Nu te mahni!

Hristos S-a Inaltat!

Cu adevarat s'a inaltat Domnul !

De ne'am inalta si noi peste nimicurile de zi cu zi.

Windorin

Cine s-ar casatori cu o desfranata? Pai...un fariseu...cineva care se vede atat de neprihanit prin faptul ca respecta legile si randuielile...nu ar putea...i s-ar incrancena toata autoneprihanirea...i s-ar darama temelia "autosfinteniei" sale..cladita pe dispretul si judecata fata de "pacatosi"...fariseul deci nu s-ar insura cu ea...probabil ar vizita-o pe ascuns...si ar fugi a doua zi la templu...sa aduca ceva jerfa pentru curatare..si sa-si recladeasca soclul .."respectabilitatii"

Dar probabil un "fraier"...care nu da doi bani pe slava de la oameni...unul care iubeste de-adevarat..unul care vede inima si sufletul acelei femei...prin ochii lui Dumnezeu...unul care crede ca ce Dumnezeu "sfinteste, nimeni nu mai poate numi necurat"...vreun "naiv"..care crede ca la Dumnezeu toate sunt cu putinta...si ca..flacara de foc a atingerii lui Dumnezeu poate face dintr-un desfranat un sfant....s-ar casatori cu ea...

Frumos spus!

barbatul pentru care nu e important sa fie primul, ci conteaza ca e ultimul in viata acelei femei.

pentru ca barbatul isi scutura palaria si nu se mai vede praful...femeia este in schimb stigmatizata in ochii de barbati de cele mai multe ori

Eu cred ca nu sunt putine sunt cazurile...
Fostul meu vecin din Bucuresti,se casatorise cu o femeie pe care o arestase pt prostitutie,initial(el fiind politist)

Un alt exemplu sunt starurile de filme porno,care se casatoresc,au o familie,copii...
Si cred ca si altii pe care nu-i cunoastem noi.

´´cel fara de pacat sa arunce primul piatra ´´:77:
MULTA IUBIRE
PS toti ne casatorim ca desfrinatii si cu desfrinate si desfrinati ...
multa iubire

Noi intre noi , oameni cu oameni , pacatosi cu pacatosi ! Desfaranarea se poate face si cu mintea , cu gandul , cu vorba , sau cu fapta , sau cu toate la un loc . De veni vorba de aruncatul pietrelor , Icoana Sfintei Mariei Egiptenca ar trebui sa fie tinta preferata celor fara de pacat , ar putea exersa pe ea . . . din "iubire " , "iertare" si "smerenie" . . . !

Frumos ai spus Ioanna!
Barbatii care cred ca cel mai important barbat din viata unei femei este primul, se inseala. Cel cu adevarat important pentru o femeie, este intotdeauna ULTIMUL! :5:
Chiar si atunci cand primul barbat e si ultimul, importanta lui nu reiese din faptul c-a fost primul, ci ca a ramas si ultimul..

Cunosc nenumărate cazuri de bărbaţi care, în sinceritatea ultimă, ar răspunde: aş vrea să fiu singurul. Utopie în care credea şi subsemnatul când era mai tânăr şi la trup curat.

Primul barbat si cel care mi-a fost si sot timp de 11 ani a fost si cel ce m-a chinuit... .acum datorita unuia ca el, voi fi poate singura toata viata sau chiar daca nu neaparat singura, oricum nu voi putea sa mai gandesc la o casnicie ca la ceva sacru ..poate mi-am dorit prea mult asta si am ajuns aici ...la final sa spun ca:,, asa cum spune in biblie ca femeia lasata de barbat este o ...stiti voi ce"... ...Chiar si asa, sincer acum sunt fericita ca am scapat din calvarul acela, tot prin voia lui Dumnezeu, ca nu mi-as fi imaginat atunci ca voi mai reusi sa am o astfel de fericire...Asa ca, ai mare dreptate ..pentru o femeie este important nu cine este primul sau ultimul ..as adauga eu ..este pentru ea important cel ce respecta ce este scris in biblie ... barbatul ..sa respecte pe femeie ca pe o biserica...si femeia sa-i raspunda in acelasi fel iubirii ca o biserica a lui Dumnezeu...Doamne oare chiar este asa ceva???..Tare mi-as dori sa vad o familie inchegata dupa astfel de tipare, macar sa cred si eu ca este posibil si nu sunt doar povesti nemuritoare de adormit copii...

eu unul m-as casatori cu o astfel de femeie.Nu conteaza ce a facut inainte.Conteaza ce face de acum inainte, deci de cand suntem impreuna.Cand exista iubire, totul este posibil.Doamne ajuta!

Draguta mea, nu trebuie sa ti se clatine CREDINTA. Casnicia este CEVA SACRU iar faptul ca tu te-ai casatorit cu persoana nepotrivita si ai RABDAT 11 ani in loc sa iti vezi de drum, nu trebuie sa-ti schimbe convingerile despre ea.( asuma-ti greseala ca iti apartine)

Sa-ti dea Dumnezeu RABDAREA si CREDINTA sa-ti intalnesti BARBATUL RANDUIT DE DUMNEZEU sa-ti fie sot! Nu altul, ca ai vazut cum e de rau!:4:

Dar cum putem, Melissa, să ştim, înainte de a ne căsători că persoana pe care o iubim e rânduită de Dumnezeu? Nu aflăm decât după; de cele mai multe ori după ce se consumă romantismul.

