Minciuna ispititoare din pofta ochilor, limbii, sufletului de pe stomac.
 

De la început şi până la sfârşit Hristos a mărturisit lupta cea bună cu minciuna cea rea apărută în creaţie pe vremea lui Adam şi Eva, spurcăciunea pustiirii!

Omul se minte de atunci că e bun în pofta ochilor, în gustul bun al limbii şi în pofta sufletului din maţe şi din stomac oridecâte ori vede o fată... căci defapt la ceea ce el spune că e bun nu e altceva decât muizarea cu bărbaţi, cu femei, cu sine însuşi sau cu idolii abstracţi ai corcelii dintre păcat şi sfinţenie, astfel că bunul şi binele invocat cu care ispiteşte omul e defapt această vrăjitorie, această reţetă specială cu care se laudă că cică el crede că defapt e bun păcatul, înşelarea, spurcarea, scursurile şi răutatea din moment ce el are nume bun... şi aşa se lasă păcălit de satana care ispiteşte cu iadul că cică ar fi bun şi de dorit în timp ce omul îl ispiteşte pe Dumnezeu că cică el omul o să fie un sfânt ascultător de Dumnezeu... îl păcăleşte ispitindu-L cu raiul şi că ar dori omul raiul când efapt doar îl amăgeşte pe săracul Dumnezeu care tot speră că omul o să se schimbe şi o să-şi îndrepte viaţa!

Păi dacă vrei să te schimbi omule, atunci fă deosebirea între 'bun', 'bine', 'bunătatea' care vine din minciuna cea rea şi spurcăcioasă ca un virus păcălici şi între adevărata bunătate care vine din sfinţenia altruistă pe suportul iubirii curate şi care nu se corceşte niciodată cu păcatul.

''Să te târeşti pe pântecele tău şi să mănânci pământ!'' dacă vrei să reuşeşti să nu mai trăieşti pe sfinvers!..

Ieşiţi din minciuna cea rea şi din adevărul pârâcios care este defapt grija gLumii, grija de a te dezvinovăţii acuzând pe alţii pentru faptele tale!

Nu mai batjocuriţi bând spurcăciuni ca apa căci nu faceţi altceva decât să mîncaţi din blestem... şi dacă trăieşti în blestem blestemând şi împlinind blestemul ce sens mai are să te dai mare?

Cu cât te înfurii ca să omori şi să cureţi cu atât mai mult te răzbuni viceversa ca prostul făcând tocmai păcatul cel rău de parcă ai curăţi şi de parcă insistenţa te fac să te răzbuni făcând tocmai dorinţa aia cu care insistă cel rău ce te ispiteşte din tine să faci voia lui cea rea.

Halal te opui păcatului dacă te răzbuni făcând tocmai păcatul la care te opui... te răzbuni pe sfinvers şi te crezi deştept şi mare. Halal!

Pe scurt e vorba de puiul de VIPer..ă, de puiul de năpârcă, de om prost:HOŢELUL intox
 

Adică în om există un nărav viclean de necredincios foarte credul şi uşor de păcălit aşa ca un pui, neobservabil uşor care face cam ce vrea prin interior... şi acest pui, copil 'bun' şi alintat, nu este altceva decât cruzimea inversată care se opune păcatului răzbunându-se invers adică păcătuind exact aşa cum îi cere satana păcatului insistent mâniindu-se şi revoltându-se pe acel nărav ca să se răzbune slujindu-l, împlinindu-l, făcându-l, executând comanda rea... deci e un fel de cruzime păcălită să facă sfinvers, să fie crud şi rău nu cu păcatul ci cu Dumnezeu, cu sfinţii, cu nevinovaţii, cu cei slabi şi bolnavi, cu orfanii, văduvele, săracii şi neştiutorii... şi face asta pentru că se lasă mituit cu dezvinovăţirea şi îndreptăţirea, că cică are dreptate sau cu slava de sine şi de la oameni sau cu tot felul de cadouri otrăvite... primeşte daruri şi dăruieşte daruri... ele sunt toxice şi otrăvite şi pline cu pismă şi blestem dar nu vrea să priceapă... pentru că nu vrea să-şi deschidă bine ochii ca să vadă dreptatea şi adevărul a toate împlinind binele în contra recidivei, în contra viciului care îi cere mereu ca o fiară însetată şi lacomă o nouă şi o proaspătă repăcătuire după un plan şi mai viclean şi mai strălucit în răutate şi cruzime... şi nsăcoceşte scenarii şi se închipuie ca-ntr-un film şi se îngâmfă cu creaţia sa artistică, pornografică, blestemată, criminală... şi asta îi place lucindu-i ochii de parcă ar creşte sau s-ar înălţa, defapt cade în ispită şi trădează, se leapădă şi contrazice, neagă, se încăpăţânează şi se ambiţionează ca să distrugă nu răul ci binele... fiindcă e programat prin ceva pe sfinvers.

Descoperiţi puiul de viperă şi de năpârcă orb ca o cârtiţă din voi şi vedeţi cât de liber este el să facă tot felul de prostii mituindu-vă că sunteţi ceva mare dacă vă răzbunaţi aşa cum vrea el mereu... cu ''bunătate''.

Scoateţi-l la lumină şi opriţi-l din acţiuni căci defapt e cel mai mare lepădător şi trădător... e un fel de mecanism personificat care se mânie pe păcat pentru ca să-l facă cu răzbunare crezând că dacă se răzbună el curăţă şi termină odată cu el, defapt nu vede că tocmai se răzbună cedând păcatului şi făcând păcatul cu voire mai mare aşa ca o răzbunare dezvinovăţitoare în sprijinul grijii lumeşti... liniştind parcă gândul păgân... în sensul că poate să stea linişti că nu i se opune ci se răzbună de partea sa... de partea minciunii rele şi adevărului pârîcios ca să mânce din blestem şi să slujească blestemul de partea răutăţii şi a răului răutăţii.

Păi pe Dumnezeu te răzbuni tu credincioasule? Păi de ce şi pentru ce? Oare e vinovat binele pentru că tu faci răul care-ţi cere mereu dobândă?.. şi dacă n-ai să-i dai atunci te bagă în sclavie rea! Spune puiule de năpârcă şi de VIPeră ce te lauzi că ai tată credinţa şi dreptatea lui Avraam: pe cine ai tu defapt drept tată şi mamă? Nu cumva te lauzi cu tatulio şi cu mamona spunându-le lor Dumnezeu pentru că-ţi dau daruri şi te alintă că cică nu ţi se va întâmpla nimic oricât ai păcătui... aşa ca gLumea?.. aşa ca toată gLoomea?

satana...
 

..satana din om se numeşte malahism şi muism cu fata... egoism reciproc şi răutate răzbunată...
Vă păcăleşte cu zâmbochiul şi pofta din gură, din burtă, din stomac aşa pe esofag ca să vă placă fata şi nu e nici iubire şi nici plăcere ci e răzbunare sadică dublu sinucigaşă aşa ca un virus terorist ce are bombe asupra lui ca prin explozie să răspândească moartea prin păcătuirea care vine sigur... şi zice că e bun şi e bine când colo ceea ce vă spune subliminal că e bun şi bine e practic răzbunarea satanei din pismă şi mărirea închipuită cu care te mituie că te vezi mai mare, mai grozav, mai berou... te mituie şi te laudă ca să faci malahie cu fata şi asta înseamnă incest şi înşelare, ucigăşie reciprocă şi poftă de cărnărie... aşa o prosteşte pe sărmana c-o iubeşte... nu e iubire ci păcăliciu ispitoman şi mitoman pervers profită crezând că aşa poate face binele... nu face binele ci făcând răul crede că poate crezând că poate şi binele... nu e bine ce face ci e distrugere reciprocă, se mâncă unul pe altul, se devorează şi se deşertifică, e uciderea spermei şi a ovulelor, e malahism, crimă, pierderea iubirii şi corcirea sfinţeniei, coruperea interesului pentru cunaşterea păcatului...

Malahismul cu fata nu e sfinţenie şi nici bărbăţie ci înşelare satanicească în zâmbochiul botochiului din burtochiul stăpânit de satana... ca o căutare să cunoşti ca să ştii, ca o poftă de cunoaştere dar nu ajungi să ştii ci te preschimbi în muscă lucioasă ce devorează păcate la nesfârşit fără oprelişti!.. şi ajungi mai jos ca muştele de rahat căci ele nu-s nici malahiste şi nici muiste... ajungi ca un tăune de păcat ce face viermi plini de inele... fiecare inel reprezintă o victimă.

Nici un păcat nu va intra în Împărăţie şi în fericire!..

Spuneţi un NU hotărât malahiei cu fata şi muismului înălţător şi ispitomaniei şi luptaţi-vă căci altfel vă ia gLoomea şi vă lipeşte ochiul duhovnicesc şi vă face în el un reflex, un instinct că nu mai puteţi scăpa din el!

Nu credeţi poftele sexitului că luaţi exit din calea spre Rai şi ajungeţi accelerat pe fundul iadului ca nişte foarte mari..... criminali!

Totul este o aluzie şi o iluzie şi o trimitere gLumeaţă prin vrăjeala cuvintelor spre ideea că cică muismul şi malahismul cu fata ar fi bun... NU E BUN ci e RĂU şi e răutate satanică ce corceşte sfineţenia ca să te mituie ca mare stăpân... că apoi te crezi sfinţişor stăpânaş mai mare ca Dumnezeu... şi devi zăbavnic fiindcă tragi spre fete căci de aia ţi le plac şi fetzele şi băieţii, de aia... că vrei să vezi ca să cunoşti direct în gurochi!

Face ce face, te încurcă şi te zăpăceşte până-ţi deduci logic singur că păcatul e bun şi că asta cică se numeşte sfinţenie!

Ava pl-E-ava te învaţă poştă de femei tinere ca fiecare să devină poştă de băieţi!
 

Impreunare de 'statui', de idolişti.
Cruzimea şi ura pe sfinvers!.. ură pe urâta pe care defapt o iubeşti poftind ''frumoasele''!

Ceea ce caută ochiul sufletului tău văzând ca o frumuseţe, ca o privelişte, este poşta... adică ura pismaşe şi răzbunarea cruzimii maxime prin pofte şi frumuseţi de pui orb de cârtiţă care vrând să crească mare mănÎncă fără discernământ, cu nepăsare păcatele şi batjocuririle spurcăcioase şi ocărâtoare de parcă ar bea apă de izvor, cu o sete nebună şi făcătoare de rele de parcă l-ar face mare dând lecţii şi făcând proşti pe toţi.

