12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”.Cap.II:Avatarurile celor două pietre vii
 

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a VIII-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]O, dacă voi aţi fi fost mai tari şi mai plini de Mine, Eu aş fi scăpat de multe dureri care apasă pe Mine acum din mijlocul poporului Meu[/COLOR] [Comentariu (#81) : Aluzie la alţi “răzvrătiţi” din incinta “Mănăstirii” din Pucioasa, cu care liderii pucioşi au intrat, în mai multe rânduri, în conflicte mai mari sau mai mici, alternate cu perioade de aparentă împăcare: preoţii Iliuţă, Ionică şi Spirică; pictorul Dănuţ, poreclit “Tataia”; Marian, fiul preotului Spirică (poreclit în derâdere “Mormăil㔺i “Mormăitul”, chiar de către liderii pucioşi); şoferul nea’Petrică, etc.). Întrucât aceştia au păreri asemănătoare despre liderii pucioşi, este posibilă oricând o solidarizare a lor împotriva celor care deţin în prezent în comunitate puterea absolută şi o exercită discreţionar asupra celorlaţi. Faptele lor sunt numite în continuare “[COLOR=blue]rană care doare adânc[/COLOR]”, “[COLOR=blue]neascultare[/COLOR]”, “[COLOR=blue]întuneric care îndurerează[/COLOR]” , “[COLOR=blue]rană adâncă şi durută[/COLOR] pe care ei, [COLOR=blue]cei care au făcut-o[/COLOR], [COLOR=blue]mereu o deschide[/COLOR] [COLOR=#ff6600](sic!)[/COLOR]”, rană care “[COLOR=blue]sângerează pe trup” “nepăsare de Dumnezeu”[/COLOR],motive suficiente pentru care “mănăstirea” de la Pucioasa a devenit locul care “[COLOR=blue]e de mult plin de jalea îngerilor şi a sfinţilor”. [/COLOR]Acest conflict generalizat a cauzat separarea [COLOR=blue]liderilor pucioşi[/COLOR] de către “[COLOR=blue]cei de la mănăstire[/COLOR]” enumeraţi mai sus, şi apoi aşezarea lor într-o altă locaţie, denumită conspirativ “Legănuţ”. Adică, locul unde “se leagănă” cei doi în dulci reverii, alimentate prin adularea care le vine zi şi noapte de la alţi adepţi mai tineri care le sunt fideli, acum după ce au scăpat de urâcioşii de la mănăstire.][COLOR=blue], căci voi ştiţi rana aceasta a Mea, care doare adânc în Mine de la neascultarea, de la întunericul celor ce M-au îndurerat în ultimii ani din mijlocul poporului Meu cel hrănit de Mine cu mântuirea lui, tată. Mi-e rana adâncă şi durută, şi mereu Mi-o deschide [/COLOR][COLOR=#ff6600](sic!) [/COLOR][COLOR=blue]cei ce Mi-au făcut-o, şi-Mi sângerează pe trup rana, căci Eu am trupul cel de după înviere, şi-Mi sângerează trupul Meu cel înviat din moarte, tată. O, fiilor, locul coborârii Mele e de mult plin de jalea îngerilor şi a sfinţilor Mei. Eu sunt Cel ce am luat pe braţe pe cei ce-Mi sunt porţi, duruţi acolo atâta vreme sub sarcina coborârii Mele, căci ei cădeau mereu [/COLOR][COLOR=red]sub spaimele durerii[/COLOR][COLOR=blue] şi ale dispreţului[/COLOR] [Comentariu (#82) : Unul dintre efectele acestor răzvrătiri ale supuşilor asupra stăpânilor lor a devenit tot mai greu de suportat: dispreţul pe care îl manifestau răzvrătiţii îi aducea pe lideri până la durere şi spaimă (că vor fi înlocuiţi cu alţii mai destoinici şi mai eficienţi)][COLOR=blue] acolo în grădină. Am proorocit încă de la începutul Meu cel nou cu voi că-i voi lua de acolo pe [/COLOR][COLOR=red]cei ce-Mi sunt cărare[/COLOR][vezi Comentariul (#1)] [COLOR=blue] dacă voi vedea că ei nu-Mi mai pot sluji pentru coborârea Mea din pricina nepăsării de Dumnezeu a celor din grădină. [/COLOR][Comentariu (#83) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…Îi voi scoate din incinta mânăstirii pe cei doi prooroci, dacă ceilalţi “fraţi” nu o să-i mai suporte aşa cum sunt ei, cu hachiţele lor, şi se vor răzvrăti împotriva lor…’[/COLOR]][COLOR=blue] Când am văzut ameninţată puterea Mea în ei[/COLOR] [Comentariu (#84) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘Când a ieşit la iveală răzvrătirea celorlalţi vieţuitori ai mănăstirii împotriva celor doi prooroci…’[/COLOR]] [COLOR=blue], am ridicat numaidecât spre vedere legănuţul cel tainic[/COLOR] [Comentariu (#85) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…cei doi lideri pucioşi şi-au amenajat pentru ei un alt spaţiu de locuit (numit “la Legănuţ”), într-o grădină din apropiere, pentru a se separa complet de cei din mănăstire, cu care intraseră în conflict’[/COLOR]] [COLOR=blue], rostit de Mine să fie pentru ca să-i aşez pe ei în el şi să Mi-i întăresc pe ei prin cei mai mici fii[/COLOR] [Comentariu (#86) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…să-i consolideze în continuare ca lideri absoluţi, prin sprijinul unui grup de tineri şi tinere apropiaţi şi supuşi liderilor pucioşi, acoliţii fideli care au constituit o grupare de sprijin aparte, “garda pretoriană” supusă numai şi numai lor’.[/COLOR]][COLOR=blue] ai poporului Meu, dacă în grădină ei sunt slăbiţi de puteri şi înspăimântaţi [/COLOR] [Comentariu (#87) : Tălmăcire:[COLOR=fuchsia]‘…adică sunt descumpăniţi şi speriaţi de faptul că foştii lor supuşi din mănăstire nu-i mai ascultă şi nu-i mai recunosc ca fiind reprezentanţi absoluţi ai lui Dumnezeu’. [/COLOR]Aici s-ar potrivi şi comentariul #101, care arată printre altele că [COLOR=#993300]” ...[/COLOR][COLOR=red]În iubire nu este frică[/COLOR][COLOR=#993300], ci iubirea desăvârşită alungă frica […] iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire”.(I Ioan [/COLOR][COLOR=#993300]4,18.). [/COLOR]Ceea ce surprinde este însă faptul că, în alte ocazii în care liderii pucioşi au interesul să iasă în faţă cu o imagine cât mai favorabilă, ei se zugrăvesc pe sine a fi din fire neînfricaţi. Iată un exemplu concludent: [COLOR=blue]”[…] să fie pacea cântecului tău peste această iesle, peste aceşti copii care suferă bucurându-se în numele Meu, căci [/COLOR][COLOR=red]întru ei nu este frică[/COLOR][COLOR=blue]. Ei sunt născuţi din iubirea Mea, şi [/COLOR][COLOR=red]în iubire nu este frică[/COLOR][COLOR=blue], şi este un singur trup: Eu în ei, şi ei în Mine. Ei sunt micuţii Mei , iar [/COLOR][COLOR=red]cei mici nu ştiu a se teme[/COLOR][COLOR=blue] […] Ei [/COLOR][COLOR=red]nu se tem[/COLOR][COLOR=blue] nici de irozi, nici de iude, [/COLOR][COLOR=red]nu se tem[/COLOR][COLOR=blue] nici de Anne sau Caiafe, căci [/COLOR][COLOR=red]i-am deprins să nu aibă teamă de oameni[/COLOR][COLOR=blue].” (9/22 februarie 1992[/COLOR], sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR][COLOR=blue] . [/COLOR]Aceste cuvinte par de-a dreptul mincinoase astăzi (mai precis, la [COLOR=blue]30 august/12 septembrie 2007[/COLOR]), când despre aceiaşi “copii” se spune în mod repetat [COLOR=red]cât sunt de fricoşi[/COLOR] (cităm):
– “ [COLOR=blue]sunt slăbiţi de puteri şi [/COLOR][COLOR=red]înspăimântaţi[/COLOR]” (pasaj analizat aici, la comentariul #87), căci
– “ [COLOR=blue]cădeau mereu [/COLOR][COLOR=red]sub spaimele durerii[/COLOR]” (pasaj analizat la comentariul #82),iar
– “ [COLOR=blue]iar cei ce-Mi sunt venirea Mea [/COLOR][COLOR=red]se temeau[/COLOR][COLOR=blue], tată,[/COLOR]” (pasaj analizat la comentariul #104),căci
–[COLOR=blue] “ căci [/COLOR][COLOR=red]temerea[/COLOR][COLOR=blue] […] nu i-a mai slobozit pe ei de sub ea[/COLOR]” (pasaj analizat la comentariul #106), iar Iliuţă, mai-marele dintre cei trei preoţi,
– “ [COLOR=blue]nu Mi-i mai ajută să scape [/COLOR][COLOR=red]de teamă[/COLOR] “(pasaj analizat la comentariul #111), şi de aceea
–ar trebui [COLOR=blue]”să fie ţinuţi [/COLOR][COLOR=red]numai în mângâieri[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR] (pasaj analizat la comentariul #8) , căci
–[COLOR=blue]“ ei ajung [/COLOR][COLOR=red]tare, tare plăpânzi[/COLOR][COLOR=blue] în faţa celor tari”[/COLOR] (pasaj analizat la comentariul #151)[COLOR=blue],[/COLOR] pentru că până şi “Cel de la Pucioasa” se teme:
– “[COLOR=blue] Eu [/COLOR][COLOR=red]Mă temeam mereu[/COLOR] [COLOR=blue]pentru soarta lucrării Mele şi a poporului Meu[/COLOR]” (pasaj analizat la comentariul #101). O frică generalizată stăpâneşte aşadar la Noul Ierusalim, care aduce cu ea concluzia, o declaraţie-şoc a “Celui de la Pucioasa”: [COLOR=red]s-a şubrezit mersul lucrării Mele[/COLOR][COLOR=blue] şi n-am mângâiere[…][/COLOR](pasaj analizat la comentariul #168)[COLOR=blue]. [/COLOR]Deci, după cum ne explică Sfântul Apostol Ioan în epistola sa, nimeni nu mai este acolo desăvârşit în iubire, căci [COLOR=#993300]” ... iubirea desăvârşită alungă frica.”(I Ioan [/COLOR][COLOR=#993300]4,18.)[/COLOR]. ][COLOR=blue] în faţa ţesăturii ascunse[/COLOR] [Comentariu (#88.) : Aici se bănuie o conspiraţie ascunsă, plănuită de către cei nemulţumiţi, dar mai mult ca sigur că n-a existat aşa ceva (încă). Dacă ar fi existat, a fi reuşit în mod sigur să se impună. Nemulţumiţii nu par să aibă veleităţi personale, dar în mod sigur vor ca lucrurile să evolueze în limitele firescului şi al bunului simţ.] [COLOR=blue], care a lucrat şi lucrează spre ameninţarea adevărului coborârii Mele pe pământ acum. [/COLOR] [Comentariu (#89) : Adevărul sau minciuna coborârii [COLOR=blue]“Cuvântului” [/COLOR]de la Dumnezeu nu pot fi nici ameninţate, nici influenţate. Ele există, sau nu; trebuie doar puse în valoare printr-o analiză atentă, ascuţită şi nepărtinitoare.][COLOR=blue] De atunci, tată, numai într-o durere petrec în ei. [/COLOR][Comentariu (#90) : Desigur că nu le-a fost uşor [COLOR=blue]liderilor pucioşi[/COLOR] să constate că dintr-o dată, toţi dintre apropiaţii mai vechi sunt împotriva lor. Norocul lor a fost cu cei mai tineri, care, neştiind prea multe dedesubturi, n-au putut crede că liderii lor sunt în stare de comportamente necreştineşti, şi în consecinţă le-au rămas pe mai departe fideli.]

12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”.Cap.II:Avatarurile celor două pietre vii
 

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a IX-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]De atunci, tată, n-am mai găsit sprijin pentru ei de la cei cu care am pornit la începutul Meu cel de acum, şi în care v-am avut şi pe voi [/COLOR][Comentariu (#91) :[COLOR=#00ccff]A şaptesprezecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Ei sunt văzuţi ca făcând parte dintr-un [COLOR=#00ccff]grup conspirativ[/COLOR] îndreptat împotriva liderilor, ceea ce e puţin probabil. Mai degrabă şi ei au dobândit în decursul timpului (fără să vrea) o opinie asemănătoare cu a tuturor celorlalţi nemulţumiţi.][COLOR=blue] alăturaţi ca să ajutaţi sarcinii Mele de azi. Aceşti copii Mi-au fost striviţi de defăimarea care a lucrat cu viclenia omenească a duhului cel potrivnic Mie, şi apoi ei au fost dispreţuiţi, şi apoi ei au luptat fără siguranţă prin dureri, străini [/COLOR][Comentariu (#92) : Singuri s-au înstrăinat, singuri au decis să plece din incinta “mănăstirii”, singuri şi-au amenajat “[COLOR=blue]Legănuţul[/COLOR]”, adică locul de retragere şi l-au înzestrat apoi cu tot confortul, inegalabile în oricare din celelalte clădiri aparţinătoare comunităţii. Baie, apă caldă, WC în casă, până şi încălzire centrală în pardoseală au pus. Desigur că trebuie înţeles că “singuri” nu înseamnă că “au fost singuri”, sau “au lucrat singuri”, ci că “au decis singuri”. Pentru că toate lucrările s-au făcut nu prin munca lor, ci prin munca întregii comunităţi, inclusiv a acelora din “mănăstire” de care cei doi spuneau că se despart, pentru că nu-i mai pot suferi şi nu mai pot fi suferiţi.] [COLOR=blue]şi alungaţi de ameninţări reci, de vina care se pune lor pentru nestatura celor ce s-au ridicat fără de veste[/COLOR] [Comentariu (#93) : Vina care se pune liderilor pucioşi este pentru nestatura lor, nu a celor “ce s-au ridicat fără de veste” (printre aceştia se numără şi Zidarii). Pentru minciună, pentru aroganţă, pentru îngâmfare, pentru nedragoste, pentru diletantism, capricii şi obtuzitate.][COLOR=blue] să-Mi răstoarne puterea Mea[/COLOR] [Comentariu (#94) :Aceasta este adevărata teamă: nu cumva să fie ei răsturnaţi de la putere, şi să le ia alţii locul.][COLOR=blue] în porţi, şi porţile au fost atunci zdruncinate, şi tot mai zdruncinate apoi. O, şi cât M-aş fi bucurat să fi fost măcar voi dulci pentru durerile Mele, [/COLOR] [Comentariu (#95) :[COLOR=#00ccff]A optsprezecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Ei sunt acuzaţi că au fost [COLOR=#00ccff]acri[/COLOR] cu stăpânii lor, în loc să-i aduleze şi să le cânte în strună.][COLOR=blue] drepţi pentru adevărul lucrurilor, [/COLOR] [Comentariu (#96) :[COLOR=#00ccff]A nouăsprezecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Ei sunt acuzaţi că au fost [COLOR=#00ccff]nedrepţi[/COLOR] cu stăpânii lor.][COLOR=blue] înţelepţi împotriva minciunii şi a vorbirii de rău peste cei de sub povara Mea, [/COLOR][Comentariu (#97) :[COLOR=#00ccff]A douăzecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Ei sunt acuzaţi că au fost [COLOR=#00ccff]neînţelepţi[/COLOR]pentru că n-au stăvilit minciunile şi vorbirile de rău la adresa liderilor lor. Dar neînţelepciunea se limitează la a combate doar minciunile şi vorbirile de rău îndreptate împotriva celor doi lideri? N-ar fi trebuit să fie o atitudine valabilă faţă de oricine?][COLOR=blue] împlinitori întru totul a [/COLOR][COLOR=#ff6600](sic!)[/COLOR][COLOR=blue] doririlor Mele peste fiii poporului Meu, pe care mereu, mereu l-am dorit frumos ca şi Mine pe el. [/COLOR][Comentariu (#98.) :[COLOR=#00ccff]A douăzeci şi una[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Ei suntacuzaţi că [COLOR=#00ccff]n-au fost împlinitori întru totul ai pretenţiilor ridicate de liderii[/COLOR] cei pretenţioşi, “întru numele Domnului”.][COLOR=blue] Mi s-a pus mereu sare pe rană[/COLOR] [COLOR=blue], tată, [/COLOR][Comentariu (#99) :[COLOR=#00ccff]A douăzeci şi doua[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Ei suntacuzaţi indirect că “[COLOR=#00ccff]au pus sare pe rană[/COLOR]”, adică în loc să se împotrivească celor care îi contestau pe “prooroci”, au fost de aceeaşi părere cu ei.][COLOR=blue] şi n-am găsit credincioşie[/COLOR] [COLOR=blue]în cei [/COLOR] [COLOR=blue]cu care la începutul Meu cel nou M-am sprijinit după voia Mea. [/COLOR][Comentariu (#100) :[COLOR=#00ccff]A douăzeci şi treia[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Ei suntacuzaţi că au fost [COLOR=#00ccff]lipsiţi de credincioşie[/COLOR], alături de toţi ceilalţi entuziaşti cu care s-a pornit la început “noua lucrare a cuvântului.”][COLOR=blue] A crescut prea mult voia omenească, tată, şi Eu Mă temeam[/COLOR] [COLOR=blue]mereu[/COLOR] [Comentariu (#101) : Frica este o apreciere improprie şi blasfemiatoare pentru Dumnezeu. Cine se teme, înseamnă că nu are dragoste. Cine nu are dragoste, înseamnă că nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, şi deci tot ce a vorbit, a vorbit de la el, nu de la Dumnezeu. Iată ce spune [COLOR=#993300]Sfânta Scriptură[/COLOR]: [COLOR=#993300]“Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire… ...[/COLOR][COLOR=red]În iubire nu este frică[/COLOR][COLOR=#993300], ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire”.(I Ioan 4: 8,18.)[/COLOR]][COLOR=blue] pentru soarta lucrării Mele şi a poporului Meu, care nu mai e de mult liniştit şi cu putere în el[/COLOR] [Comentariu (#102) : Cum poate fi compatibilă această afirmaţie cu o alta, aflată mai spre sfârşitul scrisorii, care are cu totul altă nuanţă? Iată cele două afirmaţii, puse una lângă alta:
[COLOR=blue]“…poporului Meu, care nu mai e de mult liniştit şi cu putere în el…”[/COLOR]
[COLOR=blue]“…că mare este poporul Meu între neamuri…”[/COLOR]
Întrebarea pe care şi-o pune oricine care compară aceste fraze este următoarea: Cum poate fi mare între neamuri un popor care nu are de mult pace interioară şi nu mai are de mult putere în el?][COLOR=blue]. Le arătam mereu [/COLOR][COLOR=red]celor din porţi[/COLOR] [vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] tot ce este rău în popor,[/COLOR] [vezi Comentariul (#102)][COLOR=blue] le arătam primejdiile care pândeau[/COLOR] [Comentariu (#103) : Dimpotrivă, au fost la Pucioasa multe, prea multe situaţii intempestive, răsturnări de situaţii, trădări, evadări, părăsiri paşnice dar neanunţate, ale unor creştini care s-au săturat de comportamentul insuportabil al liderilor lor. Toate acestea au fost neaşteptate surprize atât pentru lideri, cât şi pentru ceilalţi “fraţi şi surori”, rămaşi mai departe “pe baricade”, dovadă că nici nu s-a ştiut, nici nu s-a bănuit nimic din cele ce se vor întâmpla: “proorocii” pucioşi habar n-aveau despre schimbările cele ce vor urma.][COLOR=blue] gata să lovească peste lucrarea Mea prin ambiţia cea omenească a celor ce nu au iubit ascultarea, iar cei ce-Mi sunt venirea Mea [/COLOR][vezi Comentariul (#101) ][COLOR=blue]se temeau, tată, căci nu erau primiţi cu vestirile de la Mine şi nu mai erau crezuţi, şi aşa îi despărţeau pe ei de Mine cei ce nu-i primeau de la Mine. Mintea omenească şi vederea care nu vede de la Dumnezeu[/COLOR] [COLOR=blue], n-am putut s-o scot din cei la care M-am umilit ca să-Mi ajut cu ei [/COLOR] [COLOR=blue]lucrarea venirii Mele şi pe cei de sub ea. Duhul minciunii, duhul bârfei, duhul vorbirii de rău şi al căinării, care n-au umilinţa cea mântuitoare în om, [/COLOR] [Comentariu (#104) : Întrucât cei mai de ajutor susţinători ai lucrării au fost artiştii Zidaru, rezultă că ei sunt primii cărora li se potrivesc aceste reproşuri. Aşadar, mintea omenească şi vederea care nu vede de la Dumnezeu, duhul minciunii, duhul bârfei, duhul vorbirii de rău şi al căinării, sunt tot atâtea [COLOR=#00ccff]acuze[/COLOR] la adresa răzvrătiţilor în general şi a artiştilor Zidaru în special. Cu pogorământ consemnăm numai [COLOR=#00ccff]patru[/COLOR] la număr: [COLOR=#00ccff]1.mintea[/COLOR] şi [COLOR=#00ccff]vederea nedumnezeiască[/COLOR]; [COLOR=#00ccff]2.minciuna[/COLOR]; [COLOR=#00ccff]3.[/COLOR] [COLOR=#00ccff]bârfa[/COLOR] şi [COLOR=#00ccff]vorbirea de rău[/COLOR] ; [COLOR=#00ccff]4.căinarea[/COLOR], adăugându-le la celelalte douăzeci şi trei de acuze formulate anterior la adresa artiştilor Zidaru. În total s-a ajuns deci la [COLOR=#00ccff]douăzeci şi şapte[/COLOR].] [COLOR=blue]acestea toate şi altele ca acestea Mi-au stors vlaga [/COLOR][COLOR=red]purtătorilor Mei cei dispreţuiţi,[/COLOR] [vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] iar inimioarele lor dulci şi duioase după fii de Dumnezeu născuţi şi făcuţi, s-au asprit în ei[/COLOR] [Comentariu (#105) : Consemnăm aici o palidă recunoaştere a comportamentului alterat, necreştinesc, al celor doi [COLOR=blue]lideri absoluţi[/COLOR] de la Pucioasa. Realitatea este însă mult, mult mai dureroasă, şi cei care i-au cunoscut îndeaproape pe cei doi [COLOR=blue]satrapi[/COLOR] ştiu mai bine care este adevărul, căci de aceea ei au şi îngroşat repede corul revoltaţilor şi al răzvrătiţilor.] [COLOR=blue], căci temerea care nu i-a mai slobozit pe ei de sub ea [/COLOR][vezi Comentariul (#101)][COLOR=blue] ,
[/COLOR]

12.La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”.Cap.II:Avatarurile celor două pietre vii
 

