Sa fim seriosi, nu ai nici o statistica in acest sens.

Ca sa nu mai vorbim ca problema se poate pune si din alte unghiuri.

Concubinajul duce la o casatorie fericita?

Cum se raporteaza facerea de copii la concubinaj?

Ce zici daca exista o legatura direct proportionala intre concubinaj (fie si urmat de casatorie) si numarul de copii dintr-o familie?

etc.

Nu stiu dom`le...care, cum, cat de fericiti sunt. Despre fericire intreaba-i pe sfinti si pe poeti. Eu nu ma pricep la asta.

Eu incercam sa fiu on-topic. Daca "baieti crestini" inseamna virgini si dispusi sa ceara prima data mana fetei inainte sa o cunoasca atat platonic cat si erotic, sunt sceptic.

Ce tot atata dezbatere...

Sa nu punem egal intre pierderea virginitati si concubinaj.

Pierderea virginitatii se poate intampla in cateva minute, concubinajul inseamna un compromis acceptat sistematic zi de zi, timp de multi ani.

Este sa zicem un soi de legiferare a perversiunii si a inlocuirii unui sistem de valori cu altul.

Inseamna inlocuirea notiunilor de casatorie si iubire cu concubinaj si "relatie reciproc avantajoasa si deplin satisfacatoare".

Daca pe urma apare si casatoria, surpriza s-ar putea sa fie mare, daca in decursul catorva ani relatia s-a dovedit "reciproc avantajoasa si deplin satisfacatoare", casatoria, mai ales pe termen lung este rareori "reciproc avantajosa si deplin satisfacatoare".

Copii in special au tendinta nefasta sa complice relatia unor oameni imaturi afectiv si duhovniceste dar sunt si alti factori.

Dar deja concubinajul ca "relatie reciproc avantajoasa si deplin satisfacatoare" este SF, cei care traiesc in concubinaj rareori sunt sau se opresc la prima relatie de concubinaj.

Si daca se opresc, de multe ori o fac din cauza unor constrangeri, din care timpul e cel mai presant, nu neaparat ca au invatat ceva din acele relatii sau si-au schimbat reperele.

Pacat.
Ce, te-a oprit cineva sa fii sfant si poet?
Uite la Cohen, de pilda! Ce poet!...
Il ai cu tine mereu, la cafenea. Oare nu il asculti (cu adevarat) niciodata?

Eu am raspuns doamnei/domnisoarei care a initiat topicul dupa exemplele pe care le stiu personal. Toti oamenii pe care ii cunosc si s-au casatorit au trait in concubinaj anterior. Ca e bine sau e rau, nu voiam sa dezbat. Asta e realitatea pe care o cunosc eu. :)

Citisem azi un articol in legatura cu casatoria pe meleagurile nostre acum cateva secole:

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/...cc1/index.html

Interesanta descrierea barbatilor romani din trecut :))

"Se lăsau cumpărate de la părinţi, iar viaţa de familie însemna a purta grija casei şi a copiilor".

"În cazul în care părinţii fetei refuzau să o dea în căsătorie peţitorului, deseori se întâmpla ca tinerele să fie răpite".

" Fetele şi zestrea erau disputate de flăcăii care se opreau în faţa corturilor. Cei care voiau să se însoare trebuiau să ajungă la tocmeală cu părinţii fetelor, altfel erau nevoiţi să plece mai departe. Pe unele dintre fete le ţin tare la preţ, pe altele le vând cât ai bate din palme, la primul client care se prezintă. Perechea nouă urmată de cântece de fluier şi cimpoiu pleacă până la primul călugăr care le dă binecuvântarea căsătorieiâ, informa autorul."

"Femeile românce nu stau cu bărbaţii lor la masă, mănancă după ei, stând mai totdeauna în picioare, îndeletnicindu-se în acelaşi timp cu vreo treabă casnică. Nici în timpul sarcinii nu se abat de la această regulă, ci numai câteva zile înainte şi după naştere".

"În raport cu femeile, bărbaţii erau consideraţi brutali, potrivit descrierilor unor călători străini care au vizitat ţinuturile românilor. ' Ma abţin să judec indolenţa, brutalitatea şi nepăsarea lor. Doresc sä spun doar atât, că părul lor încâlcit, ochii lor mici şi sfredelitori, modul lor bănuitor de gândire, înclinaţia lor spre băutură şi lipsa oricărei educaţii îi aşează destul de jos în raport cu alte popoare, în ceea ce priveşte nivelul de educaţie. Rar am văzut un român fără un ciomag ca lumea în mână şi fără un brâu în care să se afle câteva cuţite."






