Decebal, daca mai multi iti spun ca esti beat, indicat ar fi sa mergi sa te culci; asa se spune.

Ca sa nu ne lovim de o gresita interpretare a textelor Pr. Staniloae, redau mai jos, cuvant cu cuvant, ceea ce scrie acesta referitor la Maica Domnului, si anume din punct de vedere ortodox:

"In conceptia ortodoxa pacatul nefiind numai culpa si pedeapsa, ci si o slabire a naturii umane, scaparea de pacat inseamna, pe langa satisfacerea lui Dumnezeu de catre Iisus Hristos prin ascultare si moarte, o intarire a acestei firi, prin ridicarea ei intr-o unire intima cu dumnezeirea. Aceasta a facut-o Fiul lui Dumnezeu devenind si ipostas al firii omenesti, devenind si om intre oameni, ipostas omenesc intre ipostase omenesti, si ca atare, fiind si unul din Treime, revarsand in semenei energia necreata a dumnezeirii Sale, harul dumnezeiesc. Numai prin umanitatea lui Hristos curge iarasi harul in omenire.

Desigur moartea si invierea Lui ca om are un rol special in deschiderea umanitatii Sale pentru toata energia dumnezeiasca, pentru tot Duhul pe care sa-l transmita apoi oamenilor, care il primesc. Astfel harul nu e un ajutor creeat, pe care il da Dumnezeu pentru Hristos, clar numai decat prin Hristos, ca in catolicism, ci energia dumnezeiasca necreeata, care a trebuit intai sa se reverse in umanitatea luata de Fiul lui Dumnezeu, pentru ca prin ea sa treaca la toti cei ce vreau sa o primeasca. De aceea, eliberarea de pacatul stramosesc nu o poate obtine nici un om decat prin unirea lui cu Hristos, Dumnezeu-Omul. Numai asa a obtinut-o si Fecioara Maria. Desigur, n-a fost necesar ca umanitatea Fiului lui Dumnezeu sa fie deplin formata, ca sa transmita Maicii Sale libertatea de pacatul stramosesc.

Din prima clipa a zamislirii Sale ca om, curatenia de pacat a firii Sale umane, inceputa a se forma, a trecut asuprea Maicii Sale. Mai precis vorbind, prin acelasi act, prin care s-a atins de ea, pe de o parte a curatit-o, pe de alta a inceput formarea firii Sale, asa cum lumina, in acelasi moment in care se aprinde, si lumineaza si alunga intunericul.

Desigur, nedespartit de Fiul, a lucrat Duhul Sfant. Sau Fiul lucra prin Duhul Sfant in aceasta atingere, caci Dumnezeu lucreaza totdeauna asupra oamenilor prin Duhul. De aceeea , Duhul pe de o parte a curatit-o, pe de alta parte i-a dat puterea de a naste fara de samanta pe Fiul ca om. Dar exact in momentul in care se curatea si primea puterea de a naste fara de samanta, se si zamislea Fiul lui Dumnezeu ca om. Lucrarea Duhului de curatire a Mariei si zamislirea Fiului lui Dumnezeu in ea, nu se pot desparti temporal una de alta.

Iata cum infatiseaza aceasta simultaneitate, sau mai precis faptul, ca Fiul lui Dumnezeu umple pe Maica Sa de plinatatea harului abia din momentul in care umple umanitatea Sa. Teofan al Niceii, care ne-a dat cea mai frumoasa, mai adanca, mai sistematica si mai dezvoltata lauda a Maicii Domnului:

"Dar priveste legatura negraita a Mangaietorului cu Fecioara. Caci Dumnezeu Cuvantul si Fiul ei nu numai o curata pe ea mai dinainte si o sfinteste prin Duhul propriu, care e puterea curatitoare si sfintitoare, spre a o face apta spre salasluirea Lui negraita, ci si la intrupare se atinge de carnea ei nemijlocit prin Acesta, ca printr-un deget propriu, si asa o face pe aceasta sa subziste in El. Dar tupul Mantuitorului este si primul receptacol si izvor al insasi plenitudinii dumnezeiesti, din care primesc toti credinciosii, care e harul si energia naturala a Sfintei Treimi care e procurator si distribuitor pe seama zidirii a Mangaietorului. Iar locasul Maicii lui Dumnezeu al doilea, nemijlocit dupa acela. Caci Dumnezeu Cuvantul fiind prin fire procuratorul Duhului propriu dupa energie, intai umple locasul si templul propriu de intreg Acesta, apoi de acolo iese Acesta ca dintr-un izvor in al doilea locas si templu al Sau. "

A se observa ca desi Teofan recunoaste o curatire si sfintire a Fecioarei inainte de conceperea Cuvantului, totusi "harul din care primesc toti credinciosii", adica harul curatirii de pacatul stramosesc, nu-l primeste nici ea decat prin umanitatea Fiului ei, mai precis, in momentul in care incepe conceperea umanitatii.