Or, cel ce se uneşte cu un soţ o face pentru toată viaţa, dacă vrea să-L asculte pe Dumnezeu. Sigur, nu oricum, ci în iubire, căci fără iubire e şi fără Dumnezeu.

Am vazut si eu fara sa vreau acest topic care mi-a atras atentia. Acum stau si ma intreb..daca ne uitam in jurul nostru cati barbati mai gandesc astazi ca in momentul casatoriei amandoi trebuie sa fie curati pentru a fi placuti inaintea lui Dumnezeu? cati mai privesc astazi o femeie care se ghideaza dupa legile crestine ca pe o femeie pe care si-ar dori-o langa ei si nu ca pe cineva care daca nu are cat mai multa experienta in relatii este catalogata implicit ca avand un defect? cati nu spun ca pretuiesc calitatile sufletesti, dar de fapt se uita la frumusetea exterioara? eu n-am intalnit pana acum un barbat care sa gandeasca mai mult cu sufletul decat sa judece cu privirea si imi pun un semn de intrebare.sa fie oare o coincidenta ca toti pe care i-am vazut sunt asa sau ceilalti sunt personalitati foarte rare?

Nu e o coincidenţă. Trăim într-o lume în care desfrânarea e cuvântul de ordine. Totul, prin toate mijloacele de comunicare, îndeamnă la înlăturarea oricărui frâu, a autocontrolului.

Aşa e muzica, aşa sunt filmele, aşa sunt jocurile pe internet. Tinerii cresc în această lume, în care nu se mai vorbeşte de iubire, în care chiar şi adolescentele vorbesc despre sex într-un mod care îi fac chiar pe unii bărbaţi să roşească.

Nu văd o soluţie decât în renunţarea la televizor, în selectarea muzicii pe care o ascultăm, a ziarelor pe care le citim.

Unii mai perspicace isi dau seama inainte de-a se casatori. Altii isi dau seama dupa casatorie. Altii isi dau seama dupa mai multe casatorii. Altii nu-si dau seama niciodata ca nu se afla langa jumatatea lor.

Semnele NU trebuie ignorate! Nu trebuie facut nici un compromis pentru ca DUMNEZEU nu este suferinta! DUMNEZEU este IUBIRE! Atunci cand suntem alaturi de cea/cel raduit de Dumnezeu sa ne fie sot/sotie, soarele este mereu pe cer, nu exista nori, nu exista furtuni, nu exista anotimpuri decat unul singur :anotimpul IUBIRII, culorile florilor imprastie fericire, Dumnezeu este mereu in mijlocul lor, nu exista dezamagire, nu exista deznadejde, nu exista nepotrivire, nervi, frustrari, certuri , nu exista LIPSA BINELUI, pentru ca ei insisi reprezinta BINELE, fiind UN SINGUR TRUP, dupa VOIA LUI DUMNEZEU!

Nu stiu daca m-am facut inteleasa..:1:

Sincer esti draguta, dar da-mi voie sa-ti spun parerea mea acum ...Credinta nu mi se clatina, din cauza unei casnicii esuate ...iar casnicia stiu si sunt convinsa ca asa trebuie sa fie, Sacra numai ca nu prea vad si cazuri concrete de casnicii asa ca la cartea sfanta ...Doar ca vezi tu draga mea, uneori primim in viata unele cruci, cu un scop de la Dumnezeu...si daca este sa-mi asum o greseala, este aceea ca eu ar trebui sa gandesc in fiecare moment acest lucru pe care il uit uneori :
- Doamne Iisuse Hristoase iarta pe fostul sot ca nu a stiut ce face si fiecare gest al lui a fost facut spre mantuirea mea, el nu a lucrat decat pentru asta ..iar eu pacatoasa trebuia sa stiu ca este lege cuvantul tau acesta: "daca vrea sa plece femeie barbatul tau , lasa-l, ca nu stii tu unde este mantuirea lui..."