E intotdeauna interesant sa citesti relatarile strainilor, pentru ca sunt obiective si arata starea in care se afla poporul roman.

In orice caz, femeile erau vandute de parinti sau prezentate spre vanzare la targul de fete, ca niste vite sau ca niste sclavi din Africa, si apoi ce soarta nenorocita aveau. Foarte trist.Sau rapite.
Nici nu stateau cu barbatii la masa, tocmai pentru a arata clar gradul de inferioritate in raport cu acestia, nu exista pic de egalitate, se intelege, nici de respect.

Noroc cu vremurile astea ca ati scăpat.
Trist .

Trist este ca in Romania este aproape la fel ca atunci in unele aspecte.

Daca judecam dupa mentalitatile de astazi, atunci evident era un lucru rau si de condamnat cum erau practic vandute fetele si femeile de catre parintii lor viitorilor soti, sau cum erau rapite, sau cum se comportau sotii lor cu ele, etc!

Si intradevar, astazi nici un barbat cu o buna judecata si care respecta femeile nu ar putea fi de acord cu asa ceva.

Insa la vremea respectiva acelea erau mentalitatile sociale (si sunt convins ca nu numai in Tarile Romane, ci si in multe alte tari europene si de pe alte continente) si nu le putem judeca dupa standardele de azi!

Iar problema concubinajului este una foarte dificila de analizat!

Pe de o parte, nu trebuie sa creem sperante false unui om, nu trebuie sa-l facem sa se ataseze de noi si apoi sa ne iubeasca, sa-si puna sperante si planuri de viitor, pentru ca mai apoi sa-l parasim/sa o parasim si sa facem sa sufere aceea persoana!
Asa ceva reprezinta o mare lasitate si as spune chiar un act de cinic!

Insa pe de alta parte, nici nu poti sa te casatoresti cu un om, fara ca mai intai sa-l cunosti! Ori anumite aspecte la un om nu se pot cunoaste decat daca ori locuiesti zi de zi cu aceea persoana, ori te vezi cat mai des sau petreci un timp cat mai mult cu aceea persoana!

Deci cum ar trebui facut ca sa poti indeplini ambele aspecte mentionate mai sus ?

Nu este ceva nou, poate doar pentru cei hraniti cu iluzia satului romanesc aproape edenic. Primitivismul nostru a fost mult timp ascuns sub pres, din mai multe motive. Romanul ,,Ion" nu a fost niciodata o fictiune, ci doar o imagine reala a lumii de dincolo de perdeaua idealismului nostru. Dupa cum spunea Calinescu, referindu-se la Ana, din romanul mentionat: ,, In societatea taraneasca femeia reprezenta doua brate de lucru, o zestre si o producatoare de copii. Odata criza erotica trecuta, ea inceteaza de a mai insemna ceva pentru feminitate. Soarta Anei e mai rea dar deosebita cu mult de a oricarei femei nu". Incultura, lipsa facilitatilor medicale si multi alti factori, daca vrem sa fim sinceri in fata istoriei, nu zugraveau deloc o imagine favorabila, efectele lor fiind pe masura. Imaginea trebuia retusata, problema este, cum spunea o domnisoara/doamna mai sus, ca nu s-au eliminat inca toate mentalitatile sordide si primitive. Insa, incet dar sigur, lucrurile se schimba.

Niciodată nu vei ajunge să cunoști cu adevărat un om; pentru că este inepuizabil și pentru că se și schimbă permanent. Sunt, este adevărat, niște trăsături care-l însoțesc toată viața, dar pentru a le cunoaște nu este nevoie de foarte mult timp și în niciun caz de concubinaj.
Acesta ar presupune că încerci câțiva ani cu o persoană, vezi că nu merge schimbi, și tot așa. Dacă se întâmplă să meargă bine, dacă nu, mai tragi un loz.

E o problemă de repere după care îți ghidezi viața. Ce vrei, în fond, de la căsătorie? Să meargă, să vă înțelegeți, să fiți fericiți. Dar poate să nu meargă din cauza ta, din cauza ei sau, mai bine spus, din cauza amândurora, a neputinței acomodării unuia cu celălalt sau la celălalt. Dacă fiecare se ia pe sine ca reper, sunt mari șanse ca totul să eșueze.

