Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria şi ale tuturor Sfinţilor Părinţilor noştri, Te rugăm cu negrăită şi neştiută umilinţă sufletească, miluieşte şi mântuieşte sufletele tuturor celor chemaţi la Taina mântuirii şi pe toţi cei părăsiţi, uitaţi, neştiuţi, rătăciţi, căzuţi sau pentru care nu se roagă nimeni, fiecare după numele său, şi nu lăsa urâciunea pustiiriii să pătrundă în Sfintele Tale Altare, iar de cumva a pătruns, întoarce întru nimic lucrarea sa împotrivitoare, pentru ca toţi, de la vlădică până la opincă, să facem numai Voia Ta cea dumnezeiască şi nu pe-a noastră, cea omenească, în tot locul, în toată vremea şi în toate împrejurările acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Sursa: Comentarii - Apologeticum

fluturas antiecumenism4

Sursa:
FLUTURAS ANTI ECUMENISM – varianta finala

................

Corect, să sesizăm un aspect foarte important pe care părintele l-a spus: că el se roagă pentru ceilalţi, îi iubeşte pe erectici şi îi vede ca pe nişte făpturi ale lui Dumnezeu, dar să nu ne amestecăm cu ei când vine vorba de credinţă.

Dacă am ţine minte aceste cuvinte nu vom putea cădea nici în ecumenism, dar nici în duşmănie faţă de eretici şi sectari. Ce mai sigură e calea de mijloc, cea a iubirii, a răbdării, a jertfei şi a rugăciunii pentru toţi şi toate. :1:

Foarte frumoase cuvinte.

Chiar si numai ideea ca te intalnesti ca sa arati ceva cuiva e tulburatoare.Si nu am inteles niciodata de unde vine initiativa.Cine propune asta ?

De obicei BGC are initiativa serilor de socializare [eu asa le spun... oficial cred ca-s numite "octave de rugaciune pentru unitate"] :) E foarte bine sa socializezi cu ceilalti, sa te unesti pentru diferite cauze (in special caritative), sa participi la activitati comune, expozitii, concerte,conferinte, lansari de carte ... aratandu-ti fratietatea si voluntariatul, dar nu trebuie exagerat si alunecat pe panta sincretismului religios: rugaciuni comune, impartasit comun, predicare comuna etc. Astea mi se pare deja anti-ecumenice, pentru ca in ceea ce priveste inchinarea,predicarea,rugaciunea, fiecare trebuie sa ramana in cadrul comunitatii in a carui invatatura crede si traieste,nu amesteci planurile.

Sper sa fie doar un gest gresit facut de cei din BGC si sa nu fie un teatru de papusi in care toti trebuie sa arate ceva cuiva care are chef de un spectacol din cand in cand.

De ani de zile fac gestul, nu e o noutate .Sunt de parere ca urbea trebuie sa fie unita cand e vorba de binele comunitar, sa se respecte unii pe altii, dar nu amestecate planurile, mai ales la nivel ierarhic, ca noi intre noi oricum le mai amestecam :)

Ioana dar cel putin in cadrul BO se stie ca lucrurile astea provoaca discutii. Si atunci de ce s-ar duce cineva la astfel de intruniri daca nu ar fi un teatru de papusi ? De ce sa risti sa provoci discutii ?

Banuiesc ca din politete, ca te invita de prea multe ori incat nu mai sti cum sa refuzi, astfel incat sa nu starnesti discutii la nivel local :) Esti privit ca "oaia neagra", intolerant, inchis ermetic. ... incat aparitia ta ii bucura sincer, obisnuiti fiind cu neparticiparea.

Deci conteaza mai mult ce cred altii despre tine decat ce cred ai tai ?:1:

"Ai tai" trebuie sa fie mai intelegatori cu deschiderea ta spre dialog, mai ales daca traiesti intr-o urbe multiconfesionala si inevitabil vei participa la evenimente impreuna cu altii, iar tu sa fii atent ca dialogul sa nu fie perceput ca altceva; daca tot esti invitat, le impartasesti viziunea ortodoxa. ( Nu e chiar rugaciune comuna, ci invitatii tin o cuvantare dupa ce asista la vecernie. Cel putin asa am dedus ca a fost anul asta.) Ce nu inteleg e de ce oare nu participa adventistii si martorii lui Iehova, daca tot sunt invitate cultele din oras, nu-i cheama greco-catolicii sau refuza?:71: Nu ca ar pierde mare lucru, doar speachurile sunt aceleasi an de an: sa fim o mare familie, sa ne unim, bla,bla,bla. Mi-a placut ce a spus reformatul, ce n-a apelat la sentimentalismele catolicilor (sa fim o mare familie, sa ne indreptam pasii unii spre altii...) ci a spus: Pana la urma la asta se reduce, aratam comunitatii europene ca suntem uniti, cat de bine se inteleg cultele, seri in scop demonstrativ, genul acela de unire de suprafata(usor ipocrita), doar in fond nu se schimba nimic :)

