi să se mântuiască, mai întâi de toate trebuie să se ţină de credinţa sobornicească; iar cine n-o va păstra întreagă şi fără de prihană, acela va pieri în veci” (Simbolul de credinţă, catehism, al Sfântului Anastasie cel Mare).

Biserica vesteşte (în duminica Ortodoxiei din Postul Mare):

€œCei ce şi-au predat cugetul lor în ascultare faţă de descoperirea dumnezeiască, slujind-o pe ea, pe aceştia să-i fericim şi să-i lăudăm; iar celor ce se împotrivesc adevărului, dacă nu s-au pocăit înaintea lui Dumnezeu, Carele aşteaptă întoarcerea şi căinţa lor, dacă n-au voit să urmeze Sfintelor Scripturi şi Tradiţiei Bisericii Soborniceşti, să fie excomunicaţi şi predaţi anatemei.
€œCelor ce neagă existenţa lui Dumnezeu şi susţin că această lume s-a autoorganizat şi că toate se petrec fără ajutorul providenţei dumnezeieşti, aşa, ca din întâmplare: anatema!€€™,
€œCelor ce afirmă că Dumnezeu nu este Duh, ci materie şi care nu-L recunosc ca Sfânt, Atotmilostiv, Preaînţelept, Atotştiutor, rostind alte asemenea blasfemii: anatema!;
€œCelor ce îndrăznesc să declare că Fiul lui Dumnezeu n-ar fi de o fiinţă cu Tatăl, deasemenea Duhul Sfânt, Carele este de conceput: că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt n-ar fi Unul Dumnezeu: anatema€;
€œCelor care spun că venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu întrupat, patimile Sale de bunăvoie, moartea şi învierea Sa nu sunt necesare izbăvirii de păcate şi mântuirii noastre: anatema!;
€œCelor care nu acceptă harul răscumpărării propovăduit de Evanghelie, ca singurul nostru mijloc de îndreptăţire în faţa lui Dumnezeu: anatema!;
€œCelor care se îndoiesc de fecioria Preacuratei Fecioare Măria înainte de naştere, în timpul naşterii şi după naştere: anatema!;
€œCelor care nu cred că Duhul Sfânt i-a înţelepţit pe prooroci şi pe apostoli şi a prevestit prin gura lor adevărata cale spre mântuire, prin atâtea minuni, mărturisind că Duhul şi acum sălăşluieşte în inimile adevăraţilor creştini şi-i călăuzeşte spre orice adevăr: anatema!€;
€œCelor care nu recunosc nemurirea sufletului, sfârşitul acestui veac, judecata ce va să vină, răsplata cerească pentru faptele cele bune şi osânda pentru păcate: anatema!;
€œCelor care refuză Tainele Sfintei Biserici a lui Hristos: anatema€;
€œCelor care nu recunosc Sinoadele Sfinţilor Părinţi şi Predaniile lor, în conglăsuire cu revelaţia dumnezeiască şi păstrate cu sfinţenie de către Biserica Ortodoxă şi Sobornicească: anatema!â€

PAVEL:

I Timotei 1, 19-20: Având credinţă şi cuget bun, pe care unii, lepădându-le, au căzut din credinţă; dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se înveţe să nu hulească.

I Corinteni 16, 22: Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema!

Galateni 1, 8-9: Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o€“ să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit să fie anatema!

Înţelepciunea dumnezeieştii Revelaţii se păstrează întreagă şi neştirbită doar în sânul Bisericii Ortodoxe.

Spuneam eu, că turma este mică, deci nu se pot mântui mulţi, calea este strâmtă şi îngustă şi grea, deci nu se pot mântui mulţi.
De aceea, doar ortodocşii se vor mântui.
Azi, 2015, doar aproximativ 400 de milioane de oameni, se vor mântui, de ortodocşi, câţi sunt pe pământ. Şi nici dintre ei nu toţi.
Şi categoric, din alte confesiuni, nici unul, pentru că ei nu mai sunt în Biserică.

MI-E CUMPLIT ŞI FOARTE GREU SĂ-MI REAMINTESC ACESTEA, DAR ORI DE CÂTE ORI TREBUIE, ACESTEA SE VOR REAMINTI.

Iertaţi.

"Pentru Organizatia "infailibila" si "divino-umana" postam/Sub steag ne aglutinam".
 