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a X-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]le-a zdrobit înaintea poporului firea lor[/COLOR] [vezi Comentariul (#105) ][COLOR=blue] cea scumpă şi dulce Mie, şi pentru care Eu i-am ales. [/COLOR]
[COLOR=blue]O, fiilor îndureraţi pentru voi,[/COLOR][Comentariu (#106) : Frumoasă, dar ipocrită manieră de a le da peste nas celor doi Zidari, cum că prea îşi plâng ei singuri de milă. Problema este că nimeni nu-i întreabă pe oamenii aceştia de ce au ajuns ei la deznădejde şi de ce sunt ei îndureraţi. Dacă i-ar întreba, ar afla şi de ce se smintesc ei de fapt: Ei nu se smintesc de felul cum sunt trataţi, pentru că s-au obişnuit cu mojiciile [COLOR=blue]liderilor pucioşi[/COLOR] de ani buni încoace; ei se smintesc de altele, care nu se mai pot suporta: de lipsa de onoare; de lipsa de demnitate, căci la Pucioasa nici aceasta nu mai există; de omniprezenta minciună ; de bani, mai ales de bani, de felul cum vin banii şi de la ce fel de oameni vin, şi de felul cum se cheltuiesc banii sub controlul, supravegherea şi dirijarea nemijlocită a liderilor pucioşi.][COLOR=blue] vă rog cu jale, tată, lăsaţi durerile cele de la nemulţumirile voastre şi luaţi-le pe ale Mele, fiilor, că nu mai am, tată, cu cine să le port, şi [/COLOR][COLOR=red]cad sub ele[/COLOR][COLOR=blue], tată.[/COLOR] [Comentariu (#107) : Total lipsită de credibilitate şi complet ciudată această miorlăială neputincioasă, care vine de la cel care se pretinde a fi atotputernic. Cum să cadă Dumnezeu prin căderea omului? Dumnezeu n-a căzut nici măcar prin căderea îngerilor, ci a rămas cu cei care au rămas fără cădere. Cum rămâne cu promisiunile [COLOR=#993300]Scripturii[/COLOR]? Ele sunt vorbe în vânt? Scrie acolo negru pe alb că [COLOR=#993300]“Dumnezeu este dragoste”(I Ioan [/COLOR][COLOR=#993300]4:8,16)[/COLOR] , şi că [COLOR=#993300]“Dragostea nu va cădea nicodată”(I Cor. [/COLOR][COLOR=#993300]13:8.).[/COLOR] Cum aşadar ar putea Dumnezeu să cadă? Aceasta este o blasfemie. Cum de s-a ajuns să se nesocotească până şi [COLOR=#993300]Sfânta Scriptură[/COLOR]? Dar cum rămâne cu cealaltă afirmaţie, făcută mai înainte:[COLOR=blue] “Când văd că ei cad sub vină numaidecât Eu le-o ridic şi o duc Eu”[/COLOR]? Dacă le-o ridică şi le-o duce, cum atunci de ajunge să mai şi cadă? Contrazicerile acestea sunt de neînţeles.][COLOR=blue] Mă uit după fiul cel pe care l-am atras întâi din lume ca să-Mi fie sprijin lucrării Mele[/COLOR] [Comentariu (#108.) : Preotul Ilie Bunea, zis Iliuţă (un alt dezamăgit de comportamentul dizarmonic al celor doi lideri absoluţi) [COLOR=blue], pe care ei l-au atras întâi din lume. [/COLOR]Asta i-a supărat şi pe unii dintre apropiaţii după trup ai lui Ilie Bunea (pe tatăl, pe fratele mai mare, ş.a.): faptul că Iliuţă a fost [COLOR=blue]atras[/COLOR], adică ademenit cu dragoste prefăcută de către liderii pucioşi către o viaţă împodobită cu himere şi promisiuni deşarte, lipsită de orice perspectivă normală şi sănătoasă. Asta într-o primă fază, până ce au reuşit să-l convingă pe Iliuţă să doneze cu acte în regulă “obştii de la Pucioasa” toate pământurile şi acareturile lui, moştenite de la părinţi. După aceasta venit faza a doua, când liderii pucioşi au întors foaia: Iliuţă a început să fie tratat de cei doi cu duşmănie făţişă, făcându-se presiuni psihice uriaşe asupra lui, pentru ca doar, doar, va claca psihic, să plece unde o şti şi să-i lase pe ei singuri. Iliuţă, desperat de ostilitatea dură a [COLOR=blue]liderilor pucioşi[/COLOR], chiar a încercat odată să plece în lume, dar nu s-a putut integra într-un mediu pentru care nu era suficient de bine pregătit, şi a fost nevoit să se întoarcă la jug.][COLOR=blue], pe care Mi-am pregătit-o tainic, Mă uit la el, şi am tot aşteptat să-Mi creadă durerea[/COLOR] [Comentariu (#109) : Iliuţă, crescut de mic cu dragoste de Dumnezeu la strana bisericii din sat, nu s-a putut acomoda cu imaginea zugrăvită de [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR], a unui “[COLOR=blue]Dumnezeu[/COLOR]” neputincios, părtinitor, mincinos, plângăcios şi lipsit de orice demnitate, care îşi propune să conducă toată lumea largă prin mofturile şi ifosele unei femei psihopate, îndrăzneţe şi fără scrupule. El a rămas cu dorul după un Dumnezeu Atotputernic, iubitor, milos, drept, sobru şi plin de măreţie, aşa cum I l-au zugrăvit părinţii lui din fragedă copilărie.][COLOR=blue] şi să-Mi sprijine în chip curat lucrarea Mea din [/COLOR][COLOR=red]cei striviţi sub ea şi neajutoraţi din părţi[/COLOR] [vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue], tată. El însă nu poate, nu mai poate nimic [/COLOR] [Comentariu (#110) : Calificat aici ca neputincios, Iliuţă este privit acum ca un balast nefolositor, deşi cândva el era “primul între egali”, adică “cel mai mare” dintre cei trei “preoţi ai [COLOR=blue]Noului Ierusalim[/COLOR]”. Şi cu toate acestea, el este singurul care mai face slujbe în biserica mare de la Pucioasa, în care se pusese atâta speranţă de înnoire şi despre care s-au scris zeci de aprecieri pro şi contra! Ceilalţi preoţi, inclusiv Nicuşor, preferă nişte paraclise lăturalnice, unde iarna e mult mai bine, căci biserica mare nu are încălzire. Totuşi, povestea cu “cele trei liturghii săvârşite zilnic în biserica cea mare”, cea sfinţită de arhiereul Irineu, încă li se mai serveşte celor naivi.][COLOR=blue] pentru cei de sub greul meu şi nu Mi-i mai ajută să scape de teamă[/COLOR] [vezi Comentariul (#101)][COLOR=blue]sub lucrarea mea cea zdruncinată şi tot zdruncinată de cele ascunse ale celor ascunşi în ei[/COLOR] [Comentariu (#111) : Desigur că artiştii Zidaru sunt aici primii pe lista celor ascunşi care nutresc gânduri ascunse.][COLOR=blue] ai poporului meu, şi care au tot lovit în pacea coborârii Mele. El trebuia să trăiască şi să lucreze numai şi numai pentru ajutor Mie şi lor[/COLOR] [Comentariu (#112) : Păi, chiar asta a şi făcut. A lăsat pe tatăl său şi pe mama sa în comuna părintească (Maluri) şi s-a dăruit cu totul (inclusiv cu pământurile şi acareturile moştenite de la părinţi) “lucrării de la Pucioasa” şi liderilor ei, pe care mereu i-a ascultat, chiar şi după scurtele şi repetatele lui răzvrătiri împotriva lor. Cine zice că n-a făcut aşa este un mare mincinos.][COLOR=blue], sau măcar să nu facă îngreuiere peste umerii cei zdrobiţi sub coborârea Mea la popor şi la om. N-am, tată, ajutor sub greu, n-am, fiilor, iar cei din grădiniţă[/COLOR] [Comentariu (#113) : Adică, ceilalţi membri ai aşa-zisei “mănăstiri”, în particular cei doi Zidari, pentru că lor le sunt adresate reproşurile şi de fapt întreaga “scrisoare” de faţă.][COLOR=blue], de atâtea, de atâtea ori rugaţi de Mine să-Mi primească şi să-Mi ajute venirea Mea mai mult decât orice ar face sau ar fi ei, nu mai M-au sprijinit [/COLOR] [Comentariu (#114) : Mai natural ar fi “[COLOR=blue]nu M-au mai sprijinit”[/COLOR]] [COLOR=blue]şi iată, sunt striviţi[/COLOR] [Comentariu (#115) : Înseamnă că vinovaţi ar urma să fie doar cei ce nu împiedică strivirea, şi nu cel ce o impune cu forţa celui mai tare (adică, tocmai autorul prezumptiv al “scrisorii” . O ciudată, chiar răsturnată optică.] [COLOR=red]cei ce Mă poartă[/COLOR] [vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] Cum să fac, tată, să găsesc milă pentru Mine?[/COLOR] [Comentariu (#116) : “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa este, se pare, în mare derută: nu se mai regăseşte pe sine. Nimeni nu-l mai ajută, nimeni nu-l mai miluieşte. Se pare că asistăm la o paradoxală inversare a rolurilor. În loc ca vieţuitorii de la Pucioasa să se roage în continuare la “Dumnezeu”, ca de obicei, [COLOR=#ff6600]Doamne, miluieşte-ne![/COLOR], se pare că i-a venit rândul acum “[COLOR=blue]Dumnezeului de la Pucioasa[/COLOR]” să se milogească la om, şi astfel, ajuns la mare ananghie, a început să se roage şi el aşa: [COLOR=#ff6600]Omule, miluieşte-mă![/COLOR]]. [COLOR=blue]Pentru Mine, nu pentru ei[/COLOR] [Comentariu (#117) : Aici, altruismul “Dumnezeului” de la Pucioasa se pare că i-a cam dispărut (presupunând că l-a avut vreodată). Plus că, acum se mai şi contrazice flagrant. Până acum zicea cu totul altceva; zicea că mila de “proorocii” lui este un adevărat dar:[COLOR=blue] “Eu n-am voit, tată, să vă pierdeţi voi darul [/COLOR][COLOR=red]milei de ei[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR]. Iar acum zice:[COLOR=blue] “să găsesc [/COLOR][COLOR=red]milă[/COLOR][COLOR=blue] pentru Mine…[/COLOR] [COLOR=blue]pentru Mine, [/COLOR][COLOR=red]nu pentru ei[/COLOR][COLOR=blue]”.[/COLOR] Care să fie deci poziţia care trebuie urmată? Ori să ne fie milă de ei, ori să nu ne fie? că nu se mai înţelege nimic.][COLOR=blue].[/COLOR] [COLOR=blue]Dacă [/COLOR][COLOR=red]ei nu sunt buni[/COLOR][COLOR=blue], Eu sunt Cel bun, fiilor, şi cu mare bucurie şi dor i-am aşezat pe ei înaintea Mea porţi ale venirii Mele acum pe pământ, şi [/COLOR][COLOR=red]îi am pe ei bunii Mei[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR] [Comentariu (#118.) O nouă contrazicere, de data aceasta chiar în aceeaşi frază. Ce să mai înţelegem? Ori [COLOR=red]sunt buni[/COLOR], ori [COLOR=red]nu sunt[/COLOR] !?]

12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”.Cap.II:Avatarurile celor două pietre vii
 

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a XI-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]I-am aşteptat cu dor până ce i-am avut aici, şi aceştia trebuiau [/COLOR][COLOR=#ff6600](sic!) [/COLOR][COLOR=blue]primiţi ca şi Mine, şi trebuiau [/COLOR][COLOR=#ff6600](sic!) [/COLOR][COLOR=blue]înţeleşi, că numai binele cel de la Mine îl vor ei peste poporul Meu, care trebuia să se facă de mult copil, ca să pot să-l am şi să-l cresc şi să-l ocrotesc pe el, după cum văd Eu primejdia când bate să-Mi răstoarne [/COLOR][COLOR=red]pluta[/COLOR] [Comentariu (#119) :“[COLOR=red]Bărcuţa[/COLOR] de salvare” de care se vorbea mai sus a devenit între timp o biată “[COLOR=red]plută[/COLOR]”.] [COLOR=blue] pe care stau Eu cu poporul Meu.[/COLOR]
[COLOR=blue]Vă spun o durere mare a Duhului Meu, fiilor. Când am luat-o pe Verginica la cer, n-am luat-o până ce nu Mi-am adus aproape aceşti copii moldoveni[/COLOR] [Comentariu (#120) : Emilian Tărcuţă şi soţia lui, Mihaela Tărcuţă. Dar, după venirea lui Nicuşor Nedelcu de la Fundeni la Pucioasa, Mihaela l-a aşezat pe Emilian Tărcuţă într-un con de umbră deasă, înlocuindu-l definitiv cu Nicuşor.][COLOR=blue], aşteptaţi de Mine ca să ridic din ei [/COLOR][COLOR=red]rămurică[/COLOR][COLOR=blue] verde[/COLOR] [Comentariu (#121) : [COLOR=red]rămurica[/COLOR] sau [COLOR=red]crenguţa [/COLOR]verde este Mihaela Tărcuţă, iar [COLOR=red]puntea[/COLOR] curată şi uscată e “lelica” Maria] [COLOR=blue] , prin care Eu, Domnul, să-Mi leg pe mai departe marea mea lucrare peste neamurile pământului. Cu Verginica şi cu surioara ei[/COLOR] [Comentariu (#122) : “Lelica” Maria][COLOR=blue], care Mi-a fost între ea şi ei [/COLOR][COLOR=red]punte[/COLOR][COLOR=blue], n-am mers cu mers larg pe pământ, ci am mers cu mers strâmt, am mers cu un popor mereu mic, mereu neîmplinit, mereu dădăcit şi mereu greoi la mers, până azi, tată. Dar cu [/COLOR][COLOR=red]aceşti copii ai coborârii Mele acum,[/COLOR] [vezi Comentariul (#1)] [COLOR=blue] merg peste pământul tot cu al meu cântec de dor după om, cu multul Meu cuvânt, care-Mi anunţă împărăţia Mea peste om, căci cu ei Mi-am desfundat drumul ca să merg, tată, şi ei îmi stau porţi ca să vin şi ca să merg. Am adus de la Moldova [/COLOR][COLOR=red]crenguţă[/COLOR][COLOR=blue] verde[/COLOR] [vezi Comentariul (#121)] [COLOR=blue] şi am pus-o la rodit temelie nouă de nou Ierusalim pe pământ, dar poporul cel de atunci, iubitor de libertate pentru păcat, a pornit cu duh de invidie, cu duh de minciună şi de prigoană, din pizma diavolului, care nu Mă mai voia cu cuvântul Meu peste pământ în urma trâmbiţei Mele, şi poporul cel răzvrătit de la mijloc Mi-a strivit drumul Meu cel tainic atunci, tainic din pricina celor neiubitori de sfinţenie în poporul Meu, şi Mi-a zdrobit puterea Mea în cei aduşi de departe[/COLOR] [vezi Comentariul (#120)] [COLOR=blue] după planul Meu cel vestit din timp poporului Meu, plan pe care poporul Meu Mi l-a împiedicat atunci, dar aveam pentru cei nou-născuţi atunci proorocie anunţată tainic prin trâmbiţa mea peste păstori[/COLOR] [Comentariu (#123) : “păstorii” sunt nea’Mişu şi nea’Cristea] [COLOR=blue] că după [/COLOR][COLOR=red]zece ani de părăsire a Mea de către poporul Meu[/COLOR][COLOR=blue], rămas în urma trâmbiţei Mele, Eu, Domnul, voi avea iarăşi venire la el cuvânt pe pământ[/COLOR] [Comentariu (#124) : Cuvântul “[COLOR=#ff6600]iarăşi[/COLOR]” trebuie înţeles a fi a patra venire, după care urmează deci a cincea, când Domnul se va arăta şi cu trupul. A doua venire şi a treia venire a Domnului au fost prin “şfânta” Verginica şi respectiv prin “lelica” Maria. În acest context, exprimarea [COLOR=blue]“…după zece ani de părăsire … Eu, Domnul, voi avea [/COLOR][COLOR=#ff6600]iarăşi[/COLOR][COLOR=blue] venire la el cuvânt pe pământ…” [/COLOR]nu exprimă realitatea, îndată ce întreruperea a fost numai de doi ani (între 1980 şi 1982). Liderii pucioşi încearcă să minimalizeze în importanţă perioada 1980-1990, arătând că în aceşti zece ani “lelica” n-a făcut mare lucru, îndată ce “poporul ales” a părăsit în masă “lucrarea”. Ei vor să insinueze prin această manevră dibace că importante în propovăduire nu sunt decât [COLOR=red]trâmbiţa[/COLOR] (verde) Verginica şi [COLOR=red]crenguţa[/COLOR] (verde) Mihaela, iar “lelica” a fost doar “[COLOR=red]o[/COLOR] [COLOR=red]punte[/COLOR]”(uscată). Or, se ştie că de regulă, o punte oarecare se calcă în picioare: se păşeşte, sau se sare. Cam asta au făcut şi pucioşii: au sărit de la [COLOR=red]trâmbiţă[/COLOR] direct pe [COLOR=red]crenguţă[/COLOR], păşind [COLOR=red]peste[/COLOR] punte] [COLOR=blue] şi peste neamurile de pe el,[/COLOR] [COLOR=blue]chemate la izvorul Meu.[/COLOR][Comentariu (#125) : Neamurile de pe pământ, deşi insistent chemate la izvoarele sulfuroase de la Pucioasa, nu prea s-au înghesuit să vină până acum la tratament; dar nici n-au intrat zilele-n sac. Poate când s-o schimba ministrul turismului să apară ceva şanse ca să se revigoreze unele staţiuni balneoclimaterice, printre care şi Pucioasa.][COLOR=blue] Tot ce răzvrătiţii de atunci din poporul Meu au aruncat cu vină peste cei mai mici veniţi[/COLOR] [vezi Comentariul (#120)][COLOR=blue], peste [/COLOR][COLOR=red]această copilă scumpă Mie[/COLOR] [vezi Comentariul (#121)][COLOR=blue] pentru inima ei mare cât Mine în ea[/COLOR] [Comentariu (#126) : Elogiile aduse aici Mihaelei Tărcuţă depăşesc hiperbolic dimensiunile supravenerării, o formă de cinstire care fusese rezervată de către exegezele teologice exclusiv Maicii Domnului. Nici chiar Verginica (acum considerată sfântă la Pucioasa) n-a fost atât de deşănţat linguşită, ba dimpotrivă, suferinţele ei din timpul vieţii au fost “motivate” cu destul cinism de către “Cel de la Pucioasa”, care se laudă că i-a dat suferinţele:[COLOR=blue]“…că i-am dat suferinţă, căci aşa Mi-a plăcut, să fie ca Mine.”(4 septembrie 1966)[/COLOR]][COLOR=blue], toate câte au fost aruncate peste ea, au fost minciună, tată, minciuna omului mincinos şi a ucenicilor lui, care de dorul vieţii lumeşti Îmi dărâmase de pe temelie poporul Meu de atunci, pe care-l chemam la sfinţenie, şi iată, semn mare, căci trupul minciunii a crescut mare ca şi minciuna ieşită din el, iar Eu abia mai pot să trudesc ca să-Mi ridic la loc poporul cel îmbrâncit atunci de pe cale. Eu am la Mine toată suferinţa îndurată de atunci şi până azi de [/COLOR][COLOR=red]copiii[/COLOR][COLOR=red] cărora le-am dat să-Mi poarte apoi sarcina venirii Mele[/COLOR][vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] şi ridicarea unui nou popor, după cum Eu, Domnul, proorocisem că poporul va cădea şi că se va ridica un nou popor, prin care, iată, tată, dau să-l ridic şi pe poporul cel căzut atunci.[/COLOR]
[COLOR=blue]O, fiilor, Îmi plâng vouă jalea Mea cea lungă, aşa cum la începutul Meu cu voi lângă ei vă dădeam de lucru peste cei ce-Mi vorbeau de rău noul Meu început, pe care-l iubeam atât de mult, iar cei ce le ridicau lor vină au rămas sub acest greu păcat şi nu s-au mai ridicat din el, şi vă rugam pe voi pe atunci să lucraţi cumva să micşorăm acest păcat de peste cei ce-l făceau aşa, ca să nu rămână până în sfârşit striviţi de piatra aceasta, în care ei loveau şi se loveau lovind. O, [/COLOR][COLOR=red]mare este păcatul vorbirii de rău[/COLOR][COLOR=red]peste[/COLOR][COLOR=red]copiii[/COLOR][COLOR=red]purtători ai venirii Mele[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][Comentariu (#127):[COLOR=#00ccff] A douăzeci şi opta[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: ”[COLOR=#00ccff]ei i-au vorbit de rău pe liderii pucioşi[/COLOR]”] [COLOR=blue] cei şi nu ştiu să iasă de sub el cei ce păcătuiesc prin el! Vina pusă peste ei ajunge drept la Mine, căci diavolul este cel ce vine la Mine cu această vină mai mult decât orice ar aduce el de pe pământ, rău înaintea Mea.[/COLOR]

12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”.Cap.II:Avatarurile celor două pietre vii
 