CĂSĂTORIA (divorţul) Sf. Ion Gură de Aur

De are cineva femeie necredincioasă şi ea vrea să locuiască cu el, să n-o lase. Iar femeia dacă are bărbat necredincios şi el vrea să locuiască cu ea, să nu-l lase (I Cor., 7, 12-13). Ai văzut ce mare pogorământ? Chiar dacă este păgână, spune Pavel, chiar dacă este necredincioasă şi vrea să locuiască cu el, să nu o îndepărteze! Şi iarăşi: Chiar dacă este păgână femeia, chiar dacă este necredincioasă, să n-o alungi, dacă vrea să locuiască cu tine. Ce ştii, femeie, de-ţi vei mântui bărbatul sau ce ştii, bărbate, de-ţi vei mântui femeia? (I Cor., 7, 16). Ai văzut că nu opreşte căsătoria cu un necredincios sau cu o necredincioasă? Ascultă-1 iarăşi chiar pe Hristos grăind ucenicilor Săi: Iar eu vă zic vouă: Oricine îşi va lăsa femeia lui afară de pricină de desfrânare, o face să săvârşească preadesfrânare (Matei, 5, 32). Cât de mare şi covârşitoare este iubirea de oameni a lui Dumnezeu! Chiar de este necredincioasă, spune Dumnezeu, chiar de este păgână, primeşte-o, ţine-o! Dar dacă păcătuieşte faţă de tine, dacă uită datoriile căsătoriei şi trăieşte cu alţii, ţi-i îngăduit să o izgoneşti din casă, s-o laşi". (Omilii la Facere, omilia XXVI, II, în col. PSB, voi. 21, p. 321)
„Cel care-şi lasă pe femeia lui, spune Hristos, o face să săvârşească adulter, iar cel care ia pe cea lăsată face adulter. Bărbatul care-şi lasă femeia se face pe sine însuşi vinovat de păcat, chiar dacă nu ia altă femeie, tocmai pentru că a făcut-o să săvârşească adulter; iar cel care-şi ia altă femeie săvârşeşte şi el adulter. Să nu-mi spui că a lăsat-o acela! Chiar dacă alăsat-o, rămâne totuşi femeia celui care a lăsat-o. Apoi, ca să nu facă pe femeie mai obraznică, pentru că toată vina a fost aruncată pe bărbatul care a lăsat-o, Hristos îi închide şi ei uşa unei noi căsătorii, spunând: Iar cel care ia pe cea lăsată face adulter. Prin aceste cuvinte Hristos duce pe femeie pe drumul cel bun, chiar fără voia ei: o opreşte de a se mai căsători şi nu-i îngăduie să aibă vreun prilej de micime sufletească. într-adevăr, dacă femeia ştie că vrând-nevrând trebuie sau să trăiască cu bărbatul pe care 1-a avut de la început, sau, dacă pleacă din casa bărbatului ei, să nu mai aibă nicăieri nici o scăpare, atunci va fi nevoită, chiar fără voia ei, să-şi iubească soţul.
„Femeia de bărbat să nu se despartă. Iar de se va şi despărţi, să nu se mărite, sau să se împace cu bărbatul său (1 Cor. 7, 10-11). Fiindcă s-au întâmplat dezbinări, zice, fie din pricina înfrânării, fie din alte pricini şi micimi de suflet, pentru aceea este cu mult mai bine ca nici începutul să nu se facă, iar de cumva s-a făcut, apoi rămână femeia cu bărbatul, şi chiar dacă nu mai are legături cu dânsul, cel puţin nu mai are pe alt bărbat" (Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XIX, p. 191)
„Iar de se desparte cel necredincios, despartă-se, (1 Cor. 7, 15). Aici faptul nu mai este curvie. Dar ce înseamnă: Iar de se desparte cel necredincios? De pildă, zice, dacă îţi porunceşte a jertfi şi a lua parte prin căsătorie la necinstirea lui, sau a pleca din casă, apoi atunci mai bine este a strica căsătoria, şi nicidecum bună cinstirea. Pentru aceea a şi adăogat: Că nu este robit fratele sau sora întru unele ca acestea. Dacă în fiecare zi se ceartă şi se luptă pentru aceasta, apoi mai bine este a te izbăvi de acest rău. De aceasta şi face vorbire, zicând: că spre pace ne-a chemai pre noi Dumnezeu. Acela este care a dat pricină de desfacere, după cum face şi cel ce curveşte.
Căci ce ştii, femeie, de îţi vei mântui bărbatul? (1 Cor. 7, 16). Aceasta este zisă faţă de zicerea de mai sus: Să nu-1 lase pre el. Dacă el, zice, nu se împotriveşte, rămâi pe lângă dânsul, căci ai şi un câştig. Rămâi, îndeamnă, sfătuieşte şi încredinţează-!, căci nici un dascăl nu va putea să facă ceea ce vei face tu, ca femeie. Şi nici nu-i face vreo silnicie, sau să ceri de la dânsul ca numai decât să facă aşa, ca nu cumva să se facă greoi în vorbă, nici nu porunceşte a se lepăda de această sarcină, ci prin neştiinţa viitorului lasă lucrul în nehotărât, zicând: Căci ce ştii, femeie, de îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii, bărbate, de îţi vei mântui femeia?" (Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia XIX, pp. 192-193)
„Pavel spune: Să nu vă lipsiţi unul pe altul, decât din bună înţelegere (I Cor., 7, 5). Acum însă, după ce s-a despărţit de bărbatul ei, îi porunceşte să se înfrâneze chiar dacă nu vrea: Iar dacă se desparte de bărbatul ei, să nu se mai mărite, sau să se împace cu bărbatul ei (I Cor., 7, 11). Să aştepte moartea bărbatului! După cum unei fecioare care s-a hotărât să trăiască în înfrânare, nu-i mai este îngăduit să se căsătorească, pentru că Mirele ai trăieşte veşnic şi este nemuritor, tot astfel şi unei femei măritate numai atunci îi este îngăduit să se căsătorească a
doua oară, când îi moare bărbatul." (Despre Feciorie, 39, în voi. Despre Feciorie, Apologia vieţii monahale, Despre creşterea copiilor..., pp. 68-69)