Toate astea sunt...bisericisme. Echivalentul eclezial al ideei de marketing: "Numai la noi produsul este autentic si la pretul cel mai potrivit! Daca luati de la concurenta, luati teapa!".
E un impuls uman stravechi de a spune/crede/predica ca esti doar tu in posesia adevarului unic/calitatii supreme, pe cat de banal si frecvent, pe atat de devastator cand este dus pana la ultimele lui consecinte.
Cum obisnuiesc eu sa zic, pana la saturatia urechilor/ochilor interlocutorilor, impulsul acesta nu se deobeste cu nimic de aglutinarea unor viermi tubifex. In sine, orice multime sau organizatie nu este o dovada ca detine sau are acces la adevar si/sau mantuire.
Ce mi-e un ortodox fanatic, ce mi-e un adept al lui David Koresh.

"BARSAUMAS", În primul rând ce am scris acolo, pleacă din BIBLIE, reamintesc:

I Timotei 1, 19-20: Având credinţă şi cuget bun, pe care unii, lepădându-le, au căzut din credinţă; dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se înveţe să nu hulească.

I Corinteni 16, 22: Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema!

Galateni 1, 8-9: Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o€“ să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit să fie anatema!

Înafara Ortodoxiei, NU există mântuire.

Mă rog să prindă moartea, pe cât mai puţini oameni posibil, înafara Bisericii, înafara Ortodoxiei, ca să se mântuiască.

Reafirm, Adevărul:

"Biserica" lutheranilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" calvinilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" zwingliniştilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" metodiştilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" baptiştilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" panticostalilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" adventiştilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" martorilor iehovişti, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" nazarinenilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.
"Biserica" franco-latinilor, NU ESTE Biserică, nu este BISERICA. Este erezie, erezii.

BISERICA este azi, ORTODOXIA. Biserica Adevărată, a Adevărului, Mirelui Hristos.
Biserica Ortodoxă, este UNICUL şi SINGURUL CREŞTINISM, care mai există pe pământ. Creştinismul nu mai există în altă parte, decât în Ortodoxie.
Alte creştinismuri, nu este Biserica, nu este şi nu aduce harul, Duhul Sfânt şi mântuirea.

Ortodoxia, este Biserica lui Hristos, Mireasa cea Vie, pură, neprihănită, apostolică pe linie continuă, neîntreruptă de erezii, dătătoare de îndumnezeire, din HARUL ŞI ENERGIILE NECREATE.

Doar ORTODOXIA este dătătoare de MÂNTUIRE, de viaţă veşnică, de Împărăţia Cerurilor !

Alte adunări de oameni, ce se numesc denominaţiuni şi culte, confesiuni, creştin, NU SUNT CREŞTINE, ele nu sunt în Creştinism, ele sunt ca "Simon Magul", din Biblie, mincinoşi, care îşi închipuie, îşi imaginează, sub auspiciile şi asalturile demonilor, că au har şi mântuire.

BARSAUMAS, Sfântul Ignatie Briancianinov, e un fanatic?
Sfinţii Părinţi şi Sfintele Sinoade, sunt fanatice ?

OPRIŢI GÂNDIREA ECUMENISTĂ ! ESTE EREZIE.

Aline, ai cam îmbulinat-o. Te acuză Emilian. Nu simţi aşa, nişte fiori reci pe şira spinării ? Poţi să te iei e mână cu Fericitul Augustin şi să mergeţi în iad, ereticilor, unde vă e locul.

Şi să ştii că Augustin are măcar circumstanţa atenuantă că n-a susţinut cipurile. (bine, asta dacă nu se mai screme puţintel Emilian să-i interpreteze scrierile, că poate găseşte pe acolo şi ceva despre cipuri).

Iar tu, Remus Botoş Emilian, care susţii mincinos că nu eşti Remus Botoş Emilian, aşa să ştii, că ai dat un citat care ar fi trebuit să te pună pe gânduri şi să te oprească să scrii (mă rog, să dai copy paste) la restul postării.

Citatul este acesta: Homiakov: Omul din Biserică nu poate judeca în afara Bisericii. Tot ce lucrează Dumnezeu în afara Bisericii este subiect de iconomie dumnezeiască.

Ia-ţi pastila de după-amiază, şi mai citeşte acest citat de vreo sută de ori. După aia uită-te în oglindă.