Ar fi bine să vă reţineţi de la astfel de consideraţii. Toate insultele pe care le-am primit aşa pe gratis, fără temei nu mă fac decât să râd, iar unele să râd cu amar când ştiu de ce sunt în stare "ortodocşii".

Iar acum să trec la ceea ce aţi adus înainte.

În primul rând, este nevoie de a preciza că autoritatea Sfântului Apostol Ioan Teologul, precum şi a Sfântului Părinte Chiril al Alexandriei sunt superioare autorităţii părintelui Dumitru Stăniloae.

În al doilea rând, însuşi părintele Dumitru Stăniloae are învăţătura că umanitatea lui Hristos este deplin îndumnezeită de abia după Învierea din morţi. Cu alte cuvinte, dincolo de ceea ce aţi subliniat dumneavoastră în textul de mai sus, trebuie să ţinem cont de contextul mai larg al învăţăturii părintelui Stăniloae, şi de aceea datorită faptului că umanitatea lui Hristos nu era deplin îndumnezeită înainte de Jertfa de pe Golgota şi de Sfânta Înviere, nici Fecioara Maria nu putea să aibă deplinătatea harului, şi asta pentru că nu avea şi nu putea să aibă harul duhului Învierii. Eu nu am spus că nu avea har, sau că harul pe care îl avea nu ar fi "acoperit-o" pe deplin, ci că deplinătatea harului presupune pe Hristos înviat din morţi. Asta este ceea ce am spus până acum, nu pot să îmi dau seama ce aţi înţeles sau ce înţelegeţi dumneavoastră din spusele mele. De aceea consider că părintele Stăniloae, în citatul dat mai sus şi în sublinierea dumneavoastră "Fiul lui Dumnezeu umple pe Maica Sa de plinatatea harului abia din momentul in care umple umanitatea Sa", a avut o exprimare ambiguă şi care poate fi pusă în dezacord cu învăţătura sa de ansamblu.

În al treilea rând, după cum s-a putut vedea din citatele pe care le-am dat eu, de data asta de la autorităţi superioare părintelui Stăniloae, învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfântului Chiril este că Duhul este dat după preamărirea lui Hristos. Am dat deja citatele care spun foarte clar şi explică la nivel teologic, de aceea nu ţin neapărat să le reiau. Aceasta este învăţătura Sfintei Tradiţii. Prin urmare, chiar dacă Maica Domnului avea har sau era plină de har la Întruparea Logosului, totuşi ea nu avea deplinătatea harului, şi asta pentru că deplinătatea harului se dă după Învierea lui Hristos, chiar şi în cazul Fecioarei Maria. De ce? Pentru că în Hristos Înviat este deplina biruinţă asupra Morţii; sfântul Chiril spune că după Înviere Hristos este în mod deplin pârgă a firii înnoite!! Dacă aveţi neclarităţi, vă recomand încă o dată să citiţi cu atenţie textele Sfântului Părinte Chiril şi veţi vedea care este învăţătura autentică a Sfintei Tradiţii, aşa cum este dealtfel propovăduită inclusiv în Evanghelia după Ioan.

"Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într'Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se preamărise." (Ioan 7, 39)

<< Deci ni s-a dat nouă Duhul înnoitor, adică cel Sfânt, cauzatorul vieţii veşnice, după ce S-a preaslăvit Hristos, adică după învierea Lui, când, rupând legăturile morţii şi arătându-Se mai presus de toată stricăciunea, a revenit iarăşi ca om la viaţă, având în Sine întreaga noastră fire, întrucât era şi Unul dintre noi. Cercetând şi mai mult cauza pentru care nu înainte de Înviere, ci după ea, s-a produs revărsarea Duhului, vei auzi iarăşi aceasta: Hristos S-a făcut pârgă a firii înnoite (I Cor. 15, 20), atunci când, nemaifiind împiedicat de lanţurile morţii, a venit iarăşi la viaţă, precum am spus adineauri. Cum deci ar putea fi readuşi la viaţă înainte de începutul ei, cei de după acest început?