El nu deosebeşte slava rea de aia bună şi că va fi mare pe sfinvers... dîndu-şi liber la muism lacom.

Aşa se lasă păcălit fraierul: vede că fata lu' tata a fost mângâiată şi alintată cu bani pentru că a ascultat şi a învăţat bine şi a luat premiul şi atunci ea a învăţat de la el să se dezmierde făcându-i lui tata pe plac ca să-şi facă ei pe plac aşa ca o mângâiere....... apoi a descoperit că îi place plăcerea şi mângâierea şi vede că băiatului îi place de ea şi că vrea şi atunci ea îşi face pe plac făcându-i pe plac ca să-i facă ei pe plac şi el văzând că ei îi place şi vrea atunci şi el vrea să-i facă pe plac făcându-şi şi lui pe plac şi iată căderea... el vrea să-i facă ei pe plac fiindcă ea vrea să-şi facă pe plac şi lui îi place să-i facă tot mai mult pe plac fiindcă-i frumoasă şi nu e iubita lui şi atunci cad amândoi în înşelare, băiatul crezând că profită şi că la el nu se pune decât ca profit când colo devine el cel mai vinovat şi aşa învaţă să risipească sfinţenia crezând că-şi adună beroism.

Apoi totul devine o rutină, el o vede şi vrea fiindcă vede că ea vrea şi nu-şi dau seama că masifică poşta, înşelarea, virusul distrugerii şi nu pricep că nu deosebesc pofta şi plăcerea bună şi frumoasă de pofta rea şi urâtă care se numeşte înşelare, trădare, adulter, incest, pedofilie şi mai ales malahie muistico măritoare de sine ca mare descoperitor savant obijnuit ca şi puiul de cârtiţă orb ca să fie curios să vadă ca să pârască aşa ca ipocriţii după ce şi el a participat la poştă după învăţătura lui Ava PleAva că cică păcatul e bun şi te eliberează de tensiuni şi de încordări şi de nevroze...

Defapt nu e altceva decât că-ţi deschizi simţurile, ochii, mirosul, urechile, deducţiile şi priceperile şi înţelegerile către comunicaţiile satanei care te cheamă la păcătuire şi înşelare prin aluzii, avansuri, flirtruri şi prin deducţii ilogice, scurte, stârmbe, absurde, vorbe cu subânţeles, că cică e bine şi de dorit ca să păcătuieşti şi să înşeli profitând de ocazie şi nu stând ca prostul văzând că ea vrea ci te încurajează ca să ai curajul să o satisfaci în culmea cruzimii făcându-i pe plac... pe la spate.

Defapt ucideţi sfinţenia şi iubirea şi vederea răzbunându-vă pe voi ca să vă răzbunaţi pe Dumnezeu slujind astfel morţii şi deşertăciunii şi făcând pe placul pismei satanei care vă ajută să deveniţi PLEAVĂ amară!

Ştiu că suntem orbi şi uşor de păcălit însă trebuie să ne opunem muismului, malahismului, căutării să vă potriviţi cu frumoase eliminând din viaţa voastră toată poşta, toate născocelile crude şi gLumeţe ale pornografiei creatoare de plăceri perverse aşa ca o glumă care nu-ţi afectează indestructibilitatea.

De la păcat vine orice boală şi orice distrugere şi orice amar... cine spune altfel vă minte!.. dar şi cine vă spune aşa şi se face rob păcatului vă minte de asemenea aşa ca viclenii ipocriţi care răspândesc virujul în ascuns!

Rugaţi-vă să putem posti ca să nu mai păcătuim niciodată!..
Uţă-n ulă-n uţă să nu fie!

Voi când postiţi rugaţi-vă să puteţi posti!
 

Postiţi la muism şi la orice credinţă deşartă care vă învaţă că păcatul e bun şi că nu de la păcate vă vine tot răul.

Şi să nu mai păcătuim ca să nu fie nouă mai rău... căci mai răul vine când începi să nu-ţi mai pese şi să te mândreşti că te mândreşti ca beroul cu răutăţile şi înşelările şi vicleniile pe care le pui în practică programat de propriile creaţii foarte ispititoare şi foarte alunecoase în viciu...

Nu mai doriţi să vedeţi ca să revedeţi ca să vă placă frumuseţile pentru a păcătui... căci fetele nu sunt date pentru a fi ele satisfăcute la plăcerile lor naive pentru care vă cheamă să vă arate şi să vă dea şi să vă satisfaceţi căci asta înseamnă masificarea păcatului şi a înşelării şi nedeosebirea binelui de rău care duce la scursură şi spurcare fără oprelişti până la autodistrugere reciprocă!

Defapt plăcându-vă 'frumuseţea' fetelor faceţi pe placul satanei şi nu pe placul fetei sau pe placul vostru sau pe placul Domnului ci pe placool pismei satanice care vrea ca toţi să fiţi acolo unde e el de jos adică sub fundul iadului şi de ruşinea ruşinilor muizând şi slujind scârboşeniile şi răutăţile cu toată puterea prostiei, orbirii şi vicleniei.

Nu există frumuseţe şi bunătate să vină de la păcat ci păcatul vrea s-o strice exact aşa cum împreunarea este o stricăciune... căci dacă vă împreunaţi ca să înşelaţi şi priviţi ca să poftiţi atunci folosiţi frumuseţea pentru a stârni poftele rele şi vă veţi numi STÂRLICI malahişti care nu veţi intra în rai şi în bunătate ci veţi suferi chinurile iadului căci viciul odată pătruns te distruge şi te chinuie până piei!

''Şi nu ne duce pe noi în ispită...
 

Adică vrea Domnul să ne zică să nu participăm la ispită, la răutate făcând nedreptate dar nici să fim pasivi şi fricoşi şi neparticipatori la dreptate atunci când vedem că se săvârşeşte o nedreptate ci să luăm atitudine dreaptă şi să oprim desfrânarea.

Trebuie însă avut grijă atunci când iei atitudine să nu cumva să deduci sfinvers căci deducţia se lasă uşor mituită, păcălită cu profitul, cu câştigul în jocuri sau lupte însă defapt e o poftă de cărnărie pusă în capcană ca să cazi în ea şi să te baţi pentru a împlini ispita cu credulitatea că nu vei fi afectat, că nu păţeşti nimic... deci atunci când satana bârfeşte şi te atrage în revoltă căci tu simţi că e adevărat ce spune trebuie să realizezi că el spune despre el, căci el e cel mare care a făcut păcatul abominabil şi de aia simţi că e adevărat ce spune, însă aruncând vina pe altul îţi ascunde că el e păcătosul ipocrit şi ispititor şi care te păcăleşte ca să te mânii şi să greşeşti şi să te revolţi sfinvers făcând şi căzând tocmai în ispita care te-a revoltat şi făcând tocmai păcatul care te revoltă, răzbunându-te ca să dovedeşti ca beroii grozavi că eşti invincibil şi indistructibil şi că la tine nu se pune păcatul deci n-o să păţeşti nimic... aşa ai impresia că nu păţeşti nimic şi aşa pare că vezi... însă adevărul este că în ziua în care ai păcătuit chiar atunci ai murit şi de atunci dacă mai păcătuieşti devi sluga satanei şi rob păcatului şi execuţi şi ispiteşti având în tine lucrarea cea rea a disturgerii şi autodistrugerii pentru păcatuirea şi distrugerea aproapelui.

Defapt e un fel de malahie prin frustrări ca răsbunându-te să te încânţi!

Deci nu participaţi cu privirea sau trăirea la poştificare şi muizare şi când se întâmplă vre-o nedreptate încercaţi să spuneţi cinstit adevărul făcând dreptate prin atitudinea cinstită şi dreaptă şi răspunzătoare evitând să vă sustrageţi sau să nu participaţi la săvârşirea actului de dreptate adevărată... căci minciuna şi negura şi neghina se instalează în voi dacă sunteţi pasivi sau dacă vă duceţi în ispită ca să participaţi la căderea în capcană.

Pe scurt, evitaţi să fiţi căpcăuni căci vă sinucideţi jerfindu-vă nu pentru iertarea aproapelui ci pentru căderea lui şi a voastră peste el.

Nu vă lăsaţi păcăliţi, mituiţi, atraşi la câştig şi la profit şi la false credinţe căci nu e altceva decât slănina din cursa de şobolani şi o să cădeţi definitiv în capcană...

Iar dacă aţi căzut nu vă disperaţi şi nu vă zbuciumaţi ci ridicaţi-vă şi străduiţi-vă să vă îndreptaţi şi să nu mai greşiţi... căci nu se poate să vreţi să cădeţi în ispită dar şi să rămâneţi nevinovaţi, nu puteţi fi înşelători dar şi nevinovaţi aşa cum vă învaţă gLoomea că e de dorit să ai aventuri că cică e normal şi natural... e înşelare şi malahie şi muism şi pedofilie şi răzbunare şi incest şi curvie şi tot răul şi blestemul care vă ucide duhovniceşte şi apoi păcătuind veţi muri şi vă veţi chinui în iadul în care v-aţi băgat ca fraierii încântaţi de câştiguri vremelnice dăruite de satana.

Nu uitaţi că satana nu vă dă nimic şi nici măcar nu minte pentru voi ci pâreşte ca să vă omoare careva cât mai repede pentru ca să nu mai apucaţi să vă pocăiţi!

''Şi nu ne duce pe noi în ismită şi ne izbăveşte de cel viclean şi rău şi ipocrit!

Şi a văzut Domnul că toată visarea şi închipuirea omului este spre rău încă din...tin
 

''Şi a văzut Domnul atâta silnicie şi abuz şi sforţare şi ispită şi răzbunare violatoare şi furie crinversă şi lege strâmbă şi nedreaptă şi că toată visarea şi închipuirea şi delăsarea şi mânia omului este spre rău şi sfinversare şi pentru fărădelege şi batjocură distractivă, încă din pruncie... încă din tinereţile lui 'bune'... şi s-a întristat foarte... căci omul era căzut în robie şi nu mai voia să iasă din groapă ci se lăsa condus până la bătrâneţe de orbi, de surzi, de muţi, de viciul cel prost şi morhalău şi mare mitoman măritor de sine ca să cadă în groapa fără fund, în adâncul cel mare care se cheamă fatalism şi fetişizare şi necredinţă fără leac şi fără speranţă aşa ca o soluţie la orice şi ca un leac ce te îndeamnă să păcătuieşti până mori că cică şi aşa nu contează dacă oricum mori sau dacă oricum vine potopul.