Eu cred cu tarie ca in Biserica Ortodoxa este adevarul, si ca noi avem harul si avem calea catre mantuire mai usoara, daca ne tinem de credinta noastra si de practicile noastre, dar, nu cred ca DOAR in Ortodoxie este mantuire... Eu cred ca daca doar aici ar fi mantuire, Dumnezeu nu ar fi lasat sa fie atat de multe confesiuni crestine "sortite pierzaniei" si ar fi facut ca Biserica Ortodoxa sa se raspandeasca pe tot globul mult mai mult, nu sa ramanem anchilozati in Est in timp ce catolicii sunt peste tot, dau un exemplu doar. Atunci ar fi trebuit ca Biserica Ortodoxa sa fie PESTE TOT asa cum ii cea catolica acum, si daca lui Dumnezeu nu i-ar fi placut ideea de alte biserici pentru ca turma lui nu se mai mantuieste ar fi facut ceva in privinta asa, sincer sa fiu...

Pe langa ca, ar trebui ca toti cei care spuneti oamenilor eretici in stanga si in dreapta sa cititi putin: http://orthodoxinfo.com/ecumenism/heretic_term.aspx

Ce imi place siteurilor ortodoxe de pretutindeni ii ca, spre exemplu, siteurile ortodoxe americane, la fel ca si oamenii de acolo, imi raspund la mesaje cand vorbesc cu ei cu un alt duh, cu pace si calm, aici cand intru, am o retinere in a posta ceva deoarece duhul nationalist si agitat al multor dintre voi ma dezamageste de multe ori, cred ca ar trebui sa lasam la o parte teologia asta si sa mai punem cate ceva la teologia inimii. Da, conteaza ca noi avem adevarul, dar conteaza si ce avem noi in inima si cum exprimam acel adevar.

Pt igor
 

Igor, te rog posteaza aici textul canoanelorde la Sinoadele Ecumenice care il acuza pe Augustin de erezie/erezii, cu bibliografie, tot ce trebuie daca ai gasit informatia ca Augustin a fost condamnat la vreun Sinod Ecumenic.
Tu ai sustinut ca la Sinodul V Ecumenic nu s-a vorbit de Fer. Augustin, ci de alt Augustin. Intr-adevar a mai trait un Augustin, chiar Sfant, dar acela traia in timpul desfasurarii Sinodului V Ecumenic si nici macar nu a luat parte la intrunirea sinodului.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...hi-karagounis/ un articol interesant, cu dovezi istorice in care spune ca Sf. Grigorie Palama il lauda pe Fer. Augustin, pe langa alte dovezi prezentate de mine.

Ba cam da.
Cu el incep sa-mi fac o idee cum arata "sfanta" Inchizitie.
Slava Domnului ca nu-i da nimeni pe mina ceva instrumente de tortura ca ar "aranja" toti "ereticii" si "ecumenistii" cu cuvinte pline de dragoste frateasca.

Daca Biserica l-a numit Fericit, fericit as fi si eu sa ajung macar unde a ajuns el.

Oricum, sa-l asteptam pe mr. catalin2 sa vedem ce zice, daca poate si altfel decat copy-paste -uri lipite cu o logica stramba.

Crezi ca daca era pe tratament mai ajungea sa scrie aberatii din astea pe aici ? :)

Sf. Remus Botos Emilian alias Daniel-cel-Banat, alias Igor-care-urmeaza-a-fi-banat, alias-parca-mai-era-ceva, e mai presus de Sf. Grigorie Palama, nu stiai?

E ultimul adevarat marturisitor al adevarului complet si gol golutz , de la review -uri entuziasmate de gadget -uri hitech pana la culmele teologiei.

Hrrr, minus identitatile lui precedente de pe forum, minus identitatea lui reala si alte ceva maruntisuri asemenea.
Dar nu conteaza, mai trebuie sa te mai faci si frate cu dracul (tatal minciunii) ca sa treci podul mantuirii sufletelor pacasatoase in ecumenista ratacire..

Pe mine ce mă sperie este ceea ce a remarcat şi domnul Dragomir: că omul chiar are o licenţă în teologie; şi ce înseamnă asta pentru calitatea învăţământului teologic din Timişoara. Sigur, calitatea învăţământului superior a luat-o demult la vale, în majoritatea domeniilor.

Nu e vinovat invatamantul pentru chestia asta...

Ce, daca tu faci o facultate de inginerie si pe urma iesi in strada si omori oameni cu un cutit pe care ti l-ai mesterit tu, inseamna ca facultatea e de vina?