<< Căci, precum nu va odrăsli din pământ o plantă înainte de-a se forma rădăcina ei, fiindcă începutul plantei este din rădăcină, aşa este cu neputinţă ca noi să avem pe Domnul nostru Iisus Hristos ca rădăcină a nestricăciunii noastre înainte de-a se vedea El formându-Se ca rădăcină. Deci arătând venit timpul pogorârii Duhului la noi după învierea Lui din morţi, a suflat asupra Ucenicilor, zicând: „Luaţi Duh Sfânt” (In 20, 22). Căci atunci era cu adevărat la uşi, mai bine-zis înlăuntrul uşilor, timpul înnoirii. Şi să vadă iarăşi iubitorul de învăţătură dacă nu este adevărat şi cuvântul despre acestea. Căci la început, cum ne-a spus purtătorul de Dumnezeu Moise, luând Creatorul tuturor ţărână din pământ şi alcătuind pe om, a suflat în faţa lui suflare de viaţă. Şi ce este altceva suflarea de viaţă decât Duhul lui Hristos, Care zice: „Eu sunt viaţa şi învierea” (In 11, 25)? Iar deoarece S-a despărţit de umanitate Duhul cel Sfânt, Care ne poate menţine şi modela potrivit caracterului dumnezeiesc, Mântuitorul ni-L dăruieşte iarăşi pe Acesta, ridicându-ne spre demnitatea de la început şi remodelându-ne după chipul Său. De aceea şi Pavel zice către unii: „Copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi” (Gal. 4, 19). (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Pe ce invatatura te bazezi?
Ce facem, Decebal, incepem sa schimbam dogme, ca sa cada in picioare cum vrei tu?!?

Doamnă, v-am explicat în postarea anterioară ce era de explicat.

Nu ştiu despre ce "dogme" vorbiţi şi la ce sinod ecumenic au fost adoptate.

Cred că zbaterile dumneavoastră sunt de prisos; nu faceţi decât să vă luptaţi împotriva Revelaţiei, împotriva Sfintei Tradiţii a Sfinţilor Părinţi, şi chiar împotriva raţiunii şi logicii teologice.

Eu sper ca "zbaterile" mele nu sunt de prisos. De fapt nu e vorba de zbateri ci de urmarirea cu consecventa a unei idei. Eu cand intalnesc un deal pe drumul meu, obisnuiesc sa-l trec; nu ma intorc din drum din cauza lui.

Iarta, ma, Decebal, dar mai am unele intrebari:
In afara de Chiril al Alexandriei, la care alti Sfinti Parinti faci trimitere?

Vrei sa spui ca moartea pe cruce I-a fost necesara lui Iisus Hristos personal pentru a-si indumnezei umanitatea?
E posibil ca eu sa nu inteleg prea bine ce scrii; de aceea te rog explica-te.

Asta de unde ai mai scos-o?
Iarta-ma, dar ma uimesti. Nu mai stiu pe nimeni, care sa fi masurat in felul acesta autoritatea cuiva; nici nu este o practica ortodoxa, caci punctul de vedere unitar al invataturii ortodoxe nu constituie prilej pentru asemenea ierarhizare. Catolicii il au pe papa; noi Il avem numai pe Hristos.

Hristos S-a Inaltat!

Va multumesc frumos pentru indemn.

Am gasit Nicolae Cabasila, "Viata Maicii Domnului, Omilii la Nasterea Maicii Domnului, Bunavestire si Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu" doar pe scribd.
http://ro.scribd.com/doc/71634484/Sf...aicii-Domnului

Dar nu pot nici macar s-o citesc pentru ca n-am cont de Facebook si nici nu vreau sa-mi fac.Nu vreau socializare.
Am sa incerc sa gasesc cartea la Libraria Sophia.

Am gasit totusi un articol pe care l-am citit aseara pe fuga dar aveam sufletul secat si n-am inteles mare lucru.
In fiecare an in perioada 13-15 iunie, mintea si sufletul meu retraiesc nenorocirile cu minerii. Si atunci e nevoie de multa rugaciune ca sa-mi treaca. Sunt om si mi-e greu sa uit. Si e pacat. Dar daca ar fi singurului pacat pe care-l fac??

(Nicoale Cabasila, Omilie la Slăvită Adormire a Preasfintei Maici a lui Dumnezeu)
http://www.voscreasna.com/358/sfantu...icii-domnului/

Cine vrea sa inteleaga si sa iubeasca Sfanta Liturghie poate ar trebui sa citeasca, intre altele; ”Tâlcuirea dumnezeieştii Liturghii” de Sfantul Nicolae Cabasila. (Cine a citit-o deja, iertare pentru indemn.)
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...tii-liturghii/
http://tineretulortodox.md/wp-conten...-Liturghii.pdf

Dumnezeu sa fie cu noi toti.

Hristos S-a Inaltat!

Am gasit o Predica la Bunavestire (Buna Vestire), a parintelui Bartolomeu Anania(Dumnezeu sa-l aseze cu dreptii); in aceasta Predica parintele Bartolomeu parca „ar raspunde” interogatiei retorice pe care ati lansat-o dumneavoastra: „Adica Dumnezeu i-a anulat liberul arbitru Fecioarei Maria?!?”