Nu vorbeam neaparat de serate cu ceai pe plan local, dar la fel se intampla si pe plan global, daca te uiti la filme pe internet o sa vezi la ce ma refer, indieni si bosimani defileaza impreuna cu crestinii . Nu inteleg pentru cine se organizeaza asa spectacole, cine a fost cu ideea si de ce trebuie sa fim si noi neaparat acolo.

Papa Ioan Paul al II-lea.

Actualul (fost ) Papa :71: a preluat ideea ? De ce trebuie neaparat sa se faca acele manifestari care sunt o uraciune. Adica sa le faca daca vor, dar de ce trebuie sa defilam si noi acolo prin reprezentanti ?

Nu ma intreba pe mine, eu ti-am spus ce cred: din politete.

Atata timp cate ne respectam reciproc, suntem "uniti sociologic", insa nu vad de ce tin unii atat de mult la unire teologica, la concilierea confesiunilor crestine, stiind ca aceasta nu e posibila fara compromisuri doctrinare, ceea ce inseamna dezradacinare, autodistrugere. Fiecare are un anumit crez si mi se pare de-a dreptul stupid sa renunti la credinta ta (nu la conceptiile tale particulare, ca la acelea renunti in favoarea comuniunii, ci sa renunti la invatatura bisericii), doar de dragul de a purta aceeasi eticheta confesionala cu totii, de parca eticheta aceea confesionala pe care o porti te mantuieste.

Dar se putea face un comunicat de exemplu in care sa se arate motivele pentru care nu ne putem ruga impreuna, politicos, fara sa-i trimita pe ceilalti in iad si eram si noi fericiti, scapau si ei de ciomege si huiduieli.

S-ar putea face, iar ceilalti sa inteleaga motivele si sa nu ne mai invite periodic. (insa nu comunicat, ci discutie personala, asa ar fi normal) Daca protestantii cred in invatatura lor, atunci chiar nu vad de ce tin sa le recunoastem noi tainele, de ce fac atatea congrese in care parca-ti negociezi credinta, ne trezim sa reinterpretam si reinterpretam la infinit. Sa mearga pe drumul pe care l-au ales, daca sunt convinsi ca sunt in Adevar, sa se straduie sa fie purtatori de Hristos, iar noi il urmam pe al nostru. Idem si pentru catolici, care trebuie sa inteleaga ca unitatea deplina va fi la Parusie, acum suntem cu totii pe drum spre unitate, deci orice incercare din initiativa umana de a realiza unitatea inainte de Parusie (mai ales cand vorbim de aspecte doctrinare radical diferite) va avea, dupa mine, efect contrar: mai multe conflicte, dispute, dezbinari. Putem convietui pasnic si fara a avea aceeasi eticheta confesionala, fara a forta unirea teologica, doar cu cat suntem mai umani, cu atat vom fi mai uniti. Din politete, mergi la intalnirile unora, caci stii ca-i bucura prezenta ta, dar sincer, n-ar trebui sa forteze unele lucruri.

Hopa!
Asta îmi pare un pariu teologic destul de ţapăn...:)
Poţi să argumentezi un pic?

Sincer, pe mine mă cam mohorăşte perspectiva asta...
Dar dacă e plauzibilă, sunt dispus să îmi revizuiesc poziţia (şi să se schimbe, ceva, pe ici pe colo...:))

Atunci când Hristos a vrut ca "toţi să fie una" se referea şi la unitatea de credinţă, atât cât se poate şi este omeneşte posibil, pentru că o unitate absolută nici nu are cum să existe, date fiind particularităţile oamenilor şi a felului specific al fiecăruia de a vedea lucrurile. Însă trebuie să existe o unitate.