Individul putea sla fel de bine sa nu faca nici o facultate, ca sa scrii prostii din astea nu-ti trebuie nici o facultate, mai aveam inaintea lui unul ca asta aici, chiar "anticumenism" isi zicea, era omul copy/paste.

Daca il provocai la un exercitiu de logica, iti mai trantea inca 10 copy/paste -uri.

Atata stia, atata putea, si nu trebuie o facultate pentru asta.

Pamfletari ieftini, mi-e milă de voi de toţi pamfletarii, dar vă iubesc, ce să facem... atâta puteţi... :)
În loc să aveţi bun simţ, respect, dovadă de curtoazie şi educaţie, voi... Dacă am fi în viaţa reală, a-ţi sări la bătaie probabil, m-aţi scuipa, sau cine ştie...
Mai aveţi probabil şi nişte vârste onorabile, ceea ce face mai gravă situaţia şi dimensiunea mai sinistră.
Oh, vai de voi, internetul ăsta ce face cu oamenii...

Atâta e în inima voastră...
Dumnezeu să vă ierte.

Nici nu am stat să citesc ce a-ţi scris, sărmanii de voi, în lipsuri... Caut să vă înţeleg. Educaţie, trăire, mediu, anturaje, mai multe...

Problema-i că nu numai voi sunteţi departe de mântuire, dar trageţi şi pe alţii să-i duceţi în depărtarea voastră, în inconştienţa voastră.

"Nectarios", cele 9 Sfinte Sinoade Ecumenice, nu au vorbit despre ereziile lui Augustin, pentru că nu se cunoaşteau pe atunci toate scrierile lui, în întregime.
Doar scolastica lui, care a fost apreciată, pentru că era ceva ciudat, sistematizările reci şi seci ale scoalsticii, pentru Răsăritul viu al empiricului.

Spor la pamflete pe mai departe.

Eh, stai linistit, suntem niste intelectuali.:105:
Ha ? ...pfff :24:

Doar Dumnezeu stie cine este aproape de mantuire.

["Nectarios", cele 9 Sfinte Sinoade Ecumenice, nu au vorbit despre ereziile lui Augustin, pentru că nu se cunoaşteau pe atunci toate scrierile lui, în întregime.
Doar scolastica lui, care a fost apreciată, pentru că era ceva ciudat, sistematizările reci şi seci ale scoalsticii, pentru Răsăritul viu al empiricului.

Spor la pamflete pe mai departe.[/quote]

Pe de-o parte sustii la afirmatiile mele ca sunt teleogumene din cauza cu nu sunt citate ale Sinoadelor Ecumenice, in numar de 7, iar pe de alta parte cand iti cer sa demonstrezi ceva ce tu sustii conform careia Augustin este eretic dovedit de Sinoadele Ecumenice, dai inapoi. Nu ti se pare ca te contrazici pe tine? Imi pare rau ca nu am cu cine discuta, eu ti-am aratat pe scurt ce am gasit bun la Augustin cu citari, tu ai vorbit de la tine. No Comment!

Mai, eu zic ca e mai evident ca tu nu poti prea multe.
Sa gandesti de exemplu.
Sau sa fii sincer.

Raspunsuri am dat deja, i-am aratat lui catalin2 care are aceeasi perspectiva ca tine unde greseste, dar tie cum nu-ti place sa citesti ce scriu altii...ce era sa pricepi?

Nu ma, tot am rade de tine, atata tot. E o forma de terapie.
Te iei in serios mai mult decat cazul.
Noi nu facem greseala asta.

Mai destine arcul, ca da semne deja ca se va rupe.

....zise Predicatorul de Internet.

Nu stiu ce este mai usor de iertat, sa faci misto de unul care se pune in locul lui Dumnezeu impartind sau ridicand mantuirea, sau sa-l ierti pe cel care face asta?

Pai stim, tu iti citesti doar postarile tale :)
Daca ai citi ce scriu si altii, poate ai creste dar asa..ii dai tot inainte ca berbecul cu capul de zid.

Si ia zii smeritule, tu esti mai aproape sau mai departe decat noi?

Aha, nu stiau, dar acum ca tu stii, poti sa vorbesti in numele lor.
Ce sa zic, smerenie cu lopata.