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a XII-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]O, fiilor, simţiţi-Mi zdrobirea şi îngrijorarea. Nu e bine să staţi despărţiţi de poporul Meu[/COLOR] [Comentariu (#128):[COLOR=#00ccff] A douăzeci şi noua[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: ”[COLOR=#00ccff]ei nu simt zdrobirea şi îngrijorarea[/COLOR]“[COLOR=blue]Dumnezeului de la Pucioasa[/COLOR]”, [COLOR=#00ccff]deoarece continuă să stea [/COLOR][COLOR=blue]“despărţiţi de poporul Domnului”[/COLOR]”][COLOR=blue] cel pus deoparte pentru slava Mea. Eu v-am făcut mereu voia, tată; [/COLOR][Comentariu (#129) :Nu-i adevărat! Măcar un episod revelator merită să-l amintim. Când au vrut artiştii Zidaru acum câţiva ani să meargă în America, la o expoziţie, “[COLOR=blue]proorocii Domnului[/COLOR]” ([COLOR=blue]Mihaela & Nicuşor),[/COLOR] le-au interzis să meargă, deşi totul era aranjat în cele mai mici amănunte, iar cei doi artişti bineînţeles că tare mult ar fi dorit să fie şi ei de faţă. Până la urmă, în America au mers numai exponatele lor , iar artiştii Zidaru au rămas acasă, cu un gust amar de la această făţişă invidie sau desconsiderare din partea liderilor sectei. Dimpotrivă, anul trecut în iarnă li s-a dat voie să meargă la Paris, la o manifestare similară, şi încă li s-a dat şi “binecuvântare arhierească”, pentru a-i îmbuna şi a-i îndulci pe Zidari, care între timp o luaseră pe calea răzvrătirii.][COLOR=blue] şi Eu, şi poporul Meu. Faceţi-Mi şi voi Mie voia şi nu mai staţi fără poporul Meu[/COLOR] [Comentariu (#130) :[COLOR=#00ccff] A treizecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: “[COLOR=#00ccff]despărţirea de “[/COLOR][COLOR=blue]poporul Domnului[/COLOR][COLOR=#00ccff]”[/COLOR]”][COLOR=blue], că-Mi cade poporul [/COLOR] [Comentariu (#131) : Ce credinţă o mai fi şi asta, condiţionată de părerea subiectivă a doi muritori? Cu alte cuvinte, ce-ar fi să zică ei în sinea lor: “dacă nu mai cred fraţii Zidaru, atunci nu mai credem nici noi!”?! Da… dar aşa vina nu mai este a celor ce cad din credinţă pentru că nu mai vor să creadă, ci a artiştilor Zidaru, care le-au fost model (fie şi fără să vrea).][COLOR=blue], se sminteşte cel plăpând şi se pierde de pe cale, tată. O, nu e bună ameninţarea pusă peste Mine[/COLOR] [COLOR=blue]de către diavol pentru statul vostru departe de cei ce-Mi sunt popor[/COLOR] [Comentariu (#132) : [COLOR=#00ccff]A treizeci şi una[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: “[COLOR=#00ccff]statul lor departe de cei ce sunt[/COLOR][COLOR=blue] “popor”[/COLOR][COLOR=#00ccff]şi de lucrarea [/COLOR][COLOR=blue] liderilor pucioşi[/COLOR]”][COLOR=blue], departe de lucrarea celor ce Mă poartă atât de durut cât sunt. Aţi pus vină peste ei că v-au alungat, tată.[/COLOR] [Comentariu (#133) : [COLOR=#00ccff]A treizeci şi doua[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: “[COLOR=#00ccff]au pus vină peste [/COLOR][COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR][COLOR=#00ccff] că i-au alungat[/COLOR]”. Pentru cei care ar mai sta în cumpănă, dacă între Zidari şi liderii pucioşi ar fi intervenit, sau nu, un conflict major, aceasta este cea mai bună dovadă, venită chiar de la “sursă”] [COLOR=blue]O, nu e aşa, tată.[/COLOR] [Comentariu (#134) : Deci, ni se sugerează că artiştii Zidaru au minţit.]
[COLOR=blue] Socoteala făcută de voi e răutăcioasă[/COLOR] [Comentariu (#135) : [COLOR=#00ccff]A treizeci şi treia[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: ”[COLOR=#00ccff]socoteala făcută de ei e răutăcioasă[/COLOR]”][COLOR=blue] şi nu vă puteţi ascunde sub această ticluire[/COLOR] [Comentariu (#136) : [COLOR=#00ccff]A treizeci şi patra[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: [COLOR=#00ccff]ticluirea[/COLOR], care înseamnă minciună, şi [COLOR=#00ccff]sub care[/COLOR] [COLOR=#00ccff]încearcă să se ascundă[/COLOR]. Acuzaţia de minciună la adresa lor capătă o exprimare deschisă, frontală.] [COLOR=blue]şi vreau să vă şterg această vină, tată.[/COLOR] [Comentariu (#137) :Deci, aceasta este vina care ar trebui ştearsă: au minţit spunând că au fost alungaţi. Înseamnă că au plecat de la “mănăstire” de bunăvoie. Dar atunci, de ce li s-au mai scos toate obiectele personale, claie peste grămadă, în curte? Motivaţia că aşa trebuia, ca să li se facă (de alţii) curăţenie în chilie este cinică şi grosolană.
Se prefigurează însă aici o nouă “negociere”…în acelaşi stil ca şi până acum…[vezi Comentariul (#45)][COLOR=blue] Nu e bună răstălmăcirea faptelor numai dintr-o singură parte a faptelor.[/COLOR] [Comentariu (#138.) :Ar trebui să deducem că răstămăcirea ar fi bună doar dacă s-ar face simultan din ambele părţi?][COLOR=blue] Nu e bună răstălmăcirea, tată. Nimeni nu poate cunoaşte gândul şi fapta omului cum este, nimeni decât Eu, iar omul este îndrăzneţ pentru el împotriva altui om.[/COLOR] [Comentariu (#139) : Să admitem că gândurile omului nu pot fi cunoscute de către alt om, deşi uneori exprimarea lor prin cuvinte le dă pe faţă. Atunci, ele se fac cunoscute din felul cum sunt rostite de cel ce le-a gândit, afară de cazul când cel ce îşi dezvăluie gândurile o face minţind cu neruşinare. Dar în ceea ce priveşte faptele, să avem iertare. De aceea e şi o vorbă în popor: [COLOR=#339966]“Faptele vorbeşte!” [/COLOR](sic!). În consecinţă, zicerea [COLOR=blue]“nimeni nu cunoaşte…fapta omului cum este”[/COLOR] nu-şi are nici o justificare (în afară, poate, de acea dorinţă de a scoate “basma curată” pe cei care, iată, sunt protejaţi pe faţă, chiar şi atunci când greşesc). Iar în ceea ce priveşte îndrăzneala, oare nu trebuie să îndrăznim, atunci când avem convingerea că susţinem un adevăr? N-a spus oare Mântuitorul.. [COLOR=#993300]“Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea?”([/COLOR]v. [COLOR=#993300]Ioan, [/COLOR][COLOR=#993300]16:33)[/COLOR]]
[COLOR=blue]Vreau să vă văd că iubiţi dreptatea a toate, dreptatea faptelor, fiilor, dreptatea cea pentru dreptatea Mea, tată. O, nu le cereţi [/COLOR][COLOR=red]lor [/COLOR][vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue]dreptate pentru voi.[/COLOR][Comentariu (#140) : De ce? Nu sunt în stare să o dea? Atunci de ce mai sunt ei lideri ai creştinilor de la Pucioasa, dacă nu sunt în stare să împartă dreptate peste supuşii lor?][COLOR=blue] Cereţi-Mi Mie, tată.[/COLOR] [Comentariu (#141) : Există două măsuri ale dreptăţii care diferă în mod fundamental? Una este dreptatea “[COLOR=blue]Dumnezeului” de la Pucioasa[/COLOR], şi cu totul alta este dreptatea pe care o împart “solii lui”, “proorocii lui”, “aleşii lui”? Oare solii pot să transmită şi să dea altceva decât le-a dat Stăpânul lor?][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]

12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”.Cap.II:Avatarurile celor două pietre vii
 

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a XIII-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]Spuneţi-Mi Mie cu ce v-au nedreptăţit ei[/COLOR] [Comentariu (#142) : “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa e smerit, nu vrea să apară în faţa oamenilor că este [COLOR=blue]Atotştiutorul[/COLOR], şi atunci îi întreabă pe ei ce, şi cum.],[COLOR=blue] şi vom sta în sfat [/COLOR] [Comentariu (#143) : Iarăşi “negocieri”!][COLOR=blue]şi Mă voi umili şi Mă voi apleca[/COLOR] [Comentariu (#144) : Umilinţa şi aplecarea “Celui de la Pucioasa” sunt acceptabile şi valabile doar dacă artiştii Zidaru ar fi să aibă dreptate. Or, această opţiune, aleasă cu anticipaţie, confirmă cunoaşterea faptului că artiştii Zidaru chiar au dreptate!!!][COLOR=blue], dar nu mai staţi departe de duhul proorocului meu[/COLOR] [Comentariu (#145) : Deci aici e buba, aici e durerea, aceasta este miza : artiştii Zidaru trebuie musai să intre la loc în front, sub ascultarea căpeteniilor pucioase, ignorând sau uitând de toate capriciile acestora! Iar căpeteniile par a fi doar una, nu mai multe: proorocul, nu proorocii. Întrucât acum se ştie de toată lumea că numai Mihaela Tărcuţă este cea care “primeşte cuvântul”, iar Nicuşor joacă rolul de “asistent de platou”, înseamnă că “proorocul” este Mihaela, iar Nicuşor rămâne doar sfetnicul ei de taină.][COLOR=blue], căci de pe nicăieri Eu nu vă pot avea ai Mei pe voi, decât din mijlocul poporului Meu, care trebuie iubit şi oblojit de voi[/COLOR] [Comentariu (#146) : Aşadar, vorbind (chiar şi pe ocolite) de destinul şi de consacrarea artiştilor Zidaru (acelea de susţinători financiari ai celor de la Pucioasa), se vede clar că nu se poate renunţa aşa de uşor la ele, ci au fost şi sunt pe mai departe un jug, de care ei nu vor putea scăpa vreodată: acest jug trebuie dus până la moarte!][COLOR=blue], căci vreau să-Mi fiţi alinare şi [/COLOR][COLOR=red]vreau să semănaţi cu Mine[/COLOR] [Comentariu (#147) : Artiştii Zidaru sunt “periaţi” aici cu cuvinte mieroase, care amintesc izbitor de cele din cartea Facerii: [COLOR=#993300]“…şi veţi fi ca Dumnezeu…”(Fac., [/COLOR][COLOR=#993300]3:5).[/COLOR][COLOR=purple] [/COLOR]Alţi actori, aceeaşi piesă. Şi cu acelaşi regizor.][COLOR=blue] şi nu cu omul în mijlocul oamenilor[/COLOR] [Comentariu (#148.) : Adică, nici măcar cu Mihaela. Artiştii Zidaru sunt aici atît de “periaţi”, încât pentru o clipă, doar pentru o clipă mică, li se dă impresia că sunt mult mai importanţi chiar şi decât Mihaela, atunci când nu mai sunt comparaţi cu ea, ci cu însuşi “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa.][COLOR=blue], fiilor, şi vreau să ascultaţi de Dumnezeu mai mult decât de oameni, tată, căci omul vă dă de lucru, şi voi lucraţi aşa,[/COLOR] [Comentariu (#149) : E vorba de o scurtă perioadă de activitate independentă, în cursul anului 2007, în care artiştii Zidaru au putut să se comporte liber, să creeze liber şi să se gospodărească liber, fără a se mai simţi datori să întreţină financiar “[COLOR=blue]imperiul creştinesc de carton – NIP[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]” situat la Pucioasa, aşa cum au făcut-o ei de vreo 18 de ani incoace.], [COLOR=blue]dar ce v-aş da Eu de lucru nu mai vreţi, tată.[/COLOR] [Comentariu (#150) : [COLOR=#00CCFF]A treizeci şi cincea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. E vorba de o reticenţă manifestă a artiştilor Zidaru : ei [COLOR=#00CCFF]nu mai vor să se mai întoarcă la jugul de dinainte, acela de a fi “tutorii” şi întreţinătorii[/COLOR] unor oameni fără căpătâi care se auto-plasează în postura de lideri absoluţi ai sectei de la Pucioasa. Iar calitatea de “tutori” este doar pe hârtie; în acest scop, Marian Zidaru a fost desemnat de către liderii pucioşi să fie preşedintele-marionetă al unei fundaţii-fantomă, [COLOR=blue]“Fundaţia Sfânta Virginia”[/COLOR], de care el nici nu are habar ce învârte şi cu ce se ocupă, dar sub care se ascund multe dintre “ingineriile financiare” ale sectei. ][COLOR=blue]O, nu vreau să rămân vinovat în [/COLOR][COLOR=red]purtătorii Mei[/COLOR] [vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue] spre voi, fiilor. Ei ajung tare, tare plăpânzi în faţa celor tari[/COLOR] [Comentariu (#151) : Artiştii Zidaru, cu faima lor artistică şi de asemenea fiind binecunoscuţi ca nişte oameni cinstiţi, erau un bun paravan pentru liderii pucioşi, în umbra căruia aceştia au stat ani buni ascunşi de iscodirile lumii.][COLOR=blue], şi nu e bine să nu mai pot Eu să călăuzesc cu nădejde prin ei, iar dacă Eu nu călăuzesc de la mijloc tot lucrul Meu şi pe poporul Meu, ajunge pradă clătinării poporul, tată.[/COLOR]
[COLOR=blue]O, fiilor, spuneţi-Mi, tată, [/COLOR][COLOR=red]cât mai sunteţi voi ai Mei[/COLOR][COLOR=blue] din tot ce sunteţi voi?[/COLOR][Comentariu (#152) :[COLOR=#00CCFF] A treizeci şi şasea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. Se apreciază aici că ei [COLOR=#00CCFF]sunt împărţiţi: şi cu lumea, şi cu Dumnezeu[/COLOR]. Dacă e vorba de preocupări, ar putea fi ceva adevăr în această afirmaţie. Dacă e vorba de iubire, afirmaţia este o minciună: artiştii Zidaru au pierdut totul, dar le-a rămas numai dragostea de Dumnezeu. Dar iată că şi aceea este în pericol: acolo unde nu mai este nici măcar dreptate şi adevăr, se cuibăreşte viermele îndoielii.[COLOR=blue] ] Mă aplec vouă când vă întreb aceasta, ca să-mi spuneţi voi Mie dacă mai pot Eu să-Mi mai port şi cu voi[/COLOR] [COLOR=blue]greul duhului lucrării venirii Mele pe pământ, tată, [/COLOR][Comentariu (#153) : După o pledoarie încâlcită, plină de repetiţii, dar pretins savantă, artiştilor Zidaru li se lansează o provocare ultimativă.][COLOR=blue] căci greul nu e lipsă de pâine sau de haine sau de adăpost, ci e greul lipsei Duhului Meu din cei cu care am pornit [/COLOR] [Comentariu (#154) :[COLOR=#00CCFF] A treizeci şi şaptea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: [COLOR=#00CCFF]Renunţând la tutela liderilor[/COLOR] de la Pucioasa, artiştii Zidaru au căzut în [COLOR=#00CCFF]lipsa “Duhului Sfânt”[/COLOR] care de la [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR] purcede.][COLOR=blue] să-Mi împlinesc tot ce am proorocit prin acest cuvânt, de la începutul lui cel de acum[/COLOR] [Comentariu (#155) : Expresia aceasta[COLOR=blue] “[/COLOR][COLOR=red]începutul[/COLOR][COLOR=blue] lui cel [/COLOR][COLOR=red]de acum[/COLOR][COLOR=blue]” [/COLOR]este complet deplasată şi lipsită de sens în acest context. Despre ce “[COLOR=blue]început de[/COLOR] [COLOR=blue]acum[/COLOR]” e vorba? Cum se identifică el, şi prin ce? Printr-un [COLOR=blue]acum[/COLOR], concomitent cu apariţia acestei scrisori? Se poate spune că acesta nu reprezintă nimic concludent, pentru a fi luat ca reper. Printr-un [COLOR=blue]acum[/COLOR] care începe din 1955, odată cu apariţia “lucrării cuvântului”, dar care nu se mai termină? Printr-un [COLOR=blue]acum[/COLOR] care începe cu anul 1990, când încep să apară pe piaţă “proorociile” Mihaelei de la Pucioasa? Cel mai de neînţeles este faptul că în această scrisoare se vorbeşte mai sus şi despre “sfârşitul de acum”: [COLOR=blue]voiesc să vă am ajutori ai venirii Mele, [/COLOR][COLOR=red]acum, la sfârşit[/COLOR][COLOR=blue] de timp[/COLOR][COLOR=blue]…”. [/COLOR]Sunt compatibile “sfîrşitul cel de acum al timpului” cu “începutul cel de acum al cuvântului”? Deocamdată constatăm doar că “sfîrşitul cel de acum al timpului” se tot amână, şi chiar prin tragere de timp se amână; iar “începutul cel de acum al cuvântului” nu se individualizează prin nimic, deoarece nimic nou, faţă de ce s-a tot spus şi s-a tot repetat de sute şi de mii de ori în acest [COLOR=blue]“Cuvânt”[/COLOR], nu se mai iveşte. ][COLOR=blue] şi până la toate împlinirile, tată. [/COLOR]

12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”.Cap.II:Avatarurile celor două pietre vii
 

[COLOR=blue]12. La Pucioasa se minte “de îngheaţă apele”. Cap.II : Avatarurile celor două pietre vii (Partea a XIV-a)

[/COLOR] [COLOR=blue]Descurcaţi-vă neînţelesurile[/COLOR] [Comentariu (#156) :[COLOR=#00ccff] A treizeci şi opta[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru. “Neînţelesurile” artiştilor Zidaru sunt expresia unei presupuse [COLOR=#00ccff]deviaţii de la judecata dreaptă şi sănătoasă.[/COLOR]][COLOR=blue], fiilor, căci pun înaintea voastră pe cei prin care vin spre voi[/COLOR] [Comentariu (#157) : Adică [COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR], singurii care vor putea descurca neînţelesurile artiştilor Zidaru aşa cum trebuie ele descurcate.],[COLOR=blue] şi prin ei Eu voi lucra [/COLOR] [Comentariu (#158.) : E clar că “Dumnezeul” de la Noul Ierusalim-Pucioasa nu poate lucra decât prin ei.][COLOR=blue] ca să le descurcăm pe cele ce dor la Mine din pricina neînţelesurilor, tată. Eu nu pot să fac pace ca omul între om şi om, şi nici voi nu e bine să mai voiţi aşa[/COLOR] [Comentariu (#159) : Deci, pînă acum aşa au voit. Iată, aici, [COLOR=#00ccff]a treizeci şi noua[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: [COLOR=#00ccff]ce au voit ei nu era bine![/COLOR]][COLOR=blue], căci împărăţia Mea în om nu este trecătoare ca a omului, dacă [/COLOR] [Comentariu (#160) : Acest [COLOR=blue]dacă [/COLOR]relativizează tot ce s-a spus mai înainte: Împărăţia lui Dumnezeu [COLOR=red]nu este[/COLOR] trecătoare, dar [COLOR=red]va fi[/COLOR], [COLOR=blue]dacă[/COLOR]… Dumnezeu nu poate în om][COLOR=blue] Eu pot în om ca Dumnezeu.[/COLOR]
[COLOR=blue]Hai să ne îmbrăţişăm după voia cea cerească [/COLOR] [Comentariu (#161) : După 38 formulări acuzative a sosit, în sfârşit, şi momentul “[COLOR=blue]împăcării[/COLOR]”!!][COLOR=blue], tată, căci pentru cele din cer nu se lucrează ca şi pentru cele de pe pământ stări şi lucrări [/COLOR][COLOR=#ff6600](sic!)[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR][COLOR=blue]Nu cereţi înţelegerea la [/COLOR][COLOR=red]aceşti copii[/COLOR][vezi Comentariul (#1)][COLOR=blue], de la care tot poporul s-a învăţat să aştepte înţelegere.[/COLOR] [Comentariu (#162) :Asta chiar e de neînţeles. Dacă de la conducători nu se poate cere înţelegere, atunci de la cine? Dacă ei nu pot fi înţelegători şi nu pot oferi înţelegerea lucrurilor, atunci sunt nişte incompetenţi în funcţia lor. Implicit, se pune întrebarea: Cine i-a chemat pe aceşti oameni pentru a fi “aleşi” şi “unşi”, şi de ce i-a mai chemat, dacă sunt incompetenţi? Dacă ar fi oameni cu demnitate, atunci s-ar retrage singuri, recunoscând sincer că sunt depăşiţi de situaţie. Altminteri, supuşii sunt nevoiţi să-şi ceară de la sine înţelegerea lucrurilor, cerinţă ce nu va întârzia să apară, dar va crea, inevitabil, disensiuni între ei şi cei doi, care au veleităţi de “învăţători”.] [COLOR=blue]Cereţi-vă vouă, şi pentru Mine cereţi-vă, căci Eu sunt această lucrare, iar ei doar Mi-o poartă, tată, şi greu de tot Mi-o poartă când poporul aşteaptă de la ei, şi nu de la Mine.[/COLOR]
[COLOR=blue]Vă dau înapoi darul milei de ei, darul iubirii sfinte pentru ei. Şi te rog pe tine, fiică Victoria, ajută-l şi nu-l slăbi pe [/COLOR][COLOR=red]cel ales de Mine[/COLOR][COLOR=blue], care este lângă tine. [/COLOR][Comentariu (#163) : Aici avem de-a face cu un îndemn de o subtilitate inegalabilă. Victoria Zidaru, mai sufletistă şi mai sentimentală, care s-a dovedit a fi cea mai bătăioasă şi cea mai încrâncenată în acest conflict, este aleasă drept vector de mediere către soţul ei, Marian, care este din fire mai lucid şi mai raţional. În plus, deşi cei doi au fost o unitate de neştirbit în tot ce au făcut şi au gândit, iată că acum li se stabileşte din afară o ierarhizare care n-a existat până în prezent: cică, “alesul lui Dumnezeu” ar fi numai Marian, iar Victoria este doar datoare să-l asculte, să-l ajute şi “să nu-l slăbească”(adică să nu-l determine la slăbirea puterilor lui prin şovăielile ei), ba dimpotrivă, să-l determine la întoarcere spre iubirea liderilor pucioşi şi să-l întărească tocmai ea la această întoarcere şi la această iubire. Victoria urmează să fie deci “[COLOR=blue]calul troian[/COLOR]” care va trebui să determine şi reîntoarcerea forţată a lui Marian, alături de ea, sub jugul liderilor pucioşi.][COLOR=blue] Întăreşte-i statornicia cea pentru poporul Meu şi [/COLOR][COLOR=red]pentru cei ce-Mi stau Mie porţi[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR] [Comentariu (#164) : Aici se vede făţărnicia cerinţei formulate doar cu puţin înainte: “[COLOR=blue]Nu cereţi înţelegerea la aceşti copii, …[/COLOR] [COLOR=blue]Cereţi-vă vouă, şi pentru Mine cereţi-vă…” [/COLOR]Cu alte cuvinte, atunci li se cerea artiştilor să se schimbe [COLOR=fuchsia]“nu pentru ei, ci pentru Mine”[/COLOR], pentru că liderii pucioşi n-ar fi chipurile, capabili de înţelegere, ceea ce era o exagerare voită.Iar acum, totul se răstoarnă şi se revine la adevăratul mesaj al scrisorii: artiştii Zidaru trebuie să se schimbe [COLOR=fuchsia]“nu pentru Mine, ci pentru ei”[/COLOR]!!! Iată de fapt şi sursa [COLOR=blue]“neînţelesurilor”[/COLOR] celor doi Zidari, şi e normal ca în faţa acestor contraziceri ei să nu mai priceapă nimic. Dar ei sunt insistent invitaţi, şi cu multă curtoazie rugaţi, ca “[COLOR=blue]să şi descurce înţelesurile”[/COLOR] singuri. Artiştii Zidaru văd bine că sunt făţărniciţi şi minţiţi în faţă şi duşi cu vorba, dar nici n-au puterea să se împotrivească acestei mascarade, într-atât de abil a fost ea ticluită.] [COLOR=blue]Fii veghetoare pentru puterea lui cea din cer pentru lucrarea Mea şi ocroteşte-l pe cât poţi de omul lumii, căci el este suflet plăcut Mie, dar răzvrătirea care iese din el când şi când nu este de la Mine, tată.[/COLOR] [Comentariu (#165) :[COLOR=#00ccff] A patruzecea[/COLOR] formulare acuzativă la adresa artiştilor Zidaru: “[COLOR=#00ccff]răzvrătirea lui Marian nu e de la Dumnezeu[/COLOR]”][COLOR=blue] Învaţă tu o nouă iubire pentru [/COLOR][COLOR=red]cei ce sunt iubirea Mea acum pe pământ[/COLOR] [vezi Comentariul (#1)] [COLOR=blue] şi ascultă-i, tată, şi iubeşte lumina, căci întunericul dintre voi şi ei vă acoperă[/COLOR] [COLOR=blue]de la faţa Mea, [/COLOR] [Comentariu (#166) :[COLOR=#00ccff] A patruzeci şi una[/COLOR] formulare acuzativă şi ultima (deocamdată!) la adresa artiştilor Zidaru: ”[COLOR=#00ccff]au pus întuneric între ei şi [/COLOR][COLOR=blue]liderii pucioşi[/COLOR]”][COLOR=blue] iar eu nu mai pot să vă ştiu aşa, tată.[/COLOR]
[COLOR=blue]Iar tu, fiule iubitor de Dumnezeu, să n-ai iubire mai mare pe pământ ca şi iubirea cea pentru poporul Meu, că [/COLOR][COLOR=red]mare este poporul Meu între neamuri[/COLOR][COLOR=blue], şi mare vreau să fii şi tu prin Mine şi prin poporul Meu, şi nu prin tine, căci tu trebuie să ai faţa Mea şi inima Mea, şi în ea să strălucesc Eu, nu tu, tată, şi în inima ta să bată bătaia inimii Mele, căci Eu sunt Cel adevărat, tată, şi [/COLOR][COLOR=red]Mi s-a şubrezit mersul lucrării Mele[/COLOR][COLOR=blue] şi n-am mângâiere, şi vreau să vă am vindecători pentru jalea Mea cu care-Mi port crucea venirii Mele, fiilor. [/COLOR] [Comentariu (#168) : Parcă era vorba - şi în [COLOR=#993300]Sfânta Scriptură[/COLOR] aşa stă scris! - că a doua venire a Domnului va fi cu multă bucurie şi cu negrăită slavă, şi nicidecum din nou cu jale şi cu fiorul crucii!!! Singura explicaţie plauzibilă ar fi că, de fapt, aici este vorba de o altă venire. A altcuiva.]
[COLOR=blue]Sfârşesc acum acest cuvânt.[/COLOR]
[COLOR=blue]Eu sunt Cel ce sunt, Amin,amin,amin.[/COLOR]
[COLOR=blue]30 august/12 septembrie 2007[/COLOR]



[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]21 martie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

O precizare
 

Îmi pare rău că nu am reuşit să reproduc textul exact aşa cum era el în forma originală, pe blog. Acolo textele citate din "Cuvântul lui Dumnezeu" erau plasate pe un fond gri, apăreau deci ca foarte bine diferenţiate.
Singura modalitate de a mai face diferenţierea între comentarii şi textul citat rămâne precizarea că toate comentariile au fost încadrate în paranteze drepte.