Dacă dumneata ai impresia că să scoţi erezia papistă din sufletele romano-"catolicilor" este dezrădăcinare, compromis, distrugere atunci poziţia mea este că nu eşti ortodoxă, sau că eşti doar în mod formal ortodoxă. Din nefericire această atitudine este oarecum încurajată de pasivitatea ierarhilor ortodocşi la nivel general care nu s-au urnit până acum să se pronunţe clar asupra papistăşiei, asupra ereziei sau non-ereziei referitoare la sfântul eretic papa. Din tot ce am citit până acum mi-am dat seama care este poziţia autentic ortodoxă cu privire la erezia papistaşă, şi anume că papistăşismul este erezie, şi ca orice erezie în mod normal ar trebui anatematizată şi condamnată oficial fără nici un fel de reţinere; aceasta este poziţia autentică ortodoxă şi catolică: PAPISTĂŞIA ESTE EREZIE; atunci dacă asta este poziţia ortodoxiei, de ce nu este condamnată? De ce în trecut Biserica Ortodoxă îşi făcea datoria din punctul ăsta de vedere, iar azi nu o mai face? sau o mai face prin diverşi reprezentanţi forumistici care anatemizează ortodoxismul şi sectele cipofobe.

Ca să revin, constituie o datorie sfântă, religioasă, de credinţă a ortodocşilor să încerce, iar dacă se poate să şi reuşească, să lupte împotriva acestei erezii, să o scoată din credinţa catolicilor, iar dacă se poate chiar să o distrugă, teologic vorbind evident, nu mă refer la vreo agresiune fizică de orice natură asupra credincioşilor papistaşi. Dacă Biserica Ortodoxă deţine adevărul din acest punct de vedere, adică dacă papismul (sau primatul papal aşa cum îl văd ereticii şi cum a fost definit la sinoadele Vatican I şi II) este erezie (şi asta este poziţia teologiei ortodoxe din tot ce am citit până acum, şi cu argumente extrem de clare şi convingătoare, numai orbii care se fac orbi de voie şi din rea-credinţă nu pot să le accepte) atunci este o datorie sfântă înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor ANATEMATIZAREA fără preget a acestei erezii vătămătoare de suflete, a acestei înşelări diavoleşti şi încercarea de a scoate din istorie aceast erezie ecleziologică. Nu văd absolut nici o problemă ca, dacă Biserica Ortodoxă deţine adevărul în această chestiune, să încerce prin toate modalităţile ortodoxe să distrugă această erezie, mai ales dacă Biserica Ortodxoxă este atacată pe diverse căi; şi nu mă refer la catolicii simpli, ci la erezia în sine, la învăţătura în sine care este eretică. Ba dimpotrivă consider că cine nu se luptă pentru căderea ereziei papistaşe şi ne mai şi invită la compromisuri nu este ortodox, nu slujeşte Bisericii lui Hristos şi evident că nu trebuie luat în nici un fel în considerare. Renunţarea la erezia primatului papal, aşa cum este definit la sinodul I Vatican, nu ar constitui deloc o "dezrădăcinare", un "compromis", o "autodistrugere", ci dimpotrivă ar constitui premisă esenţială pentru primirea adevărului şi pentru o unire reală, iar nu pentru o uniaţie (falsa unire).

Biserica Ortodoxă nu este şi nu a fost o biserică a compromisurilor, a "conciliarismului", a relativismului, a toleranţei; dimpotrivă Biserica Ortodoxă, atunci când a venit vorba despre dogme, a fost întotdeauna intolerantă, a anatematizat ereziile, a separat întotdeauna adevărul de erezie, de aceea şi spun că atitudinea pe care şi aici ai afişat-o şi în alte postări nu este ortodoxă, iar dumneata nu ai comuniune reală cu Sfânta Biserică Ortodoxă a lui Hristos, una, sfântă, catolică şi apostolică.

Şi chiar şi dacă nu ar fi vorba despre o agresiune religioasă directă, ci doar în cazuri de legitimă apărare religioasă, şi tot trebuie anatematizată erezia pentru ca apele să fie despărţite, adevărul separat de erezie, şi lăsaţi ereticii în voia minţii lor că oricum papismul se va prăbuşi de la sine; odată cu erezia de la Vatican I şi II, papistăşia şi-a pus singură cruce din punct de vedere dogmatic, iar ieşirea acestei erezii de pe scena istoriei nu mai este în realitate decât o chestiune de timp (cât timp va mai dura până se va usca creanga ruptă din trunchiul Bisericii). Însă şi ortodocşii pot să contribuie şi poate chiar ar trebui să contribuie la prăbuşirea cât mai rapidă a acestei erezii, pentru ca să nu mai fie atâtea suflete vătămate de această înşelare diavolească.