Nectarios, afirmaţiile tale sunt teologumene, atâta vreme cât nu sunt tratate dogmatic, aşa cum am făcut eu, tratând dogmatic. Teologumene, fiind idei, opinii, păreri, nuanţe, exprimări, atitudini, propuneri, etc. Dar când este dovedit dogmatic, se poate înainta dovada, pe ordinea de zi a dezbaterilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din ţara respectivă, poate toate ţările ortodoxe, la ce amploare se ridică cunoaşterea; pentru a se lua hotărârile cele mântuitoare, pentru turma lui Hristos; respectiv, hotărârile de a scoate din calendare un eretic.

Augustin nu a intrat în dezbaterea celor 9 (nu 7) Sfinte Sinoade Ecumenice, pentru că repet, pe atunci nu se cunoaştea întreaga operă a lui, Migne nu era alcătuit complet, cu cele 500.000 de pagini de scrieri ale Sfinţilor Părinţi.

Susţin şi dovedesc, precum demonstrez la începutul acestui topic că Augustin ESTE ERETIC, de aceea este numit fericit şi nu sfânt, el nefiind sfânt, chiar dacă are şi învăţături bune (morale), nu aduce nimic nou, ci chiar pune temeliile scolasticii, acelei teologii apusene, ca o cameră goală, rece, întunecată şi umedă de fier.

Nu mă pot contrazice pe mine, din moment ce demonstrez dogmatic, că are erezii; erezii contra cărora au scris Sfinţii Părinţi, aplicate lui, indirect, ca o ideologie, venită din curenturile lansate de el, de Augustin şi ereticul Origen, circulate în Apus, ideologii scolastice, eretice, care au dus în final, cu ajutorul barbarilor franci, la scoaterea Apusului din Biserica Creştină, fiind propice pentru ei, scolastica, ei nici cateheţi nefiind, ci luptători şi oameni politici, "dezbină şi cucereşte", etc. În fine, multe de zis. Dar deviem prea mult, şi nu vreau. Deci demonstrez şi patristic, precum ai citit, firesc, altfel n-ai vorbi, la începutul acestui topic.
Dacă nu ai cu cine discuta, te rog nu mai posta aici.

Mulţumesc că mi-ai arătat pe scurt ce ai găsit bun la Augustin, ştiu şi eu, am citit mult din Augustin, dar pentru cele 8 erezii cunoscute şi arătate, demonstrate, mi-au lăsat un gust amar toate învăţăturile lui Augustin "bune", împlinindu-se cuvântul din Biblie:
"O muscă moartă strică amestecul de untdelemn al celui ce pregăteşte miresme; puţină nebunie strică preţul la multă înţelepciune." - Ecclesiasticul 10, 1.

Alin B., tu fiind în erezia ecumenistă, eşti orb; condus de demon surd şi mut; care nu iasă decât cu post şi rugăciune; spor la "terapie" pamfletară, pe mai departe, eu n-am s-o gust, sunt destins, nu sunt stresat, să am nevoie de glume; sunt anti glume de prost gust, şi sunt pro trezire, realizare, conştienţă, hotărâri, pentru mântuire, cu care sincer, nu-mi permit să glumesc şi să mă joc. Şi să ştii că citesc intens, ce scriu alţii, dar la pamflete, îmi sar ochii de pe ele, ca mingea de ping-pong, nu ştiu de ce :) citesc, când învăţ de la cineva lucruri noi şi frumoase, şi citesc când e scris cu bun simţ şi ajut, tot în bun simţ, cu puţină rugăciune către Maica Domnului şi Sfinţi, să pună puţin har în mintea mea, să pot scrie creştineşte. Fă şi tu la fel, fiindcă, ştiu că nu crezi, dar tu eşti cel care întinde coarda arcului pe forum, de 8 ani, în loc să-ţi faci o familie, sau să te călugăreşti. Coarda, adică viaţa ta în Hristos, la un moment dat se va rupe. Poate e deja ruptă, Dumnezeu să te aibă-n paza şi mila Lui cea mare.

Ce bine ca te-ai gasit tocmai tu, sa luminezi "toate Sfintele Sinoade din toate tarile ortodoxe" care erau in intuneric pana ce s-a ridicat un teolog asa mare ca tine, atat de mare incat maretia lui e intrecuta doar de smerenia lui, in fata caruia pana si Dumnezeu s-a dat jos de pe tronul Sau de judecata si i-a incredintat-o lui, inca din aceasta viata.

Deci? Ai deschis deja o petitie online pentru scoaterea din calendare a Fericitului Augustin?