Asa ca singurul lucru crestinesc pe care il pot face ..este sa uit ca pot exista barbati...Sper sa ma ajute Dumnezeu si sa fac asta ...ca la capitolul asta am dat in bara..
Credeam ca daca iubesti cu adevarat, poate Dumnezeu o vrea macar sa-ti mai dea o sansa si sa te mai casatoresti...M-am convins ca doar pacate sunt si himere cautarile ...acum voi face ce trebuia sa fac demult, daca Dumnezeu imi va ingadui..sa uit ca exista barbati cu desavarsire ..Pe ei in acest moment trebuie sa ii privesc ca pe niste frati si nimic mai mult...
In general asa gandesc, dar vezi tu satana mai imi scoate uneori in cale pe cate cineva si mai uit si cred ca este trimis poate de Dumnezeu..dar nu a fost sa fie asa ..si in final ..ce rezulta...chit ca stai doi trei ani singura si mai faci cate un pacat la zile mari cand crezi ca ai gasit barbatul mult asteptat ..chit ca uiti poate si 4 ani ..tot curva..esti conform celor scrise in biblie ..
FEMEIA lasata de barbat este ...stiti voi ce..
Asa ca va trebui sa recunosc ca Dumnezeu este pana la urma un Dumnezeu gelos ..ma vrea curata si doar sa traiesc in credinta si cu iubirea lui mare, fara a ma casatori..la acesta concluzie am ajuns..
Alte incercari nu ar face decat sa taraganez mantuirea mea...ca nu este cale de intoarcere si de a scimba cele ce s-au scris...nu ma mai convinge nimeni...trebuie sa uit si atat si mai ales iarta-ma Doamne, ca am vadit pacatele altora si pe ale sotului meu, cand Tu nu mi le vadesti pe ale mele...iar de am facut imprudenta sa aduc o astfel de discutie si cu duh judecata am spus cumva, iertata fiu si de data asta ca stii firea noastra care nu se mai stapaneste in a nu mai face pacate mere....Cum deschidem gura , cum deschidem ochii, cum ne trezim din som si chiar de adormim..in pacate ne scaldam...Doamne ajuta sa fim iertati de pacatele noastre! Am facut o mare prostie si am scris ce am scris...uitati va rog, chiar va implor si treceti de ce am scris eu, ca nu voi mai raspunde la nimeni altcineva...A ierta inseamna in primul rand a uita...asa spunea un Sfant parinte care am uitat cum se numea ..deci acest subiect este inchis pentru mine si asa trebuie sa ramana...

Acesta NU este un reper pentru fericire.Vezi aici postul Marilenei de exemplu..

Nici acesta nu este un reper pentru FERICIRE. Vezi aici postarea lui Stefan_Florin..
(asta ca sa-ti dau exemple chiar de aici de pe thread)


Oricat de sublima este o prajitura, daca este invelita in ziar, nu-ti vine s-o mananci..E o realitate, nu o nemernicie masculina..:-))

De înţeles, înţeleg. Dar pare utopic ceea ce descrii. Sau, în orice caz, o raritate.

Există cupluri care s-au iubit o viaţă; am auzit bătrâni spunând: niciodată nu ieşeam din vorba lui sau el din a mea; ne înţelegeam din priviri. Am auzit-o şi pe Monica Lovinescu spunând, la moartea soţului ei, Virgil Ierunca: „Eram, fiecare, ecoul gândului celuilalt”.

Dar astfel de iubiri sunt destul de rare. Pare mai curând un dar de la Dumnezeu, la care toţi visăm, dar nu mulţi îl primim. Nu e ceva ce ţine de noi; sau poate să fie vorba de un soi de instinct pe care ar trebui să-l avem în căutarea celuilalt, ceva care să ne spună, în adâncul inimii, că el este. Însă trebuie să fie, neapărat, reciproc.

Pe de altă parte, în căsniciile care scârţâie, şi care constituie majoritatea, cred că cei doi pot învăţa să iubească. Atunci când celălalt este nemulţumit de tine poate fi semn că trebuie să fii mai bun. Dumnezeu este iubire, dar devenirea este cruce. La slujba cununiei se cântă troparul sfinţilor mucenici şi se atrage atenţia mirilor că vor urma greutăţi, că nu vor fi feriţi de ispite. Dintre care, zic eu, cea mai mare e ispita de a se dezbina unul împotriva celuilalt. Pentru că vrăjmaşul nu poate să nu urască Taina aceasta a unirii celor doi care îi poate uni pe ei cu Dumnezeu însuşi.

Personal nu cred că mirii vor ajunge să fie cu adevărat încununaţi decât la sfârşitul luptei (cu ei înşişi), care va dura întreaga viaţă.

La cununie ţi se dă, practic, arvuna iubirii, aşa cum la botez ţi se dă arvuna mântuirii; dar tu trebuie să lucrezi, să lupţi, să te jertfeşti până la sfârşitul vieţii.

Dar iată, că, din nou, am deviat de la subiectul thread-ului

Desigur ca este un dar de la Dumnezeu. Dar trebuie sa ne gandim DE CE nu il primim cu totii? Poate ca nu stim sa-l cerem sau nu avem CREDINTA suficienta ca sa-l primim. Poate suntem prea slabi si ne hranim imediat cu ILUZIA BINELUI, de frica singuratatii si atunci "ne sare" fericirea. Deci este ceva ce tine de noi SA PRIMIM acesta IUBIRE( jumatatea noastra), pentru ca Dumnezeu are pentru fiecare "partea " lui. Stii doar celebra vorba "ce-i al tau, e pus deoparte"!:5:

Reciprocitatea n-are sens sa fie discutata aici. E un fel de pleonasm.:-)Daca perceptia jumatatii nu are loc simultan, ea apare oricum imediat, pentru ca EMOTIA pe care o simti in preajma JUMATATII TALE este inconfundabila(fluturii nu sunt in stomac ci sunt la nivelul sufletului) si nu poate fi decat EVIDENT RECIPROCA. Daca nu este reciproca, inseamna ca nu vorbim de persoana aleasa de Dumnezeu sa ne fie sot/sotie.Si mai inseamna ca ne proiectam dorinta arzatoare de-a ne intalni aleasa/alesul dat de Dumnezeu, asupra altei persoane, confundand BINELE cu ILUZIA BINELUI.