Păi de la păcat vine potopul şi nu de la altceva!

Aceasta este întrebarea răutăţii care adaugă nedrept ''plăcere'' iubirii, prin lăcomie şi programări perverse, aceasta este iubirea de sine în contra lui Dumnezeu şi iubirea dintre doi apropiaţi, cunoscuţi sau necunoscuţi împotriva Domnului:

De ce visez 'facere' în câştig şi sper să fumuizez ca să câştig, adică să vreau să mut, adică să aia... nu una, nu foarte multe ci doar mai multe fete fecioare sfinţişoare cică pentru Dumnezeu, zicând că e bine?

Poate cineva să-mi răspundă sincer şi serios la întrebarea asta care-mi aduce fie potopul fie mântuirea?

Neam viclean şi desfrânat cere semne şi minuni... ca să creadă.
 

E foarte ciudat năravul omului ce crede uşor în bârfe... adică vine unu' spurcat, criminal, plin de minciuni şi fapte rele văzute din abundenţă de oricine şi-ţi spune ceva rău şi urât de un om sfânt plin de fapte bune văzute şi ştiute de toţi cu o viaţă aleasă şi curată şi atunci omul ca nebunul crede imediat bârfa şi minciuna venită prin gura aia spurcată de om trădător, pismaş, rău şi viclean.... da' când omul cel sfânt cu fapte bune văzute şi ştiute de toţi şi cu viaţă aleasa îţi spune ceva atunci imediat omul se îndoieşte şi cere semne şi minuni ca să creadă ce-ţi spune sfântul.

E drept oare o astfel de atitudine fricoasă? Ce părere aveţi?

Păi chiar dacă ar fi adevărat şi sfântul săracool ar avea şi el nişte fapte rele neştiute de nimeni şi ţinute ascunse, fapte mult mai puţin rele şi mult mai nevinovate ca mulţimea de minciuni şi de fapte rele şi foarte urâte ale celuilalt şi vizibile şi ştiute de toţi.... ca să nu mai punem la socoteală şi faptele rele neştiute şi ascunse oare atunci, când punem în balanţă ca să judecăm drept, pe cine suntem noi datori să credem mai mult şi mai mult? Deci cine e vrednic de crezare şi cum e drept să credem şi în cine şi pentru ce?

Unul are o viaţă aleasă şi poate că chiar are şi câteva fapte rele ţinute ascunse iar celălalt are o viaţă de fiară plină de fapte rele văzute şi ştiute de toţi şi mai are şi o mulţime de fapte ascunse rele şi blestemate da' vine el să-l bârfească pe omu' bun şi sfânt că cică nu e credibil... şi atunci cum e drept să credem şi pe cine?

Oare faptele rele văzute şi ştiute ale celui rău nu ar trebui să ne dea de gândit că nu numai omul bun are fapte rele ascunse ci şi celălalt?

Şi atunci pentru ce de la unii cerem semne şi minuni ca să credem şi de la alţii credem imediat toată bârfa şi minciuna bucurându-ne şi revoltându-ne pe omu' bun de parcă el ar fi omu' cel rău şi necredincios care cică n-are fapte rele ascunse şi că cică le ţine pe toate la vedere? Păi dacă are fapte rele vizibile oare chiar n-are şi fapte rele ascunse din moment ce bârfeşte şi-l pâreşte pe cel bun? Şi dacă ambii au fapte rele ascunse da' omu' bun nu are fapte rele văzute sau ştiute de alţii atunci pe cine credem mai uşor? Cine ne păcăleşte oare mai tare şi cine ne face mai mult rău, nouă sau altora?

Unul ucide şi fură pe faţă şi de faţă cu alţii şi spune de altul pe care nu l-a văzut nimeni că ucide şi fură că defapt a ucis şi a furat şi el... tu din ăştia doi pe cine crezi? Pe cel bun pe care nu l-a văzut nimeni ucigând şi furând sau pe cel rău pe care-l ştie toată lumea, pe amândoi sau pe niciunul? Şi pe cine crezi mai mult şi mai repede fără să judeci, să analizezi şi fără să pui în balanţă?

Să mergem după lozinca ''gura păcătosului adevăr grăieşte''? Atunci de ce să ne mirăm că lumea urmează mereu pe satana? Păi dacă păcătosul spune adevărul înseamnă că sfântul minte şi atunci dacă vrem să fim crezuţi e musai să ne facem cu toţii păcătoşi... NU? Păi dacă sfântul are fapte rele ascunse?.. că doar ni l-a pârât păcătosul care are şi el fapte ascunse din moment ce numai el le ştie pe cele ascunse ale sfântului, oare nu au ascuns împreună faptele rele şi amândoi sunt vinovaţi? Şi dacă amâdoi sunt vinovaţi de ce l-am crede mai uşor pe pârâcios? Da' dacă pârâciosul minte sau dacă spune adevărul cu minteres viclean şi rău ce ne facem? De ce nu ne punem niciodată problema că s-ar putea ca pârâciosul să mintă sau să spună adevărul doar ca să ne facă rău sau ca să-şi scape pielea? Şi de ce fapta pârâtă e mult mai gravă decât mulţimea de fapte văzute şi ştiute ale celui rău care din moment ce e rău precis are şi fapte ascunse la fel de rele ca cele neascunse?

Deci cum e drept să credem mai uşor şi pe cine?

Mai simplu, doi tâlhari au făcut o faptă rea şi unul mărturiseşte de celălalt că ăla a făcut-o.

De ce oare nu pricepem niciodată că fapta respectivă ascunsă au făcut-o împreună şi că pârâciosul are un interes viclean şi rău în ce ne priveşte atunci când ni-l pâreşte pe tovarăşul său de tâlhrie?.. căci altfel de unde să ştie?

Şi de ce n-am bănui şi n-am crede că defapt tâlharul nu e altul dectâ pârâciosul că celalalt încă n-a recunoscut?.. deci cel ce ştie şi pâreşte e deja dovedit că e vinovat de faptea respectivă din moment ce ştie de ea numai el că poate fi nu martor neimplicat ci făptuitor sau martor participant... celălalt ca să fie vinovat mai trebuie să mărturisească sau trebuiesc aduse dovezi şi probe certe că altfel acuzăm poate un nevinovat!

Iar dacă noi crezând în bârfa vicleană devenim unelţica fraieră a lucrării celui rău care pâreşte... oare o să ne fie mai bine sau mai rău?

Deci pe cine credem mai uşor şi de ce şi pentru ce? Pe sfânt sau pe păcătosul pârâcios care se întoarce abea când este prins în flagrant?

Dragi copii, femei şi bărbaţi: Fiţi Bărbaţi!.. şi nu bărbaţinverşi.
 

Adică aşa păcăleşte satana pe om spunându-i că va fi foarte bine dacă îşi va crea din gurochi un fel de prezervativ şi apoi îi spune că îi va fi bine şi va câştiga la jocuri şi întreceri şi va ştii la examene dacă va bea toate scursurile din prezervativul ăla făcut din gurochi, se va relaxa şi se va linişti şi va scăpa de încordări... şi aşa potriveşte omul creativ gurochiul cam aşa cum ţi se face gura pungă când mânci lămîe sau afine... ţi se face aşa ca punga a doua a lui Iuda, aia ascunsă, aia pe care o umplea din bani furaţi din punga lui Dumnezeu pe care o ţinea tot el, lua pentru ea, lua din mila oamenilor făcută pentru săracii ce se revoltau nu pe bogaţi ci pe propriile păcate care-ţi dau iluzia îmbogăţirii în ştiinţă dacă le cauţi să cazi în ele ca să cunoşti, ca să vezi, ca să ştii.. tot mai bine. De aia în scripturi se vorbeşte despre cunoaşterea femeii în sens biblic şi despre cunoaşterea desfrânatelor... căci cunoaşterea femeii sfinte este o virtute şi o taină iar cunoaşterea femeii păcătoase este un viciu, pe prima nu doreşti s-o satisfaci, s-o violezi, s-o seduci, s-o înveţi la prostii ci o păstrezi fecioară dacă eşti bărbat, pe când de la a doua vrei să iei lecţii de crUUzime ca să imiţi bărbaţinverşii fiindcă ei se arată că pot... se consolează că ştiu şi că cred că ştiu şi că pot să nu poată să se opună viciului ci tocmai de aia îl fac mereu ca beroii ispitindu-se şi păcălindu-se şi autominţindu-se ca să-şi zică că e bun şi că le va fi bine pentru ca să dovedească că defapt ei cred şi că defapt ei vor aşa şi pot aşa exact ca beroii celbrii şi faimoşi ce se fălesc că scapă... cred ei, şi se dau eroi ce s-au jertfit pentru cauza libertăţii... sfidând pe Dumnezeu, păi nu de la Dumnezeu au ei libertatea?.. şi cum îţi dă păcatul libertate dacă te face rob viciului obijnuindu-te cu o viaţă în minciună şi în blestem?

Deci aşa ne păcăleşte satana ispitindu-ne cu binele ştiut şi primit de la Dumnezeu întru adăugarea de mai mult bine dacă facem păcatul respectiv recăzând în viciu sau în noua lui ispită venită din noi înşine prin voirea cea bărbătească pe sfinvers şi asta ca să cunoaştem şi cunoscând să ştim şi ştiind să credem că vine nu de la Dumnezeu ci numai de la noi tot binele lucrând în contra lui Dumnezeu, adică ne învaţă şi ne obijnuieşte că hulind şi blestemând şi mâncând din blestem şi din toate urâciunile şi spurcăciunile o să avem mare câştig la loto sau în întreceri că aşa ne arată că se întâmplă toţi superstiţioşii mincinoşi ca să credem şi noi şi să luptăm contra lui Dumnezeu evitându-L şi ignorându-L ca nu cumva să o păţim mai rău ci să ne fie şi nouă bine aşa ca gLoomea.

Adică omul îşi face din gurochi, din esofag şi din pofta sa un fel de prezervativ pentru bărbaţii cei mari ajunşi şefi terorişti ca să-şi scape pielea, să se dezvinovăţească crezând că o să scape mai uşor şi bucurându-se în ascuns împreună cu satana ca să se răzbune şi să le ucidă astfel fericirea tiranilor şi toţi urmaşii făcându-şi gurochiul lor un fel de labă, de palmă pentru malahie... defapt crimă... neobservând din pricina slavei ştiinţei şi talentului extraordinar că defapt ei sunt păcăliţi exact aşa ca tinerii şi golanii cu bărbăţia grozavă pe sfinvers, devenind bărbaţinverşi! Vai nouă!