Pentru mariamargareta

:5: Sunt coplesita efectiv.... Esti un monument de rabdare :105:.... serios!! Eu nu cred ca am (rabdare) sa citesc tot ce ai postat tu aici, dar sunt convinsa ca te-ai implicat cu toata seriozitatea in acest studiu independent... :71::41:

La Pucioasa se minte “ de îngheaţă apele”. Cap. I : Pietrele vii
 

[COLOR=purple]10. Misterele Pucioasei .[/COLOR]
[COLOR=purple] L[/COLOR][COLOR=purple]a Pucioasa se minte “ de îngheaţă apele”. [/COLOR][COLOR=blue]Cap. I :[/COLOR][COLOR=purple] Pietrele vii[/COLOR]
(Partea I)

Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )
...........................................
[COLOR=red]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi, urmând ca acordul autoarei să se obţină ulterior
...........................................

[/COLOR] Motto: Minciuna stă cu fetele la masă,
Dar asta-i cam de multişor poveste
De când sunt ele, de când minciună este
Fac împreună cea mai bună casă.


E gerul Bobotezei. Afară e ger de crapă pietrele. Dar are şi gerul un concurent redutabil: Fetele de la Pucioasa, care au învăţat de la liderii lor tehnica de a minţi “de îngheaţă apele”, de crapă pietrele. Mare minune a tehnicii s-a făcut sub ochii noştri!

* * *

Dacă îndrăzneşti cumva să spui vreunei Căpetenii de la Pucioasa că “fetelor Lor” li s-a cam lungit lungul nasului în ultima vreme, rişti să declanşezi o criză de proporţii. În ochii Lor şi în urechile Lor şi în capul Lor susură (printre altele) o dulce melodie, cam aşa: “fetele Noastre sunt cele mai nevinovate, cele mai sensibile, cele mai dulci şi cele mai uşoare, cele mai curate, cele mai harnice, cele mai cele…, şi … în primul, dar în primul rând, să înţelegeţi, boieri dumneavoastră, că ele nu mint niciodată. Ele sunt ca îngerii în trup, ce mai calea-valea!”.

Realitatea pare însă un pic, numai un pic, altfel.

Bunăoară, una dintre fete, pe nume Maria, lansa deunăzi pe blogul personal o replică abil ticluită, cu intenţia fermă de a acoperi o incomodă realitate, pe care acum a aflat-o toată lumea: aceea că artiştii plastici Marian şi Victoria Zidaru s-au cam săturat să tot fie “păpuşi” de cârpă, marionetele Căpeteniilor Neîncoronate de la Pucioasa, Mihaela şi Nicuşor, care-i manevrează şi-i spoliază de bani de vreo 20 de ani încoace “aşa cum vrea muşchii lor”: adică, “întru numele Domnului”. Replica se dorea a fi o anihilare a celor scrise de mine în [COLOR=fuchsia]Misterele Pucioasei (I)[/COLOR], în care afirmam următoarele:

[COLOR=fuchsia]…-Angrenarea premeditată în această mişcare a unor artişti de marcă (sculptorii Marian Zidaru şi Victoria Zidaru, naistul Gheorghe Zamfir, soliştii Grigore Leşe şi Maria Leşe, toboşarul Ovidiu Lipan-Ţăndărică), adică acele personalităţi care să confere prin numele şi faima lor credibilitate şi interes sporit din partea maselor de curioşi către această inovaţie pseudo-religioasă autointitulată NIP. Totodată, unii dintre aceşti artişti au mai fost şi spoliaţi de către liderii sectei cu sume de bani colosale, preluate din câştigurile lor personale, de ordinul a sute de mii de dolari, sub forma unor“donaţii benevole”, făcute în numele “ajutorului dat coborârii Cuvântului lui Dumnezeu pe pământ”. Dar, rând pe rând, toţi aceşti artişti creduli şi-au dat seama de înşelăciunea în care au fost târâţi şi i-au părăsit cu dezamăgire şi dezgust pe liderii sectei. Chiar şi artiştii Zidaru, care au fost ani de zile promovaţi cu vicleşug în poziţia cea mai din faţă, ca şi când ei ar fi fost adevăraţii lideri ai sectei, au descoperit într-un târziu că au fost manipulaţi şi s-au dezis definitiv de această înşelăciune a secolului. [/COLOR]

Iată acum şi replica Mariei (cităm):

[COLOR=blue]La Marian şi Victoria această poziţie de „un picior pe mare şi unul pe uscat” a fost preluată şi speculată de unii în atacurile lor la adresa Bisericii Noul Ierusalim, cum a fost cazul recent al blogului semnat Anca Ionescu, care i-a îndesat repede şi pe Marian şi Victoria în sacul cu pretinsele victime ale acestei „înşelăciuni ale secolului”, cum este numită în acest blog. Din fericire, expunerile blogulului Anca Ionescu sunt numai un vis urât, iar Marian şi Victoria Zidaru rămân aceleaşi [/COLOR][COLOR=red]pietre vii[/COLOR][COLOR=blue] ale Bisericii Noul Ierusalim.[/COLOR]
(Citatul este reprodus din articolul “[COLOR=blue]Duhul adevărului[/COLOR]”, apărut pe 5 noiembrie 2007 în blogul intitulat“[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR]” de pe WordPress, al Mariei de la Pucioasa)

Deşi textul meu făcea referire clară, repetată şi insistentă la liderii sectei, prin cuvintele: “[COLOR=blue]…aceşti artişti au mai fost şi spoliaţi de către liderii sectei[/COLOR]” şi “[COLOR=blue]…şi-au dat seama de înşelăciunea în care au fost târâţi şi i-au părăsit cu dezamăgire şi dezgust pe liderii sectei[/COLOR]” şi “[COLOR=blue]…au descoperit într-un târziu că au fost manipulaţi” [/COLOR]Maria se fereşte ca de foc să facă aluzie la cei doi lideri-manipulatori de conştiinţe, Mihaela şi Nicuşor, preferând să combată afirmaţiile respective cu o formulă învăluitoare[COLOR=blue]: “[/COLOR][COLOR=blue]Marian şi Victoria Zidaru rămân aceleaşi[/COLOR][COLOR=red]pietre vii[/COLOR][COLOR=blue]ale Bisericii Noul Ierusalim.[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR] Prin asta vrea ea să sugereze că între artiştii Zidaru şi Liderii Pucioşi este o armonie desăvârşită? Este evident că da, din context, dar cu toate acestea ea nu reuşeşte să se facă deloc credibilă.
Căci ce zicea tot Maria de la Pucioasa, într-una din misivele ei trimise tot pe calea undelor, prin poşta electronică? Iată ce zicea, referindu-se la aceiaşi soţi Zidaru:

[COLOR=blue]…E uşor să arunci vina înapoi când te joci cu viaţa, şi apoi rămâi [/COLOR][COLOR=red]stană de piatră[/COLOR][COLOR=blue]... Victoria şi Marian au aruncat vina înapoi şi se consideră salvaţi de sub orice vină[/COLOR][COLOR=blue]…[/COLOR](sublinierile îmi aparţin).

Păi să avem iertare, dar această a doua afirmaţie despre cei doi artişti Zidaru (care din [COLOR=red]pietre vii[/COLOR] au devenit acum [COLOR=red]stane de piatră[/COLOR]) cum că ei ar fi vinovaţi, fără prea mari şanse de iertare, pentru că, atunci când au fost înjosiţi şi alungaţi de la atelierul de la Pucioasa, retrăgându-se la atelierul de la Bucureşti, au avut îndrăzneala [COLOR=blue]să arunce vina înapoi[/COLOR] şi să-i învinuiască pe Lideri!, lansată de Maria de la Pucioasa pe fir şi pe sticlă la data de 7 septembrie 2007, se contrazice flagrant cu minciuna în care ea “îi perie” pe artiştii Zidaru, sugerând că ei încă mai sunt nişte marionete ale Liderilor Pucioşi, şi care a fost lansată pe blog pe data de 5 noiembrie 2007. Apare deci în mod vădit caracterul conştient şi intenţional al lepădării de adevăr a Mariei de la Pucioasa, în mai puţin de o lună. Va să zică, pe 5 noiembrie ştia ea bine ce face şi ce spune, că doar nu vorbea gura fără ea: minţea cu premeditare. Chiar şi ordinea cuvintelor “[COLOR=blue]Victoria[/COLOR][COLOR=blue] şi Marian[/COLOR]” spune ceva, căci de obicei (practic, întotdeauna) prezentarea lor se face invers “[COLOR=blue]Marian şi Victoria[/COLOR]”. Ea spune (fără cuvinte) că, în ochii liderilor şi a slugilor lor, Victoria e considerată mult mai vinovată decât Marian, în răzvrătirea ei.
[COLOR=red]Pietrele vii[/COLOR] erau în realitate [COLOR=red]stane de piatră[/COLOR], încăpăţânate, răzvrătite, neînduplecate şi neascultătoare faţă de liderii lor.

[COLOR=purple]
[/COLOR]

La Pucioasa se minte “ de îngheaţă apele”. Cap. I : Pietrele vii
 

[COLOR=purple]10. Misterele Pucioasei .[/COLOR]
[COLOR=purple] L[/COLOR][COLOR=purple]a Pucioasa se minte “ de îngheaţă apele”. [/COLOR][COLOR=blue]Cap. I :[/COLOR][COLOR=purple] Pietrele vii[/COLOR]
(Partea a II-a)

Şi mai zicea Maria, printr-un alt eMail, spus tot la beţie de cuvinte, că ea e fidelă lui Hristos, care e Adevărul (cităm):

[COLOR=blue]…căci pe mine nu eu, ci Bărbatul meu desăvârşit, Hristos, mă apără. El este normalitatea mea…[/COLOR]

Văzând la Pucioasa atâta “[COLOR=blue]normalitate[/COLOR]”, în care nu mai deosebeşti minciuna de adevăr, de-aceea îmi ziceam eu cu amărăciune în motto: “Minciuna stă cu fetele la masă… şi fac împreună cea mai bună casă”.
Dar, dacă m-am înşelat? Dacă într-adevăr, artiştii Zidaru or fi rămas fideli Liderilor Pucioşi, şi eu mă fac de râs, susţinând la rândul meu o altă minciună?
Ei bine, sunt nevoită să recunosc că artiştii Zidaru într-adevăr au rămas fideli, dar numai declarativ şi teoretic, adică numai “[COLOR=blue]lucrării de la Pucioasa[/COLOR]” şi “[COLOR=blue]Cuvântului lui Dumnezeu care coboară acolo începând cu anul 1955, prin Sfânta Virginia[/COLOR]”. Practic însă, “Cuvântul” îi legitimează în mod sistematic doar pe cei doi Lideri, ca fiind singurii reprezentanţi şi locţiitori ai lui Dumnezeu pe pământ. Or, eu nu pot să nu observ că artiştii Zidaru s-au săturat până la îngreţoşare de fiţele, mofturile şi statura necreştinească a Celor Doi Lideri Maximi, care au pus mâna pe hăţurile “[COLOR=blue]lucrării de la Pucioasa[/COLOR]” de o bună bucată de vreme şi nu vor să le mai dea drumul. Totodată, artiştii Zidaru sunt profund îndureraţi şi dezamăgiţi că timpurile frumoase de altădată, pe când la Pucioasa domnea o adevărată frăţietate creştină, par să fi apus pentru totdeauna odată cu instaurarea [COLOR=blue]dictaturii[/COLOR] celor doi Lideri. Aceasta este trista realitate, chiar dacă unora ca Maria nu le place să recunoască adevărul: noua poziţie a celor doi artişti plastici, de “trezire la normalitate” (deşi pare uşor contradictorie cu inerţia lor evidentă, dar explicabilă), a devenit o situaţie care acum deranjează pe toată “lumea bună” de la Pucioasa, dar în primul rând pe Liderii Pucioşi şi pe ciracii Lor(“fetele Lor”) care le cântă dulce în strună.

E gerul Bobotezei. Afară e ger de crapă pietrele.
Dar unele pietre sunt încăpăţânate, dau semne de răzvrătire şi tot nu vor să crape odată! Sunt “[COLOR=blue]pietrele vii[/COLOR]” de la Pucioasa.

[COLOR=#993366]Articol scris pe 11 ianuarie 2008[/COLOR]
[COLOR=#993366]Anca Ionescu-Târgovişte[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]13 februarie 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

Vsovi, ai început să faci şi tu remarci răutăcioase. Estera este un nume nobil, purtat de o femeie de ispravă din poporul lui Dumnezeu, şi tocmai de aceea multe fete(în special în Moldova), îl poartă cu demnitate. Tot în Moldova se întâlneşte şi numele de Ciprian, dacă vrei să ştii: acum nu trebuie să ne năpustim asupra Esterelor şi Ciprianilor şi să-i acuzăm à l'aveugle de apartenenţă la catolicism sau la protestantism.
Anca Estera mărturiseşte în scrierile ei că e creştină ortodoxă; n-ar trebui să-i dăm crezare, până la proba contrară?

[COLOR=blue][COLOR=Black]Dragă Vsovi,
Aş dori să remarci într-o postare anterioară (Art. 12, Cap. VIII) următorul pasaj din CLD:[/COLOR]

Mi-e rana adâncă şi durută, şi mereu Mi-o deschide [/COLOR][COLOR=#ff6600](sic!) [/COLOR][COLOR=blue]cei ce Mi-au făcut-o, şi-Mi sângerează pe trup rana, căci Eu am trupul cel de după înviere, şi-Mi sângerează trupul Meu cel înviat din moarte, tată.

[COLOR=Black]Iată dovada clară că nici măcar pucioşii nu vor agrea formula ta eretică "Hristos-Duhul", cu care ne-ai intoxicat pe acest blog de vreo 20 de postări încoace. Hristos nu Se mai desparte de trup, după a Sa Înviere. De asemenea, am mai văzut că ai mai lansat o aberaţie ( că aşa e când te joci cu cuvintele aşa cum se joacă copilul cu lopăţica în nisip) : Zici că sunt doi Fii: Unul e Iisus, şi Altul e Duhul Sfânt, care vin de la Tatăl. Faci o eroare fundamentală: numai Iisus e născut din veci din Tatăl, deci este Fiu; în timp ce Duhul Sfânt e purces din Tatăl şi trimis în lume de Fiul (la Cincizecime), deci nu poate fi la rândul Lui Fiu.[/COLOR]
[/COLOR]

domnule, voi cand nu mai avetzi argumente, shi cand ar trebui sa recunoashtetzi ca suntetzi in eroare, voua inshiva ca pe mine nu ma priveshte, atunci decat sa va smeritzi ca macar sa va punetzi intrebarea: "Doamne, oare nu cumva noi greshim? nu noi suntem rai? nu noi osandim pe nedrept? nu noi suntem defapt asemenea jidovilor antichrishti din vechime, nu noi suntem plini de ereticul shi sectantul- ortodox interior?" nu pentru ca sa va indoitzi ci ca sa va smeritzi, deci in loc sa va punetzi pe drept aceasta simpla intrebare, cerand ajutor de sus ca este evident ca suntetzi nedreptzi shi orbi, shi cu rea credintza, shi plini de barfa ucigashe shi care cere razbunare, caci minciuna se da drept adevar, dar chiar daca ar fi adevar ca cineva este eretic nu ai voie sa te razbuni dumneata ci sa lashi in seama Lui Dumnezeu, deci in loc sa va ceretzi iertare Domnului ca ducetzi shi pe altzii dupa voi fiind sculishoarele/unelte ridicate de cel rau shi ale proorocului mincinos, gLumeail... voi in loc sa va punetzi intrebarea ori sa va ganditzi cum o sa raspundetzi la intrebarea data de Dumnezeu: "Saule, Saule, pentru ce ma prigoneshti?" ori ca sa va pregatitzi sa raspundetzi la prima intrebare de la judecata care va fi cum spune CLD: "pentru ce n-ai crezut?" ori sa-tzi dai seama ca moartea a venit nu atunci cand vine moartea trupeasca ci atunci cand atzi shi murit deja in momentul in care : "oridecate ori ... unuia dintre aceshtia mici ai Mei, unei cirtutze ori unei iotutze mici shi dragi, unui sarman ori hororopsit, nu le-atzi facut atunci Mie nu mi le-atzi facut" deci "ducetzi-va de la Mine" va spune Domnul deci iata ca deja suntetzi/suntem mortzi "oridecate ori", deci o singura data unuia am greshit shi am facut bine la totzi, dar unuia am greshit, o singura data n-am ascultat... deci vezi dumneata de ce moarte trebuie sa te temi shi sa o ai inaintea ochilor mereu? de moarte a doua care vine inaintea mortzii trupeshti, asha cum a patzit shi Adam shi Eva...

deci in loc sa facetzi acestea, care v-ar fi de folos intru Hristos spre mantuirea voastra voi daca nu shtitzi muzica shi nu e asha cum sustzinetzi voi partitura, atunci musai sa tragetzi in pianist... poi de ce incercatzi sa va luatzi de mine ori de pucioshi? sau n-atzi vazut calugari pacatoshi? n-atzi vazut preotzi raspopitzi, n-atzi vazut mincinoshi, laudaroshi, n-atzi auzit de scariotul care s-a dat pierzarii? deci pentru ce cautatzi vinele voastre in fratzii voshtrii? shi nu in voi inshiva? caci de sufletele voastre vetzi da socoteala, de ce atzi grait, ce atzi marturisit, ce atzi facut, alea vi se vor socoti... shi nu cum e unul sau altul ci cum atzi ascultat voi inshiva...

Draga Florina77
cum adica am cunoshtintze religioase putzine?, poi nu e voie sa studiem cartzile penticostalilor ori ale adeventishtilor, sau dumneata nu shtii ca nu e voie sa citeshti cartzi eretice ca e porunca Bisericeasca? ca sa nu ne molipsim de virujul lor primind shi gustand din otravurile mandriilor lor shi ale piszmelor lor, de aia, ca sunt mincinoase cartzile lor, dar minciunile nu sunt asha ceva ca o superstitzie ca ceva ocult shi de neintzeles ci minciunile sunt clare iar otrava ascunsa va rodi prin patimile mandriei shi ale judecatzii ori a nepasarii mai devreme sau mai tarziu, prin patimile shi gandurile rautatzii caci "va ajuta" spre lepadare de Calea-Adevar ca sa nu mai ajungetzi la Viatza... deci se minte la ei in cartzile lor shi ei interpreteaza absurd shi stramb, invartoshat spre a lor pierzare... deci e treaba lor, iar noi nu trebuie sa-i punem ca pe bushteni pe foc, ca shi asha deja sunt pierdutzi... trebuie sa-i dojenim cu Duhul Blandetzii, iar daca nu vor sa priceapa shi sa asculte, atunci sa-i mustram ori chiar sa-i alungam prin Cuvinte Duhovniceshti... dar daca se intorc sa-i iertam... dar nu daca se intorc la minciunile noastre ori la noi ca shi cum am fi stapanii lor, ci daca se intorc sa slujeasca Adevaratului Dumnezeu, in taina shi nu pentru slava de la oameni cum ar vrea ochii noshtri ca sa-i vada shi sa fim noi multzumitzi ca ne putem noi lauda cu trupurile altora...

dar voi toate le consideratzi eretice, sectante, toate in virtutea ca doar Ortodoxia e valabila, (Singur Ortodoxia), da, este ortodoxia Valabila dar oricine, oriceom are acces la Adevar, shi acolo unde este Calea-Adevarul shi Viatza cu Totzi sfintzii acolo este Ortodoxia, acolo este Biserica cea Vie, acolo unde se traieshte in sfanta proorocie, shi in padure ori pe luna ori sub apa ar fi unul din aceshti micutzi nu doar ca este mereu prezent la Liturghie shi la lucrarile Bisericeshti, ori ca vedetzi voi cu ochii voshtrii cat de bine respecta tipicurile bisericeshti, "tipic, tipic shi la inima nimic?" (pr Arsenie Papacioc)... shi apoi nu-l putetzi combate prin suficientza, prin trufia voastra, prin ingamfarea shi mandria cu care se desfintzeaza shi se ironizeaza shi se ridiculizeaza interlocutorul mai ales cand este de buna credintza, shi drac ori eretic daca ar fi, ateu ori marxist ori american ori chinez, ori tzigan... ci doar prin cuvinte duhovniceshti, deosebind duhurile, litera, fraza, textul, caci altfel mai degraba pocaitzi-va pe voi shi ceretzi ajutor de la Dumnezeu spre smerenia voastra shi nu spre distrugerea shi desfintzrea interlocutorului...

deci ma intzelegi draga Florina77, tzi-am spus ca nu vreau sa te clatesc de la starea ta cu indreptari, cu false shi inutile indreptari, ca nu eu sunt Mesia, nu eu sunt Domnul, nu sunt eu Acela, ci eu sunt un pacatos mirean din BOR... shi un frate cu fratzii shi surorile pucioase, deshi nu i-am intalnit niciodata, spun asta pentru ca neindoielnic Cuvantul Lui Dumnezeu este adevarat, shi suntem fratzi intru Credintza dar eu tziu de BOR ca mirean din BOR pana nu m-or da afara cei ce nu incap de mine, asha cum incearca unii mereu... caci cat am citit de acolo, putzin, shi fara sa zabovesc prea mult cu cercetarea, m-am lamurit complet cu ajutorul Domnului ca Cel care a grait este Hristos-Duhul care vorbeshte prin Trambitzele Sale... shi nu ma priveshte cat de sfintzi sau pacatoshi sunt cei ce vietzuiesc in sfanta Cetate a Noului Ierusalim, caci inainte sa cercetam sfintzenia cuiva sau sa o punem la indoiala poate ca ar trebui sa ne cercetam pe noi inshine daca macar mergem pe cale ei, ori macar daca suntem hotaratzi ca sa mergem candva spre Dumnezeu...

dar neindoielnic cele 7 Trambitze ale Domnului sunt asemenea unor ingerashi daca nu cumva au devenit prin ascultare pilde shi adevaratzi ingeri pentru noi slujind lucrarii Lui Dumnezeu pentru vremurile de Astazi.

nu draga, nu sunt rautacios, ci tzi-am aratat cum te manifeshti dumneata, shi doar mi-am pus intrabarea daca nu cumva acest nume de Estera este al unei neoprotestante sau catolice sau reformate sau luterane caci Ester este pashte in limba lor, iar estera este un nume care la noi nu se intalneshte le ortodocshi, shi te-am prevenit ca eshti o unealta/sculishoara a unei credintze care ne urashte pe noi ortodocshii...
daca spui ca marturiseshte asta, atunci asha este, trebuie sa o credem...
dar totushi sa avem oleaca de circumspectzie... caci nu este un nume ortodox... sau eu nu shtiu sa fie... ca n-am auzit nici prin transilvania decat la unguri darmite prin Moldova cum spui dumneata.