Decebal, ar trebui sa reflectati mai mult inainte de a scrie un comentariu referitor la o anumita postare, ca intelegeti numai ce vreti d-voastra din acea postare, nu adevarul. Catolicul nu trebuie sa renunte la primat, nici la alte puncte de dragul concilierii, simtind in sinea sa ca face un compromis, el trebuie sa o faca doar daca constientizeaza ca intra-adevar primatul papal (in acceptiunea catolica) este o deteriorare ecleziologica, o abatere, de aceea trebuie sa renunte. La fel si protestantii, ei nu trebuie sa-si "indulceasca" si relativizeze doctrina doar de dragul unei uniri formale, a unui ecumenism sentimental, ei trebuie sa vina la Ortodoxie daca intr-adevar cred. Unirea formala, pe baza de compromisuri, e autodistrugere.
Ce sa argumentez? Daca-i posibila o coeziune fara fisuri? :)

Ţi-am spus o dată şi îţi repet: PENTRU ERETICI SĂ RENUNŢE LA EREZIA SAU EREZIILE LOR NU ESTE AUTODISTRUGERE, DEZRĂDĂCINARE SAU LUCRU STUPID, ba dimpotrivă este o reală binecuvântare, iar Biserica Ortodoxă are obligaţia misiunii între papistaşi şi pocăiţi pentru a îi convinge de starea de erezie în care se află aşa încât mai devreme sau mai târziu să lepede şi să anatemizeze ereziile. Orice formă de ecumenism în care Biserica Ortodoxă nu anatemizează ereziile celorlalţi şi în care nu face eforturi de a îi convinge de adevăr, ducând o politică de toleranţă este eretică. Asta în cazul în care Biserica Ortodoxă pretinde că are şi chiar are adevărul.

Iar primatul papal nu este o simplă "deteriorare" ecleziologică, este o EREZIE care trebuia şi trebuie condamnată şi anatematizată cu toată hotărârea de Biserica Duhului şi a Adevărului.

Aici va dau dreptate. Teologii ortodocsi care se angajeaza in dialog ecumenic, trebuie sa aiba mereu constiinta ca nu pot impune o orientare doctrinara in care Biserica ortodoxa in totalitatea ei nu se regaseste. Desigur, ei pot semna diverse documente privind suprematia papala, care prin vraja lexicala se transforma in primatul diaconal al episcopului Romei, insa acel document este nul, din moment ce Biserica nu se regaseste in el. Intelegerea specifica existenta in Ortodoxie referitoare la episcopul Romei era de "primat intru iubire" (protokathedria), nu primat jurisdictional universal, drept divin sau ce mai spun romano-catolicii. Baconsky, daca nu ma insel, spunea mai demult ceva de genul ca a aparut o adevarata birocratie de experti ai reconcilierii, cu zeci de diplome, ce se plimba prin lume la diverse seminarii si congrese, ca o secta privilegiata de abonati ai dialogului :)

Am citit zilele acestea ceva scris de Ierom. Savatie Bastovoi, dialogul dintre Episcopul K si comisarul european desi e unul virtual este exact ceea ce am vrut sa spun si eu mai pe ocolite, pentru ca insusi gandul ca un asa dialog ar fi posibil te cutremura. Dar asta e senzatia pe care o am cand vad intrunirile astea ecumeniste, si exact asa imi inchipui si organizatorul/spectatorul pentru care se joaca piesa, in persoana comisarului european.

http://apologeticum.wordpress.com/20...-vrednic-este/

si iata unul din comenturile de pe aceasta pagina:

"IPS Irineu Popa – i-a spus unui frate care a intrat in audienta – considera saptamana de rugaciune ecumenica drept un gest fatarnic. Ii numea, cu alte cuvinte, pe ecumenisti (fie ei si din randurile ierarhilor ortodocsi) fatarnici!

IPS Irineu este Mitropolit al Olteniei, regiune unde nu stiu sa fi avut loc aceasta nefasta saptamana!"

.............................