Dar creștinul Îl are ca reper pe Hristos și nu uită că unirea lui cu celălalt așa se face: în Hristos și în Biserică. Și are de făcut ascultare de Cel în care crede și căruia vrea să-i fie pe plac. Dacă ambii miri au credință și doresc să trăiască nu pe placul lor, ci pe al lui Hristos, atunci ei știu că viața pe care o încep împreună nu este în doi ci în trei, iar voia proprie vor învăța să și-o jertfească lui Dumnezeu și unul altuia.

Asta este ceea ce îi poate ține uniți până la moarte, dacă rămân până la moarte în această atitudine.

Cristian, ai atins o chestiune foarte importanta, cred eu. Ma bucur ca ai spus-o!

Acum, cugetind la ce ai scris, imi pare ca nu ar fi vorba atat de acomodarea la sot/sotie, cat mai ales de acomodarea la... Hristos!....:)
Daca se petrece aceasta, vine ca de la sine si acomodarea la partener.
Mai direct spus, cand unul ajunge in sfanta iubire, i se pare firesc si minunat ce ii "cere" celalalt.
Deci, eu unul as zice acum ca acomodarea e inlauntrul nostru, fata de cele care se bat cap in cap in mintea si inima noastra. Sotul/sotia fiind, de fapt, prilejul/stimulul, eventual si partenerul/suporterul procesului neincetat din noi, din fiecare.
Asa inteleg... Iertare daca te supar cumva cu opinia mea!

Exact așa cum spui. Cam asta am vrut să zic. Tu ai zis mai bine. Da' nu mă supăr.

19 an,student,cred in Dumnezeu si chiar sunt curios daca mai sunt fete de varsta mea pe acest forum

Da. Eu. 18 ani, bruneta, evlavioasa, sfioasa, 90/60/90. Sunt in anul I la ASE, la Relatii Internationale. Abia astept sa inceapa cursurile, sa vad cum e la facultate.
Ne vedem maine seara in fata la Stavropoleos ? Stiu o cofetarie acolo, se cheama "Caru cu bere".
Sa nu te deruteze userul meu masculin. E din cauza ca sub vechiul username, "CoDana98", obraznici precum AlinB imi trimiteau mesaje private care ma faceau sa rosesc. Si am trecut "catolic" ca sa vad ce spune Igor, dar eu sunt dreptmaritoare. Daca nu poti marti seara, atunci ne vedem joi fiindca miercurea tin post si unde ti-am spus, vizavi de Stavropoleos, nu au prajituri de post.

Pupici, Gabi!

Ce figura esti! Am ras cu lacrimi :)

Faci progres nene, pana nu de mult aveai doar certitudini in privinta asta (da-i inainte concubinaj full speed) acum vad ca te intrebi, cam tarzior totusi ca se pare ca deja ai facut alegerea, dar stii cum se zice, mai bine mai tarziu decat niciodata..

Nu trebuie sa traiesti in concubinaj ca sa cunosti un om!
De ce s-au inventat intalnirile/ vederile? Te intalnesti cateva luni si te casatoresti cand esti indragostit.
Cel mai bine sa fie amandoi virgini ,asa la prima la dragoste altfel se sudeaza relatia; daca amandoi sunt satui de atatea experiente si relatii consumate ,vor ramane cu cautatul.

Nu cred ca asta e un argument, ci dimpotriva, cred ca mai degraba cand sunt "la prima relatie" apare mai tarziu gustul pentru nou in special daca relatia nu corespunde asteptarilor.

Si de multe ori nu corespunde pentru ca societatea si media educa omul in directia unor asteptari nerealiste, romantism de duzina, pasiuni intense si trecatoare, nu pentru casatorie, familie, copii, etc.

In plus. omul fara o educatie sentimentala si religioasa, nu sunt atat de interesati sa se cunoasca cat sa maximizeze profitul din relatia cu celalat, daca se poate fara angajamente de ce nu?

Sau cum se zice: de ce sa cumperi vaca, daca laptele e gratis?