Dumneata nu pricepi acel text, acolo este vorba de rana duhovniceasca, in sufletul creshtinului, care a ajuns sa sangereze pe Trupul Domnului caci noi manacnd shi band trupul shi sangele duhovnicesc al Domnului devenim una cu Domnul shi astfel pacatuind ii producem suferintze shi dureri Domnului Nostru, pentru ca Domnul marturisind ca are trupul cel de Dupa inviere, inseamna ca noi ar trebui sa fim fara indoiala, sa ravnim shi sa speram la Bucuria Vietzii Veshnice prin purtarea Cruci, dar noi nu credem, noi ne indoim, noi nu iubim, nu ne ridicam din pacate, nu ravnim la fericirea Raiului, ci iata ne indreptam spre deznadejde, traind mereu doar moarte, adica pacatuind mereu fara shansa de intoarcere, pentru ca nu abandonam patimile noastre shi nu ne reinnoim Viatza, burdufurile mereu, nu ne pregatim burgufurile ci mereu mergem shi ne impartashi plini de mandrie, de pacate, de minciuna shi cu trufie shi neobrazare... shi atunci burdufurile peticite nu tzin shi cusatura se rupe shi se desharta toate...

deci e vorba de Trupul Duhovnicesc, de Hristos-Duhul din creshtini, de Israil cel Nou e vorba care marturiseshte pe Hristos-Fiul... dar dumneata vrei mereu sa ma dovedeshti de erezie, asha ca i mititica torquenada... dar nici macar nu pricepi ce este scris.... ca n-ai cum daca eshti de rea credintza... dar macar ar trebui sa-i crezi pe cei care se pricep shi nu sa te iei de interpretarile hazlii-hula pline de ironice batjocuri asha cum a facut aceasta Estera shi sa mi le aduci mie pe cap ca sa-i raspund eu nedumeririlor shi necredintzei ei... poi sa-shi raspunda singura la nelamuriri... shi dumneata asemenea...

draga Maria-Margareta:
Hristos-Duhul a vorbit in Apocalipsa sf Ioan Teologul deci nu este o inventzie, iar in Cuvantul Lui Dumnezeu se spune foarte clar ca este Duhul cel care Vorbeshte prin Sf Verginica shi prooroci, deci Duhul Sfant, Cel de viatza facator care din Tatal purcede shi care a vorbit prin Prooroci, dar proorociile nu s-au terminat in sensul ca a vorbit shi nu mai vorbeshte, ci mai vorbeshte, ca doar multe proorocii mai sunt de la sfintzii Parintzi ca doar ei in Duhul proorociei, a Duhului Sfant au marturisit shi vorbit.

Nu fac nici o eroare shi nu vorbesc Aberatzie, la Cinzecime au fost umplutzi shi imbracatzi cu putere de sus, de la cele Trei Puteri Cereshti, Tatal, Fiul, shi Sfantul Duh... totzi apostolii incepand de la Ierusalim

Dar Hristos a suflat peste ucenici imediat dupa inviere Duh Sfant, adica pe Fratele ori pe Fiul mai mic al Domnului care a ramas peste El prin Botezul sf Ioan Botezatorul, caci Acel Duh Sfant Suflat era un Duh Sfant desavarshit, caci Biruise Hristos, shi Acela, care l-a dat apostolilor a fost intarit cu putere de sus la CINZECIME, shi astfel purcede de la Tatal prin botez cand s-au deschis Cerurile, prin Hristos, prin purtarea Crucii, prin inviere, shi apoi prin suflare peste trimishii shi aleshii Sai ca sa-i Faca lucrarea sfintei Treimi in Lume pentru tot omul care voieshte sa-i Urmeze...

deci de aia am zis ca este ca un FIU ori ca un Frate pentru FIUL, pentru ca prin Hristos a ajuns Biruitor Hristos-Duhul, a Treie Putere Cereasca, shi mai ales pentru ca este o Persoana, shi astfel orishicine va putea birui gLumea daca urmeaza pe Hristos, pe Hristos-Duhul, pe Mangaietorul, pe Acela alt Mangaietor va va calauzi in tot Adevarul... deci Hristos-Duhul este acela care ne v-a aduce prin smerita smerenie shi prin sfintzita sfintzenie la a fi botezatzi cu Duh Sfant shi cu Foc shi la ajunge fratzi sau fii ai Domnului, a Tatalui shi a Fiului shi a Sfantului Duh, intrand shi traind shi noi, integrandu-ne in sfintele puteri ale lui Dumnezeu... asha, shi numai asha.

dar dumneata ma faci eretic cand defapt tzi-am mai spus dumneata nu shtii ce este acela un eretic shi un sectant interior ortodox... asha vehiculatzi voi termenii, asha cum ai spune prostule ori nebunule ori nevrednicule ori schizofrenicule ori raule ori ... neshtiind ca daca nu v-ash ierta atzi putea fi datzi pe mana soborului ori a focului gheenei...

deci te iert draga Maria-Margareta... shi sper ca ma iertzi shi dumneata daca m-ai descoperit ca rautacios ori alt soi de durere tzi-am provocat, caci vezi, astfel il fac pe Domnul sa sangereze, pentru ca nu am grija de aproapele meu shi ajunge ca sa sangereze Hristos-Duhul intr-insul pana shi trupul il doare shi sangereaza nu numai duhovniceshte ori sufleteshte ci chiar shi trupeshte...

vsovi vad ca ai inceput sa reformezi si dogmele :104:

vezi prost! shi nu-i vina mea, ca eu tzi-am explicat bine...

ce insinuezi defapt? spune ce nu tzi se pare in regula? ce n-ai priceput sau ai priceput asha incat tzi se pare ca este altfel decat cum Marturiseshte sfanta Biserica?

sau vrei shi dumneata sa ma faci reformist adica neoprotestant ori eretic fara nici un argument? ce vrei sa spui defapt? spune cinstit shi nu insinua ca sa arunci vina asha cu viclenie in timp ce dumneata hopa, devi prin asta vrednic, asha ca un iepurash scos din palarie, un iepurash alb, dar Domnul e Miel shi nu iepurash!

Domnule vsovi nu insinuez nimic. am tras doar concluzii din ceea ce postezi. ar fi bine sa iti recitesti posturile si sa vezi ce erezii scrii pe acolo.

Caruselul ereziilor
 

[COLOR=red]
[/COLOR] [COLOR=purple]Misterele Pucioasei (LIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XLII.[/COLOR] Caruselul ereziilor [COLOR=blue])[/COLOR] - Partea I

Studiu independent despre fenomenul religios [COLOR=blue]NIP[/COLOR]
( ”[COLOR=blue]Noul Ierusalim[/COLOR] de la Pucioasa” )
...........................................
[COLOR=red]Notă: Acest material reprezintă selecţiuni preluate din articolul cu acelaşi nume de pe blogul noulierusalimnip.wordpress.com, înainte de suspendarea abuzivă a acestuia de către liderii pucioşi, urmând ca acordul autoarei să se obţină ulterior
...........................................[/COLOR]

[COLOR=#993300]Motto: “Orice cuvânt al lui Dumnezeu nu e vorbă multă, nici vorbărie …”[/COLOR]
[COLOR=#993300]( Sf. Maxim Mărturisitorul: Suta a doua a capetelor gnostice)

[/COLOR] “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa este o compoziţie logoreică, eterogenă, care se manifestă prin incoerenţă, repetări, patetisme, preţiozităţi, inepţii, dar mai ales prin nenumărate erezii presărate de-a lungul acestor scrieri. Dacă celelalte manifestări pot fi considerate ca “originale” şi deci sunt suportabile prin condescendenţă, ereziile sunt cele care fac această scriere de neacceptat. Nenumăratele sfaturi bune, copiate din Scripturi sau din tradiţia creştină, şi presărate cu generozitate prin aceste “Cuvinte”, sunt sufocate de aceste erori grave de doctrină şi de logică. Nu vom face aici o trecere în revistă a tuturor ereziilor, deoarece ele au mai fost semnalate şi prin alte articole din acest blog. Vom face doar câteva exemplificări, pentru a demonstra că problema ereziilor este extrem de serioasă, chiar crucială, când vorbim despre secta Noul Ierusalim şi despre pretinsa ei ortodoxie, o ortodoxie pe care dacă o numim “ortodoxie originală”, înseamnă că deja ne exprimăm eufemistic, adică mult prea diplomatic şi elegant.

[COLOR=blue]1. [/COLOR]O Altă Sfântă Treime
[COLOR=blue]“ Să nu ziceţi: asta este care vorbeşte, ci [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu sunt prin Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Prin Duhul Meu grăiesc[/COLOR][COLOR=blue] ceea ce auziţi. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu sunt Duh[/COLOR][COLOR=blue]; şi vin nu când vrei tu, ci când este planul Meu…” (18 octombrie 1979)[/COLOR]
Această frază poate suscita următoriul comentariu:
1.”[COLOR=fuchsia]Eu sunt Duh[/COLOR]”înseamnă că Fiul (El Însuşi, deci constituţional) este Duh.
2.”[COLOR=fuchsia]Eu sunt prin Duhul Sfânt[/COLOR]” înseamnă că Fiul este ( fiinţează, există) prin Duhul Sfânt.
3.[COLOR=fuchsia] “Prin Duhul Meu grăiesc[/COLOR]”înseamnă căFiul grăieşte (cuvintează, lucrează) prin Duhul Lui
4.Din 1. şi 2. rezultă că Duhul (Fiului) este prin Duhul Sfânt
5. Din 1. şi 3. rezultă că Duhul (Fiului) grăieşte prin Duhul Fiului
6.Din 1., 4., 5. rezultă că Fiul, Duhul Fiului şi Duhul Sfânt sunt trei Duhuri distincte şi de sine stătătoare, o altă “ Sfântă Treime” care conlucrează la manifestarea existenţială a Fiinţei lui Dumnezeu.
Pentru a nu ajunge la concluzia eretică prin care se proclamă existenţa a două Treimi, ar mai fi o variantă: aceea de a admite că Duhul Fiului este Tatăl, caz în care am regăsi Treimea cu care ne-am obişnuit: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Din păcate, a spune că Tatăl este Duhul Fiului este altă erezie!

[COLOR=blue]2.[/COLOR] Sfânta Treime, Care la Pucioasa vine, e de fapt… Sfânta Pătrime !!!!
Primul vine Tatăl; al doilea vine Fiul; al treilea vine Duhul Sfânt; al patrulea vine Amin:
[COLOR=blue]“…Ce înseamnă în numele Tatălui? Adică [/COLOR][COLOR=fuchsia]Unul[/COLOR][COLOR=blue] singur este Dumnezeu. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Al doilea[/COLOR][COLOR=blue] e Fiul, care L-a trimis pentru tine, ca să fii fericit. Şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]al treilea[/COLOR][COLOR=blue] ce vine? E Duhul Sfânt, adică acoperământul cu care se acoperă pământul. Dar nu tot, nu şi cel păcătos. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Al patrulea[/COLOR][COLOR=blue] ce vine? Amin. Ce înseamnă? Aşa să fie…”(1 noiembrie 1978.)[/COLOR]

[COLOR=blue]3. [/COLOR]La Pucioasa a avut loc, începând cu anul 1955, “a treia venire a Fiul lui Dumnezeu pe pământ”
[COLOR=blue] “…O, copiii Mei, am venit [/COLOR][COLOR=fuchsia]a treia oară[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Prima dată[/COLOR][COLOR=blue] am venit şi am făcut om şi tot ce se vede şi am pus o hotărâre să o păzească, să fie bine de el şi de toţi urmaşii lui, şi au greşit. Am venit [/COLOR][COLOR=fuchsia]a doua oară[/COLOR][COLOR=blue] în trup. M-am născut cu trup din Fecioară… …Iată, am venit [/COLOR][COLOR=fuchsia]a treia oară[/COLOR][COLOR=blue]. Acum sunt în Duh şi M-am pogorât în mai multe locuri să vă îndemn la viaţă şi trăire curată şi sfântă, că e gata să se sfârşească totul…” (22 iunie 1957)[/COLOR]

[COLOR=blue]4.[/COLOR] Iisus Hristos a venit în duh şi Şi-a luat alt trup, de femeie
[COLOR=blue]“O, tată, fericit vei fi tu în viaţa duhovnicească de vei crede în Domnul Iisus Hristos care-ţi grăieşte ţie [/COLOR][COLOR=fuchsia]astăzi[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]în acest trup este Domnul Iisus Hristos[/COLOR][COLOR=blue]” (30 octombrie/12 noiembrie 1965)[/COLOR]
[COLOR=blue]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu, Domnul Iisus Hristos[/COLOR][COLOR=fuchsia]sunt trimis[/COLOR][COLOR=blue] de ce este scris în Carte [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vin iarăşi cu trupul[/COLOR][COLOR=blue], da nu se mai zideşte ca la început, ce s-a zidit de la început” (14 ianuarie 1966)[/COLOR]
Venirea în trup se pretinde a fi fost începând cu anul 1955. Trupul era de femeie, iar femeia era Virginia Tudorache. Apoi, după moartea Verginicăi (1980), fenomenul s-a repetat cu altă femeie, iar femeia a fost Maria Tudorache, sora Verginicăi[COLOR=blue].[/COLOR]

[COLOR=blue]5. [/COLOR]Iubirea de vrăjmaşi înseamnă ura de duşmani
[COLOR=blue]“ Iubeşte toate şi pe vrăjmaşul tău. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Pe duşmanul Meu să-l urăşti[/COLOR][COLOR=blue]. Cine e duşmanul Meu? Satana. Cine e satana? [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duşmanul Meu[/COLOR][COLOR=fuchsia]cu trup cu tot[/COLOR][COLOR=blue]. În [/COLOR][COLOR=fuchsia]toată lumea care nu face voia Mea[/COLOR][COLOR=blue] este satana. Şi nu mai zice nimeni ca să-l scoată pe satana din el, cum se făcea pe vremea când eram în trup…”(1 august 1979)[/COLOR]
Ideologia de la Noul Ierusalim face o alambicată filozofie prin care demonstrează că formula biblică “iubirea de vrăjmaşi” trebuie înţeleasă într-un sens extrem de restrictiv. Mai precis:
- trebuie să-i iubim doar pe vrăjmaşii noştri, nu şi pe vrăjmaşii lui Dumnezeu:
- pe vrăjmaşii lui Dumnezeu (numiţi aici “duşmanii lui Dumnezeu”, pentru a se face mai bine distincţia faţă de “vrăjmaşii noştri”) trebuie să-i urâm;
- duşmanul lui Dumnezeu este satana;
- satana are prostul obicei să intre în trupurile oamenilor;
- toţi oamenii în care a intrat satana sunt şi ei satani;
- deci toţi oamenii care sunt satani (“ cu trup cu tot”) trebuie urâţi;
- ei sunt uşor de recunoscut, pentru că nu fac voia lui Dumnezeu;
- iar voia lui Dumnezeu este dezvăluită numai prin “profeţiile” de la Pucioasa;
- deci toţi cei care nu recunosc “profeţia” de la Noul Ierusalim sunt duşmanii lui Dumnezeu;
- de aceea, ei nu trebuie iubiţi, ci urâţi.
Aşa se explică de ce pucioşii evită orice părtăşie cu ceilalţi creştini, cei ne-pucioşi, şi se tem că vor fi otrăviţi dacă vor gusta din mîncarea sau vinul lor. Iar unii pucioşi ajung chiar la performanţa să-i urască pe ceilalţi creştini, pentru “neascultarea” lor de “Dumnezeul de la Noul Ierusalim”

[COLOR=blue]6. [/COLOR]Iuda nu L-a vândut pe Hristos, ci L-a vândut pe Duhul Sfânt
[COLOR=blue]“ Vai de tine, Iudo, nu cel care [/COLOR][COLOR=fuchsia]L-ai vândut atunci[/COLOR][COLOR=blue], ci cel care ai vândut astăzi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pe Duhul Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]!” ([/COLOR][COLOR=red]11/[/COLOR][COLOR=blue]24 ianuarie 1977)[/COLOR]

[COLOR=blue]7.[/COLOR] Taina Mirungerii se amână pentru veacul de apoi, care vine în curând
[COLOR=blue]“ Fericit vei fi tu creştine că [/COLOR][COLOR=fuchsia]la veacul de apoi[/COLOR][COLOR=blue] ţi se va pune ţie [/COLOR][COLOR=fuchsia]pecetea Duhului Sfânt[/COLOR][COLOR=blue]” (13 octombrie 1965)[/COLOR]
[COLOR=blue]“Poporul Meu care în curând vei avea viitor, [/COLOR][COLOR=fuchsia]în curând[/COLOR][COLOR=blue] vei căpăta [/COLOR][COLOR=fuchsia]pecetea[/COLOR][COLOR=blue]” (10/23 aprilie 1966)[/COLOR]

[COLOR=blue]8.[/COLOR] Unii oameni vor merge de vii în iad, aşa cum alţii au fost mutaţi de vii la rai (Enoh, Ilie)
[COLOR=blue]“Acela care face astăzi dosare peste dosare va dispărea şi toţi aceşti vânzători vor merge [/COLOR][COLOR=fuchsia]la iad[/COLOR][COLOR=fuchsia]înainte de încetarea lor din viaţă[/COLOR][COLOR=blue]…” (17 octombrie 1966)[/COLOR]

Caruselul ereziilor
 

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (LIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XLII.[/COLOR] Caruselul ereziilor [COLOR=blue])[/COLOR] - Partea a II-a

[COLOR=blue]9.[/COLOR] Curând va avea loc A Doua Înălţare a Domnului la ceruri
Deşi Mântuitorul S-a suit la ceruri şi stă de-a dreapta Tatălui, pucioşii pretind că El tot pe pământ este, dar Se pregăteşte să Se înalţe la ceruri:
[COLOR=blue]“ Domnul [/COLOR][COLOR=fuchsia]Iisus e gata să părăsească pământul[/COLOR][COLOR=blue] acesta, că este de mare urâciune pământul acesta în faţa lui Dumnezeu.” (17/30 iunie 1975)[/COLOR]
[COLOR=blue] “Puţin, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă voi înălţa întru slavă[/COLOR][COLOR=blue] şi voi lua cu Mine pe cel iubit al Meu şi îi voi da să mănânce din pomul vieţii” (27 octombrie 1966)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Domnul Iisus [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu mai stă pe pământ, se ridică[/COLOR][COLOR=blue], şi-Mi pare rău de grâul Meu şi-Mi pare rău de munca Mea, că puţin am să câştig.” (20 martie 1976)[/COLOR]

[COLOR=blue]10.[/COLOR] Dumnezeu nu mai vine pe norii cerului, aşa cum a fost proorocit (v.[COLOR=#993300]Faptele Ap. 1:11[/COLOR]) ci vine înotând pe valurile albastre
[COLOR=blue]“Anunţă că [/COLOR][COLOR=fuchsia]vine Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] care[/COLOR][COLOR=fuchsia] înoată pe valurile albastre[/COLOR][COLOR=blue]”[/COLOR][COLOR=blue] (2 noiembrie 1965)[/COLOR]

[COLOR=blue]11.[/COLOR]Împărăţia lui Dumnezeu va fi aproape pustie
[COLOR=blue]“Fiilor, [/COLOR][COLOR=fuchsia]atât rămâne[/COLOR][COLOR=blue] întru împărăţia Mea: [/COLOR][COLOR=fuchsia]Avraam[/COLOR][COLOR=blue]” (25 februarie/10 martie 1971)[/COLOR]

[COLOR=blue]12.[/COLOR] Neamul creştinesc este în pragul dispariţiei
[COLOR=blue]“Nu e zi, nu e clipă, nu e minut, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu e secundă ca să nu pierd mii şi mii de creştini[/COLOR][COLOR=blue]…Nu mai are Dumnezeu din ce lucra planul său” (7/20 ianuarie 1973)[/COLOR]
Această afirmaţie se poate demonstra matematic că este o stupidă enormitate: presupunând că “mii şi mii” nu reprezintă decât două mii (2000 fiind valoarea minimă) care pier într-o secundă, iar creştinătatea numără un miliard (deşi poate nu sunt nici atâţia), atunci într-o zi vor pieri 2000x60x60x24=172800000 creştini. Toţi cei un miliard de creştini vor pieri în 1000000000:172800000=5,79 zile. Nici măcar o săptămână! Dacă pierderea ar fi calculată la minut, nu la secundă, ar fi suficiente 5,79x60=347,4 zile (nici măcar un an!) pentru ca întreaga creştinătate să dispară. Dar, deşi de atunci a trecut atâta vreme (peste 35 de ani!), numărul de creştini a rămas oarecum acelaşi.