<<Buna Vestire este praznuita pe 25 martie. Praznicul Bunei Vestiri a Maicii Domnului este cunoscut in popor sub denumirea de Blagovestenia. In aceasta zi Fecioara Maria a fost vestita de Arhanghelul Gavriil ca Il va naste pe Fiul lui Dumnezeu.

Exista in viata Maicii Domnului un moment de mare rascruce, atat pentru propria ei randuiala, cat si pentru istoria mantuirii noastre. Acest moment se intrupeaza intr’un singur cuvant. Fara el, ceea ce Dumnezeu intentiona in Buna Vestire ar fi fost un esec divin; prin el, conlucrarea dintre Dumnezeu si om se dovedeste biruitoare, iar consecintele ei razbat pana la sfarsitul veacurilor.>>

<<Cat va fi stiut ea din Sfintele Scripturi? Cat va fi cunoscut ea din proorocia Isaiei? In ce masura astepta si ea, ca intregul Israel, venirea lui Mesia? Iar daca Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu, urma sa Se nasca dintr-o fecioara, de ce tocmai ea trebuie sa fie aceea? E prea frumos ca sa fie si adevarat! Dar, dincolo si mai presus de aceasta, cum poate fi o zamislire de la Duhul Sfant, in ce chip poate Dumnezeu sa umbreasca o femeie pamanteana spre a I naste Lui un Fiu? Intelegerea in sine sovaie si se poticneste.>>

<<Cuvantul ingerului nu este o porunca. Poruncile se dau in vis, asa cum le va primi, ceva mai tarziu, logodnicul Iosif.

Cuvantul ingerului nu este nici vestirea unui fapt implinit, asa cum o avusese preotul Zaharia langa altarul tamaierii. Buna Vestire anunta, deocamdata, doar faptul ca Dumnezeu o alesese pe ea, Maria, sa devina mama Fiului Sau.

Ingerul poarta un mesaj, dar si o invitatie. E un apel la libertatea Fecioarei de a decide, de a se pronunta intre doua alternative, intre un da sau un nu. Pentru ca libertatea ei sa nu fie intru nimic viciata, i se pun in fata cele doua perspective: pe de o parte, harul de a deveni Nascatoare de Dumnezeu, pe de alta, jertfa de a purta o sarcina aparent reprobabila.

Spre a- i inlesni hotararea, ingerul ar fi putut s-o asigure ca Iosif, prin revelatie, va lua totul asupra lui si ca, in fata societatii si a legii, el va trece drept tatal Celui ce Se va naste dintr-insa.

Dar Mariei nu i se face o astfel de fagaduiala, e lasata sa cumpaneasca singura, in deplina libertate a cugetului. Un nu, ar insemna o amanare a planului dumnezeiesc, un da, implinirea lui imediata.

Ingerul asteapta din gura Mariei un singur cuvant. Il asteapta Dumnezeu, dar in acelasi timp il asteapta toata suflarea, caci, intreband-o pe ea, Dumnezeu ne intreaba pe noi, iar prin raspunsul ei urmeaza sa se rosteasca intreaga omenire. Iata, Eu stau la usa si bat! E clipa cand Fecioara insumeaza intr-insa setea universala de libertate.

- Fie! Sa-mi fie mie dupa cuvantul tau!
In acea clipa s-a petrecut Intruparea.
Din acest moment ingerul nu mai are nimic de spus si se face nevazut.>>

IPS Bartolomeu Anania
http://www.crestinortodox.ro/sarbato...re-140055.html

Anca, acest text e elocvent si clar, scrie explicit de umplerea cu har a Sfintei Fecioare. Doar ca Decebal deocamdata nu accepta nimic, putem da si 100 de citate. Pana la urma o sa se convinga singur, asa a facut si cu Filioque si si-a dat seama ca greseste.
La inceputul discutiei pe acest topic avea mai multe neintelegeri, si le-a lamurit si a ramas doar cu aceasta.

Decebal, citatele sunt mai mult decat explicite, scrie negru pe alb ca Sfanta Fecioara primeste harul. De altfel stergerea pacatului original inseamna si primirea harului, asta pierdusera urmasii lui Adam.
Cand am vazut citatul dat de Anca am crezut ca o sa iti dai seama ca asta e adevarul, am fost surprins ca inca mai sustii acea neintelegere. Tu pana acum nu ai dat nici macar un singur citat legat de Intrupare, doar despre alte invataturi, despre primirea harului de catre oameni, neintelegand ca Sfanta Fecioara este o exceptie.