Iar pe de altă parte, asta cu episcopul Romei că el ar avea nu ştiu ce primat de slujire, asta nu este o chestiune dogmatică, bătută la modul absolut în cuie. Însăşi natura primatului de slujire arată foarte clar că un astfel de primat nu este în mod necesar legat de vreun scaun episcopal, fie el la Roma sau în altă parte; el este legat de calitatea persoanei şi de calitatea celorlalţi de a avea puterea să recunoască cine este ăl mai slujitor şi mai vrednic dintre toţi. Inclusiv pentarhia aia de care se tot leagă ortodocşii nu ţine propriu-zis de dogmatică, ci este un construct istoric şi ca orice astfel de construct este o chestie relativă, nu dogmatică şi bătută în cuie, de nemişcat.

pai la cum se plimba unionistii prin toate tarile cu ereticismu lor, e clar!negociem. cand sfintii parinti la sinoadele precedente au spus clar "anatemizare lor".astia duc cu zaharelu,sunt niste lupi in piele de oi.ne vb de dragoste si comuniune cand de fapt urmaresc dezbinarea prin incalcirea adevarului(punerea minciunii langa adevar-o mare amestecatura).sa vedeti la ultimul sinod ecumenic va fi format numai din mincinosi care n au nici o treaba cu credinta.sa si puna planul lor diabolic in aplicare.
"veti auzi de razboiaie"-deci lumea asta e imposibil sa traiasca in liniste,mai ales ca totul incepe de la materialism.
unitatea deplina nu va fi la a 2 ua venire a Domnului.(pt ca El vine sa desparta pe cei buni de cei rai,sa judece si sa curete pamantul sa l mostenim-"cer nou si pamant nou","cei drepti vor mosteni pamantul")aici se vor insela multi ca "pe Mine care am venit in numele Tatalui meu nu m ati primit,dar pe el il veti primi"(pe antihrist).el va imita venirea lui Iisus,se va arata ca inger de lumina "daca auziti ca este in cutare loc sa nu credeti,caci Fiul Omului va veni pe neasteptate"(in nici un caz in amiaza mare,asa sa nu se mai ascunda tradatorii,ca oricum degeaba o fac)-scuze nu tin minte toate cuv.din biblie.deci se vor uni in numele lui antihrist,presupusul pacificator.care elimina frontierele facand 3 state ale lumii,sau va prapadi prin razboi pe restul,cine stie.finalu e de stiut.mare 'destep' si asta!atata tam tam sa conduca lumea 1 an 2 ?

Ma refer doar la ideea de anatemizare.

Daca in anul 1965 au fost ridicate anatemele dintre cele doua Biserici, de ce trebuie sa cereti anatemizari in continuare?

Diferentele dintre Biserica ortodoxa si Biserica Romano-Catolica exista in continuare, dar anatemele au fost ridicate. La ce ne foloseste daca anatemizam in continuare?

Daca timp de 950 de ani anatemizarile si blestemele de ambele parti, n-au ajutat la nimic, nu ar fi mai bine sa ne rugam ca sa schimbam ceva?

Stiti ce pacat mare faceti cand propuneti anateme sau cand anatemizati? ?


<<38. -Nimanui dintre crestini sau clerici, nu-i este ingaduit sa intrebuinteze anatema, nici chiar in gluma, caci face mare pacat (Mat. 5, 21-26); numai Sfintul Sinod poate folosi aceasta anatema, dupa ce a epuizat toate mijloacele de indreptare si cel vinovat a fost judecat si osindit public, pentru fapte contra adevarurilor lui Dumnezeu si a Bisericii Sale (Lev. 26,14-46; Deut. 28,15-58; Ps. 110, 1-31; Canoanele: I ec. 1; VII, 7; IV ec. 2; 7, 15, 27; VI ec. 23 si Gangra 1, 20; Laod .29, 30, 35; Cart. 81, Io9, llo, 111, 112,113,114,115,116; Sf. Sofia 3; Sf. Vasile 88).>>