[COLOR=blue]13. [/COLOR]Îngerii şi sfinţii vor democraţie în cer: ei Îl înfruntă pe Dumnezeu, în loc să-L respecte şi să-L asculte
[COLOR=blue]“Nu vă intimidaţi, fiţi desăvârşiţi, că nu voi mai vorbi cu păcătoşii, căci am vorbit şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă înfruntă îngerii şi sfinţii[/COLOR][COLOR=blue] că am stat de vorbă cu ei” (2 octombrie 1973)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă judecă sfinţii[/COLOR][COLOR=blue], că prea mult te-am iubit şi niciodată nu ţi-am dat pedeapsă…”(21 iulie 1978.)[/COLOR]

[COLOR=blue]14. [/COLOR]“Şi iată, Eu cu voi [COLOR=red]nu[/COLOR] sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin”
Contrar binecunoscutei profeţii biblice (v. [COLOR=#993300]Matei, 28,20[/COLOR]), în “Cuvântul lui Dumnezeu” sunt planificate unele “clipe” de absenţă totală a proniei divine de deasupra “poporului ales”, deoarece aici “Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa” mărturiseşte sincer că nu poate fi în două locuri în acelaşi timp. De aceea, el e de-a dreptul îngrijorat că nu-şi va găsi un înlocuitor destoinic, pe cineva care să stea episcop (supraveghetor) treaz peste poporul său, atâta vreme cât el [COLOR=fuchsia]va lipsi[/COLOR] şi va fi departe:
[COLOR=blue]“…Tată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]vor fi clipe când Eu n-am să vin la voi[/COLOR][COLOR=blue], că mai am copii şi merg la ei, şi voi păţi cum a păţit Moise: când voi veni la voi, vă voi găsi mâncând şi jucând. Şi ce veţi face? Cine-şi ia toiagul în mână să păstorească poporul Meu când Eu nu voi veni la el?” (28 noiembrie/11 decembrie 1973)[/COLOR]
“Poporului Domnului” i se sugerează că absenţele lui Hristos, chiar dacă sunt de scurtă durată, se vor mai repeta:
[COLOR=blue]“… Copilaşii Mei, ştiţi ce aveţi de făcut? Ştiţi de ce să vă feriţi? Poate va fi o clipă când [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul Iisus Hristos[/COLOR][COLOR=fuchsia]va lipsi[/COLOR][COLOR=blue] din mijlocul vostru.” (17 iunie 1977)[/COLOR]

[COLOR=blue]15. [/COLOR]Deşi a murit cu trupul încă de tânăr (la 33 de ani), Domnul Iisus a fost şi prunc, şi tânăr, şi bătrân şi se juca cu păsărele
[COLOR=blue]“Eu sunt Acela care am crescut [/COLOR][COLOR=fuchsia]prunc[/COLOR][COLOR=blue] pe pământ. Am fost [/COLOR][COLOR=fuchsia]tânăr[/COLOR][COLOR=blue], am fost şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]bătrân[/COLOR][COLOR=blue]. Mă jucam, făceam păpuşi şi păsărele iar prietenii Îmi puneau cununi de spini pe cap şi Eu le puneam coroane de flori, dar nimeni nu a tălmăcit, şi duşmăneau pe cei ce Mă răstigneau.” (31 decembrie 1973/13 ianuarie 1974)[/COLOR]

[COLOR=blue]16. [/COLOR]Sfintele Scripturi nu mai sunt curate

[COLOR=blue]“ …Dar să ştiţi căci Cărţile sunt [/COLOR][COLOR=fuchsia]de mii de ori schimbate[/COLOR][COLOR=blue]. Să ştiţi că au venit oamenii pe pământ cu multă îndrăzneală şi au şters din Cărţi ce a fost scris. Sunt Scripturi care sunt schimbate. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Numai una la o mie dacă mai e curată[/COLOR][COLOR=blue]. Că lumea şi chiar preoţii zic că proorocii nu au mai fost şi nu mai sunt de la Ioan. Dar uitaţi-vă că de la facerea pământului şi până la încheierea veacului acesta, Dumnezeu nu va înceta învăţătura Sa. Şi de aceea spun, s-au schimbat multe Scripturi şi oamenii de ştiinţă au scris multe minciuni. Dacă se găsesc la voi Scripturi de la Noi şi vi le cere, nu le daţi la lume, la oameni care măcelăresc. De aceea am venit la voi să vă spun să nu vă abateţi de la cale Mea…”[/COLOR][COLOR=blue] (26 octombrie 1976)[/COLOR]
Consemnăm aici o poziţie extrem de periculoasă faţă de canonul Sfintei Scripturi, întâlnită la mulţi duşmani ai ortodoxiei: punerea sub semnul întrebării a autenticităţii Cărţilor Sfinte. Dar, dacă adversarii creştinismului se mulţumesc să aducă acuze punctuale, pretinzând că unele cuvinte sau fraze s-au alterat de-a lungul timpului, fie suferind modificări, fie dispărând pur şi simplu, fie fiind adnotate cu precizări necanonice, acum acuzaţiile la adresa cărţilor Sfintei Scripturi sunt de-a dreptul demolatoare: “[COLOR=blue]Numai una la o mie dacă mai e curată[/COLOR]”. O afirmaţie cel puţin aberantă, avînd în vedere că Biblia cuprinde doar 53 cărţi în Vechiul Testament (dintre care numai 39 sunt canonice) şi 27 cărţi în Noul Testament. Rezultă că niciuna nu mai e curată, ba mai mult, fiecare dintre ele este de mai multe ori necurată!

Caruselul ereziilor
 

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (LIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XLII.[/COLOR] Caruselul ereziilor [COLOR=blue])[/COLOR] - Partea a III-a

Se ignoră cu o nepăsare imperială faptul că pronia cerească a vegheat ca zeci de mii de versiuni al Bibliei să ajungă, prin copieri şi recopieri, până în zilele noastre, motivând astfel şi legitimând canonul actual al Sfintei Scripturi. Şi de aceea, această pledoarie care afirmă despre cărţile sfinte că “nu mai sunt curate” este mai degrabă neglijentă şi iresponsabilă, decât reavoitoare. Se vede clar că scopul ei nu este neapărat de a torpila Biblia, ci cu totul altul: acela de a legitima “noile proorocii”, care trebuie să-şi facă loc şi ele în canonul Sfintei Scripturi şi nu prea mai au cum. Şi de aceea, se încearcă în forţă: chipurile, “noile proorocii” sunt la fel de legitime ca şi cele anterioare, care “au dispărut” pe parcurs, fiind “măcelărite de lume” şi de [COLOR=blue]oameni care măcelăresc.[/COLOR]
Dar, de ce te temi, se pare că tot nu scapi. Până la urmă, “Scripturile” de la Pucioasa au fost luate la mână şi “măcelărite” nu de lume, nu de preoţi, ci de propriii lideri ai sectei, care au urmărit să le cosmetizeze şi să ascundă tot ceea ce li s-a părut lor incomod, mincinos sau demascator. Mii de modificări, texte eliminate complet şi texte ascunse integral (pe motiv că au un “regim special” şi nu se pot publica, deoarece au fost cuvinte “rostite în şoaptă de către Domnul”) stau mărturie pentru masacrul “textelor sfinte pucioase”.
În fine, dacă nu s-a putut altfel (adică, în mod oficial), liderii de la Pucioasa au găsit că soluţia e simplă ca “oul lui Columb”: au adunat “proorociile” într-o carte, o “Biblie” reşapată pe care ei au numit-o pur şi simplu “Cuvântul lui Dumnezeu”, au tipărit-o în mii de exemplare şi au început s-o folosească la slujbe, alături de adevărata Biblie, după o strigare croită şi ea pe un model consacrat: “Din sfânta Evanghelie de la Sfânta Virginia, citire!” De menţionat că la Biblie încă n-au renunţat, mai mult din motive de imagine, ca să arate cât de ortodocşi sunt ei. Şi asta, în pofida faptului că proorocia din [COLOR=blue]26 octombrie 1976[/COLOR]spune clar că toate cărţile Bibliei sunt necurate!

Interesantă este asemănarea izbitoare dintre această poziţie a Pucioşilor, şi poziţia Mormonilor faţă de Biblie. Ambele secte pretind că Biblia a fost grav alterată în conţinut, de-a lungul vremii, şi din acest motiv revelaţiile actuale – cele mormone(“Doctrină şi Legăminte”), pentru Mormoni, şi cele pucioase (“Cuvântul lui Dumnezeu”), pentru Pucioşi – sunt mai autentice, mai curate şi mai folositoare decât Biblia! De aceea, doar aceste revelaţii mai merită din plin să fie denumite “cuvântul lui Dumnezeu”! Să ilustrăm acest fapt cu un citat din articolul ”Doctrina mormonă: de la imaginaţie la impostură” (paragraful 6.1.1 Biblia contrafăcută ) apărut pe blogul Misterele Mormonilor:
[COLOR=red]În Perlă de Mare Preţ, la capitolul Articolele de credinţă ([COLOR=red]POGP[/COLOR]1:8.), fondatorul mormonismului, Joseph Smith, afirmă despre Biblie: "noi credem că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu atâta timp cât este tradusă corect; noi credem de asemenea că şi Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu". În Cartea lui Mormon citim însă că Biblia este incompletă, deoarece din ea lipsesc "multe părţi care sunt curate şi preţioase şi de asemenea multe legăminte ale Domnului au fost îndepărtate" (1 Nephi 13:26). În consecinţă, Cartea lui Mormon "este mai sigură şi mai oportună decât Biblia". Biblia devine pentru mormoni un simplu instrument de legitimare a noilor scrieri şi învăţături, aşa cum mărturiseşte liderul mormon LeGrand Richard:[/COLOR]
[COLOR=red]"Cunoştinţele asupra tuturor acestor lucruri, aşa cum poate constata cititorul, nu ne vin în primul rând prin citirea Bibliei, ci prin revelaţia Domnului în aceste ultime zile. Noi folosim Biblia pentru a arăta că aceste învăţături sunt în întregime în concordanţă cu aceasta" ([35], pag.128.).[/COLOR]
De fapt , aceasta nu este singura similitudine dintre aceste secte, care pretind ambele că sunt ale “Sfinţilor din Ultimele Zile”. Acest lucru este perfect explicabil: aceleaşi obiective prestabilite conduc inexorabil la alegerea unor mijloace similare de atingere a scopurilor.

[COLOR=blue]17. [/COLOR]Sfânta Scriptură e contrazisă pe faţă
[COLOR=blue]“ Spune în Sfânta Carte: chiar de vei muri, viu vei fi. Dar aceştia care mor de apă şi de foc, [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu mai înviază[/COLOR][COLOR=blue], că aşa au voit ei să fie gunoi…” (6 iulie 1975)[/COLOR]
Deşi în Biblie se spune în repetate rânduri că toţi oamenii vor învia, unii spre viaţă veşnică, iar alţii spre osândă veşnică, aici se aduce un cu totul alt mesaj omenirii: cei care mor arşi sau înecaţi nu vor mai învia. Motivaţia este absurdă: cică aşa ar fi voit ei (??) să fie gunoi (??)

[COLOR=blue]18. [/COLOR]Dumnezeu Tatăl nu este duh, deoarece are trup
Biblia ne învaţă că Dumnezeu este duh:
[COLOR=#993300]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Duh este Dumnezeu[/COLOR][COLOR=#993300] şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr.” (Ioan 4,24)[/COLOR]
[COLOR=#993300]“[/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul este Duh[/COLOR][COLOR=#993300], şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.”(2 Cor. 3,17)[/COLOR]
Dintre cele trei Persoane dumnezeieşti, numai una (Fiul Tatălui) a luat trup în istorie, pentru a Se putea face astfel cunoscut oamenilor şi a-Şi putea săvârşi lucrarea mântuitoare peste tot trupul omenesc.
Cu toate acestea, “[COLOR=blue]Cuvântul lui Dumnezeu[/COLOR]” de la Pucioasa învaţă că şi Tatăl Ceresc are trup, din care purcede trupul Fiului:
[COLOR=blue]“Eu sunt trup din trupul Tatălui ceresc”(7 august 1978.) [/COLOR]
Dacă ar fi aşa, această teorie eretică ar confirma pe cea a Mormonilor, care pretind că noi avem o Mamă în ceruri, care ar fi născut pe Fiul lui Dumnezeu în urma unei legături trupeşti cât se poate de “naturale” dintre cei doi Părinţi Cereşti.

[COLOR=blue]19.[/COLOR] Judecata universală are loc înainte de judecata particulară
[COLOR=blue]“…Puţin, puţin, şi nu ne mai întâlnim decât [/COLOR][COLOR=fuchsia]la judecata oficială, şi apoi vine judecata particulară[/COLOR][COLOR=blue], şi apoi nimeni nu va mai scăpa nepedepsit de fapta sa cea rea.” (6/ 19 decembrie 1978.) [/COLOR]
Învăţătura creştină ortodoxă propune exact ordinea inversă: mai întâi are loc judecata particulară, şi apoi cea universală.
Potrivit Sfintei Tradiţii, sufletul omului rămâne după moarte trei zile pe pământ, iar a treia zi, călăuzit de îngeri, îşi începe călătoria spre cer, trecând prin „vămile văzduhului”.
După ce se înfăţişează pentru închinare în faţa Mântuitorului Iisus Hristos, sufletul este dus prin rai şi prin iad, pentru a le cunoaşte, până în ziua a patruzecea după moarte, când are loc [COLOR=fuchsia]judecata particulară[/COLOR]. De aceea Sf. Pavel spune: [COLOR=#993300]„Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata..." (Evrei 9, 27)[/COLOR], şi : [COLOR=#993300]„Pentru că noi toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău." (2 Corinteni 5, 10).[/COLOR]
După a doua venire a Mântuitorului şi învierea morţilor, va avea loc Judecata Universală sau obştească. [COLOR=fuchsia]Judecata obştească[/COLOR] va fî: [COLOR=fuchsia]oficială[/COLOR], solemnă, universală, dreaptă, definitivă, supremă şi înfricoşătoare.
După Judecata Universală, „[COLOR=#993300]drepţii vor merge la viaţa veşnică, iar păcătoşii la osânda veşnică[/COLOR]" (v. [COLOR=#993300]Matei 25, 46[/COLOR]). La această judecată vor fi judecaţi şi demonii. Tot răul va fî deplin dezvăluit, dar şi tot binele va fi scos la iveală. Judecata se va ţine în valea lui Iosafat, lângă Ierusalim (v. [COLOR=#993300]Ioil 4, 2,12[/COLOR])

Caruselul ereziilor
 

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (LIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XLII.[/COLOR] Caruselul ereziilor [COLOR=blue])[/COLOR] - Partea a IV-a

[COLOR=blue]20.[/COLOR] Învăţături neortodoxe despre vămile văzduhului
[COLOR=blue]“ …O, sufleţelele Mele, de-ar trăi corpul suta de ani şi peste o sută, dar sufletul când iese din corpul omului numai treizeci de ani are şi nici nu mai îmbătrâneşte şi nici nu mai întinereşte şi este frumos la înfăţişare şi se uită lung şi cu dispreţ la corpul în care a locuit şi se miră cum de a putut sta în aşa corp, mai ales dacă vede că de când a ieşit din corp, îngeraşul stă departe de el şi duhurile necurate îi dau târcoale. Se înspăimântă şi se uită la corp cu scârbă, dar el nu ştie unde se duce şi ce-l aşteaptă. Dar corpul care a trăit după voia Domnului şi a avut grijă şi de sufleţel, stă sufletul trei zile lângă corp şi-l priveşte şi pe urmă îl ia îngeraşul şi-l duce pe unde i-a călcat picioarele corpului şi îngeraşul îi arată tot ce a săvârşit corpul în viaţa lui şi apoi se duce şi-l înfăţişează în faţa Domnului şi de acolo îl ia şi-l duce la cele 24 de vămi [/COLOR][COLOR=red]să se odihnească[/COLOR][COLOR=blue] până i se face soroacele. La fiecare soroc, trece o vamă. Nici un muritor nu este să nu treacă pe la aceste vămi… ” (3 mai 1983) [/COLOR](sublin.ns.)
[COLOR=#333333]Părintele Cleopa, în scrierea sa intitulată “Drumul sufletului după moarte”, face următoarele afirmaţii (sublin. ns.):[/COLOR]
[COLOR=#993300][…]Dar, ca să ştiţi ce se întâmplă cu sufletul când moare omul, am să vă spun care-i drumul sufletului imediat după moarte, după tradiţia Bisericii Ortodoxe.[/COLOR]
[COLOR=#993300]De când murim şi până la 40 de zile, când are loc judecata particulară a sufletului şi se hotărăşte de Dumnezeu unde o să stăm, la bine sau la rău, până la judecata de apoi, este un timp de tranziţie, adică un timp provizoriu, pentru drepţi şi pentru păcătoşi.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Când moare omul şi când îşi dă sufletul, în clipa aceea apar în faţa lui atâţia diavoli, câte păcate a avut omul şi atâţia îngeri sfinţi, câte fapte bune a avut el în viaţă. Aşa arată Sfântul Efrem Sirul.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi este o mare luptă atunci. Că sfintele puteri se luptă cu diavolii cum să ia sufletul, că ei zic că este al lor, că are păcate mai multe; iar îngerii zic că are mai multe fapte bune. Şi este o mare luptă şi de aceea se teme sufletul să iasă din trup. I se leagă limba când vede toate astea. El vede atunci multe, dar nu poate să spună. El ar spune: "Uite, câţi diavoli au venit!".[…][/COLOR]
[COLOR=#993300]Atunci în ceasul morţii are mare îndrăzneală îngerul de la botez. […] [/COLOR]
[COLOR=#993300]Îngerul păzitor îi aduce iar aminte: […]Şi-i aduce aminte din pruncie şi până la moarte în fiecare zi şi ceas ce a făcut. […][/COLOR]
[COLOR=#993300]Aceasta se întâmplă în ziua întâi după moarte.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Ziua a doua după moarte se întâmplă un lucru mai înfricoşat. În ziua a doua după moarte îl ia îngerul păzitor şi-l duce pe unde a umblat omul toată viaţa. […][/COLOR]
[COLOR=#993300]Toată icoana vieţii omului se descoperă a doua zi după moarte. […][/COLOR]
[COLOR=#993300]Asta se întâmplă în ziua a doua. Îl duce îngerul păzitor pe suflet pe unde a umblat toată viaţa.[…] [/COLOR]
[COLOR=#993300]Iar în ziua a treia, lucru şi mai înfricoşat. I se mai dau îngeri însoţitori sufletului nostru şase îngeri purtători de lumină şi cu cel de la Botez, sunt şapte, ca să treacă înfricoşatele vămi ale văzduhului.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Aţi auzit de cele 24 de vămi ale văzduhului. Se fac slujbe pentru cei ce vor să aibă milă de la Dumnezeu şi să-i scape de duhurile întunericului din văzduh.[…][/COLOR]
[COLOR=#993300]În ziua a treia sufletul nostru trece vămile văzduhului[/COLOR][COLOR=#993300] şi exact a treia zi, când a ieşit din trup, în aceeaşi clipă ajunge prima dată la scaunul Preasfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi ce vede el acolo? Că Sfânta Scriptură spune: Pe Dumnezeu nimeni odinioară nu L-a văzut. Dar ce vede sufletul atunci? Că pe Dumnezeu, Iisus Hristos, L-a văzut toată lumea. Şi n-a fost Dumnezeu? L-a văzut Avraam, L-a văzut Moise; dar L-a văzut cu pogorământ, după închipuire, cum a vrut să se arate. Dar fiinţa lui Dumnezeu nimeni nu a văzut-o, nici heruvimii, nici serafimii. Fiinţa lui Dumnezeu este inaccesibilă oricărei minţi raţionale din cer şi de pe pământ.[…][/COLOR]
[COLOR=#993300]Aşa trece sufletul şase zile prin Rai şi cu trei, care au fost până au ajuns la tronul Sfintei Treimi, se fac nouă. Iar la nouă zile vin iarăşi, ca fulgerele cerului pe nori, îngerii, şi-l duc înaintea Preasfintei Treimi, în lumina cea neapropiată gânditoare. El nu vede pe Dumnezeu, că nici heruvimii nu-L văd; numai lumină şi lumină negrăită, care nu se poate spune.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi se opresc norii aceştia şi la nouă zile aude acest cuvânt, dacă sufletul este drept: "Acest suflet să aibă desfătarea şi bucuria cea fără margini a celor nouă cete îngereşti!" Iar dacă-i păcătos: "Sufletul acesta să nu aibă parte de fericirea şi slava celor nouă cete îngereşti!" Acest cuvânt îl aude la nouă zile şi apoi aude, zicând: "Duceţi sufletul acesta prin iad 30 de zile".[…][/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi trec cele treizeci de zile prin iad şi cu nouă care au fost când s-a întors din Rai sunt 39 de zile. Iar în a 40-a zi îl iau îngerii şi-l duc a treia oară la scaunul Preasfintei şi de viaţă făcătoarei Treimi, în lumina cea neapropiată, gânditoare, spre închinare.[/COLOR]
[COLOR=#993300]Şi atunci, la 40 de zile, aude acest glas în limba aramaică a lui Avraam, dacă sufletul este drept: "Duceţi acest suflet în Gan Eden!", adică în desfătare şi bucurie fără margini; iar dacă, Doamne fereşte, este păcătos aude: "Duceţi sufletul acesta în Şeol sau Hades", adică în iad şi în muncă.[…][/COLOR]
[COLOR=#993300]Aceasta se întâmplă la 40 de zile după moarte. De aceea Biserica, mama noastră cea duhovnicească, are mare grijă să facă pomeniri după fiecare mort la 3 zile, la 9 zile şi la 40 de zile, pentru că atunci se hotărăşte unde va sta sufletul nostru, la bine sau la greu.[/COLOR]
[COLOR=#993300]De la 40 de zile mai rămâne o singură portiţă deschisă pentru suflet. Dacă sufletul a fost în credinţa ortodoxă adevărată şi a fost fiu adevărat al Bisericii lui Hristos, şi dacă n-a căzut în vreo sectă sau în alte rătăciri, sau păcate grele şi dacă a fost spovedit şi împărtăşit, Biserica îl poate scoate din chinurile iadului prin sfintele slujbe şi prin milostenie.[…][/COLOR]
Din acest text care condensează învăţătura Sfintei Tradiţii despre calea sufletelor după moarte, rezultă că între învăţătura bisericii ortodoxe şi învăţătura pucioşilor sunt o serie de flagrante nepotriviri:
- în prima zi după moarte, sufletul îşi priveşte trupul şi faptele lui făcute în toată viaţa;lelica Maria zice că [COLOR=blue]aceste contemplări au loc în a treia zi;[/COLOR]
- trecerea prin toate vămile văzduhului se face în a treia zi după moarte; lelica Maria spune că[COLOR=blue] la fiecare soroc se trece câte o vamă, deci fiind 24 de vămi, vor fi 24 de soroace (zile de pomenire specială a morţilor); adică, pentru trecerea prin toate vămile rezultă că sunt necesare 24 de zile; [/COLOR]
- după trecerea prin vămi, sufletul se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu;lelica Maria spune că[COLOR=blue] invers: întâi se înfăţişează sufletul înaintea lui Dumnezeu, şi apoi trece prin cele 24 de vămi;[/COLOR]
- “soroacele” se fac la 3, 9 şi 40 de zile, adică la cele trei înfăţişări ale sufletului în faţa lui Dumnezeu. Aşadar, sunt trei soroace.Lelica Maria spune că[COLOR=blue] “la fiecare soroc se trece o vamă”, deci vor fi necesare 24 de soroace.[/COLOR]
- trecerea prin vămi nu este întotdeauna încununată de succes;lelica Maria spune că[COLOR=blue] dimpotrivă, sufletul “la fiecare soroc, trece o vamă”, ceea ce sugerează că soroacele sunt cele care asigură trecerea vămilor, trecere care este, din acest motiv, mereu încununată de succes.[/COLOR]
- după moarte, sufletul este permanent antrenat într-o introspecţie activă, neobosită, asupra faptelor sale şi a consecinţelor lor;[COLOR=blue] versiunea cărţii pucioşilor din anul 1995 pretinde că sufletul este dus de înger “la cele 24 de vămi [/COLOR][COLOR=red]să se odihnească[/COLOR][COLOR=blue] până i se fac[/COLOR][COLOR=red]e[/COLOR][COLOR=blue] soroacele”[/COLOR]. Realizînd nuanţa neortodoxă a acestei exprimări, ediţia din anul 2006 elimină complet cuvintele “[COLOR=red]să se odihnească[/COLOR]”.