Cine s-ar căsători cu o desfrânată?
 

Oricare de pe acest forum sau de aiurea dacă respectiva ar ști să-i apară omului în față (doar pentru cinci minute că restul face imaginația bărbatului), ca neprihănită și victimă a sorții sau a celorlalți care n-au înțeles-o niciodată sau ce copilărie amară a avut sau vreo dramă consumată în trecutul ei sau etc. sau orice altceva care să-l sensibilizeze pe respectivul. Recuzita și scenariul va depinde de la caz la caz, evident, "desfrănata" va trebui doar să-și cunoască suficient de bine viitorul partener îndrăgostit lulea.

Deci, nimeni nu-i ferit. Doar cei care aleg calea mănăstirii / celibului. Ehei, dar dracul mai are grijă de câte unii chiar și pe acolo...

asta inseamna CA MINTIM cu totii si suntem cu totii DESFRINATI SI DESFRINATE .... si apoi ajungem CU MINCIUNA la casatorie si avem impresia ca s-a transformat in adevar .... uite cum DRAMELE apar DIN TIMPENIA NOASTRA ... ca ne comportam ca niste MINCINOSI SI MINCINOASE in fata lui Dumnezeu cind spunem DA cu unu sau una pe care NU O CUNOASTEM .... si apoi ne plingem ca , cica ´´ ne-a batut Dumnezeu , ca avem pacate ´´ .... mai mare ipocrizie nici ca se poate .... si apoi vin ´´ casatoritele ´´ SI DAU LECTII de viata ... eu am invatat un lucru simplu CIND CINEVA ITI DA UN SFAT , UITA.-TE LA VIATA LUI si daca sfatul ESTE DIFERIT de ce e viata lui SPUNE-I SA SE PLIMBE SI SA VORBEASCA SINGUR .... :21::21:
multa iubire

Depinde...Unii care au patit ceva neplacut pot da sfaturi bune altora pt a evita exact aceleasi situatii neplacute cu care ei s-au confruntat.

deloc ... NICIODATA nu vor fi EXACT aceleasi situatii caci oamenii sunt diferiti si unici .... :4:
multa iubire

Ai foarte mare dreptate poti invata din experienta altora dar concluziile ti le tragi tu..a da sfaturi este foarte greu, conjunctura nu poate fi aceiasi si nici cei implicati nu au aceleasi caractere..
Cert este ca cei care sunt victime nu pozeaza in victime si incearca sa uite, nu accepta mila si nimic in jur, devin chiar singuri si lupta singuri..
Acei ce se erijeaza in victime sunt de cele mai multe ori chiar cei ce produc acele tragedii defapt...in acest mod se disculpa...
O victima de cele mai multe ori este chiar macinata de ideea ca este cea care greseste si nu se iarta pe ea ..cand defapt nu este asa poate..
De aceea trebuie sa fiti foarte atenti ca cei ce se lamenteaza, cei ce cer mila, cei ce se victimizeaza sunt cei ce provoaca poate cel mai mult rau...
Cand treci prin astfel de momente iti este greu sa mai vorbesti vrei sa uiti, asa ca nu vei poza intr-o victima si sa se reia acel film de fiecare data...
De aceea sunt de cele mai multe ori condamnati tocmai victimele intr-o astfel de conjunctura..
Cei slabi si care sufera sunt slabi si in a cauta dreptatea ...sunt cei ce cedeaza si fug doar sau sufera in continuare ...
FERITIVA DE VICLENIA CELOR CARE POZEAZA IN VICTIME IN MOD CONTINUU
Toti avem nevoie de intelegere, toti avem nevoie de mangaiere ..toti vrem sa ne usuram si sa spunem ce avem pe suflet dar acest lucru nu va transforma o persoana care a suferit intro perpetua victima...care implora ajutor...refuleaza uneori dar nu o va caracteriza asta...

Nu înseamnă deloc asta, ci pur și simplu, e doar predispoziția noastră spre înțelegere și bunătate față de oricine care suferă sau este capabil să înțeleagă suferința celorlalți, asta în măsura în care avem acestă predispoziție sau dacă nu, să citim Decalogul poate că ne va mai lumina. E mult până la “a ne minți cu toții”.
Minciună? Maybe yes, maybe not… Un singur lucru e clar: ne amăgim adeseori că tăcerea și adevărurile parțiale nu pot fi considerate minciuni. Ce să mai spun de interpretările diverse pe care le dăm acelorași fapte și acțiuni ale noastre când, de pildă, un om poate fi considerat erou sau nebun, după caz sau în funcție de cel care emite judecăți de valoare. Tâmpenie? Eu propun să-i spunem naivitate.
Eu am învățat un lucru simplu: când cineva îmi dă un sfat am grijă să văd dacă se potrivește situației mele concrete de viață și poate să-mi influențeze deciziile pentru ceva mai bun. Chiar nu mă interesează cine mă sfătuiește, ci doar ceea ce îmi spune și apoi rațiunea proprie cu care m-a înzestrat Dumnezeu n-are decât să discearnă între bine și rău. Nu de alta, dar cine sunt eu să pun la microscop viața aproapelui meu și să declar cu emfază dacă are dreptul să mă sfătuiască sau nu? Și chiar dacă a făcut greșeli inimaginabile pe care un prost nu le înțelege și în plus, poate fi lipsit chiar de dragostea creștinească pentru a accepta un om așa cum este… În paranteză fie spus: doar deștepții fac prostii, proștii se comportă așa cum sunt. Doar în mintea unui om cât de cât luminat se naște ideea că a putut face o prostie. Prostul are impresia că nu greșește niciodată și adevărurile lui sunt literă de lege. Și mai și îi judecă pe ceilalți pentru că așa îi șade lui bine: să formuleze judecăți de valoare “adânci” despre viața tuturor că “de’ , a lui e aproape perfectă (tot el va declara plin de importanță că nimeni nu este perfect), n-a dat în cap la nimeni, nu a furat, nu a mințit și nu s-a căsătorit cu una fără frâne”. Și e împăcat cu sine însuși și deci are dreptul de a se erija în judecător, nu-i așa?