Femeile sunt mai inclinate spre angajamente dar de cele mai multe ori sunt fortate sa accepte si o relatie fara mizand pe responsabilitatea barbatului care de multe ori nu exista, fiind educat in stilul "loveste si fugi" iar ambii invatati sa-si amane cat mai mult casatoria pana cand ating un statut financiar care ar putea foarte bine sa vina si abia dupa 40 ani, timp in care, tot ce stiu e ca vor un meniu cat mai variat iar diferentele se rezolva cel mai bine prin despartire si relansarea cautarii alter-egoilui inexistent, numit eufemistic "suflet pereche".

Si asta nu inseamna ca atunci cand se ajunge la casatorie, lucrurile iau neaparat o turnura serioasa.

Sunt destui care vad treaba asta ca un fel de hartogaraie si cam atat, ce se face se si poate si desface.

Mai ales in SUA unde exista si contractul pre-nuptial, si casatoriile la minut si divorturile la fel, ca e concubinaj, ca e casatorie, nu te doare capul.

Problema cu traiul impreuna si a cunoaste un om inainte de casatorie este urmatoarea.

Este perfect adevarat ca se pot afla multe despre un om si din discutii, intalniri, plimbari, mersul impreuna la activitati culturale, artistice, sportive, etc.

Insa, pentru a cunoaste un om si sub aspectul atitudinii sale fata de treburile gospodaresti din casa, fata de cat de harnic, gospodar, curat, rabdator este, fata de atitudinea sa atunci cand apar situatii mai grele (de imbolnavire, accidente, necazuri in familie, etc), este necesar si a locui un timp impreuna sau cel putin a petrece o anumita perioada de timp stand in acceiasi casa si participand impreuna la treburile gospodaresti (incepand de la curatenia in casa, pregatitul mancarii, primirea unor musafiri, etc).

Da' nu mai bine-i rupi o mână, sau ţi-o rupi ţie, şi vezi cum se comportă la acicdent? :39:
Şi dacă-i curat/ă nu-i mai simplu să-l/o adulmeci olecuţă?

Depinde unde ... :)

Romanul are o vorba: maninci un sac de sare cu un om inainte sa ajungi sa-l cunosti.

Si asta e adevarul pana la urma, iti trebuie o casatorie 100% ca sa ajungi sa stii cum se comporta un om intr-o casnicie.
Un simulacru o sa-ti ofere informatii de aceeasi calitate.

Bine, sa nu se inteleaga acum ca daca ala e un betiv si pierde vara, e nevoie de casatorie sa-ti dai seama daca o sa mearga sau nu.
Adica mai degraba nu.

In plus, atat timp cat nu exista obligatii mai serioase in relatie, copii de exemplu, lucrurile pot merge destul de bine si sa ti se para ca e o persoana langa care poti sa stai o viata.
Chiar si dupa primul copil, lucrurile pot parea destul de roz.

Daca apar insa 2, 3 sau mai multi copii, probleme/ambitii financiare, mai intervine si o soacra ceva...lucrurile pot sa o ia razna destul de urat.
Dar n-ai de unde sa stii asta dintr-un simplu concubinaj, nici macar dintr-o casatorie aflata la inceputurile ei.

Baieti crestini mai sunt, si fete mai sunt.
1) Din ce se observa in jur, aceia care au acceptat concubinajul totusi de cele mai multe ori s-au casatorit, deci au mers inainte, poate mai lin sau sontac-sontac dar au mers inainte si si-au facut o familie. Altii daca nu au ajus la casatorie, au ramas sa mai incerce si alte combinatii, cazuri si cazuri.
2) Varianta ca amandoi sa astepte pana dupa casatorie, la foarte putini se intampla. Este ideala, dar foarte rare cazuri in prezent.
3) Iar cei care au respins concubinajul si au asteptat pana dupa casatorie, din motive crestine evident (ca altfel nu ai nici un motiv) pot spune ca in marea lor majoritate raman sa bata pasul pe loc. Si cum se zice, rabdare, rabdare, rabdare, …. pana deja a trecut timpul… dupa care apar frustrarile ca varianta 2 nu s-a indeplinit si mai bine alegea varianta 1 decat singuratatea.
Si atunci ce varianta se alege ca sa sfatui un tanar(a)?
Sau i le spunem pe toate si il lasam pe el sa decida?
Ca o paranteza: Si eu am o finuta pe care nu stiu cum sa o sfatui...
Poate ma ajutati, va multumesc.

De unde stii ca "raman sa bata pasul pe loc"?