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ema-81872.html

Atunci a avut loc doar o ridicare formală a anatemelor de la 1054, dar această ridicare nu înseamnă prea mare lucru. Însă din punctul de vedere al Bisericii Romano-Catolice, noi ortodocşii suntem sub anatemele Sinodului Vatican I (şi poate şi ale altor sinoade generale papiste), pentru că Biserica Ortodoxă nu a acceptat dogmele şi practica ce este presupusă de dogmele de la Vatican I, şi prin urmare Biserica Ortodoxă este anatematizată de Biserica Romano-Catolică. Ceea ce am spus este foarte clar, Biserica Ortodoxă are datoria să îşi prezinte poziţia dogmatică faţă de dogmele de la Vatican I, iar dacă acolo a fost vorba despre erezie sau erezii, are datoria să le anatematizeze, chiar dacă problema nu este în sânul propriu-zis al Ortodoxiei, însă în virtutea întâlnirii în practică a problemelor. În situaţia de faţă, dacă Biserica Ortodoxă nu crede că este erezie primatul papal definit la Vatican I, atunci de ce să nu ne facem toţi romano-catolici şi să primim şi noi dogmele catolicilor cu tot ceea ce crede papa şi Biserica Papală? Până una alta, mai şi scăpăm de nişte anateme. Dacă Biserica Ortodoxă consideră oficial sinodal panortodox că dogmele de la Vatican I sunt dogme adevărate iar nu erezii, şi că în Biserica Romano-Catolică este adevărul dogmatic, cerurile deschise şi plinătatea mântuirii, atunci să ne spună pe faţă pentru ca ortodocşii să plece definitiv în adunarea papistaşilor şi să îi lase pe clericii ortodocşi să îşi cânte singuri şi să îşi facă ei între ei slujbe, ei să comande, ei să execute, să stea cu cucuvelele în biserici şi să le cânte porumbeii la strană. Nu înţeleg ce este atât de complicat? De ce să mai stăm în Biserica Ortodoxă ca să fim anatematizaţi şi să ne pierdem mântuirea? Nu-i destulă jupuirea sau mai bine zis tunderea dintre cele ale acestei lumi? Să ne mai pierdem şi viaţa veşnică? Pentru cine? Pentru nişte clerici? Eu personal, ca şi alţi ortodocşi, sunt convins că primatul papal definit la Vatican I este erezie, şi am justificări "cu carul", dar vreau să văd şi să aud poziţia oficială, sinodală a Bisericii Ortodoxe relativ la această problemă; orice întârziere în plus poate fi semn că Biserica Ortodoxă nu este Biserica cea adevărată a lui Hristos, că este o sectă desprinsă de trupul adevăratei Biserici, sau că aceia care ocupă funcţiile înalte ale Bisericii nu sunt păstori autentici ai Bisericii şi că într-un fel sau altul trebuie să căpătăm alţii, cu adevărat ortodocşi. De asta şi spun că lucrurile trebuie să fie clarificate, iar nu să fim ţinuţi ca nişte vite ignorante.

Trebuie sa ne ferim sa dezbinam Biserica. Ar fi corect ca fiecare dintre noi sa spuna cinstit de unde se inspira.
Altfel ne inselam unii pe altii. Si-i inselam si pe aceia care ne citesc postarile. Si-i smintim. Si e pacat mare.

Pe ce va bazati cand sustineti ca:
<<Atunci a avut loc doar o ridicare formală a anatemelor de la 1054, dar această ridicare nu înseamnă prea mare lucru. Însă din punctul de vedere al Bisericii Romano-Catolice, noi ortodocşii suntem sub anatemele Sinodului Vatican I (şi poate şi ale altor sinoade generale papiste), pentru că Biserica Ortodoxă nu a acceptat dogmele şi practica ce este presupusă de dogmele de la Vatican I, şi prin urmare Biserica Ortodoxă este anatematizată de Biserica Romano-Catolică.>>


Aici un punct de vedere exprimat de Patriarhia Romana:

<<A urmat actul istoric deosebit de semnificativ care a schimbat reluarea relatiilor dintre cele doua Biserici : ridicarea in mod oficial a anatemelor aruncate in 1054, de catre cei doi Intaistatatori de Biserici, in 7 decembrie 1965. De atunci, cele doua Biserici nu s-au mai considerat schismatice (cu toate ca urmele schismei nu pot sa dispara de la sine) cu toate ca Bisericile au ramas separate.
Pe parcurs, reprezentantii celor doua Biserici, in diferite ocazii, au afirmat ca ortodocsii si catolicii nu mai au motive sa se dusmaneasca sau sa se respinga, ci trebuie sa-si concentreze eforturile in refacerea unitatii pierdute.
Asa s-a ajuns la concluzia ca doar dialogul este singura cale in pregatirea refacerii unitatii crestine, dar dialogul trebuie sa presupuna dragoste si adevar, pentru a duce la o unitate vizibila si viabila.
Ca aceasta unitate a Bisericii crestine s-a cautat dupa 1054 este un lucru cert, insa imprejurarile istorice au impiedicat realizarea acestui act. Astfel, voindu-se unitatea Bisericii, s-a stabilit inceperea unui dialog intre cele doua Biserici, a unui dialog oficial care sa aiba la baza sa dorinta de unitate.>>

http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_...estin_6_5.html



Ce ne spune Vladimir Moss:
Puterea anatemei, de Vladimir Moss
http://ortodoxianecenzurata.wordpres...erea-anatemei/