Ca să te aperi de pofta asta vicioasă trebuie să pricepi că oricât bine ar veni din tine fără Dumnezeu e mult mai puţin bine decât acela care vine din Dumnezeu prin tine deoarece tu negând pe Dumnezeu negi defapt Împărinţia Cerurilor, adică îţi negi proprii părinţi şi renegi meritele lui Dumnezeu şi binele pe care l-ai trăit şi primit pentru un bine iluzoriu care vine de la electircitatea lui peşte prăjit în ulei de motor, pe melodie de rapp... de pofta de violare.

Un bărbat e drept şi cinstit şi îşi păzeşte pofta de cunoaştere prin păcătuire a gurochiului stomacal exact aşa ca în Rai! Nu cade niciodată în păcat ca să ştie cum e E, W, M rotunjit... adică un fel de U care înseamnă necredinţă şi multă experienă înălţătoare în deşert.

Mai simplu: creezi făcând un U ca un prezervativ şi te încânţi din pricina vicleniei că astfel o înveţi pe fată să facă la fel dezvinovăţindu-se aşa cum te dezvinovăţeşti tu în faţa şefului căzând practic din lac în puţ şi acolo săpând pe aproapele prin bârfă şi calomnie şi denigrări crezi că dai de apă dar nu dai de apă ci de iad... adică mergi tot înainte ca bezmeticool bărbatinvers din rău în mai rău având superstiţia că-ţi va fi bine şi că o să câştigi... speri că soarta şi întâmplarea te vor favoriza tocmai pentru că-ţi batjocureşti părinţii şi mama... blestemând şi mâncând spurcăciuni şi scursuri aşa ca gLoomea care le bea pe toate amestecate ca pe apă având iluzia unei reţete miraculoase.

Vai nouă că uşor ne păcăleşte ispita cea rea ce vine prin pofta ce pare bună fiindcă nu vrea altceva decât să-ţi mai adauge iar şi iar încă un bine!.. însă capcana nu ţi-o arată şi nu ţi-o spune ci te îndeamnă să făptuieşti răutatea ca s-o ştii cică... şi apoi iar şi iar ca un viciu dându-ţi iluzia că poţi oricând să biruieşti şi să te laşi definitiv... defapt încet încet te obijnuieşti cu viaţa de prezervativ amărât şi aşa îţi lucrezi scursura dezvinovăţindu-te la nesfârşit. Şi nu e dezvinovăţirea ci e iadul cel veşnic pe care-l întreţii atât de 'frumos'... Vai nouă muiştilor muizatori, mari malahişti bărbaţinverşi aşa ca golănaşii şi ca dracool care-i îndeamnă să facă copii-laşi aşa ca ei înşişi... oameni proşti ce se cred deştepţi fiindcă le place cum cad crezând că defapt urcă în zbor.

Fiţi bărbaţi puternici şi drepţi: toleraţi păcătoşii în măsura în care nu vă toleraţi păcatele, viciile şi greşelile proprii şi doar aşa toleranţa capătă de la Dumnezeu un sens căci altfel este doar o altă deşertăciune a deşertăciunii şi o nouă minciuniune pentru marea dezbinarea de Dumnezeu.

''Iubiţi numai pe Dumnezeu şi pe aproapele vostru ca să vă mântuiţi şi pe voi înşivă ca să nu vă sinucideţi pe sfinvers!.. căci toată libertatea vine numai de la Dumnezeu care l-a făcut pe om bărbat şi femeie... şi a făcut bărbatul bărbat adevărat şi pe femeie femeie adevărată... şi nu poveşti vânătoreşti de popă ostenit... şi istovit de atâta strâns de bani în pungă.

Păi apostolii şi apostoliţele şi preoţii şi mucenicii şi ucenicii şi uceniţele Domnului erau cu toţii copii şi fii şi bărbaţi adevăraţi... care au iubit libertatea... fiindcă niciun vicios nu poate susţine că iubeşte libertatea în timp ce el îşi lucrează mai mult ca să-şi întreţină viciul şi seductivitatea şi ispitoria pentru noi şi noi victime cu care să se dezvinovăţească în câştig.

Feriţi-vă ca de dracool molipsitor de ispisma meritelor bărbăteŞti!.. că dezbinare şi mândrie se cheamă... defapt lepădare de Dumnezeu şi trădarea celor sfinte.

Cum te înghite satana...
 

Păi omul singur se păcăleşte sau cu femeia născoceşte o înşelare şi o răutate vicleană, o inventează, o creează, o face şi apoi se lasă înghiţit de ea şi devine şi tatăl satanei dar şi satana însăşi şi ca un încrezut nu se crede o satană ci un sfânt, un înger drept, un om bun, un credincios deşi toate faptele sale îi sunt rele, toată visarea sa este spre rău şi toată credinţa sa este vicleană şi plină de spurcări şi blesteme superstiţioase deci tot viitorul şi izvorul din om este satanic şi cu toate astea omul ăsta se vede şi se crede bun şi drept şi sfânt şi important... şi nemuritor şi indistructibil şi infailibil în orice luptându-se ca nebunul să-şi dovedească dezvinovăţirea şi meritele.

Adică omul crează satana, se lasă înghiţit de satana creată şi apoi ca un încrezut se ţine mare sfânt, drept, bun deşi toate faptele lui şi toată viaţa lui şi tot gândul şi firea şi pofta şi visarea lui mărturiseşte că e satană rea de tot.

Deci nu numai molipseala molimei mândriei satanice care te încrede prieteneşte asemănându-te cu nişte îngeri păcătoşi ai dreptăţii aşa ca golănaşii, prostie şi cruzime vicleană ce vine de la draci sau de la păcătoşi e satana prin imitaţie şi grozăvie sfinversă ci omul singur îşi tot face vrerezie poftind pe câte o satană care-l înghite şi aşa înghiţit nu mai vrea să vadă ce face, ce este şi ce izvorăşte din el şi cum molipseşte răul în apropiaţi... nu mai vrea şi nici nu mai poate pentru că ispiciul şi păcăliciul şi viciul şi plăcerea robiciului şi supliciului îl încântă cu atâta mită orbitoare că decât să lupte ca să creadă şi să vadă drept şi să se schimbe mai 'nainte pe sine mai bine îşi zice şi el ca gLoomea că păcatul e bun şi de dorit şi că-i face bine şi de atunci crede aşa şi nu-i mai pasă că se sinucide pe calea cea largă pe sfinvers... şi nu-i mai pasă... şi mişună ca moroii, ca morţii, ca virusul spurcăcios având multă crumilinţă necurată şi păcătoasă aşa ca un măscărici jucăuş ce face tuturor pe plac defapt orbirii şi păcătuirii plin de o tainică mândrie şi de credulitatea infailibilă că scapă şi că reuşeşte de se dezvinovăţeşte ca beroii.

Creştinule nu mai păcătui şi nu mai sta în ispită sau în viciu căci te îmbolnăveşti de tot şi slăbeşti şi mori chinuindu-te şi ajungi din rău în mai rău până pe fundul mării iadului!

Boala cea rea vine de la păcat şi de la mândria sfinversă aşa ca o crumilinţă necurată de parcă ţi se pune pfata cu care te mitui să vrorbeşti prefăcându-te meritos şi sus-ţinându-te mare şi încrezUt!

beţia nemulţumirii frustrate acuzând pe Dumnezeu aşa ca istovarăşii.
 

Ori de câte ori ispriveşti la o fată laşe ca s-o pofteşti să cunoşti ca să ştii cum e păcatul, să-ţi reaminteşti, te istovărăşeşti cu sfinversarea şi după satisfacţie cauţi cu lene să fugi de cruce, muncă şi ascultare la răcoarea unei crame ascunse... unde nu se serveşte vin ci pelin... căutându-te pe tine însuţi să te 'pocăieşti' dezvinovăţindu-te... pe sfinvers.

Dacă te obijnuieşti să cauţi apropierea istovfetelaşelor pentru că ai ajuns să crezi în visul malahistic al gLumii 'bune' atunci să nu te miri că ajungi să iubeşti umbra morţii nădăjduind că o să te scape slugile înverşunate ale satanei.

Deci pofta iubitoare de neascultare te istoveşte şi aia intră în copii, în băieţaş şi în fetiţe de mici din pricina şcolilor pline de învăţpătură pe sfinvers, din aia creretizantă şi din aia creşte apoi antihristul până se face bărbatinvers sau popă istovarăş ce se arată bun şi blând şi plin de miere pe limbă... ca să înşele sau se arată invers ca să se prefacă neînşelător adică din topor... din secure... adică securist care cică te păzeşte mai ceva ca un cîine lup negru sau ca un câine roşu... nu sunt câini ci purici morţi care te sug şi sar mereu pe din-afară de adevăr şi de dreptate ca să nu-i scoată cineva de la bucate.

Pofta de neascultare e istovitoare. De ce? Păi pentru că cel drept, cel bun, cel cinstit îşi respectă Cuvântul şi te plăteşte conform cu înţelegerea avută, cu vârf şi îndesat şi umplute şi clătinate că mai dă şi pe afară pe când satana nu te plăteşte niciodată drept ci mai puţin, sau de loc sau te fură de toate ale tale că-i ajungi sclaban pe nimic şi lucri ca nebunul ca să-şi cumperi viciul şi drogul până piei.

Iar dacă crezi că îţi dă şi te cerţi cu mine pentru gLoome susţinând că îţi dă ea bani şi de toate atunci nu te certa că îţi dă dau dreptate în sensul că satana şi gLoomea îţi dă tot ce vrei şi îţi dă totul, toate, însă e o mică clauză în contractul de depozit pe care n-o iei în seamă în care se specifică scris cu litere foarte mici că trebuie să-l lepezi pe Dumnezeu sau pe Hristos sau s-o huleşti pe preasfânta sau să negi şi să ignori Cuvântul lui Dumnezeu susţinând că te istoveşte...

Şi fără sfinţenie, fără Dumnezeu oricâte ai avea şi ai mai strânge nu sunt bune de nimic! Poţi să te pişi pe tine cu tot ce ai că la nimic nu foloseşti şi la nimic nu-ţi foloseşte tot ce ai aşa pe sfinvers.