Treaba ar trebui sa mearga repede, vrei, iti place, pare in regula (la cat te duce capul la varsta aia) in max 1 an de zile te casatoresti.

A, vrei nunta mare cu tzambal si 100 invitati, biserica in buricul targiului, parintii/socrii nu se inteleg, etc. sigur...mai astepti, mai astepti..pana ti se acreste sau cineva cedeaza (de obicei unul din cei doi direct implicati sau amandoi).

Daca pricepi care e ideea cu casatoria, stii ca parintii trebuie sa ramana in urma, daca vrei in 2 saptamani esti la starea civila (dureaza actele), pe urma la biserica, o masa intre prieteni sigata, esti casatorit, daca tii musai sa faci nunta mare faci si peste 6 luni si peste un an, se mai obisnuieste asa, dar nu stiu daca are sens, ce iei pe mere, dai pe pere.

Care e problema cu finuta?

Pai nu se "bate pasul pe loc" si nu-si mai fac familie? tot astepta in zadar sa gaseasca perechea care sa gandeasca la fel, adica fara concubinaj inainte de casatorie. Exact asta este.
Si nu e inflatie de persoane care tzac-pac sa accepte casatoria dupa 1 an, fara a "vedea daca te potrivesti" inainte de casatorie.
Teoria o stim cu totii, dar noi traim in realitate si practica de zi cu zi e cu totul alta.
E posibil ca pe alte planuri nu se bate pasul pe loc, fiecare evolueaza spre a se perfectiona in meserie, spre a studia mai mult in ceva ce-i place, spre a se ruga mai mult etc.

Doamne iarta-ma, la ce sa te potrivesti?
Daca mai aud fraza asta o singura data...

Ce-s astea ? Teste de casatorie?

Chestiile astea se preiau in familie pe linie materna, te pregateste pt intretinrea familiei mama,bunica ,matusa,nasa de botez...tot ele te dadacesc cum e bine,cum nu este bine.
Iar daca nu stii ceva cand te casatoresti,poti invata pe parcurs. Nu o sa-ti faca una de 20 de ani friptura ,cum o face maica-sa de 45 de ani cu atata experienta in spate. Dar se invata si dupa vreo 3-10 fripturi arse o nimeni si una buna; mai mananci si la restaurant,nu poti sa divortezi acum ca nu iti face friptura ca la maica-ta!

Nu se dau concursuri de bucatarese si femei de menaj cand se cauta neveste si nici de depanatori, instalatori si mecanici auto cand se cauta soti.
Problema este mult mai complexa.

Tocmai ca daca ramai la o singura persoana si deci te casatoresti virgin/a nu mai tentat sa faci comparatii intre relatii anterioare.
Partenerul actual,unicul trebuie sa fie cel mai bun pt ca nu exista precedent si gata :)

Cred ca in privinta "potrivitului", e totusi intelept sa nu ne avantam spre casatorie dupa prima noapte de discoteca. Casatoria nu este ziarul de la coltul strazii, pe care sa-l aruncam la cos daca ceva nu ne place, sau pur si simplu ne plictiseste. Am observat ca uneori chiar fetele mai "pricepute", isi pun la incercare partenerii, chiar daca nu le sta neaparat in caracter s-o faca. Dar doresc sa-i puna in conjuncturi diferite astfel incat ei sa-si arate adevaratul caracter. Nu e de condamnat si nu este vorba de teste "la asternut", cum s-ar putea intelege, ci doar de mânie, betie, loialitate, etc!...

Da,desigur se intelege cu specificarea sa nu-ti cauti neaparat sotie sau sot la discoteca!

Din pacate numarul celor cunoscuti in biserica, extrem de irascibili, violenti, egoisti si plini de ura, e mereu intr-o continua crestere, in timp ce altul cunoscut la discoteca, desi nepasator intr-ale credintei, are totusi o regula a bunului simt... Iar acesta, culmea, are mult mai multe sanse la mantuire, pentru ca isi recunoaste greselile si se smereste!

Lasa aburelile astea ieftine.

Sunt mirat ca exista oameni care indraznesc sa isi spuna crestini in timp ce fac apologia curviei. Pentru un baiat crestin e lucru de ocara sa-i faca unei fete propuneri nerusinate. Si, mai ales, un pacat grav, care trebuie spovedit, fiindca a indemna pe altul la pacat este pacat strain, a carui gravitate e proportionala cu pacatul la care indemni. Iar o fata care face alegerea de a cadea in capcana purtarii usuratice dovedeste, prin aceasta, ca nu pe Cristos il are inima sa drept rege.