Uite ce clar spune Teofan al Niceii:

"Dar priveste legatura negraita a Mangaietorului cu Fecioara. Caci Dumnezeu Cuvantul si Fiul ei nu numai o curata pe ea mai dinainte si o sfinteste prin Duhul propriu, care e puterea curatitoare si sfintitoare, spre a o face apta spre salasluirea Lui negraita, ci si la intrupare se atinge de carnea ei nemijlocit prin Acesta, ca printr-un deget propriu, si asa o face pe aceasta sa subziste in El. Dar tupul Mantuitorului este si primul receptacol si izvor al insasi plenitudinii dumnezeiesti, din care primesc toti credinciosii, care e harul si energia naturala a Sfintei Treimi care e procurator si distribuitor pe seama zidirii a Mangaietorului. Iar locasul Maicii lui Dumnezeu al doilea, nemijlocit dupa acela. Caci Dumnezeu Cuvantul fiind prin fire procuratorul Duhului propriu dupa energie, intai umple locasul si templul propriu de intreg Acesta, apoi de acolo iese Acesta ca dintr-un izvor in al doilea locas si templu al Sau. "

Nu mai e nevoie de vreun alt mesaj, de fapt nu era nevoie de la inceput, doar ca tu ai tot insistat.

În primul rând, este nevoie de a preciza că autoritatea Sfântului Apostol Ioan Teologul, precum şi a Sfântului Părinte Chiril al Alexandriei sunt superioare autorităţii părintelui Dumitru Stăniloae.

În al doilea rând, însuşi părintele Dumitru Stăniloae are învăţătura că umanitatea lui Hristos este deplin îndumnezeită de abia după Învierea din morţi. Cu alte cuvinte, dincolo de ceea ce aţi subliniat dumneavoastră în textul de mai sus, trebuie să ţinem cont de contextul mai larg al învăţăturii părintelui Stăniloae, şi de aceea datorită faptului că umanitatea lui Hristos nu era deplin îndumnezeită înainte de Jertfa de pe Golgota şi de Sfânta Înviere, nici Fecioara Maria nu putea să aibă deplinătatea harului, şi asta pentru că nu avea şi nu putea să aibă harul duhului Învierii. Eu nu am spus că nu avea har, sau că harul pe care îl avea nu ar fi "acoperit-o" pe deplin, ci că deplinătatea harului presupune pe Hristos înviat din morţi. Asta este ceea ce am spus până acum, nu pot să îmi dau seama ce aţi înţeles sau ce înţelegeţi dumneavoastră din spusele mele. De aceea consider că părintele Stăniloae, în citatul dat mai sus şi în sublinierea dumneavoastră "Fiul lui Dumnezeu umple pe Maica Sa de plinatatea harului abia din momentul in care umple umanitatea Sa", a avut o exprimare ambiguă şi care poate fi pusă în dezacord cu învăţătura sa de ansamblu.

În al treilea rând, după cum s-a putut vedea din citatele pe care le-am dat eu, de data asta de la autorităţi superioare părintelui Stăniloae, învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfântului Chiril este că Duhul este dat după preamărirea lui Hristos. Am dat deja citatele care spun foarte clar şi explică la nivel teologic, de aceea nu ţin neapărat să le reiau. Aceasta este învăţătura Sfintei Tradiţii. Prin urmare, chiar dacă Maica Domnului avea har sau era plină de har la Întruparea Logosului, totuşi ea nu avea deplinătatea harului, şi asta pentru că deplinătatea harului se dă după Învierea lui Hristos, chiar şi în cazul Fecioarei Maria. De ce? Pentru că în Hristos Înviat este deplina biruinţă asupra Morţii; sfântul Chiril spune că după Înviere Hristos este în mod deplin pârgă a firii înnoite!! Dacă aveţi neclarităţi, vă recomand încă o dată să citiţi cu atenţie textele Sfântului Părinte Chiril şi veţi vedea care este învăţătura autentică a Sfintei Tradiţii, aşa cum este dealtfel propovăduită inclusiv în Evanghelia după Ioan.

"Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într'Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se preamărise." (Ioan 7, 39)

<< Deci ni s-a dat nouă Duhul înnoitor, adică cel Sfânt, cauzatorul vieţii veşnice, după ce S-a preaslăvit Hristos, adică după învierea Lui, când, rupând legăturile morţii şi arătându-Se mai presus de toată stricăciunea, a revenit iarăşi ca om la viaţă, având în Sine întreaga noastră fire, întrucât era şi Unul dintre noi. Cercetând şi mai mult cauza pentru care nu înainte de Înviere, ci după ea, s-a produs revărsarea Duhului, vei auzi iarăşi aceasta: Hristos S-a făcut pârgă a firii înnoite (I Cor. 15, 20), atunci când, nemaifiind împiedicat de lanţurile morţii, a venit iarăşi la viaţă, precum am spus adineauri. Cum deci ar putea fi readuşi la viaţă înainte de începutul ei, cei de după acest început?