Deci aşa ţi le dă pe toate că nu sunt bune de nimic fiindcă te ajută să te bucuri de ele pe sfinvers... şi bucuria asta te istoveşte şi arunci vina pe Dumnezeu ca prostul şi ca nebunul şi aşa te învaţă să profiţi ca păcatool şi ca dracool de creaţia creatorului batjocurind cu ură şi cu distrugere şi cu sinucidere tot ce-i sfânt ... ca să stai liniştit la umbra morţii... în calea cea largă ce duce la pierzare pe care mulţi merg şi coboară şi cad crezând că au credinţă şi că urcă... defapt îşi găsesc pierzarea, risipirea şi sinuciderea în logică de pui ce deduce ca gLoomea că e bine să păcătuieşti fiindcă e de dorit să cunoşti şi să participi la păcătuire ca să pârăşti ca desfrânata legislativă jidoliţă sperând că dezvinovăţirea asta pârâcioasă te va ajuta să scapi de frica şi teroarea ce vine de la istovarăşii minciunii şi răutăţii... de la credulitatea ta corcită şi spurcăcioasă şi foarte supărat că e frustrată din pricina că pierde meciul, pierde întrecerea luxiferică a trufiei.

Dragi popi osteniţi istovarăşi şi prEtini nu vă mai poftiţi neascultarea că e iubire de sine pe sfinvers adică e pui băieţaş de VIPeră, pui de om şi atât, în care a intrat învăţătura creştiinţei pieretice aruncând vina istovului pe Cuvânt, vrei să distrugi şi mergi la pierzare, te sinucizi pe sfinvers închizând cu obedienţă mereu ochii, orbeşti pentru mita cea mare...

Păi cerul şi pământul şi toată creaţia de ţi-o va da cineva ca să lepezi pe Dumnezeu poţi s-o arunci la gunoi că nu e bună de nimic... şi ce folos ai dacă te istoveşti într-o basculă plină cu galbeni şi într-un harem plin de fecioare purtând pe piept toate decoraţiile beroice?

Şi la ce-ţi foloseşte dacă crezi că o să câştigi gLoomea toată dacă Sufletul tău ţi-L vei pierde? Şi orice ştiinţă ai avea şi credinţa spurcată că poţi muta şi munţii, şi toate proorociile le-ai cunoaşte... dacă dragoste dreaptă de Cuvânt şi de Adevăr nu ai... degeaba te jertfeşti în deşert că la nimci nu-ţi foloseşte tot istovul... că pentru minciuna asta, că te-ai istovit ascultând, ai pretenţii mai mari şi eşti nemulţumit că ai primit la fel ca cel de pe urmă... un dinar... deşi tu lucrezi de la ceasul întâi...

Oare nu aşa se cuvine să plătească stăpânul drept cu cât v-aţi tocmit? Şi de ce judeci tu bunătatea stăpânului tău care vrea să plătească şi celui de pe urmă ca celui dintâi?

Nemulţumirea asta deşartă te istovărăşeşte istovarăşe al lăcomiei şi răutăţii ascunse aşa ca ipocriţii sclabani... sclavi păcatului.

Deci nu mai luaţi în gurile voastre Cuvintele Mele dacă nu le pliniţi şi nu mai priviţi la Dumnezeu poftind neascultarea fiindcă vă istovărăşiţi cu minciuna cea rea căci dracool vă păcăleşte şi nici minciună nu vă dă ci să vă pierdeţi... de tot... că de aia vi se arată atât de darnic şi blând la început... că are interes viclean ascuns, vrea să profite nu ca profeţii ci pe sfinvers! Şi cum oare vei profita dacă te amăgeşti şi te păcăleşti şi te înşeli înşelând? Crezi în necredinţă sau în credinţă şi cui vrei să-i rămâi fidel ţinându-te de Cuvânt? Cui şi cum?

Precum Tu voieşti... să se facă... Voia Ta! Amin.

Vsovi, tu ai tinut post negru vreodata ?

Manipularea organelor prin minciuniuni şi mită obedientă regilor şi şefilor răi!
 

''Nici că voi ca să mă laud nici că voi să te-nspăimânt... cum veniră se făcură toţi o apă şi-un pământ... adică o mocirlă, o corceală, o scursură, o batjocură, o nenorocire, un dezastru căci s-au dezbinat de Dumnezeu voind să fure acest pământ binecuvântat al postului negru dat prin milă de la Dumnezeu pentru rugăciunile sfinţilor.

Satana manipulator prin duh rău şi cuvânt viclean care-i îndeamnă este ispita ce vine odată cu privirea, cu pofta, cu gândul, cu gLumea, cu satira sfinversă, cu logica greşită şi bine mituită atunci când cauţi şi priveşti la Dumnezeu, deci este viciul neluat în seamă şi în serios al omului malahisticălos care prin bărbat se uită sub fustele fetelor ca să vadă buze roşii şi prin femei se uită la organe ca să sugă îngheţată pe bani, având tot felul de idei nebune şi perverse de potrivire ca în jocurile de inteligenţă... şi nu-şi dă seama ca orbii şi ipocriţii bine mituiţi să tacă şi să nu vadă că astfel roadele ce apar sunt spurcarea, înşelarea, trădarea, dezbinarea, violul, uciderea şi sinuciderea şi mai ales istovirea şi apoi lenea 'odihnitoare' care te istoveşte mai rău şi toate sunt dorite şi visate doar pentru manipularea privilegiată a organelor aşa ca şi neştiutorii sau neputincioşii sau handicapaţii ce au nevoie de ajutoare sau ca merituoşii care cred că dacă sunt alintaţi sau şefi peste ceva atunci li se cuvine sadizmul şi cruzimea ca să-i pună pe alţii să le manipuleze organele în scopul distracţiei şi batjocuririi fetelor sau femeilor sau copiilor sau sfinţilor şi sfintelor prin risipirea şi ducerea în ispită şi la pierzanie a tot ce vine de la Dumnezeu... veţi strica acest templu!.. veţi strica mereu!

Deci e vorba de duhul manipulării organelor pentru privilegierii malahistice de rege dat dracoolUlooi... mângait de popii osteniţi şi de slujitorii plini cu obedienţă laşe ca să roadă şi ei un osicior în linişte minţindu-l că fărădelegea nu se pune, nu se scrie, nu te istoveşte.

''Nu vorbiţi cu trupool şi nu mai mâncaţi cărnărie căci nu a dat Dumnezeu nimănui răutatea asta de a lua casa altuia ca să i-o mănânci! Ţie ţi-ar conveni să ţi-o mânce viermii sau cîinii sau şerpii sau putrezirea şi pierzarea?

Şi nu vă mai uitaţi sub fusta fetelor că vă sinucideţi istovindu-vă în credinţa malahiştilor frustraţi de pariurile pierdute ce caută puterea de a risipi şi de a se sinucide artistic prin jocuri batjocoritoare de Dumnezeu!

Ştiu că vrem să ne uităm sub fuste şi cu vrerea asta satanică ce te mituie la manipularea organelor privilegiştintinate trebuie să luptăm prin post negru dăruit prin mila lui Dumnezeu pentru rugăciunile smerite şi cuvioase ale sfinţilor... ca să nu mai căutăm să cunoaştem la nesfârşit păcatul şi grozăvia sfinversă a puterii răzbunării, puterea prostului de a face răul nedrept întreţinând viciul satanic din care se naşte şi creşte antihristul şi proorocool mincinos care susţine că Iiubirea cea sfântă şi tainică are sfârşit!

Strigaţi către Dumnezeu dar nu Urlaţi sfinvers căci urletul sfinvers deşi pare un înger al dreptăţii este defapt o grozăvie pedofil incestuoasă şi criminală!.. spurcări, crime, istov, viclenie rea, aluzii şi alunecări în pornografie, nebunie şi dezbinare de Dumnezeu susţinând că unii au un Hristos şi alţii alt Hristos, unii un Dumnezeu, alţii alt Dumnezeu când defapt nu e al meu ci e al nostru... al oamenilor căci el e creatorul însă omul a urmat pe satan pentru că nu i-a dat nimic bun şi a zis că răutatea asta e o dovadă de putere... păi ce putere e aia că poţi să strici şi să ucizi şi să chinui? Asta orice prost o poate să facă rău... să poftească neascultarea sau ascultarea sfinversă ca ipocriţii fără să-L cunoşti şi fără să-L iubeşti pe Dumnezeu.

Oricine poate face răul şi ăsta nu e un merit ci doar dacă eşti drept e o putere să poţi face rău răutăţii şi nu bunătăţii, adică să înveţi păcătosul să nu mai fie rău ci bun aşa ca tine sau ca Dumnezeu!..

Şi lupta asta se poate duce numai prin post şi pocăinţă, adică rugându-ne să ne dăruiască Domnul şi nouă din lupta lui cea bună cu toată creaţia care a decăzut de la starea demnă şi înălţătoare de virtuţi sfinte.

Ai tinut bre vreodata post negru ?

Curioşii mor repede..fiindcă insistă cu ambiţie să vadă, să ştie ca să nu mai creadă
 

Dacă ai fi citit măcar o postare ai fi priceput de când mă tot chinui să încep să ţin post negru... la viciu şi la mândrie şi aroganţă.

Dar nu este suferinţă mai mare decât să constaţi că deşi îl cunoşti pe Dumnezeu sau pe Hristos ca nimeni altul de bine ai reuşit performanţa să nu-L mai iubeşti... şi nu este prostie mai mare şi ratare şi ghinion mai frustrant fiindcă pe Dumnezeu îl iubesc toţi şi L-ar iubi şi mai mult dacă L-ar cunoaşte, practic n-ai cum să nu-L iubeşti dar mirarea şi minunea cea mare este că pe El îl iubesc şi cei ce nu-L cunosc... deci cred că înţelegi durerea asta a pocăinţei de parcă eu sau tu ai fi satana cât e de amară când realizezi, când pricepi că nu-L iubeşti sau nu-L mai iubeşti pe El ci pe tine sau pe mamona... când vezi că ai căzut şi ai căzut sigur pentru că nu poţi să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să te şi îmbogăţeşti... de păcate, nu poţi sluji la doi stăpâni finţeniei 'dar' şi păcatului. Nu se poate fiindcă o să te amăgeşti istovindu-te de atâta minciună şi păcăleală.