Vechea poveste: a operei și autorului? Ne interesează opiniile cuiva doar pentru că acel cineva este cum este sau pentru ceea ce a produs el efectiv? Ex. Ce-ar fi să-l aruncăm la groapa de gunoi a istoriei pe Mihai Eminescu cu toată poezia lui dat fiind că a fost o persoană labilă și nebună la un moment dat și mai ales, a preacurvit cu una fără frâne, ca să nu zic alt fel. Dar nu: el este poetul nostru național!

Să revin la lumea noastră mai prozaică… O altă minciună (prejudecată): adevărul sau valoarea unor afirmații depind în capetele reprezentanților mediocrității de caracterul sau valoarea (chiar viața și experiența de viață) a omului care le emite.
Eu zic că nu cazul să ne lăsăm furați de peisajul înțelepciunii noastre populare de a da cu bâta în baltă în momente cheie ale vieții, ci să ne plimbăm, totuși, împreună și să comunicăm unii cu ceilalți ca să se vădească și în noi realitatea îndeplinirii poruncii Mântuitorului “Iubiți-vă așa cum v-am iubit Eu pe voi”.

Multă pace!

P.S. Dacă îmi aduc bine aminte, sfatul adminului era să nu abuzăm de prea multe majuscule în postările noastre (echivalentul țipetelor pe internet). Sau trebuie să mă uit la viața lui pentru a-i accepta recomandarea?

Multă iubire!

fals ... nu exista predispozitie fata de ceva sau cineva daca nu e invatata.... asadar este ilogic sa afirmi aceste lucruri , deoarece daca duci ideea mai departe o sa spui ca un criminal are predispozitie pentru crima si daca o face el nu e vinovat ci predispozitia lui .... asadar un copil E PUR si zero la capitolul inclinatii .... el poat fi influentat inca din burtica mamei sa aiba '' predispozitii '' si asta datorita mamei , a anturajului etc etc etc..... asadar nu fa confuzii .... omul minte ca sa ii fie lui bine
multa iubire
nimeni nu e naiv ,,, fiecare isi vede interesul stai linistit ..... suntem atit de ipocriti incat suntem in stare sa omorim adevarul care ne arata cine suntem ... de asta Iisus a fost pus pe cruce .... sau zaharia a fost omorit , sau in zilele noastre multi care sunt impotriva minciunii ....
multa iubire

deciziile pentru ceva mai bun? PENTRU CINE ? hmmmm
daca eu ti/as da un sfat sa nu fumezi cu tigara in gura , tu ce ai face ?
multa iubire

pai daca prostii se comporta asa cum sunt inseamna CA SUNT SINGURIi SINCERI dintre toti . adica in ei nu exista minciuna fata de restul lumii ....
daca am fi toti prosti cu intelepciune ce bine ar fi ....:24::24:
multa iubire
ps toti suntem niste prosti in fata lui Dumnezeu ? ??????


si hitler a ramas in istorie , si stalin ... si ei '' au produs '' ..... cind vorbesti despre adevar IL PREZINTI asa cum este ca sa ai o judecata dreapta .... omul e invatat sa ascunda raul nu sa il inteleaga ... mihai eminescu este poet national si va ramine asa ... dar este si om cu pacatele sale si aceste lucruri il fac sa fie uman
multa iubire
unde s/a plimbat iisus CU FARISEII sa aplice acea porunca ? cum poate sa se plimbe brat la brat ADEVARUL cu minciuna ? hmmmm .... asadar tu folosesti cuvinte frumoase dar fara esenta in context ....
ps acele majuscule la mine ,sa ti le explic ... ele sunt puse CA SA VEZI , ca de multe ori cei cu care discut NU VAD ca dau raspunsul uneori inainte sa puna ei intrebarea .... asadar este un lucru bun pentru cel cu care discut ....
multa iubire

Nu e greu de observat că orice subiect care face aluzie la sporturi nobile, cum este hipismul casnic şi prescrie metoda optimă de alcătuire a androginului face rating excelent pe forum. Cum deja discuţia a alunecat definitiv în off-topic iar săraca desfrânată nu se ştie dacă se mai mărită sau nu, eu zic să ne mutăm pe "noaptea nunţii" (că tot în jurul ei gravitează dezbaterea) unde controversele se pot diversifica într-o paletă inepuizabilă de nuanţe din ce în ce mai surprinzătoare.