<< Căci, precum nu va odrăsli din pământ o plantă înainte de-a se forma rădăcina ei, fiindcă începutul plantei este din rădăcină, aşa este cu neputinţă ca noi să avem pe Domnul nostru Iisus Hristos ca rădăcină a nestricăciunii noastre înainte de-a se vedea El formându-Se ca rădăcină. Deci arătând venit timpul pogorârii Duhului la noi după învierea Lui din morţi, a suflat asupra Ucenicilor, zicând: „Luaţi Duh Sfânt” (In 20, 22). Căci atunci era cu adevărat la uşi, mai bine-zis înlăuntrul uşilor, timpul înnoirii. Şi să vadă iarăşi iubitorul de învăţătură dacă nu este adevărat şi cuvântul despre acestea. Căci la început, cum ne-a spus purtătorul de Dumnezeu Moise, luând Creatorul tuturor ţărână din pământ şi alcătuind pe om, a suflat în faţa lui suflare de viaţă. Şi ce este altceva suflarea de viaţă decât Duhul lui Hristos, Care zice: „Eu sunt viaţa şi învierea” (In 11, 25)? Iar deoarece S-a despărţit de umanitate Duhul cel Sfânt, Care ne poate menţine şi modela potrivit caracterului dumnezeiesc, Mântuitorul ni-L dăruieşte iarăşi pe Acesta, ridicându-ne spre demnitatea de la început şi remodelându-ne după chipul Său. De aceea şi Pavel zice către unii: „Copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii până ce Hristos va lua chip în voi” (Gal. 4, 19). (Sfântul Chiril al Alexandriei)

Vă asigur că dealul ăsta nu-l veţi trece. Poate îl ocoliţi cumva, dar de trecut mă îndoiesc foarte.

Nu ştiu dacă este vorba de neînţelegere, de neatenţie sau de răstălmăcire. Aşa cum îi spusesem şi userului M.G., umanitatea lui Hristos nu era deplin îndumnezeită înainte de Înviere, adică deci era îndumnezeită dar nu deplin. De aceea deşi Fecioara Maria era plină de har, ea nu avea totuşi deplinătatea harului interior, pentru că nu avea harul ce survine din Învierea lui Hristos.

Astea sunt nişte simple păreri fără acoperire. Dacă dumneavoastră nu credeţi că există autoritate, atunci încercaţi să convocaţi un sinod local în eparhia în care sunteţi, sau măcar un Sinod Ecumenic Pan-ortodox. Să vedem atunci dacă există sau nu ierarhie în Biserică şi autoritate, inlcuisv şi mai ales în probleme doctrinare şi dogmatice.

Conform decretului 12 al Mărturisirii de Credinţă a patriarhului Dosithei al Ierusalimului (1672), Biserica Catolică sau Sobornicească (pentru că pe vremea respectivă în sec. XVII răsăritenii nu aveau probleme în a se declara Biserica Catolică) este învăţată de Duhul Sfânt prin Sfinţii Părinţi şi prin conducătorii sau magisteriul slujind în credinţă. Este deci o învăţătură a Bisericii Ortodoxe autoritatea doctrinară a Sfinţilor Părinţi. Iar sfântul Chiril al Alexandriei este cu adevărat un sfânt părinte, spre deosebire de Teofan al Niceei ori de Dumitru Stăniloae.

Însuşi părintele Dumitru Stăniloae are învăţătura că umanitatea lui Hristos este deplin îndumnezeită de abia după Învierea din morţi. Cu alte cuvinte, trebuie să ţinem cont de contextul mai larg al învăţăturii părintelui Stăniloae, şi de aceea datorită faptului că umanitatea lui Hristos nu era deplin îndumnezeită înainte de Jertfa de pe Golgota şi de Sfânta Înviere, nici Fecioara Maria nu putea să aibă deplinătatea harului, şi asta pentru că nu avea şi nu putea să aibă harul Învierii. Eu nu am spus că nu avea har, sau că harul pe care îl avea nu ar fi "acoperit-o" pe deplin, ci că deplinătatea harului presupune pe Hristos înviat din morţi.

Învăţătura Sfintei Scripturi şi a Sfântului Chiril este că Duhul este dat după preamărirea lui Hristos. Am dat deja citatele care spun foarte clar şi explică la nivel teologic, de aceea nu ţin neapărat să le reiau. Aceasta este învăţătura Sfintei Tradiţii. Prin urmare, chiar dacă Maica Domnului avea har sau era plină de har la Întruparea Logosului, totuşi ea nu avea deplinătatea harului, şi asta pentru că deplinătatea harului se dă după Învierea lui Hristos, chiar şi în cazul Fecioarei Maria. De ce? Pentru că în Hristos Înviat este deplina biruinţă asupra Morţii; sfântul Chiril spune că după Înviere Hristos este în mod deplin pârgă a firii înnoite!!