Cel mai simplu şi firesc este să iubeşti binele, lumina, sfinţenia, dragostea curată, taina faptelor bune ca să nu te lauzi şi să nu ispiteşti şi să nu desfrânezi... cel mai uşor este să-L iubeşti şi să-L asculţi şi cel mai uşor este să păzeşti şi să ţii un post negru ca să pofteşti să-L asculţi... însă omul preferă să nu vadă păcatul din ispita cu Dumnezeu şi încântarea apoi după căderea înapoi în viciu, încântarea tot cu Dumnezeu, cu fericirea de la cele trăite cu El... şi oare ce poate pune satana în cârlig cârlig cârlig şi în capcană ca să ţină figura atunci când te pescuieşte dacă nu tot felul de daruri şi fericiri de la Dumnezeu?

Şi aşa a pus viciul naţionalism exclusivist lacom în fiii lui Dumnezeu, în fiii lui Avraam, în ortodoxia asta naţionalistă căci e vorba defapt nu de fiii lui Avraam, sau ai României sau ai lui Dumnezeu ci de fiii păcatului că dacă ar fi fost fiii lui Avram ar fi avut dreptatea şi credinţa şi faptele lui Avraam sau dacă ar fi fost fiii României ar fi avut ascultarea şi răbdarea României sau dacă ar fi fost fiii lui Dumnezeu ar fi avut sfinţenia şi smerenia Domnului dar ei nu sunt fiii lui Avraam sau ai României sau ai lui Dumnezeu ci fiii naţionalismului păcatului ca formă de acţiune şi reacţiune, ca formă de răspuns la alt naţionalism lacom care vrea să fraierească şi tot fraierind din naţionalism contra naţionalism ajungem la rădăcina viciului: privirea cea lacomă sub fustele fetelor... că de aici iese orice naţionalism exclusivist... visează o credinţă corcită cu mamona, un viitor corupt şi iresponsabil... o 'fericire' a legii fărădelegii şi a libertăţii de a sta sub papucul tuturor viciilor cu obedienţă sperând că răutatea este defapt o putere a dreptăţii... o libertate de a te uita sub fustă... la început una întâmplător, apoi sub mai multe şi gata... iată un tânăr naţionalist!

Oare nu vedeţi cât de sfinverşi şi de laşi sunt toţi cei ce se erijează în a se arăta nişte îngeri ai dreptăţii?... foarte naţionalişti şi foarte mari zeloţi luptători pentru valorile credinţei. Păi cu cine luptă ei şi pentru cine sau pentru ce? Luptă vreunul cu viciile şi cu privilegiile şi cu duhul rău şi antichristic? Lupte vreunul pentru Dumnezeu şi pentru a se împlini mila Domnului şi mântuirea? Toţi vor la putere după lozinca ''la plăcinte înainte, la război înapoi''... însă totuşi cu cine credeţi voi că se duce războiul? Împotriva cui credeţi că trebuie dus?.. şi cu ce arme?

Păi cu voirea de a te uita sub fustă acum sau pe viitor... ăsta e războiul şi de aici trebuie început postul negru, aşa că mă rog lui Dumnezeu să pună şi cu mine început bun ca să nu mai vreau... stricarea templului şi istovirea şi crima şi sinuciderea făcând pe prostul şi orbul şi neştiutorul... aşa ca puii de pui, puii de om şi atât, ca toţi puii de VIPeresuri...... pentru că răul e rău şi Dumnezeu e binele oricât ar încerca naţionaliştii fă-ţarnici să te facă şi pe tine să crezi că ar fi invers ca să le fii complice.

Şi mă întreabă unul că dacă e goală şi n-are fustă atunci cu ce voire trebuie luptat?
Atunci trebuie luptat cu voirea de a o îmbrăca fiindcă ea şi aşa dezbrăcată te poate ajuta... însă tu vicleanule n-o strica şi nu te istovi autoamăgindu-te şi păcălindu-te că dacă strici templul şi casele şi trupurile sfinversând credinţa o să-ţi fie bine la nesfârşit! Nu crede în necredinţă căci te vei istovi mai devreme sau mai târziu închipuindu-te berou ca îngerii nedreptăţii ce se cred drepţi dându-se victime ca în loc să lupte cu viciul mai degrabă să-şi găsească pretexte ca să se plângă şi să se lepede de iubirea lui Dumnezeu. Crede în Credinţă şi nu pofti să te uiţi sub fuste.. din pură curiozitate întâmplătoare!

Dar pe mine ma interesa daca ai tinut sau nu.Simpla intrebare am avut
simplu raspuns as fi dorit.
Si ? Merge ?

''Fii bun şi fă... rău..... (Cui? Sfinţeniei sau viciului?)
 

Aşa îl păcăleşte pe naiv satana cerându-ţi să fi bun de tot cu toate!.. doar că la capitolul tot şi toate include şi viciul şi păcătuirea şi omul crede că e bun şi mare şi bine crescut, înălţat şi se bucură de slava de sine şi a oamenilor atunci când iar şi iar face 'bine': dă voie, primeşte, mângâie, împlineşte blestemul, face sfiinversări adică face bine viciului, păcătuirii, fărădelegii... şi mai ales face bine neputând face bine, neputând face rău viciului că e prea bun... bun de tot... şi se laudă că poate sfinvers şi nedrept.

Şi crezând el că e bun şi mare şi drept se îmbată de sine însuşi uitând de Dumnezeu şi atunci când îi cere cineva să facă rău viciului el se îndoieşte şi se tulbură crezând că nu va mai fi bun de tot şi se îndoieşte de poruncile Domnului şi de Dumnezeu crezând că El e rău împreună cu toţi sfinţii, singurii nevinovaţi defapt, şi apoi rămâne supărat şi morocănos neîndrăznind nici cum să facă rău viciului, oprindu-se de la păcătuire, de la mândrie şi căutând să asculte de cel Bun, de Dumnezeu.

Dar ceea ce e mai rău în sufletul omului este că nemulţumirea rămasă pe câte un aproape sau pe câte cineva pentru că acela la un moment dat fie i-a făcut rău lui sau altuia face pui şi dospeşte putrezind. Omul însă ştie că el însuşi nu a reacţionat nicicum atunci la momentul oportun dar uită şi ştie că de frică a tăcut mâlc ca un laş dar uită însă ca să-şi ascundă fapta şi laşitatea vrea ca din acea frică supărată şi morocănasă şi răzbunătoare pe drept el vrea fără să fie conştient de asta şi fără să ia în seamă şi în serios, vrea să se răzbune tainic pentru ca să se dezvinovăţească şi aşa se răzbună mereu pe acela sau pe alţii atunci când aceia nu-i mai fac răul lui sau altora şi mai ales atunci îşi găseşte să se răzbune printr-o frică absurdă şi acuzatoare mai ales atunci când aceia îi fac lui sau altora binele. El nu-şi mai dă seama şi lovind cu nemulţumire dospită şi morocăneală şi zăbăvnicie loveşte defapt în tot binele pe care acela tocmai îl face atunci când acela se poartă frumos cu el şi cu bunăvoire şi aşa devine antipatic şi nedorit şi neprietenos pentru că el crezând că îndreaptă lucrurile mai vechi care i-au rămas lui nerezolvate, neândreptate se comportă greşit şi absurd ţinând în sufletul lui voirea de răzbunare, nemulţumirea şi morocăneala... doar că acum nu mai e acela de vină căci între timp s-o fi pocăit şi acela sau s-or fi iertat păcatele în schimb sigur e vina ta acolo, şi vrei so arunci pe acela căci ştii tu că a greşit el mai demult, atunci când tu nu ai luat nicio atitudine bună şi dezvinovăţindu-te arunci vina ta pe el ca să îndrepţi lucrurile de frică pentru că nu ai luat la timp atitudinea aia care se cerea şi care de atunci dospind în tine cere să te îndrepţi dar tu în loc să te îndrepţi arunci vina mereu pe vinovatul de atunci şi pe alţii ca el crezând că aşa vei îndrepta timpul pierdut şi aşa prin nemulţumire şi morocăneală vei fi mare dar nu-ţi dai seama că de fapt vrei să-ţi răzbuni fapta ta şi vina ta pe altcineva şi pe cine?.. păi pe cel ce a făcut fapta aia rea atunci când tu nu ai luat nicio atitudine, de fricos ce ai fost şi laş şi ai rămas aşa cu nemulţumirea asta în suflet iar mai târziu când acela sau alţii vor să-ţi facă un bine tu te comporţi cu ei de parcă iar şi iar ţi-ar face rău fiind mereu nemulţumit, îmbufnat şi morocănos de frică şi laşitate. Şi asta înseamnă să nu ai o atitudine dreaptă la momentul potrivit, sinceră şi bărbată ci una laşe care apoi aruncă vina mereu pe cauză, pe origine... dar oare tu nu erai prezent? De ce ai lăsat să se întâmple răul fără să faci nimic bun? Ce ai fi putut să faci? Păi sigur puteai în ascuns măcar să te rogi şi să ceri Domnului să aibă milă de victimă!.. şi puteai să spui NU lăsând lui după el şi nu ţie!

Deci atunci când vrei să cureţi ai grijă să nu te cureţi de viciu curăţind murmurdăria cu sfinţenie cu tot şi când vrei să faci binele şi să fii bun de tot ai grijă să nu te dai mare şi bun prin aceea că din 'bunătate' te învoieşti cu viciul sau cu fărădelegea sau cu mândria şi păcătuirea care îţi cere prin satana aşa: fii drept şi fii bun şi ascultă-mă şi fă sfinvers... adică un fel de ironie, un fel de satiră doar că nu e satiră ci satană şi nu e gLumă ci e cruzime şi alunecare în viciu şi hău însă tu nu-ţi dai seama că tocmai te laşi păcălit şi crezi că eşti mai bun şi mai mare decât toţi şi că te înalţi în slavă mai sus ca toţi şi nu vezi că defapt fiind mai bun cu viciul defapt nu eşti mai bun ci mai rău cu sfinţenia şi cu Dumnezeu... deci cu sursa de unde îţi vine binele... deci eşti mai rău şi cu tine şi cu aproapele tău.

Nu poţi fii bun făcând rău iar când eşti 'bun' şi primeşti soluţia drăcească sau te învoieşti ca să-ţi lărgeşti calea sau când te bucuri pe sfinvers sau când faci rău binelui nu poţi crede ca nebunii că devii mai bun şi că o să ajungi bun de tot cu toate... căci a fi bun cu viciul e a fi rău căci viciul ne spurcă şi ne omoară şi ne distruge şi ne dezbină de sfinţenia Domnului şi de putinţa de a face orice bine pentru că te înrobeşte în a face rău sfinţeniei pentru a face bine viciului.