Sa ne anunti si pe noi cand strangi 10 semnaturi, desi eu ma indoiesc. Se baga cineva la un pariu?

Eu te vad deja vaicarindu-te pe aici ca in Sodoma asta ecumenica nu s-au gasit nici macar 10 "drepti" care sa judece asa stramb ca tine..

Apropo, duhovnicul tau iti da semnatura? Se da si el pe Internet? Ca sa vada asa, macar putintel ce scrii tu?
Sau, spre deosebire de tine, e om serios si se lupta cu realitatile din lumea reala..

Dai totusi tabletzica aia care te plangi ca o tii degeaba, o data ce se lamureste ce poti, poate poate face ceva si pentru tine..

Asadar, e o carte (nu stii care) a unui teolog ortodox (nu-ti amintesti) care spune ceva (nu stii exact ce) prin care s-ar da o explicatie. Iar asta prin asta demonstrezi in mod indubitabil ca as avea eu o logica defectuoasa. Si mai si spui ca dau doar copy-paste, probabil ca sa te scuzi ca tu nu stii despre ce vorbesti.
Din fericire eu stiu despre ce e vorba si o sa te ajut. Am mai discutat pe forum despre asta. Stiu si cine spune, ce spune si de unde a luat ideile.
Teologul de care spui este IPS Kallistos Ware, convertit din protestantism la ortodoxie si arhicunoscut ca avand conceptii ecumeniste (apartine de Patriarhia ecumenica, stim ca si Patriarhul are idei progresiste).
Ca sa-ti faci o parere, sustine evolutionismul teist (care rar lipseste din portofoliul cuiva cu conceptii ecumeniste) si spune ca ar trebui discutata hirotonia femeilor (a scris si o carte cu o convertita din protestantism, care se numeste hirotonia femeilor in Biserica).
Iar explicatia era una cunoscuta printre modernisti, ca Biserica nu inseamna doar cea Ortodoxa, Biserica ii include si pe cei din afara Ortodoxiei. Iar afimatia este preluata chiar de la cel citat de Igor, Homiakov (probabil pentru a i se da o alura ortodoxa, fiind o afirmatie tipica din ecumensim).
Sa trecem acum la Homiakov. Nu a avut studii teologice, a fost scriitor si filozof si a scris si ceva despre teologie. Am citit acum cate ceva despre el, credea ca toate religiile sunt o forma de crestere spirituala, budismul fiind cea mai buna inte religiile naturale. Iar crestinismul e cel mai bun dintre toate religiile. La fel, ortodoxia este cea mai buna intre cultele crestine, fara sa spuna ca ar fi si unica. Sustine ca harul este la toti oamenii, nu doar in Biserica. Astfel, toti oamenii sunt legati de Biserica. S-a spus ca are influente protestante. Nu a fost luat in seama in timpul sau (tocmai datorita acestor idei), a fost redescoperi in timpurile noastre de scriitorii atrasi de ideile ecumeniste sic are voiau sa le dea si o sustinere ortodoxa. Adica ce spuneam, cu taieraea si alungirea, ca sa se potriveasca invatatrua ortodoxa cu dogmele ecumenist-protestante. Teoria aceasta a ramificarii harului este invatatura protestanta ce sta la baza ecumenismului.

Ca sa vedem cine face parte din Biserica:
"48. Cine sunt membrii Bisericii?

Din Biserica fac parte toti cei botezati cu botezul crestin, adica in numele Sfintei Treimi, care cred in Domnul nostru Iisus Hristos, care marturisesc aceeasi credinta, care se impartasesc cu aceleasi Sfinte Taine, care aduc aceeasi inchinare lui Dumnezeu si stau sub carmuirea vazuta a aceleiasi ierarhii bisericesti.

Nu numai dreptii ci si pacatosii fac parte din Biserica; dar pacatosii sunt membrii sau madulare bolnave ale Bisericii. Si nu numai credinciosii vii ci si cei morti care au adormit in credinta sunt membrii ai Bisericii.

Nu mai fac parte din Biserica ereticii si schismaticii, pentru ca, desi au fost botezati, ei s-au rupt de Biserica prin credintele lor ratacite, prin invataturi desarte si prin neascultare de carmuirea Bisericii. Ereticii si schismaticii au parasit calea cea dreapta; ei sunt stricatori de Biserica si de aceea vor fi osanditi (Tit 3, 10-11; 1 Corinteni 3, 17)."