Îmi cer scuze fiindcă nu m-am făcut înțeles.
Așadar, PREDISPOZÍȚIE, predispoziții, s. f. 1. Înclinare, dispoziție înnăscută pentru ceva, constituind premisa favorabilă pentru dezvoltarea talentului; înclinație, aplecare. (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998). Deci, cum rămâne cu predispoziția învățată?
Temperamentul e înnăscut, caracterul se formează. Chiar dacă, prin firea ta, ești înclinat spre agresivitate, nu ai nici o scuză dacă nu ți-ai autoeducat “înclinațiile”
Deci, avem sau nu predispoziții / înclinații dinainte sau suntem “puri” la naștere? (Confuzie sau contradicție logică?)
Nimeni nu e naiv? Fiecare își vede interesul? Suntem ipocriți? Omorâm adevărul? Cam tristă lumea în care trăim. În felul tău, ai dreptate. Însă, din experiența mea de viață, nu sunt atât de convins că semenii mei își văd în totalitate propriul interes și ar fi atât de ipocriți, capabili să omoare adevărul. În fața Adevărului răstignit n-au fost numai adversarii Lui, au fost și adepții. Și în plus, un creștin se definește prin lupta supunerii propriului interes personal și predispoziția sa, naturală sau nu, dar sigur voluntar formată, spre înțelegere și bunătate în relațiile cu semenii.
După cum spuneam înainte, sfaturile celorlalți sunt filtrate de rațiunea noastră care, din binecuvântarea lui Dumnezeu, este capabilă să discearnă între bine și rău. Dar, oricum, ce legătură are exemplul tău cu revelionul ținut în ziua de Paști?
Prostia nu exclude minciuna, faptul că se comportă așa cum este nu înseamnă că nu poate fi un mincinos, dar și prost pe deasupra. Prostia e o stare asumată de către cel care nu vrea să vadă mai departe, care-și îngrădește prin liberă alegere orizontul de cunoaștere. Nimeni nu se naște prost, alege doar să fie prost. Ș’apoi, dracu’, tatăl minciunii, nu diferențiază pe cei proști de cei deștepți când vrea să-i aibă în preajmă.
Nu confunda “sărac cu duhul” cu prostia. A fi inferior în fața lui Dumnezeu nu te face prost. A raporta finitul la infinit e o eroare și risipă de timp. Dihotomia prost-deștept este inoperabilă în planul divinității, este specific umană și după cum am zis, alegi să fii într-un fel sau altul.
Cât despre “proști cu înțelepciune” e o contradicție în termeni, pentru unii “de efect”!
Hitler, Stalin, ce legătură au cu ce am discutat înainte?
N-am contestat că Mihai Eminescu nu va rămâne poetul nostru național, iar faptul că a avut păcate, nu e al meu a ști și dacă a mers dincolo cu ele. Iar faptul că păcatele te fac să fii uman e iarăși adevărat până la situația în care dorești să rămâi cu ele pentru a-ți dovedi “umanitatea”, adică, o umanitate îndrăcită de după cădere. A fi uman în sensul creației lui Dumnezeu nu înseamnă a fi voluntar cu păcat.
Verbul “a plimba” pe care l-am folosit era doar un răspuns la mesajul tău (“plimbarea de unul singur”). Și spre știința noastră, Iisus Hristos chiar a aplicat acea poruncă și prin faptul că a intrat la masă cu vameșii. Și asta fără a amesteca Adevărul cu minciuna.
Iar despre context, discutam despre desfrânate, iar Mântuitorul i-a spus uneia “Nu te osândesc nici Eu. Mergi; de acum să nu mai păcătuieşti.” S-a plimbat Adevărul braț la braț cu minciuna? Sau ce legătură are faptul că ești înțelegător și bun față de cei ce mint cu promenada conceptuală a adevărului cu minciuna?
E opinia ta. Crede-mă, din punctul meu de vedere, există soluții mai elegante pentru a sublinia o anumită afirmație: cuvintele bolduite, italice etc.

Multă iubire!

eu zic sa iti ceri scuze ca nu ai inteles :69:
multa iubire
interesanta tehnica cu dex-ul ... o cunosc caci am folosit-o si eu :24:asadar sa continuam pe linia asta
ÎNNĂSCÚT, -Ă, înnăscuți, -te, adj. Care aparține cuiva din naștere, cu care se naște cineva; congenital, nativ
ca sa se nasca cineva trebuie sa fie CONCEPUT
CONCÉPE, concép, vb. III. I. Tranz. 1. A imagina, a proiecta, a gândi ceva nou. 2. A-și face o idee despre ceva; a pricepe, a înțelege. ◊ Loc. adv. De neconceput = de neînțeles, de neimaginat; imposibil. 3. A exprima în anumiți termeni, a formula într-un anumit fel

asadar pe linga actul in sine , pe care il stim cu totii , mai e unu SUBTIL pe care tu si multi de aici nu il luati in in calcul .... viitorul copil sta in burtica mamei 9 luni in general SI E SUPUS imaginatiei , gindurilor proiectilor etc ale mamei si chiar ale tatalui cind a fost conceput .... asadar acel produs de conceptie are predispoziitile MAMEI . TATALUI SI ANTURAJULUI .... intelegi ? asadar acel temperament este DETERMINAT de parinti inca inainte de nastere ... SI SUNT RESPONSABILI DE EL .....
copilul e pur la nastere CA SI SUFLET .cu inclinatiile PARINTILOR CA SI RATIUNE ... fa diferente ... daca nu ai inteles spune si te lamuresc , dar nu scrie mult prost si fara rost ca asa nu se va mai intelege nimic,,, ia-o incet ca sa lamurim lucrurile :24:
multa iubire
daca parintii se schimba , copilul se poate schimba ?
multa iubire
dupa ce rezolvam ce e mai sus CONTINUAM si cu restul postarii tale .... ca altfel nu se va intelege nimic :24:
multa iubire