Deci daţi-i viteză acestei tulburări, acestei îndoieli, acestei zăbăvnicii care se împotriveşte binelui şi credinţei. Nu vă lăsaţi păcăliţi cu binele atunci când slugile viciului îţi cer câte ceva cu şantaj sau ironie înducând o ameninţare, nu vă păcăliţi de frică şi laşitate pentru ca nu cumva să faci rău sfinţeniei căci asta este o desfrânare şi o răutate şi nu o bunătate aşa că ''daţi-i chin şi tânguire precum v-a dat ea şi n-o ascultaţi şi n-o credeţi atunci când vă cere să fiţi 'buni' şi să deveniţi muişti sau muizatori sau incestuoşi sau pedofili sau malahişti sau beţivi sau criminali sau închinători pe sfinvers... aşa ca ea... ca satana ce mângâie sataneul.

Fiţi BUNI de tot însă nefiind buni şi cu viciul, mândria, fărădelegea, păcătuirea sau cu risipirea roadelor prin destăinuirea faptelor bune aşa ca stripteuzeii şi beroii beretici lipsiţi de orice taină bună. Fiţi în lumină şi nu vă fie frică de a sta în lumină în mijlocul tuturor ochilor de sus care vă văd toate faptele şi vă ştiu toate păcatele şi năravurile... nu vă ascundeţi căci nimeni nu poate să se strecoare în Rai având şi ceva întuneric în el... deci degeaba tot mituiţi pe Dumnezeu sau pe sfinţi sau pe voi înşivă amăgindu-vă ca să vă dezvinovăţiţi dându-vă buni de tot inclusiv cu viciul şi cu întunericool din voi că nu ţine păcăleala... nu puteţi fi mai buni ascultând de soluţia care vă cere să fiţi mai buni făcând rău sfinţeniei căci binele vine din sfinţenie şi nu din altceva!

Celui rău faceţi-i bine prin aia că făcând voia Domnului să faceţi sfinţeniei comune binele şi aşa o să-i fie mai bine şi celui rău şi îndreptându-se şi el şi voi vă veţi odihni în lumina dragostei... de Dumnezeu şi de aproape.

Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul - post negru
 

Mâine 29 August este sărbătoare cu cruce rosie, si post negru totodată.

https://scontent-ord1-1.xx.fbcdn.net...9b&oe=5639F9B3

Prea marea încredere în sine E prea marea încredere în minciUnimită ca complici.
 

Cum se grozăveşte omul pârlacom şi 'creştinul' şi 'credinciosul' toată ziua? Păi crede el cu cât ştie mai multe şi cu cât face mai multe şi cu cât poate mai multe în visul înşelător din ochii lui deschişi în care se vede el pe sine în cea mai mare lumină nedeosebind că acolo e înşelat şi că se înşeală atunci când crede el că cu cât e mai mare, mai câştigător, mai învingător şi cu cât ştie mai multe cu atât mai mult suferinţa şi pedeapsa care vine de la păcate e mai mică şi mai puţină şi mai nedureroasă... el ca fraierul crede că e câştigător muizând şi că premiul este libera muizare ca premianţii, ca ştiutorii când defapt nu e câştigător ci pierzător şi nu profită ci risipeşte şi nu-şi dă seama că şi-a preschimbat timpul pocăinţei şi făgăduinţei în timpul semeţiei şi al trufiei care-l scapă cică de păcate prin aroganţă şi putere de fiară căci crede el că oricât păcătuieşte dacă a fost el premiant în ceva atunci nu se pune şi crede că asta înseamnă meritele lui, nu i se mai pune, nu i se mai scriU păcatele, nu-l mai afectează şi e tot mai indistructibil şi infailibil şi nestricăcios cu cât păcătuieşte mai mult şi mai crud şi mai sadic fără oprelişti... şi o face mereu de parcă ar curăţa ceva de murdărie, de păcat, dar o face prost şi necredincios, cu grozăvie şi necredinţă, curăţă cu păcătos cu tot, de boală cu bolnav cu tot, de ramurile uscate cu pom şi cu livadă şi cu pădure cu tot... lăsând în urmă pustiirea şi deşertificare şi urâciunea faptelor sale... la loc sfânt!

Şi asta nu e altceva decât îndoială şi necredinţa acoperită cu viclenia dezvinovăţirii prin faptul că face pe prostul crezând că o să poată înşela pe Dumnezeu dacă se arată şi se dă un măscărici prostovan care nu ştie ce face şi se ţine înşelat sperând că prostului nu i se iau în seamă satiricele puneri în scenă ironice, dar nu e satiră ci satană căci pomenind şi reamintindu-şi de Dumnezeu o face ca să-L hulească şi să păcătuiască şi să-L batjocurească frustrându-L şi făcându-i în ciudă prin tot felul de viclenii ca într-un joc, dar nu e un joc frumos ci e un joc al păcătuirii căci orice joc te învaţă să greşeşti cât mai puţin ca să câştigi însă omul înşelat şi păcălit joacă să se distreze bătându-şi joc de sfinţenie şi câştigând păcătuire adică în realitate el pierde părându-i că câştigă şi nepăsându-i că pierde mereu pentru iluzia visului trufaş al înşelătorilor pismaşi şi răi care te fac mereu complici mituindu-te cu ceva ca să nu mai împlineşti poruncile ci să păcătuieşti pentru nebuna pofta de plăceri nebune, să te crezi un mare berou muizator câştigător pentru ca să fii şi tu ca ei cât mai crud şi rău căci cruzimea pare că e de dorit fiindcă seamănă cu credinţa... da nu e credinţă ci îndoială şi neîncredere şi necredinţă vopsită cu beroisme celebre... şi nu i te poţi opune în poftă fiindcă tot mereu primeşti câte ceva bun... şi dacă primeşti e de bine... când colo ai devenit complice în viciu.

Păi fiţi foarte cruzi cu viciul bun de tot dar lăsaţi viciosul trufaş şi prost de viclean ce e şi jmecher, lăsaţi-l în pace ca să-i vină şi lui să se pocăiască!

Deci deosebiţi boala de bolnav, viciul de vicios, uscătura din pom de pom, pofta bună de pofta rea şi nu-l ucideţi pe pofticios ci învăţaţi-l să poftească binele şi nu păcatul şi răul şi nu uitaţi ca totimpul să şi iubiţi... iubiţi cu credinţă pentru că aveţi pentru ce să iubiţi şi aveţi pe cine să iubiţi căci dacă ai pentru ce să iubeşti atunci merită să iubeşti şi e uşor să iubeşti iar dacă n-aveţi pentru ce să iubiţi atunci iubiţi după poruncă... iubiţi şi pe vrăjmaşii voştrii însă nu contra lui Dumnezeu ci pentru Dumnezeu ca să vă mântuiţi şi nu ca să fiţi complici şi comuni în viciu!

Să ne pregătim... mâine 14 Septembrie este Ziua Crucii, zi de Post Negru. Doamne ajută!

https://scontent-ord1-1.xx.fbcdn.net...75&oe=56689F3C

Adica ajunare.
http://www.ortodoxism.com/cuvinte-de...-ajunarea.html

Multumesc frumos. Bookmarked ! :)

Adjunare vine din latină, post e un cuvînt slav. Ambele presupun o formă de abținere.

Postul total de o zi e mult mai ușor decît orice formă de a posti sau ajuna și decît orice dietă. Indiferent că alegi varianta cu apă, cu sucuri sau cu fructe crude (ca forme mai severe), toate astea presupun prezența foamei și uneori a setei pe parcurs. La postul uscat, biblic, nici foame nu-ți e, nici sete.

Evident că nu te apuci de post negru după ce mănînci și nu te hidratezi suficient, ca să nu ai o zi proastă cu finalizare eventual pe la urgențe...

Păcat că în unele calendare nu figurează post negru în anumite zile de peste an. O fi considerat pe alocuri ca prea greu pentru mireni? Sau învechit?

Mă întreb de ce trebuie obligatoriu, conform Pr. Ioan, să începi și să termini postul uscat la anumite ore. Spre exemplu, dacă închei la miezul nopții trebuie mai întîi să bei apă. Atunci sînt șanse mari să reapară foamea. Dacă și mănînci (nu ai voie prea mult), o să urmeze o noapte destul de dificilă din cauza foamei. Părerea mea e că ideal ar fi de terminat dimineața, mai întîi cu apă, apoi încetișor cu mîncare.

În cazul sesiunilor de mai multe zile, nu e indicat pentru nimeni să treacă de 10-12 zile mai ales dacă nu are experiență și e fără supraveghere. Vorba unui ierarh la o predică în direct pe Trinitas, cîndva oamenii erau puternici și puteau rezista 40 de zile, pe cînd astăzi... Astăzi recordul mondial recunoscut e de 18 zile concecutive, dar sigur mai sînt prin India, Japonia, poate Rusia oameni care trec de limita omologată.

Dacă postul cu apă se practică astăzi și există clinici cu experți care te monitorizează, pe postul biblic (uscat, total) nu știu dacă-s 10 oameni acum în lume care știu să supravegheze o sesiune prelungită. Pe cît de puternic este efectul asupra organismului pe plan fizic și mental, spiritual, pe atît de periculos e să depășești 5 zile consecutive fără să te fi ducumentat temeinic pe subiect. Semnalele pentru a te opri sînt cu totul altele decît la postul cu apă și dacă n-o faci la timp poate fi de la foarte grav spre tragic.

Deci bine ar fi să ținem din cînd în cînd cîte 1 - 1,5 zile de post total cu binecuvîntare și sfaturi de la duhovnic dacă are experiență și cu ceva pregătire dinainte. Trebuie să știi cum să începi, cînd și cum să închei. Altfel nici să nu vă apucați de post negru uscat de mai multe zile (cum ar fi cel dinaintea de Paști).

Puternic prin ce?
Parca ai tinut si personal n-ai observat cine stie ce diferente fata de cel cu apa.

Singurul lucru notabil este ca, intr-adevar, stomacul este mult mai linistit daca nu bei apa.
Si 24h ore fara apa, in conditii normale de temperatura si activitate, nu oamoara pe nimeni.

Cam greu de făcut diferența la efecte la o singură sesiune fără apă de 5 zile.