Cine este Vladimir Moss:
Ieromonahul Metodie de la Optina raspunde despre LUCRAREA DIABOLICA A SCHISMEI IN BISERICA si despre ideile stilistului VLADIMIR MOSS si ale sustinatorului si editorului sau român, Danion Vasile: “CRED CU TARIE CA TOATA ACEASTA MISCARE ESTE DECLANSATA DE CATRE FORTELE ASCUNSE ANTI-CRESTINE, CARE SUNT AVIDE DE A SUBMINA BISERICA. DUSMANUL VINE SI DIN DREAPTA!”
http://www.razbointrucuvant.ro/recom...-cred-cu-tari/

<<Monahul trebuie foarte mult sa se pazeasca de ravna trupeasca si sufleteasca, ce se infatiseaza la aratare ca evlavioasa, iar de fapt este nesocotita si stricatoare de suflet. Oamenii din lume si multi dintre cei ce duc viata monahiceasca, datorita nestiintei lor, lauda mult o asemenea ravna, nepricepand ca izvoarele ei sunt parerea de sine si trufia.

Aceasta ravna ei o preamaresc ca ravna pentru credinta, pentru evlavie, pentru Biserica, pentru Dumnezeu. Ea consta in osandirea si acuzarea mai mult sau mai putin aspra a
celorlalti, pentru greselile lor in privinta moralei si pentru cele impotriva bunei oranduieli si intocmiri bisericesti. Amagiti fiind de o falsa conceptie despre ravna, ravnitorii lipsiti de intelepciune socot ca, lasandu-se in voia acestei ravne urmeaza Sfintilor Parinti si sfintilor mucenici, uitand ca ei - ravnitorii - nu sunt sfinti, ci pacatosi.

Daca sfintii ii mustrau pe pacatosi si pe necredinciosi, o faceau din porunca lui Dumnezeu, fiind datori sa faca aceasta, potrivit insuflarii Sfantului Duh, nu insuflarii propriilor patimi si a demonilor. Iar cel ce se hotaraste, de capul lui, sa-l acuze pe fratele sau sa ii faca observatie, acela arata limpede ca se socoate mai intelept si mai virtuos decat cel acuzat de el, ca lucreaza sub inraurirea patimii si a amagirii cugetelor demonice. Se cuvine sa ne aducem aminte de porunca Mantuitorului:
"De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, si barna din ochiul tau nu o iei in seama ? Sau cum vei zice fratelui tau: Lasa sa scot paiul din ochiul tau si iata barna este in ochiul tau ? Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui tau" (Mat.7, 3-5).>>
http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...e_inselare.htm

Aceasta pozitie oficiala a BO exista deja dinainte de conciliul Vatican I, la Sinodul pan-ortoodx de la Constantinopol din 1583 au fost anatemizate mai multe dogme catolice: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=12777
VI. Orişicine ar spune că Papa e capul Bisericii şi nu Hristos Dumnezeu, şi că Papa are autoritatea de a trimite în Rai prin scrisorile sale, şi că poate ierta păcatele prin plata indulgenţelor, unul ca acesta să fie anatema.

Asadar infailibilitatea adoptata la Conciliul Vatican I este ceva in plus fata de ce era pana atunci, deja condamnat de BO.

Marea problemă este că niciuna dintre afirmaţiile de mai sus nu reflectă învăţătura Bisericii Catolice, ci doar deformări voite sau din culpă.