Caruselul ereziilor
 

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (LIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XLII.[/COLOR] Caruselul ereziilor [COLOR=blue])[/COLOR] - Partea a V-a

Ereziile despre vămile văzduhului sunt reproduse cu consecvenţă şi în alte locuri. O altă exagerare este cerinţa ca soroacele să se facă neapărat cu mâncare de post, despre care se pretinde că e singura care “este primită”:
[COLOR=blue]“ Sunt vămile pline ca ciorchinii de struguri, că [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu se mai fac soroacele[/COLOR][COLOR=fuchsia]plăcute lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]ca să poată trece sufletul treaptă cu treaptă[/COLOR][COLOR=blue]. Faceţi soroace plăcute lui Dumnezeu, cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]mâncare primită la Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue].” (31 decembrie 1987/ 13 ianuarie 1988 )[/COLOR]
[COLOR=blue]“ …Cel mai plăcut soroc e cel făcut în post, [/COLOR][COLOR=fuchsia]cu mâncare de post[/COLOR][COLOR=blue] şi fără băutura satanei. Adevărul vi-l grăiesc, că dacă preotul a gustat băutura satanei, nici slujba nu e primită. Poate că acel răposat a mai avut şi el greşeli, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]dacă cei rămaşi îi fac soroace plăcute lui Dumnezeu, urcă treaptă cu treaptă[/COLOR][COLOR=blue], şi îl aduce Dumnezeu la locul lui; Dumnezeu îi dă locul la fericire. Nu lumea care-ţi cere băutură îl scapă pe răposat, ci Dumnezeu.” (25 iunie/8 iulie 1988 ) [/COLOR]
[COLOR=blue]“…Lumea nu ştie nimic. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu sunt primite soroacele cu mâncare de carne şi cu băutura satanei[/COLOR][COLOR=blue]. Pentru răposaţi nu se pune aşa ceva. Pentru ei se face mâncare curată, dacă s-ar putea [/COLOR][COLOR=fuchsia]mai mult în posturi[/COLOR][COLOR=blue].” (29 septembrie 1988 )[/COLOR]

[COLOR=blue]21.[/COLOR] Credincioşii trebuie să se spovedească numai la preoţi buni, iar apoi să se canonisească singuri
[COLOR=blue]“ Fiilor, vă mai dau o povaţă bună; [/COLOR][COLOR=fuchsia]căutaţi un preot bun[/COLOR][COLOR=blue], sau vedeţi, poate vrea cel de aproape, dar ia cartea cu toate păcatele şi să nu rămână nimic nespus, că orice lucru mic te încurcă şi satana abia aşteaptă. Şi chiar dacă nu-ţi dă preotul canon, [/COLOR][COLOR=fuchsia]fă-ţi singur[/COLOR][COLOR=fuchsia]canon [/COLOR][COLOR=blue]şi numai apoi să iei sfânta Fărâmiţă Nu lua sfânta Împărtăşanie cu sufletul încărcat de păcate, că luaţi foc care vă arde şi în loc să vă mântuiţi, mai rău vă osândiţi[/COLOR][COLOR=blue]…[/COLOR][COLOR=blue]” (12 ianuarie 1984) [/COLOR]
Ce a uitat lelica Maria să spună? Ea trebuia să arate şi care sunt criteriile după care se alege preotul bun de cel ne-bun. Oare vor fi în stare toţi credincioşii să facă o alegere adecvată? Dacă vor alege greşit? Cât priveşte canonul, există situaţii când preotul în mod deliberat alege varianta de a nu da canon penitentului. Canonul rămâne o opţiune, nu o obligaţie. Altminteri, el se poate lesne transforma în ceva artificial, forţat şi lipsit de roadele educative scontate. Ce canon mai poate primi un neputincios, aflat pe patul lui de suferinţă? Însăşi răbdarea cu care suferă este pentru el un canon. Să-şi mai ia şi el altul, pe deasupra? Chiar şi alegerea canonului din proprie iniţiativă poate fi un prilej de ispită din partea diavolului mândriei.

[COLOR=blue]22.[/COLOR] Preasfânta Treime are mai multe Duhuri şi un singur Dumnezeu: Duhul Sfânt. Duhul Sfânt are şi El un Dumnezeu.
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhurile Preasfintei Treimi[/COLOR][COLOR=green]se odihnesc[/COLOR][COLOR=blue] aici ca [/COLOR][COLOR=green]să vadă[/COLOR][COLOR=blue] cum lucrăm.” (23 noiembrie 1990)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Am o mulţime de scule pe pământ şi fiecare are o porţie de lucrat, dar aceasta este mare la Mine şi are în primire sigiliul vremii de apoi pentru că ea a purtat în trupul ei [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhurile Preasfintei Treimi[/COLOR][COLOR=blue] care [/COLOR][COLOR=green]au vorbit[/COLOR][COLOR=blue] cu tine, poporule creştin, şi care, iată tată, [/COLOR][COLOR=green]vorbesc[/COLOR][COLOR=green]iarăşi[/COLOR][COLOR=blue], aşa cum este scris, încă odată la popoare şi la limbi şi la neamuri. Împăcaţi-vă cu ea, copiii Mei, că voi cu ea veţi veni la Mine.” (24 noiembrie 1990.)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Am ridicat, atunci când am început să te nasc Eu pe tine, măi Israele mic, am ridicat un trup şi am făcut din el [/COLOR][COLOR=fuchsia]un vas în care [/COLOR][COLOR=green]au locuit[/COLOR][COLOR=fuchsia] Duhurile Preasfintei Treimi[/COLOR][COLOR=blue] vreme de douăzeci şi cinci de ani, şi am spus atunci de mai multe ori poporului care se năştea: “Ferice de acela care-şi va spăla viaţa în acest vas, şi ferice de acela care nu se va sfărâma de această piatră”. ” (13/26 decembrie 1990)[/COLOR]
S-a afirmat sistematic în “Cuvântul” de la Pucioasa că prin Verginica vorbea Domnul Iisus Hristos, printr-o conlucrare specială cu Duhul Sfânt.Alteori s-a afirmat că Însuşi Duhul Sfânt vorbeşte în numele Fiului, alteori în numele Tatălui, sau al altei persoane sfinte din cer (Maica Domnului, sau alţi sfinţi).Sfânta Treimeeste Dumnezeu unic în Fiinţă şi întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Aşadar, nu poate fi vorba de mai multe Persoane ale Duhului Sfânt, ci de una singură.Şi totuşi, “Cuvântul” vorbeşte sistematic de spre mai multe Duhuri care au lucrări specifice unor persoane: “[COLOR=green]se odihnesc[/COLOR]”, “[COLOR=green]văd[/COLOR]”, “[COLOR=green]au vorbit[/COLOR]”, “[COLOR=green]vorbesc iarăşi[/COLOR]”, “[COLOR=green]au locuit[/COLOR]”. Este posibil ca exprimarea eronată din textele pucioşilor să se bazeze pe interpretarea neatentă a unor texte din Apocalipsa, care vorbesc în mai multe rânduri despre “[COLOR=#993300]şapte duhuri ale lui Dumnezeu[/COLOR]”. Acolo este vorba însă despre şapte duhuri apropiate şi slujitoare lui Dumnezeu , care Îl ascultă şi Îl slujesc în mod special, cel mai probabil aceştia fiind cei şapte Arhangheli. Acest lucru este evident, mai ales din textul: [COLOR=#993300]“Ioan, celor şapte Biserici, care sunt în Asia: Har vouă şi pace de la Cel ce este şi Cel ce era şi Cel ce vine şi de la cele şapte duhuri, care sunt înaintea scaunului Lui […]”( Apoc.1,4[/COLOR], sublin.ns.[COLOR=#993300])[/COLOR], în care cele şapte duhuri sunt în mod indubitabil exterioare Fiinţei lui Dumnezeu, îndată ce stau “[COLOR=#993300]înaintea scaunului Lui[/COLOR]”. Un argument secundar este şi acela că, în mod sistematic, referirea la cele “şapte duhuri” nu se face folosind majuscula, pentru a se evidenţia şi mai bine că ele nu aparţin Fiinţei lui Dumnezeu. În fine, un alt argument este acela că despre arhanghelul Mihail s-a proorocit în Vechiul Testament (v. [COLOR=#993300]Daniel 12,1[/COLOR]) că va avea un rol special ca arhistrateg al oştirilor cereşti în confruntările apocaliptice(v. [COLOR=#993300]Apoc. 12,7[/COLOR]).
Şi Isaia vorbeşte despre şapte însuşiri al Duhului Sfânt, ca despre “şapte duhuri”:
[COLOR=#993300]“O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da. Şi Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu: [/COLOR][COLOR=fuchsia]duhul [/COLOR][COLOR=green]înţelepciunii[/COLOR][COLOR=#993300] şi al [/COLOR][COLOR=green]înţelegerii[/COLOR][COLOR=#993300], [/COLOR][COLOR=fuchsia]duhul[/COLOR][COLOR=green]sfatului[/COLOR][COLOR=#993300] şi al [/COLOR][COLOR=green]tăriei[/COLOR][COLOR=#993300], [/COLOR][COLOR=fuchsia]duhul[/COLOR][COLOR=green]cunoştinţei[/COLOR][COLOR=#993300] şi al [/COLOR][COLOR=green]bunei-credinţe[/COLOR][COLOR=#993300]. Şi-L va umple pe El [/COLOR][COLOR=fuchsia]duhul[/COLOR][COLOR=green]temerii de Dumnezeu[/COLOR][COLOR=#993300].(Isaia 11, 1-3)[/COLOR]
O citire mai atentă arată însă că doar una este Persoana Duhului Sfânt, iar enumerarea care urmează descrie însuşirile Duhului. De altfel, o contorizare stricto senso conduce la cifra de [COLOR=fuchsia]patru [/COLOR] duhuri care descriu Duhul lui Dumnezeu, şi nu [COLOR=green]şapte[/COLOR].
Chiar şi “Cuvântul lui Dumnezeu” are texte din care reiese că cele “şapte duhuri” de care vorbeşte proorocul Isaia sunt de fapt şapte însuşiri dumnezeieşti:
[COLOR=blue]“ Am pe acest copil iubit prin care voi lucra biserică nouă şi curată şi veşnică. Am pus duhurile Mele, am pus cele şapte duhuri dumnezeieşti peste el, despre care a proorocit Isaia, proorocul Meu, care a vorbit pentru Mine.”[/COLOR] (din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 3/16 ianuarie 1990)
Aici este limpede că este vorba de însuşiri: nu putea Dumnezeu să pună peste Irineu[COLOR=blue] şapte Dumnezei[/COLOR], dar putea să pună şapte însuşiri, cele şapte enumerate de Isaia[COLOR=blue].[/COLOR]
În acelaşi timp, nu putem spune nici că în textele analizate mai sus ( cele din noiembrie-decembrie 1990) ar fi vorba tot despre însuşiri, îndată ce s-a demonstrat că este vorba în mod eronat de mai multe Persoane ale Duhului Sfânt, care exercită anumite lucrări.

Caruselul ereziilor
 

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (LIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XLII.[/COLOR] Caruselul ereziilor [COLOR=blue])[/COLOR] - Partea a VI-a

Pe de altă, parte, se spune că Preasfânta Treime are un singur Dumnezeu, care este Duhul Sfânt!:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Duhul Sfânt este[/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeul Sfintei Treimi[/COLOR][COLOR=blue] cel [/COLOR][COLOR=fuchsia]din vremea de sfârşit[/COLOR][COLOR=blue]” (26 decembrie 1990)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ Către mai-marele oastei armatei române, pace şi har şi binecuvântare de la [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeul Preasfintei Treimi[/COLOR][COLOR=blue], Care lucrează şi vorbeşte în România! Amin. ( 9/22 ianuarie 1991)[/COLOR]
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeul Preasfintei Treimi[/COLOR][COLOR=blue] S-a ridicat la lucru [/COLOR][COLOR=fuchsia]în vremea aceasta[/COLOR][COLOR=blue], S-a ridicat să, lucreze lucrul cel nou, care este scris în Scripturi pentru vreme aceasta.” (18/31 octombrie 1991)[/COLOR]
La rândul lui, Duhul Sfânt are şi El un Dumnezeu! Acesta suflă peste pământ şi grăieşte din ceruri:
[COLOR=blue]“ Suflă [/COLOR][COLOR=fuchsia]Dumnezeul Duhului Sfânt[/COLOR][COLOR=blue] peste pământ şi grăieşte din ceruri şi lucrează prin cuvânt şi cuvântul se face faptă, şi iarăşi toate se lucrează prin cuvânt, precum la început, căci cele ce au fost, iarăşi mai sunt, şi iarăşi se lucrează prin cuvânt. Amin. “(18/31 octombrie 1991)[/COLOR]
“Cuvântul” lasă însă fără răspuns întrebările care decurg inevitabil din afirmaţiile de mai sus:
Celelalte Persoane ale Sfintei Treimi nu mai sunt (fiecare în parte) Dumnezeu?
Dumnezeul (Prea)Sfintei Treimi se află într-o relaţie de subordonare faţă de Aceasta şi O ascultă? Dar Dumnezeul Duhului Sfânt?
Dacă “[COLOR=fuchsia]vremea aceasta[/COLOR]”, zisă şi “[COLOR=fuchsia]vremea de sfârşit[/COLOR]”, este cea care îl defineşte pe Duhul Sfânt ca fiind Dumnezeul Preasfintei Treimi, ar trebui să credem de aici că pentru celelalte vremuri Preasfânta Treime are Alt Dumnezeu (Alţi Dumnezei)?

[COLOR=blue]23.[/COLOR] Verginica se crede a fi “purtătoare de Dumnezeu”, asimilându-se cu femeia prigonită din Apocalipsă
[COLOR=blue]“[/COLOR] [COLOR=blue]Atunci când m-a luat Domnul ca să mă ascundă de [[/COLOR][COLOR=red]la[/COLOR][COLOR=blue]] faţa şarpelui cel rău, care prigonea pe Domnul[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] Cel pe [/COLOR][COLOR=red]C[/COLOR][COLOR=blue]are-L purtam eu[/COLOR][COLOR=blue], atunci[/COLOR] [COLOR=blue]am fost pusă de popor mult[[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue]] la locul pe care-l ştiţi voi[/COLOR][COLOR=red], a[/COLOR][COLOR=blue]m fost condusă la locul în care m-aţi pus voi[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] şi a plâns poporul meu după mine[[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue]] şi se mira cum de[[/COLOR][COLOR=red]-[/COLOR][COLOR=blue]]am plecat. Cum, copilul meu, să nu fi plecat[[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue]] dacă aşa stă scris că voi pleca “o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme din faţa şarpelui”? Aşa stă scris, mămică[…]”([/COLOR][COLOR=red]11/[/COLOR][COLOR=blue]24 decembrie 1990,[/COLOR]sublin.ns.)
Să analizăm acest text în paralel cu textul din Sfânta Scriptură la care se face referinţă [COLOR=#993300](Apocalipsa, cap. 12)[/COLOR]
“Cuvântul lui Dumnezeu”: [COLOR=blue]“[/COLOR] [COLOR=blue]Atunci când m-a luat Domnul ca să mă ascundă de [[/COLOR][COLOR=red]la[/COLOR][COLOR=blue]] faţa şarpelui cel rău…”[/COLOR]
“Sfânta Scriptură”:[COLOR=#993300] “Şi femeii i s-au dat cele două aripi ale marelui vultur, ca să zboare în pustie, la locul ei, unde e hrănită acolo o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, departe de faţa şarpelui.”[/COLOR] [COLOR=#993300](Apocalipsa, 12,14)[/COLOR]
“Cuvântul lui Dumnezeu”:[COLOR=blue] “…care prigonea pe Domnul[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] Cel pe [/COLOR][COLOR=red]C[/COLOR][COLOR=blue]are-L purtam eu[/COLOR][COLOR=blue]…”[/COLOR]
“Sfânta Scriptură”:[COLOR=#993300] “Şi s-a arătat din cer un semn mare: o femeie[/COLOR] (pe care exegeţii biblici o identifică însă cu Fecioara Maria, supranumită şi ”noua Evă”) [COLOR=#993300]înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele. [/COLOR](Cele douăsprezece seminţii ale lui Israel, neam cărui aparţine Femeia, dar şi cei doisprezece apostoli ai Bisericii creştine universale, cea numită şi noul Israel). [COLOR=#993300]Şi era însărcinată şi striga, chinuindu-se şi muncindu-se ca să nască. Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur [/COLOR](Diavolul; duşmanul din vechime al Femeii – v.[COLOR=#993300][COLOR=#993300] Fac 3, 15[/COLOR][/COLOR]). [COLOR=#993300] mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne,[/COLOR] (simboluri ale forţei)[COLOR=#993300] şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti[/COLOR] (puterea regală a diavolului, "stăpânitorul lumii acesteia" – v. [COLOR=#993300][COLOR=#993300] In 12, 31[/COLOR][/COLOR])[COLOR=#993300].[/COLOR] [COLOR=#993300]Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ.[/COLOR] (Oastea diavolului: îngeri căzuţi. Balaurul îşi pregăteşte forţele pentru a lupta ce urmează să înceapă – v. [COLOR=#993300]Apoc.12, 7[/COLOR] şi urm.). [COLOR=#993300]Şi balaurul stătu înaintea femeii, care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când se va naşte. Şi a născut un copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile[/COLOR] [COLOR=#993300]cu toiag de fier.[/COLOR] (Iisus Hristos; Mielul devenit Păstor – v. [COLOR=#993300]Apoc.7, 17[/COLOR]; citatul reproduce cu precizie un pasaj, respectiv o profeţie mesianică, din din [COLOR=#993300][COLOR=#993300]Ps. 2, 9[/COLOR][/COLOR]). [COLOR=#993300]Şi copilul ei fu răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui,” (Apocalipsa, 12,1-5)[/COLOR]

Vom consemna aici un prim paradox: Deşi textele Apocalipsei vorbesc despre o Femeie care a născut Pruncul, Verginica nu îndrăzneşte să se auto-numească deschis “Născătoare de Dumnezeu”, deoarece în acest caz ar atenta grav la demnitatea de Theotokos, universal recunoscută, a Preasfintei Fecioare Maria. De aceea, ea preferă o formulare meşteşugită: “purtătoare de Dumnezeu”. Verginica vorbeşte despre sine ca fiind Femeia care-L purta pe Prunc, care a fost urmărită de şarpe şi care a fost salvată de Domnul: [COLOR=blue]“[/COLOR] [COLOR=blue]… m-a luat Domnul ca să mă ascundă de [[/COLOR][COLOR=red]la[/COLOR][COLOR=blue]] faţa şarpelui cel rău, care prigonea pe Domnul[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] Cel pe [/COLOR][COLOR=red]C[/COLOR][COLOR=blue]are-L purtam eu[/COLOR][COLOR=blue]…”([/COLOR][COLOR=red]11/[/COLOR][COLOR=blue]24 decembrie 1990, [/COLOR]sublin.ns.)
Această formulare atentează şi ea la demnitatea de Maică a Fecioarei Maria, deoarece şi ea a fost Purtătoare, pe vremea când purta Pruncul Sfânt în pântece; dar afrontul este mai puţin evident ca în varianta anterioară. Expresia “purtătoare de Dumnezeu” o vom regăsi şi în “Acatistul Sfintei Proorociţe Virginia”, conceput de liderii pucioşi şi diseminat între adepţi ca material liturgic obligatoriu. Cităm din Condacul 1 al acestui Acatist:
[COLOR=blue]“Apărătoarea noastră cea mare, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie, purtătoare de Dumnezeu noi fiii tăi, şi ca ceea ce ai mijlocire nebiruită, izbăveşte-ne din toate nevoile ca să strigăm ţie: Bucură-te maică Virginie, pururea fericită!”[/COLOR](sublin.ns.)

Caruselul ereziilor
 

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (LIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XLII.[/COLOR] Caruselul ereziilor [COLOR=blue])[/COLOR] - Partea a VII-a

Asemănarea cu pasajul omolog din Acatistele Maicii Domnului este izbitoare. Vom cita mai întâi Condacul 1 al Acatistului Buneivestiri:
[COLOR=#993300]“Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca una ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile ca să cântăm ţie: Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară!”[/COLOR](amsubliniat cuvintele pe care pucioşii le-au modificat).
O versiune mai dezvoltată a acestui condac, din care pucioşii au pastişat atributele de mijlocitoare şi izbăvitoare, regăsim în Acatistul Maicii Domnului:
[COLOR=#993300]“Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă, mulţumiri, izbăvindu-ne din veşnica moarte prin darul Celui ce S-a născut din tine, Hristos Dumnezeul nostru, şi prin mijlocirea ta cea de maică înaintea Lui, aducem ţie, noi robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăveşte-ne pe noi robii tăi din toate nevoile şi suferinţele, ca să cântăm ţie: Bucură-te ceea ce eşti plină de dar, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucuria tuturor celor necăjiţi!”[/COLOR] (amsubliniat cuvintele care au dispărut sau au fost modificate).
Putem vorbi aşadar despre o pastişare fără ruşine a textului respectiv din acest arhicunoscut Acatist. Consecinţele sunt deosebit de grave, şi aici consemnăm un al doilea paradox: Deşi pucioşii neagă cu înverşunare că ar aduce vreun afront sau vreo necinstire Maicii Domnului, ei tocmai asta fac, dezbrăcând-o pe aceasta de prerogativele ce i-au fost atribuite prin Sfânta Tradiţie. Într-adevăr:
-Pucioşii nu mai au nevoie de Maica Domnului ca mare apărătoare, îndată ce ei o au pe Verginica;
-Pucioşii nu mai au nevoie de Maica Domnului ca izbăvitoare din nevoi, îndată ce ei o au pe Verginica, cea care îi [COLOR=blue]izbăveşte din toate nevoile[/COLOR]; ori, dacă îi izbăveşte [COLOR=blue]din toate[/COLOR], nu mai rămâne nimic pentru Maica Domnului, ca să-i mai izbăvească şi ea din ceva.
-Pucioşii nu mai au nevoie de Maica Domnului ca Maică, îndată ce ei o au pe maica Verginia, faţă de care se autodesemnează “ fiii ei”;
-Pucioşii nu mai au nevoie de Maica Domnului ca mijlocitoare nebiruită, îndată ce ei o au pe Verginica;
-Pucioşii nu mai au nevoie de Maica Domnului ca, prin cinstirea ei, să împlinească prin ea îndemnul biblic: [COLOR=#993300]“…Şi iată de acum te vor ferici toate neamurile”(Luca 1,48)[/COLOR], căci ei o fericesc acum pe Verginica, numind-o pururea fericită.
În fine, este de neînţeles cum de nu şi-au dat pucioşii seama că simpla copiere a acestui condac, pe care l-au modificat după cum au avut ei nevoie, ca să-i confere o altă destinaţie şi alţi beneficiari, este un act samavolnic. Ea exprimă fie neputinţa de a fi originali, fie dorinţa expresă şi nedisimulată de a o ridica pe Verginica pe un piedestal cât mai asemănător (şi, de ce nu egal?) cu cel al Maicii lui Dumnezeu; dar cel mai probabil, le exprimă pe amândouă. Faptul că ei reclamă public că aduc o cinstire paralelă şi pentru Fecioara Maria, inclusiv prin recitarea Acatistului ei, nu scuză cu nimic greşelile grave de conduită semnalate mai sus.