Păi şi normal că am dat citatele astea, pentru că despre asta este vorba, despre primirea Duhului Sfânt. Fecioara Maria este într-adevăr o excepţie, dar numai până la un punct, până, după cum am mai spus, la Învierea lui Hristos. Am explicat foarte clar în răspunsurile de mai sus şi în postările anterioare, şi chiar cu mult mai mult se poate înţelege din doctrina Sfântului Chiril al Alexandriei.

Nu resping ceea ce a spus Teofan al Niceei, dar el nu era şi nu este declarat Sfânt Părinte, iar pe de altă parte, după cum am spus mai sus, faptul că Fecioara Maria a fost curăţită şi sfinţită la Întruparea Logosului, asta nu înseamnă că ea ar fi primit deplinătatea Duhului sau a harului interior, şi asta pentru că nici ea nu era şi nu putea fi părtaşă harului sfânt care decurge din Hristosul Înviat şi Înălţat la Cer. De-abia după Înviere şi Ciniczecime se împărtăşeşte şi ea de deplinătatea harului prin Duhul Sfânt dăruit de Hristos şi de Tatăl.

Decebal, vad ca ai inceput sa intelegi ca sunt si sfinti care dau citate explicite. Nu exista o comparatie intre sfinti, si nu exista o divergenta in privinta acestei invataturi. Sper sa intelegi ca tu vorbesti despre altceva, noi vorbim de Intrupare si de Fecioara Maria. Si Sf. Chiril si Parintele Staniloae si Sfantul Teofan si toti sfintii spun acelasi lucru despre Cincizecime si acelasi lucru despre Intrupare. Doar ca tu le amesteci si iei numai despre Cincizecime.
Da ce spune sf. Chiril si altii despre Intrupare si Sfanta Fecioara, nu despre Cincizecime. Har au avut si Hristos care a fost si Dumnezeu si Om si Fecioara Maria, ai primit citatele explicite. Dar uiti ca pana acum am mai dat o gramada de citate care spuneau acelasi lucru.
La fel, o sa vezi ca Parintele Staniloae si Sfantul Teofan si toti sfintii spun ceea ce spune Sfantul Chiril despre Cincizecime. Nici eu nu am afirmat altceva pana acum, doar tu nu vezi ca noi discutam despre altceva, despre intrupare si Fecioara Maria, care a fost un caz special, fara de care nu s-ar mai fi putut face intruparea.

Am cautat un comentariu al Sf. Chiril al Alexandriei la Evanghelia dupa Luca, dar nu am gasit decat comentariu la Evanghelia Sfantului Ioan... care este f interesanta si instructiva.

Dar am gasit urmatoarele scrise in Dogmatica:


"Coborand ca ipostas El insusi in ea si incepand sa-Si formeze trupul din ea, cu impreuna-lucrarea Duhului Sfant intreg ca persoana, trupul ei, tinut de ea in puritatea fecioriei pana atunci, in puritatea totalei disponibilitati pentru Dumnezeu, e curatit si de pacatul stramosesc, pentru ca Ipostasul dumnezeiesc sa nu ia trupul Sau dintr-un trup care se afla inca sub acest pacat si sub legea naturala a nasterii in voluptate. Iata de ce Maica Celui ce Si-a format firea omeneasca din ea si cea asupra careia El a putut lucra pentru ipostazierea firii omenesti ce se forma in ea, in Sine, ca in Dumnezeu Cuvantul, trebuia sa fie fecioara inainte de zamislire, la zamislire si la nastere. Calitatea Mariei de Nascatoare de Dumnezeu si fecioria ei tin impreuna. Iar daca s-a petrecut cu ea o astfel de minune, nu se putea ca ea sa nu ramana si dupa aceea total daruita lui Dumnezeu, adica fecioara. Cea care L-a tinut in brate pe Fiul lui Dumnezeu ca om si se impartasea de puritatea Lui, cum s-a impartasit de eliberarea de pacatul stramosesc in momentul salasluirii Lui in ea, la zamislirea Lui ca om, nu se putea sa nu ramana fecioara."
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...zeu-80141.html

Teofan al Niceei nu este Sfânt Părinte al Bisericii; nici măcar nu ştiu dacă este declarat sfânt.

Ierarhie între sfinţi există. Chiar Hristos a spus că în Împărăţia lui Dumnezeu sunt multe lăcaşuri, nu sunt chiar toţi la acelaşi nivel, şi prin urmare nici nu au toţi acelaşi nivel de autoritate în doctrine. Dar cum ai putea tocmai tu să îţi dai seama de astfel de lucruri elementare?