"Sunt alte timpuri" aud. Asa sa fie ? A mai cunoscut omenirea vremuri de deruta. Europa nu a fost mereu sub tendinta reginei Victoria. Au fost vremuri de cocleala morala, cand orgiile sexuale romane isi gaseau replica in amorul grecesc.Dar crestinii, baietii si fetele crestine, au stiut mereu sa fie in lume, dar nu ai lumii. Asa sa ne ajute si sa ne intareasca Dumnezeu sa fim si noi!

Ba faci daca esti nemultumit(a), ca doar nu traiesti in padure.

Ca problema nu se reduce la sex, cum se incearca.

Citat din clasici 'Problema e mult mai complexa'.

In ce te priveste, se pare ca ai o caciula atat de mare incat ar fi imposibil sa nu se aseze nicio musca pe ea... Dar... "Las-oooo, las-o sa zboaaa-re... Si crede-ma, iti face o favoare!..."

Acu', daca esti baiat destept, intelept si calculat, nu vei continua sa ataci, asa cum obisnuiesti sa faci cu absolut oricine. (De altfel tocmai de aceea sustin ca ai caciula mare). Aceasta atitudine rautacioasa a celor ca tine, confirma parerea de mai sus, desi, crede-ma, eu ma raportam la "bisericosii" (stilisti sau nu, nu are relevanta) din viata de zi cu zi...
Si DA, multi dintre cei ce astazi merg nepasatori la discoteca, se vor mantui, in timp ce altii total incredintati ca sunt deja mantuiti, pentru ca (zic ei!) urmeaza scripturile, ajung de cealalta part a staulului. Din cate ma cunosc, nici eu nu fac exceptie de la aceasta regula, la cat sunt de slab, din moment ce am intrat in polemica cu tine!... Poate tu esti mai bun... ;)

Nu stiu care sunt premisele pe baza carora se observa asta, poate nu e nici macar 50-50 la suta raportul intre cei care aleg casatoria si cei se despart.

Concubinajul de cele mai multe ori nu e pentru a se angaja in casatorie ci pentru a prelungi si prelungi o stare de fapt.


Din amaraciunea singuratatii si din disperarea ca le trece timpul oameni care poate sunt de mult timp in Biserica, ajung sa se hazardeze la lucruri pe care nu le-ar fi facut altminteri, dar asta nu este un argument pentru un om care doreste sa vietuiasca in Adevar.

Chiar tu spuneai ca unii vor sa se dedice rugaciunii, raportat la mantuire cu ce greseste invataturii de credinta un om care nu se mai casatoreste pentru ca asteapta sa se casatoreasca dupa canoane ?

A nu se intelege ca-i judec pe cei care sunt credinciosi si totusi cad, dar totusi nu ar trebui sa lase deznadejdea sa-i cuprinda daca nu au reusit sa se casatoreasca.

Asteptarea este si ea un test, de ce sa primesti friptura daca te multumesti si doar cu varza?
In plus, nu trebuie sa fie pasiva, daca timpul asta nu s-ar risipi in plictiseala si flirturi inutile ci ar fi petrecut cu sporire duhovniceasca, ar face o diferenta.

Acum depinde ai in ce medii petreci, alea mai lumest asa or fi cool da' la chestii serioase sa n-ai asteptari mari.

Mai sunt si persoane care confunda duhovnicia cu un soi ciudat de habotnicie fudula si cam fac gol in jur.

Si depinde si fata ce asteptari are, modest destept, credincios si fat frumos calare pe mercedes, mai greu.

Asta spus in linii mari, variabilele sunt multe, discutia la obiect e lunga.

Sunt si fete si baieti on situatii din astea, preotul care ii cunoaste ar trebui sa ii ajute sa depaseasca niste bariere care tin de o anumita superficialitate.

Lasa-ma nene cu paradoxurioe astea inventate care tie poate ti se par istete de dragul de a rupe clisee, dar nu sunt.
Nu esti Dumnezeu sa stii care si mai ales cati si de unde se vor mantui.
Daca esti asa incredintat ca discoteca scoate oameni si biserica ii ajuta sa ajunga in Iad, ce Dumnezeu mai cauti pe aici?