Draga Nastya, in 1965 s-au ridicat doar anatemele din 1054 (de fapt patriarhul de atunci a luat hotararea asta), asa cum se si specifica. Fara niciun efect practic, pentru ca anatemele pe invataturile gresite (erezii) raman, nu au cum sa fie ridicate doar daca ortodocsii le accepta. De exemplu fata de adventisti sau martori sau alte culte nici macar nu sunt date anateme directe, asta nu inseamna ca am fi in comuniune cu ei, se considera automat ca sunt in erezie datorita doctrinei lor.
Articolul de pe site-ul Patriarhiei prezinta dialogurile cu BC, unde se foloseste un limbaj protocolar, pentru a nu supara pe altii. In schimb la dialogurile cu anglicanii (cred) scrie clar ca Filioque este o erezie:
"In mare parte, noile atitudini de renuntare la Filioque au fost determinate de cererea ortodocsilor de a elimina erezia din cele 39 de articole."
Citatul se gaseste aici: http://www.patriarhia.ro/ro/relatii_...estin_6_7.html
Schismatici sunt cei ce nu se afla in comuniune cu Biserica, dar nu au invataturi gresite (erezii). Astfel sunt considerati stilistii.
Cultele care au si invataturi gresite (erezii) sunt si schismatice, dar si eretice.
Acest articol se refera la anatemizarea unor persoane, lucru care nu este ingaduit, doar Sfantul Sinod face asta. In schimb invataturile gresite sau ereziile sunt anatemizate deja, dar si toate ereziile existente. In duminica ortodoxiei, cand se citea Sinodiconul ortodoxiei inainte credinciosii spuneau si ei anatema cand se citea pasajul respectiv (in unele parti am inteles ca se mai practica asta).

Acest citat din Sfantul Igantie Briancianinov se refera la judecarea aproapelui si la o ravna gresita. Dar si spune la ce se refera, nu se refera la marturisirea credintei sau la invataturi gresite, pentru ca aceasta nu numaic a trebuie sa o facem, dar si suntem datori. Asadar, se refera la "greselile lor in privinta moralei si pentru cele impotriva bunei oranduieli si intocmiri bisericesti." Am intalnit la unii credinciosi aceasta intelegere, ca marturisirea adevarului inseamna judecarea aproapelui, dar si Crezul este marturisirea adevarului ortodox si condamnarea invataturilor gresite. Tocmai pentru invataturile gresite s-a alcatuit Crezul.
Citate din sfinti care adeveresc asta:
Sfintul Maxim Marturisitorul (+662)
"A tainui cuvintul adevarului inseamna a te lepada de el. Bine este sa traim in pace cu toti, dar numai cu aceia care cugeta aceleasi despre buna credinta ortodoxa."
Sfintul Teodor Studitul (+826)
"Atunci cind Credinta e primejduita, porunca Domnului este de a nu pastra tacere. Daca e vorba de Credinta, nimeni nu are dreptul sa zica: "Dar cine sunt eu? Preot, oare? N-am nimic de-a face cu acestea. Sau un cirmuitor? Nici acesta nu doreste sa aiba vreun amestec. Sau un sarac care de-abia isi cistiga existenta? … Nu am nici cadere, nici vreun interes in chestiunea asta. Daca voi veti tacea si veti ramine nepasatori, atunci pietrele vor striga, iar tu ramii tacut si dezinteresat?"
"Si chiar daca am fi pacatosi in multe, totusi suntem ortodocsi si madulare ale Bisericii Universale, indepartindu-ne de orice erezie si urmind oricarui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local."
O alta scrisoare a Sfantului Ignatie, care arata ca la ce am spus mai sus se refera, si nu la criticarea invataturii gresite: http://blog.pustniculdigital.info/articole/54/

@ catalin2
Va rog frumos sa cititi cu atentie fragmentul din cuvantul Sf. Ignatie Briancianinov. Nu l-am dat intamplator. Eu cred ca este un raspuns la modul in care se discuta pe multe topicuri despre probleme deosebit de importante si de grave cu care se confrunta Biserica Ortodxa.
Dvs. sunteti de alta parere. E loc pentru amandoi sub soare. E o discutie deschisa pe forum. E obligatoriu sa aiba cineva dreptate?

Va rog, daca nu va cer prea mult, cititi macar o data randurile de mai jos; nu credeti ca este exact ce se intampla pe forumul nostru, de foarte multe ori?

<<Aceasta ravna ei o preamaresc ca ravna pentru credinta, pentru evlavie, pentru Biserica, pentru Dumnezeu. Ea consta in osandirea si acuzarea mai mult sau mai putin aspra a
celorlalti, pentru greselile lor in privinta moralei si pentru cele impotriva bunei oranduieli si intocmiri bisericesti. Amagiti fiind de o falsa conceptie despre ravna, ravnitorii lipsiti de intelepciune socot ca, lasandu-se in voia acestei ravne urmeaza Sfintilor Parinti si sfintilor mucenici, uitand ca ei - ravnitorii - nu sunt sfinti, ci pacatosi.>>