În sfârşit trec peste non-sensurile pe care le debitezi, remarcând nu doar că eşti pe lângă adevăr, în afara adevărului, în latura şi umbra înşelării, dar şi că nu ai reuşit să aduci măcar nişte justificări, evidenţe minimale pentru a îţi susţine falsa ipoteză cum că Fecioara Maria ar fi avut de la Zămislirea lui Iisus deplinătatea harului. Aşa ceva, asemenea făcătorie, niciun ortodox, niciun Apostol, niciun Sfânt Părinte nu a crezut niciodată, ci acea făcătorie este doar rodul unor superstiţii religioase, posibil cu specific românesc, iar noi ştim bine că Sfinţii Părinţi nu credeau în superstiţii, nu credeau în baliverne.

Decebal, a trecut o luna de la ultimul comentariu si tot nu ai reusit sa vezi adevarul. Trebuie sa ai rabdare, probabil in viitor vei vedea care e adevarul, la fel cum ai vazut si in cazul a ceea ce mai afirmai in trecut, cu Filioque (daca nu ma insel ti-am raspuns chiar pe forumul catolic despre acest lucru mai demult), botezul pruncilor, etc. Acum poti vedea ca si altii care nu stiu inca adevarul poate il vor afla mai tarziu, nu-i nevoie sa fim agresivi cu ei mai mult decat e normal (ma refer la alt topic).
Sfantul teofan bineinteles ca e sfant, iata aici viata: http://www.doxologia.ro/viata-sfant/...iscopul-niceei
Cum spui atunci ca nimeni nu a afirmat asta, am dat multe citate, dintre care unele ca aceastea erau chiar explicite. Toti sfintii au afirmat acelasi lucru, nu exista nicio contradictie a sfintilor in privinta asta. Probabil mai sunt si alte citate, n-am stat sa citesc la fiecare sfant ce a spus legat de Intrupare. Tu in schimb in afara de pararea ta personala nu ai dat nimic, niciun citat. Ai dat citate legate de alte invataturi, nu despre Fecioara Maria si Intrupare. Cand o sa dai si un singur mic citat sau argument atunci putem avea ce dezbate, dar pana atunci e doar pararea ta personala, complet gresita.

Cătăline, eu ţi-am mai spus ţie foarte clar că în ceea ce priveşte Filioque, eu personal am retractat ceea ce am scris cu mult înainte să vii tu cu "răspunsurile" şi "clarificările" tale; dar văd că ai un ochi care citeşte numai ceea ce vrea să citească, dându-te mai important decât eşti pe tabla de şah a lumii şi atribuindu-ţi singur merite pe care nu le ai. Referitor la botezul pruncilor, am spus lucruri clare la topicul respectiv, dar văd că în afară de pomenirea ideilor "complet greşite" ale altora altceva nu ai nimic pe post de argumente, contrazicând Sfânta Scriptură în modul cel mai flagrant sub "acoperirea" "mărturiei tale ortodoxe".

Referitor la Teofan al Niceei ţi-am spus foarte clar că nu este Sfânt Părinte al Bisericii. Argumentele pe care le-am adus în sprijinul a ceea ce am spus sunt foarte solide, tu nu ai reuşit decât să mă faci să mai ajustez din poziţia iniţială, dar am păstrat ceva şi de la începuturi. Bineînţeles argumentele respective nu sunt valabile şi pentru cei care contrazic pe faţă, aşa cum eşti tu sau alţii ca tine, atât Sfintele Scripturi, atât Sfinţii Părinţi, precum şi logica teologică.

Decebal, am intrebat mai sus daca ai la indemana Omilii ale Sf. Chiril al Alexandriei la Evanghelia dupa Luca. Am gasit numai comentarii ale acestuia la Evanghelia dupa Ioan, ceea ce nu ne ajuta in lamurirea problemei pe care o discutam aici, caci despre harul Maicii Domnului se vorbeste in Evanghelia dupa Luca, nu in cea dupa Ioan.

Si inca ceva: am impresia ca uiti, ca Iisus Hristos a fost Om si Dumnezeu totodata. Cele doua firi ale Lui erau impletite, nu contopite. Chiar daca umanitatea lui Iisus Hristos nu era complet indumnezeita, totusi la El firea de Dumnezeu era completa si neafectata de umanitatea Lui.

Tu cred ca te referi la o discutie ulterioara, eu imi amintesc ca am avut o discutie in contradictoriu pe tema Filioque, imediat dupa ce ai revenit pe forum. Eram si surprins ca te si laudasem pentru contributia la topicul despre Filioque si apoi spuneai ceva diferit dupa ce ai revenit.
In legatura cu botezul pruncilor, daca imi amintesc spuneai ca trebuie sa aiba fapte, nu doar Botezul, de aceea nu pot ajunge in Rai.
Oricum, nu asta conteaza, am amintit doar ca ai mai spus ceva gresit si apoi ai reusit sa vezi adevarul, deci e un lucru bun.
Si sper ca asa se va intampla si in acest caz, daca nu esti convins intreaba un preot despre acest subiect, sau pe cine vrei, nu doar parerea ta.