Însă pot spune că nu mi-a fost foame, nici sete, semn că într-adevăr am intrat în ketoză după aproximativ o zi. Ceea ce se întîmplă normal la bărbați abia după 3 zile și la femei după 2 zile în caz că beau apă.

Se spune că-i de 3 ori mai puternic efectul la fără versus cu apă. Dar nu a studiat nimeni treaba asta și nici n-o s-o facă. Am remarcat însă că sînt boli de ficat și de rinichi pentru care e interzis să postești cu apă, dar e permis postul total. Și că o sesiune maximă biblică e în jur de 10 zile, în timp ce cu apă poți sta cam o lună. Există și performanțe mai mari de ambele părți, oricum.

Nu omoară, dar nu-i de dorit să mănînci și după aia să nu bei apă timp de 1 - 1,5 zile. S-ar putea să treci prin constipație și alte stări nasoale.

Nu prea cred, ai nevoie ( se zice) de 2l de apa in 24h - astia ii poate procura organismul si singur, prin deshidratare care la masa corporala a unui adult, nu reprezinta o pierdere semnificativa.

2l in teorie, ca in practica, n-ai sa pierzi 10kg la o sesiune de 5 zile sa zicem.
Probabil 5-6kg cel mult, inclusiv tesutul adipos, similar cu postul tinut cu apa, din care vreo cca. 2kg sunt continutul traseului digestiv.

Parcă la Filonov am citit că 1 kg de grăsime e necesar pentru 5 zile fără apă.

Dar nu e de dorit să pornești cu mațele pline, nu-i sigur că stai pe veceu măcar o dată în perioada asta. Eu n-am stat 27 de zile și înainte mîncasem mult pește - nu m-am gîndit că n-o să se producă bowel movement măcar o dată... :) Altă dată am pornit la o sesiune fără apă și am renunțat după o zi jumate din cauză că am mîncat vreo 6 ouă fierte înainte, cu toate că m-am hidratat destul de mult după ce le-am mîncat.

Marele avantaj la postul total e că pierzi foarte puține proteine comparativ cu postul cu apă. Asta pentru că intri în ketoză de 3 ori mai repede și organismul se apucă de păpat grăsimi fără să consume din mușchi. Dar... se pare că și proteinele pierdute sînt în ordinea inters prioritară: mai întîi cele vechi, slabe, prost dezvoltate (era o listă pe undeva).

Dacă într-adevăr între cele două tipuri sînt diferențe majore de performanță, nu are rost să stai o lună fără mîncare cînd obții același efect într-o săptămînă jumate. Mai ales că nu pierzi minerale, nu afectează așa de mult contactele cu familia și societatea.

Marele dezavantaj e că sînt prea puține informații despre modul corect de ieșire din post, despre semnalele corpului pe care ești obligat să le înțelegi ca să nu ajungi la veșnica pomenire. Se spune că setea nu e un indicator bun, că de fapt nu ți se face sete în toată perioada și pot să confirm pentru cele 5 zile experimentate. Mai mult pînă și Filonov consideră periculos dacă nu ai un supraveghetor profesionist lîngă tine. Oricum, cartea lui tradusă automat de Google din rusește în engleză merită atenția, chiar dacă pe alocuri mai predică despre filosofiile orientale - informație care se poate ignora.

El vorbește despre o criză de ketoacidoză care are loc în primele 5 zile și a doua care e în jur de ziua 10. Astea ar fi momentele cele mai grele ce trebuie depășite în drumul spre vindecare. Așa că omul propune pentru siguranță să faci o sesiune de 5-7 zile prima oară (dar măcar experiența postului cu apă e necesară) și a doua de vreo 10 zile. Sau, și mai simplu, metoda 1-2-3-4-5, adică o zi de post total, una mănînci și bei, apoi două zile de post șamd. Cu ultima variantă e mai sigur că omul neexperimentat nu ajunge la spital sau la morgă.

Ai încercat măcar o zi fără apă?

Pai corpul consuma 7.7 calorii pt a pierde 1 g de grasime.
Deci raportul este 7.7 calori/gr grasime.
un kg de grasime ar insemna 7700 calori. Si de aici e calcul caloric.
In 5 zile ar inseamna sa pierzi maxim 3-4 kg.Peste asta inseamna sa te fortezi ceea ce nu este bine.

De unde ai scos 7.7?

Eu stiam de 7000.
Necesarul caloric al unui barbat adult, sedentar, e cam 2500 kcal/zi.

Asta inseamna ca in 5 zile pierzi cam 1.5-2kg (max) de grasime.

Dar de fapt, in ketoza, corpul mai consuma si cca. 100g proteina/zi, pentru a produce carbohidratii necesari creierului ( e nevoie de cca. 500kcal)
Cam asta e teoria.

In practica, poti pierde cam 9-10kg in 10 zile, dar 2-3 le iei imediat inapoi in urmatoarele zile.

Astea sunt doar teorii.
Indiferent cat de repede intri in ketoza, nevoia de carbohidrati a creierului e aceeasi.

Iarasi teorie..
Nimeni nu poate confirma, masura efectele pentru a da asigurari ca cifrele astea corespund cu realitatea.

El vorbește despre o criză de ketoacidoză care are loc în primele 5 zile și a doua care e în jur de ziua 10.

Crizele pot fi mai multe si de mai multe feluri, depinde de organism, cat de sanatos este, ce probleme/carente avea inainte, etc.

Hm, prima data cand aud de asta, f. interesant, trebuie incercat.
Desi nu stiu daca e mult mai usor asa, fiecare zi de post negru lasa un fel de stres rezidual care iti cere multa vointa ca sa te apuci iarasi curand..

Chiar vreo 2-3 daca mai tin bine minte dar era cald, prea multa miscare, simptomele deshidratarii s-au facut simtite mult mai repede.

Cred că trebuie să ai, sau să-ti faci foarte mult de lucru, ca să poti tine post negru toată ziua.. :)

N-ai idee cît de simplu și ușor e. De exemplu de seara pînă seara, cu hidratare progresivă prima oară și apoi masă nu prea bogată urmată de multă apă.

Calculele cu calorii nu pot fi de încredere din cauză că

1/ digestia se oprește, nu se consumă energie pentru metabolismul anabolic
2/ o dată intrat în ketoză, se trece pe grăsime ca nouă sursă de combustibil pentru celule, dar grăsimea e folosită în postul total și pentru a sintetiza apă endogenă, altfel nu ai cum să reziști 10 zile sau mai mult

Filonov vorbește din experiență, el practică de 20 de ani sportul ăsta, plus că e supraveghetor profesionist.

Pe forumurile rusești sînt cele mai multe informații despre postul uscat, pentru cine știe limba.

Eu am citit că de fapt celulele ancestrale sănătoase, nu cele canceroase, au o genă care le permite să metabolizeze atît zahărul, cît și grăsimea. Este explicația vindecării cancerului prin înfometarea celulelor canceroase cărora le lipsește această genă. În alte locuri scrie că de fapt creierul chiar preferă acest nou tip de combustibil provenit din cetone, de aia ai mintea mai limpede în post și crește capacitatea de memorare, de creație, de concentrare, calitatea rugăciunii șamd.

Era pe undeva (fastingconnection.com ?) un grafic cu pierderile de proteine în timpul postului cu apă. Pierderile scad exponențial pînă spre ziua 10 cînd celulele musculare nu mai scad în dimensiuni. Ceea ce la postul uscat se pare că nu mai e așa, aici totul se petrece cu viteză crescută și mușchii sînt afectați la minimum.

Astă noapte la mine a fost pe la ora 3 cînd m-am trezit în starea aia neplăcută cu gust rău în gură și o senzație care semăna cu setea fără să fie sete, așa că am băut o cană cu apă nemaiașteptînd dimineața (nu am intenționat să țin mai mult de o zi). A urmat vreo oră fără somn, fără să mi se facă foame. Pe la 8 fără am băut iar apă, apoi am atacat niște struguri, iar apă și pe la 10 puțin guacamole fără usturoi și fără ceapă.

Da, aia cu voința așa e. În special cînd dai de mîncare...

Tu, care erai contra ajunărilor totale?! :)

M-a ajutat Dumnezeu si am reusit să tin si eu postul negru ieri, până la orele 24.
E drept însă că am dormit ultimele ore, m-am culcat cu găinile :)

N-a fost foarte greu, ai dreptate că e mai usor postul uscat.

Simplu, nu dai dai "benzină" stomacului, el nu porneşte, nu declaşează sucul gastric, biliar, pancreatic...ele intră într-o stare de repaus.

Foarte putina grasime se consuma zilnic pentru necesarul caloric si foarte putina apa se produce in baza acesteui metabolism.

Te asigur ca nu se foloseste grasimie doar pentru a produce apa, corpul nu are "logica" asta. Daca s-ar intampla asta ar trebui sa faca ceva si cu energia produsa, care n-ar fi deloc putina. Ar trebui sa fii foarte energic sau/si cu o temperatura corporala ridicata, ori garantat asta nu se intampla.
Intuitiv pot sa-ti spun ca nu slabeste nimeni mai mult cu postul uscat decat cu cel cu apa.
Cauta si ai sa gasesti confirmari.

Necesarul de apa in timpul postului negru e oricum mai mic si se asigura intr-un singur fel: prin deshidratare.
Ceea ce este destul de periculos.

Nu se poate generaliza in baza unui singur caz pentru care martor e tot el insusi.

Care sunt alea?

Stai linistit ca nu e asa simplu.

Nu, creierul prefera tot glucidele. Mintea e mai limpede pentru ca fluxul sangvin e mai putin orientat pe digestie.

Tocmai pentru nevoile de glucide ale creierului, organismul produce in timpul postului negru glucide prin metabolismul proteinelor (muschi).
Si asa cum creierul se serveste de ele, la fel de bine o pot face si celulele canceroase.

Si au murit de cancer inclusiv oameni care au tinut post negru.
Cazuri documentate medical de cei care ar fi supravietuit doar prin post negru nu prea cred ca sunt.


[/quote]
Sunt curios care e metoda de masurare, eventual link.
Cred ca expresia de "celulele musculare nu mai scad in dimensiuni" e neinspirata.
Ele nu "scad in dimensiuni", sunt metabolizate pur si simplu.

Iar diferenta de care vorbesti sunt 100% sigur ca nu e produsul unui studiu stiintific ci a unor speculatii, ca si altele.

Cauta si vei gasi http://www.crestinortodox.ro/forum/i...cons/icon7.gif