Continuăm cu analiza paralelă:
“Cuvântul lui Dumnezeu”: [COLOR=blue]“…atunci[/COLOR] [COLOR=blue]am fost pusă de popor mult[[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue]] la locul pe care-l ştiţi voi[/COLOR][COLOR=red], a[/COLOR][COLOR=blue]m fost condusă la locul în care m-aţi pus voi[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue] şi a plâns poporul meu după mine[[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue]] şi se mira cum de[[/COLOR][COLOR=red]-[/COLOR][COLOR=blue]]am plecat. Cum, copilul meu, să nu fi plecat[[/COLOR][COLOR=red],[/COLOR][COLOR=blue]] dacă aşa stă scris că voi pleca “o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme din faţa şarpelui”? Aşa stă scris, mămică[…]”[/COLOR]
“Sfânta Scriptură”:[COLOR=#993300] “… femeii i s-au dat cele două aripi ale marelui vultur, ca să zboare în pustie, la locul ei, unde e hrănită acolo o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, departe de faţa şarpelui.”[/COLOR] [COLOR=#993300](Apocalipsa, 12,14)[/COLOR]
Verginica face aluzie la cimitirul satului, unde a fost condusă cu mult alai şi cu multă jale atunci când a murit (anul 1980). Poporul nu se mira degeaba de faptul că Verginica a plecat pe lumea cealaltă, căci o sumedenie de proorocii anunţaseră că nimeni nu va mai muri, căci venirea Domului este aproape, şi toţi sperau ca în frunte cu Verginica să-L întâmpine pe Domnul în văzduh, aşa cum scrie în Biblie. Or, visele lor au fost spulberate şi îngropate în cimitirul satului, odată cu Verginica. Încercări ulterioare de “a drege busuiocul” prin scoaterea la lumină a unor “proorocii” care pretindeau contrariul, cum că Verginica “s-a mutat la Domnul”, dar “n-a murit”, căci acum “vorbeşte din rămurele de copac”, n-a convins pe mai nimeni dintre creştinii vechi (în afară de o mână de exaltaţi), ci numai pe alţii noi, care n-o cunoscuseră personal pe Verginica, şi care au putut fi uşor “îmbrobodiţi” cu poveşti de către liderii pucioşi.
Sofismele liderilor pucioşi, care încearcă din răsputeri să demonstreze că cele două personaje supravenerate de ei, Maica Domnului şi Virginia Tudorache-Stoica, sunt distincte, dar merită o cinstire asemănătoare, capătă aşadar accente ridicole, îndată ce referinţele biblice folosite de ei se referă clar şi întotdeauna la aceeaşi persoană: Preasfânta Fecioară Maria. Adesea, pucioşii încearcă artificii de virtuozitate, răstălmăcind Biblia pentru a aureola cu orice preţ pe Virginia ca sfântă. Un exemplu în acest sens este şi textul de la Isaia 66,6, considerat a fi elocvent pentru anunţarea Trâmbiţei Domnului, adică vocea Verginicăi care aduce pe pământ “Cuvântul lui Dumnezeu” (combinaţia de cifre 6-6-6 nu trebuie să-i ispitească cumva pe cititori la speculaţii, deoarece este mai mult ca sigur întâmplătoare):
[COLOR=#993300]“ Un glas! Un vuiet din cetate! Un glas din templu! Este glasul Domnului! El răsplăteşte vrăjmaşilor Săi după faptele lor”(Isaia 66,6)[/COLOR]
Mult mai interesantă este însă urmarea. Liderii pucioşi disociază cu dibăcie textul biblic, scoţând la iveală două personaje acolo unde este doar unul. Cele două personaje sunt (ghici!?) … Fecioara Maria şi fecioara Verginica. Dar iată textul cu pricina:
[COLOR=#993300] “ 7. Înainte de a se zvârcoli în dureri de naştere, ea a născut; înainte de a simţi chinul, ea a născut un fiu.[/COLOR]
[COLOR=#993300] 8. Cine a auzit sau cine a văzut unele ca acestea? Oare o ţară se naşte într-o singură zi şi un popor dintr-odată? Abia au apucat-o durerile naşterii şi fiica Sionului a şi născut fii![/COLOR]
[COLOR=#993300] 9. Oare, Eu voi deschide pântecele fără să-l las să nască? Zice Domnul. Sau Eu, Cel ce fac să nască, îl voi închide?[/COLOR]
[COLOR=#993300] 10. Bucură-te, Ierusalime, şi voi, cei care îl iubiţi, săltaţi de veselie. Fiii în culmea veseliei, voi cei care îl plângeaţi! (Isaia 66,7-10)[/COLOR]
Pucioşii pretind că versetul 7 se referă la Maica Domnului, iar versetul 8 la …”Sfânta Virginia”. Argumentele lor sunt următoare:
[COLOR=blue]1.Versetul 7 se referă la o naştere fără dureri a unui fiu (aşa cum a născut Maica Domnului pe Fiul lui Dumnezeu) iar versetul 8 se referă la o naştere cu dureri a unor fii ( aşa cum ar fi “născut” Verginica un popor de creştini pucioşi)[/COLOR]
Cu toate acestea, pare mai îndreptăţită interpretarea ca prin fiica Sionului să înţelegem Biserica lui Hristos întemeiată la Cincizecime, care a simţit încă de la început durerile prigoanei cumplite, prigoană care urma să dureze apoi sute de ani. Mii şi mii de martiri, fii ai Bisericii, au strălucit prin faptele lor ca stelele pe cer. Nici un argument, nici cea mai mică urmă de îndreptăţire nu se regăseşte aici ca să justifice o asociere cu persoana Virginiei Tudorache-Stoica, apărută în istorie pe segmentul de timp 1955-1980. Asocierea acestui text cu persoana Verginicăi este pur şi simplu forţată şi fantezistă.
[COLOR=blue]2. Îndemnul “Bucură-te, Ierusalime” se referă strict la Noul Ierusalim de la Pucioasa. Jertfa de o viaţă a Verginicăi nu a fost deci zadarnică.[/COLOR]
O interpretare care vede în acest text o proorocie vizând “intrarea Domnului în Ierusalim”pare a fi mult mai pertinentă. Într-adevăr, istoria consemnează această împlinire, ca o un episod de intensă bucurie pentru locuitorii Ierusalimului, care l-au primit pe Iisus ca pe un împărat, crezând cu convingere că El este Mesia.

Caruselul ereziilor
 

[COLOR=purple]Misterele Pucioasei (LIX)[/COLOR]
[COLOR=purple] Cartea “[/COLOR][COLOR=purple]Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa [/COLOR][COLOR=blue]( Cap.XLII.[/COLOR] Caruselul ereziilor [COLOR=blue])[/COLOR] - Partea a VIII-a

*
Două zile mai târziu, tema “ Verginica = femeia apocaliptică, protejată de Dumnezeu în faţa ameninţării şarpelui ” este reluată, prilej cu care se apelează la alte mistificări:
[COLOR=blue]“ …Au trecut zece ani de atunci de când am ridicat la Mine trupul cel care M-a purtat şi prin care am trâmbiţat şi am vorbit încă o dată pe pământ, aşa cum era scris pentru vremea aceasta, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]scris era că-l voi ridica pentru un timp ca să-l ascund de faţa şarpelui cel rău[/COLOR][COLOR=blue] şi să-Mi încerc poporul, să încerc credinţa acestui popor.” (13/26 decembrie 1990[/COLOR], sublin.ns.[COLOR=blue])[/COLOR]
Mistificările sunt cel puţin două:
[COLOR=blue]1.[/COLOR][COLOR=blue]Prima, prin care se pretinde că Verginica a fost ridicată cu trupul la cer, asemenea Maicii Domnului: “…am ridicat la Mine trupul cel care M-a purtat şi prin care am trâmbiţat…”[/COLOR]. Or, se ştie bine că la dezgroparea făcută la şapte ani după deces, trupul Virginiei Tudorache a fost găsit exact în locul unde fusese pus.
[COLOR=blue]2.[/COLOR][COLOR=blue]A doua, prin care se pretinde că ar fi scris în Biblie, în acest context, despre “ încercarea credinţei poporului pucios ”[/COLOR]. Nici vorbă de aşa ceva.


[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]
[COLOR=purple] Anca Estera [/COLOR]
[COLOR=purple]30 august 2008[/COLOR]
[COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR]

Domnule torquenada, nu cumva dumneata eshti plin de erezie in mintea ta? shi de ce sa ma corectez eu singur daca nu shtiu la ce te referi?

auzi acolo, spune unul:
-shitii dumneata eshti hotz shi mincinos, ca am vazut cum shi cand furai shi cum mintzi... poi daca mint spune in ce privintza... ca asha e clar...

nu crezi shi din lipsa de argumente arunci "baba-cloantza" a ereziei... a anatemei... iar cand eshti intrebat... atunci... fireshte:
-cauta-te singur...

fugi domnule de aici cu astfel de discutzi shi insinuari ca de un astfel de comportament rad shi curcile...


deci ma iarta domnule mihai07, dar fi un pic mai cinstit, mai cu buna credintza shi nu asha din turnul de fildeshi dai dumneata verdicte fara nici o baza reala ci din inchipuielile domniei tale... pentru ca tzi-e frica de sectantzi ori eretici, dar am spus, eu sunt mirean din BOR deci nu sunt nici sectant shi nici eretic... shi mai mult l-am shi primit pe Cuvantul Lui Dumnezeu fiindca neindoielnic cred ca de la Dumnezeu este Hristos Duhul vorbind prin prooroci, spre deosebire de dumneata...

deci te iert shi pe tine fiindca arunci asha mizeria altora in "Capul" meu.

[COLOR=black]domnule vsovi eu "nu sunt plin de erezie in mintea mea". [/COLOR]
[COLOR=black]daca esti mirean din BOR ai grija ce scrii ca altii s-ar putea sa te creada si sa cada in aceleasi erezii ca si tine.[/COLOR]

arata-mi si mie unde scrie asa ceva in dogmele BO?
ca daca sunt cumva noile dogme de la pucioasa sunt egal cu zero.

ce tzi se pare de neintzeles? poi ce crezi Dumneata ca este Cel Ce din Tatal Purcede? o Persoana cumva? shi care ne calauzeshte in Tot Adevarul, shi Cel pe Care il Voi Trimite Voua? poi Acela este ca un Frate, ca un Fiu al Fiului shi al Tatalui coborat in chip de porumb odata cu botezul sf Ioan Botezatorul de la Tatal shi care a ramas peste Fiul nascut din Fecioara Curata, Maria, cu trup omenesc deci ce putea fi ucis, dar nesupus mortzii fiindca fecioare era desavarshita, curata, intru Dumnezeu, deci trupul era nestricacios dar fiind omenesc putea fi ucis,

iar noi Asemenea Lui shi cu putere de La El shi de la Toata sfanta Treime, Asha calauzitzi in tot Adevarul ajungem sa fim shi noi fratzi shi fii ai lui Dumnezeu fiind calauzitzi de Hristos-Duhul suflat peste apostoli shi apoi... umplutzi de Har shi cu sfanta Putere de sus putem marturisi pe Hristos,

deci e vorba de Hristos-Duhul, de Cuvantul Lui Dumnezeu... de Numele cel Nou al sfintei Treimi caci nedespartzitzi sunt cele Trei Puteri Cereshti... shi acolo unde e Tatal e shi Fiul e shi Duhul shi totzi sfintzii Sai...

deci in mintea ta este erezia shi dumneata ar trebui sa te pazeshti ca altzii sa nu se ia dupa tine, caci dumneata nu vezi shi nu recunoshti shi nu crezi Adevarul... care iata ca este perfect cu ce marturiseshte biserica dar pentru ca dumneata nu pricepi atunci musai eu sunt eretic shi e altfel fatza de dogme, ba dincontra, este exact conform cu dogmele.

sau spui ca nu a suflat Domnul Duh Sfant peste Ucenici imediat dupa inviere?

sau te-a deranjat ca am spus Duhului sfant ca find asha ca un Fiu ori ca un Frate al lui Hristos-Dumnezeu... shi atunci becul ala cu doi fii e erezie...

poi da Doi Fii e erezie, dar doi fii Mesia, adica doua intrupari, dar vorbesc eu de doua intrupari aicea? vorbesc eu despre o reincarnare? vorbesc eu de Dumnezeu cu doi fratzi sau despre fiul trupes al Domnului Hristos-Fiul? facut ca Maria Magdalena sau despre graal? vorbesc eu asha ceva ca sa arunci mizeria asta in "Capul" meu?

caci doar Fiul Fiului ori fratele Domnului cel duhovnicesc dar shi trupesc este Israel cel NOU... din creshtini shi români, Acela este Acel frate ori fiu daca vrei sa vezi shi olul... deci veyi dumneata ca eu am priceput iar dumneata ma acuzi pe mine cand dumneata eshti superficial?

domnule vsovi nu mai ocoli subiectul. se regaseste ceea ce ai scris dumneata in dogmele BO?.
Daca da te rog sa imi arati unde. Altfel nu mai face asemenea afirmatii ca te joci cu focul.

mihai07:
care e problema pe care o insinuezi?

ca nu sunt doi fii? ori ca Duhul Sfant nu e Fiul ori Fratele mai mic al Domnului Hristos nascut din preasfanta Fecioara?

ce este Iacov pentru Isaak? ce este Israil? dar Israil Cel nou din români? shi ce este Isaak pentru Avraam shi Sarra?...

Ce este Duhul Sfant suflat peste Apostoli imediat dupa inviere?
Ce botez au primit apostolii la cincizecime? atunci au fost imbracati cu putere de sus, dar botezul a fost dat prin Ioan Botezatorul shi Tatal caci peste Cel ce a ramas Duhul Sfant, acela are sa va boteze cu Duh Sfant shi cu Foc, caci Hristos-Dumnezeu Fiul va va boteza cu Duh Sfant shi cu Foc, pentru ca prin purtarea Crucii shi inviere a biruit moarte shi moartea pacatelor shi astfel purcede de la Tatal... Duhul Sfant, ca un Frate, ori ca un Fiu Mai mic al Domnului Hristos Fiul caci este o sfanta Persoana, care a fost desavarshita de Fiul shi de Tatal odata cu lucrarea Mantuitoare lucrata de Fiul prin purtarea patimilor omului shi biruindu-le shi luand asupra Sa neputintzele omului, inviindu-l shi ridicandu-l spre Dumnezeu...

deci pricepi dumneata cum zic eu ca este un fiu ori un frate cu Hristos-Dumnezeu Fiul? pentru ca este a Treia Putere Cereasca shi pentru ca acolo unde este Duhul, este shi Fiul shi Tatal... exact asemenea icoanei sfintei Treimi de la stejar unde s-a Aratat Dumnezeu lui Avraam shi Sarra...

devenind dupa inviere un Dumnezeu innoit cu o noua icoana, Fiul Omului din Tatal Dumnezeu shi Maica Fecioara Curata Maria, avand fii shi fice, fratzi shi surori, prin desavarshirea carmuita de catre Duhul Sfant din ei, reintegrandul astfel pe om deplin in Dumnezeu daca v-a rabda pana la sfarshit cu credintza shi credincioshie in dragoste curata....

Iar Preasfanta Maria este prima caci este intru Tatal ca prima putere Cereasca intru Tatal shi a patra putere Cereasca intru Smerenia ei desavarshita...

deci iata ierarhia cereasca Tatal apoi imediat Fiul nascut din fecioara curat, apoi Duhul Sfant ce din Tatal purcede dar asha cum tzi-am aratat eu, caci asha este scris!... shi asha ne explica shi Cuvantul Lui Dumneze, CLD adica numele sau cel Nou

unde este erezia daca nu doar in mintea ta? ca ai vazut doi fratzi de sange, ori doi fii, ori te-ai luat dupa aia cu graalul, adica cu fiul lui Hristos cu Maria Magdalena, ori cu reincarnarea... ori cineshtie ce ai vazut in mintea ta shi mi le-ai aruncat mie in carca... cum eu nu am sustzinut nicaieri... ci dumneata de frica eresului n-ai vrut sa citeshti cu buna credintza ce am scris eu... spune dumneata de ce ai dat dovada de suficientza ca eu nu shtiu sa socotesc....

dar daca te-am suparat, atunci ma iarta... ca n-am vrut sa fiu dur cu dumneata pentru altzii pe care nu i-am iertat indeajuns...

eu ti-am zis sa nu aduci argumente din CLD ca pica din start.
stii cine mai afirma in vechime ca in Sfante Treime exista o ierarhie?
Arie, care a fost combatut la primul sinod.
ti-am mai zis..ai grija la afirmatii

poi nu asta ziceam ca este conform cu dogmele? dumneata ma trimitzi la dogme asha in general? poi ce nu este conform cu Calea-Adevarul shi cu Dogmele?

eu vada ca aia nu este conform caci dumneata oasndeshti shi arunci pisica asha fara nici un argument trimitzandu-ma la studiu sau intrebandu-ma pa mine daca este sau daca nu este conform cu dogmele...

shi apoi ca sa pui shi sare pe rana, imi zici ca ma joc cu focul, poi dumneata l-ai aprins caci ai dat foc la paiul din ochiul meu in timp ce dumneata shedeai linishtit pe scunul lui torquenada, adica al inchizitziei, asha ca un tragator de semnale de alarma, in ideea ca am putea greshi...

poi e adevarat ca ne-am putea rataci ca n-am sustzinut ca sunt infailibil, dar dumneata nu te pretinzi infailibil din moment ce din start mi-ai aruncat pisica? m-ai osandit shi m-ai trimis la shcoala de corectzie, dar fara sa spui macar ce nu este conform cu dogmele, ori sa spui despre ce eres e vorba?

deci tzi-am mai spus ca in felul acesta o sa ne rada curcile, caci daca nu abordam discutziile cu bunacredintza shi mereu vedem pe altcineva eretic decat pe noi inshine, osandind shi mintzind, dand virujul shi altora, atunci cu nici un chip nu vom intra in Imparatzia Cerurilor, caci acolo nu intra cei ce judeca shi osandesc aproapele, ci aia care s-au pocait shi s-au smerit, ca sa iubeasca pe Dumnezeu shi asha de la Domnul sa iubeasca shi pe aproapele sau, urmand lui Hristos, asemenea Domnului...

deci dragul meu Mihai07.... nu te juca cu focul, ca s-ar putea sa ne arda pe amandoi.... caci shi barnele ard, nu numai paiele.

deci dumneata vrei sa spui ca nu exista sfanta ierarhie? ca este mai mare Fiul ca Tatal ori Duhul Sfant? poi de cine ni s-a cerut sa ascultam shi pe cine a ascultat Fiul shi spre ce ascultare ne calauzeshte in tot Adevarul, Duhul Sfant?

deci nici mai mult nici mai putzin acum ma faci adept al lui Arie?

poi arie a sustzinut altceva ca Iisus era un simplu om, deci un fel de prooroc mai mare... asha ca shi mahomedanii, ori ca nu avea fire Dumnezeiasca dar shi Fire omeneasca ci doar una din ele ori ca erau amestecate incat nu se mai shtia ce e de la Dumnezeu shi ce e de la firea omului.....

cum adica sa nu fie sfanta Ierarhie in Dumnezeu?

poi dumneata ai vrea probabil sa ascultam de o broasca, nu? ca daca nu este ierarhie, atunci de orice ai asculta de Dumnezeu ascultzi....

fugi domnule.... ca dumneata iarashi vrei sa dregi acuzarea... shi ai gasit alta scorneala... ca nu este ierarhie... Ba este, sa shti de la mine, dar nu este ca shi asta omeneasca... a ighemonilor, e intru Dragoste shi Smerenie shi ascultare shi fara pacate... deci desavarshita...

Ia uite ce spune dogma despre Sfanta Treime.
Unde vezi tu ierarhie in Sfanta Treime daca cele 3 ipostasuri sunt egale?

deci ma gandesc ca asta-i problema domniei tale, pentru ca dumneata eshti sigur ca sunt sectantzi pucioshii deshi v-am spus nu exista argumente valide, valabile, cinstite, deci pentru ca dumneata nu crezi shi pentru ca eu ii cred, atunci musai sunt eretic...

de ce nu recunoshti?

te iert domnul shi pe dumneata shi insinuarile domniei tale... shi ma iarta daca te-am ranit in duh ori in sufletul tau de bun creshtin.

dar eu am grija la afirmatzii, dar niciodata n-am pretins ca sunt infailibile, ci daca imi dovedeshte cineva sau gasesc singur ca sunt in eroare, ma intorc negreshit, ca nu tziu la afirmatziile mele mai mult decat la o ceapa degerata... dar vezi ca eu tziu totushi la o ceapa degerata, caci mi-e mila de ea ca a stat in frig, shi poate ca nu e asha de rea la gust... totusi.

domnule egalitatea respectiva este in sensul ca fiecare putere din sfanta ierarhie cereasca este Dumnezeu... deci vezi dumneata egalitatea ce inseamna, caci shi Fiul este Dumnezeu shi Duhul Sfant este Dumnezeu, dar Ierarhia nu este Desfintzata? cai Fiul insushi shi Duhul Sfant face Voia Tatalui... deci Fiul Omului a facut shi asculta de OM (preasfanta Nascatoar+Tatal Ceresc= Atottziitorul)

deci aceasta Ierarhie tzi-am mai spus este sfanta shi nedespartzita prin Dragoste shi sfintzenie shi semerenie, dar egalitatea respectiva nu inseamna altceva decat ca toate cele trei puteri sunt socotite ca Dumnezeu, caci Tatal a spus "De Fiul sa Ascultatzi!" dupa ce L-a marturisit in fatza uceniclor, deci iata ascultarea de Fiul deci Fiul este un Dumnezeu marturisit de catre Tatal, iar Duhul Sfant la fel este Dumnezeu caci priin prooroci a vorbit shi vorbeshte Duhul Sfant, de HAR caci este legea Harului shi acesta ii invatza in Tot Adevarul shi Acela v-a marturisi despre Mine, deci iata ca De Duhul Sfant trebuie sa ascultam ne spune Fiul, deci este Tot Dumnezeu! shi asha sunt egali ca Dumnezeire, caci "cine asculta de voi pe Mine ma asculta"... pricepi dumneata?, dar ierarhia sfanta nu este desfintzata!

repet ca am pus un semn de intrebare absurd, shi l-am inlocuit:

domnule egalitatea respectiva este in sensul ca fiecare putere din sfanta ierarhie cereasca este Dumnezeu... deci vezi dumneata egalitatea ce inseamna, caci shi Fiul este Dumnezeu shi Duhul Sfant este Dumnezeu, dar Ierarhia nu este Desfintzata! caci Fiul insushi shi Duhul Sfant face Voia Tatalui... deci Fiul Omului a facut shi asculta de OM (preasfanta Nascatoare+Tatal Ceresc= Atottziitorul)

deci aceasta Ierarhie tzi-am mai spus este sfanta shi nedespartzita prin Dragoste shi sfintzenie shi semerenie, dar egalitatea respectiva nu inseamna altceva decat ca toate cele trei puteri sunt socotite ca Dumnezeu, caci Tatal a spus "De Fiul sa Ascultatzi!" dupa ce L-a marturisit in fatza uceniclor, deci iata ascultarea de Fiul deci Fiul este un Dumnezeu marturisit de catre Tatal, iar Duhul Sfant la fel este Dumnezeu caci priin prooroci a vorbit shi vorbeshte Duhul Sfant, de HAR caci este legea Harului shi acesta ii invatza in Tot Adevarul shi Acela v-a marturisi despre Mine, deci iata ca De Duhul Sfant trebuie sa ascultam ne spune Fiul, deci este Tot Dumnezeu! shi asha sunt egali ca Dumnezeire, caci "cine asculta de voi pe Mine ma asculta"... pricepi dumneata?, dar ierarhia sfanta nu este desfintzata!