S-a intamplat si cand discutai cu mine, dai si tu exact citate care te contrazic. Era singurul teolog pe care nu trebuia sa-l dai. :)

Vezi Cătăline că ţi-am lăsat mai sus o întrebare foarte simplă. Poţi să răspunzi ? Adică, să răspunzi TU, fără citate din alte părţi. Părerea ta.

Asta e din ciclul: teologii ale căror păreri nu se potrivesc cu a noastră, pe ăia nu trebuie să-i dai. Teologii se împart în două categorii: cei care susţin (sau mi se pare mie că susţin) ceea ce vreau eu să cred, aia fiind ortodocşi, şi cei care susţin altceva, ăia fiind - cu influenţe protestante, cu influenţe ecumenice, etc.

Cu alte cuvinte: cine zice ca mine are dreptate, cine nu zice ca mine nu prea are dreptate. Să trăiască la mulţi ani INFAILIBILITATEA PERSONALĂ ca şi criteriu după care judecăm totul.

Sunt întru totul de acord cu Cătălin.

Da, Cătălin, Homiakov, e singurul teolog care nu trebuia dat, el fiind eretic ecumenist, dar acel citat, mi-a plăcut de la el :)

L-am dat, fiindcă tot se poartă, "părţile bune ale ereticilor" :)

Felicitări Cătălin, pentru bunul simţ, pentru ţinuta de teolog patristico-dogmatic impecabilă, în teologia practică dovedită, transparenţa de caracter şi personalitatea integră şi morală. Simt că eşti pe calea cea bună a dogmaticii şi patristicii empirice (a experienţei) şi deci, pe drumul mântuirii.

Dumnezeu să-ţi ajute pe mai departe, să rămâi pe ea, să biruieşti în Hristos, puterile întunericului, cu care ne luptăm, în fiecare minut.

Iar ce scrii tu, pentru Alin B., şi alţi ecumenişti, e cu totul nefiresc, de neconceput... spre a lor pierzare... Doamne miluieşte.

Cartea o sa o gasesc.
Dar te-am invitat la un exercitiu de logica teologica, dar se pare ca nu-ti sta in fire.

Singura logica teologica pe care o poti invoca este teribil de gaunoasa.

Tot ce dai citate se rezuma practic la ce a spus Sf. Ciprian.

Insa concluzia ta, personala (ma rog, si a lui Emilian al nostru) "doar ortodocsii se mantuiesc" din pacate, pentru orgoliile voastre de pretinsi teologi, nu se gaseste in teologia ortodoxa.


Si nici nu deriva implicit din afirmatia Sfantului, oricat de paradoxala pentru intelegerea voastra limitata in care se gasesc, evident, simptome pentru un QE problematic.

E aceeasi fire justitiara a femeilor din Partidul Babelor Conservatoare de care vorbea par. Calistrat, de data asta la barbati.

Daca vrei sa fii de ajutor, trebuie sa spui cum se cheama cartea si eventual explicatia care o da.

Altfel, este tactica ta clasica, in momentul in care te confrunti cu un argument care iti depaseste capacitatea de rationament, o dai pe barfa, incerci sa-ti clasific interlocutorul: ca e din curentul ala, ca e influentat de aia, etc.

Aham, deviatii inutile de la subiect care in ochii tai probabil te fac sa te simti doct, dar de fapt ascund adevarul si anume, ca nu ai nimic consistent de replicat la niste probleme de logica si bun simt care ti s-au ridicat.

Ai mai dat copy/paste la chestia asta, incepi sa semeni teribil cu tovarasu' Emilian.

Intelege ca pe nici un rand de acolo nu scrie "doar ortodocsii se mantuiesc".


Si din moment ce n-ai fost in stare sa vii cu ceva mai bun si tot repeti ca papagalul aceleasi chestii sperand ca prin repetitie si textele tale se vor dovedi adevarate, nici un teolog ortodox serios n-a spus vreodata asa ceva.

Nu mai bine ai face un efort sa raspunzi la probleme concrete de logica care ti s-au ridicat?

Mai ales ca practic pui la indoiala atat dreptatea cat si bunatatea lui Dumnezeu si implicit si mantuirea oferita TUTUROR oamenilor.

Stii tu, ca sectarul de rand.

Nu, nu poate.
Pentru ca s-ar da de gol.
Asa, se ascunde in spatele autoritatii altora de unde arunca peste gard cu ideile personale.