1. Îmi cer scuze că n-am putut înțelege nimic printre strigătele tale (majusculele tale) și propozițiile fără punct, virgule, fără capăt și început (e motivul pentru care îmi pierd vremea să-ți rearanjez postarea, nu de alta, dar chiar vreau să pricep ce ai de spus). E bine așa? Ce să-i faci, am și păcate: unul e că nu pot pricepe când citesc într-o altă limbă pretins românească.
2. My lad, you have a problem. Eu nu folosesc tehnici și n-am de gând să port discuții în doru’ lelii, e doar problema ta dacă vrei să te contrazici de dragul contrazicerii, fie că ai dreptate sau nu. Eu credeam că putem comunica pe o anumită temă.
3. Dragul meu, când “răsfoiești” DEX-ul, ia de acolo sensul care trebuie și nu care-l dorești, interpretând unele texte de se miră și curcile de sensurile pe care le dai unor cuvinte:
CONCÉPE, concép, vb. III. I. Tranz. 1. A imagina, a proiecta, a gândi ceva nou. 2. A-și face o idee despre ceva; a pricepe, a înțelege. ◊ Loc. adv. De neconceput = de neînțeles, de neimaginat; imposibil. 3. A exprima în anumiți termeni, a formula într-un anumit fel. II. Intranz. (despre o femeie) A rămâne însărcinată; a zămisli, a procrea. – Din lat. concipere.

4. Când vorbim de a concepe cu referire la procreerea de copii, se are în vedere sensul de la pct. II, adică a concepe = a rămâne însărcinată; a zămisli, a procrea. Restul sensurilor cuvântului nu au legătură cu realitatea la care te referi tu.

Pentru că altfel, cine știe ce semantici înfiorătoare și filosofii de doi lei s-ar naște din amestecarea sensurilor unor cuvinte. Și o mostră există tocmai în postarea ta!
De exemplu, ce părere ai de următorul (nu e cu nimic mai prejos decât ai încercat tu):

BROÁSCĂ, broaște, s. f. I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați. ◊ Expr. Ochi de broască = ochi bulbucați. ◊ Compus: broască-țestoasă = nume dat mai multor specii de reptile cu corpul închis într-o carapace osoasă, dintre care unele trăiesc pe uscat (Testudo graeca și hermanni), iar altele în apă (Emys orbicularis). II. 1. Compus: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens). 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cultivată ca plantă de ornament (Opuntia ficus indica). III. Mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei. – Lat. *brosca.


Ce concluzii ai deduce din următoarele două premise:

A. Broasca este un animal din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, adaptate pentru sărit, cu gura largă și ochii bulbucați.
B. Broasca este un mecanism montat la o ușă, la un sertar etc., pentru a le încuia cu ajutorul unei chei

Concluzie: urmându-ți logica lui “a concepe” voi ajunge la concluzia că animalelele din clasa batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi sunt mecanisme montate la uși, la sertare etc.
Și asta doar din acceptarea unor sensuri ale cuvântului broască total diferite. Dacă optam pentru sensurile de broască ca animal și broasca-apei ca plantă cine ști ce ar fi ieșit (poate că și convingeam pe vreo doi că broasca dă naștere la planta broasca-apei). Erorile de raționament se numesc și sofisme atunci când există un act voluntar pentru a le formula. De ce? Ai spus tu într-o postare anterioară: fiecare își cunoaște interesul.

Ți-am oferit acest exemplu pentru a-ți sugera situația grotescă în care te afli atunci când sensuri total diferite ale unor cuvinte le amesteci între ele pentru a obține concluzia dorită. Simplu moft? Orgoliu nețărmurit pentru a-ți demonstra dreptatea inexistentă? Sau pur și simplu dorința de ceartă?

5. Nu trebuie să mă lămurești cu nimic, m-am lămurit deja. Chiar credeam că am cu cine să discut. Vina e a mea.
6. Nu e vina mea că nu te descurci cu mai mult de o pagină de poveste și aia cu poze și hlizeli pe spate (icon-ul de care abuzezi atâta).
7. Întreabă-i pe copii. Ș’apoi pe părinți!
8. Nu știu ce vrei să rezolvi, dar nu alături de mine. Te-ai declarat ortodox, atunci probabil că știi ce înseamnă creștin ortodoxia, n-ai decât să-ți mai înfrânezi din dorința de ceartă și să reduci demonstrațiile de forță că doar tu ai dreptate printre sofisme, nici alea inteligente și atunci, eventual, s-ar putea să mai avem ceva de vorbit împreună.

Multă pace!

P.S. 1. Nu trebuie să răspunzi, dar crezi că celebrul tău icon :24: cu hlizitul pe spate este o atitudine creștin ortodoxă?
2. Chiar era să mă las furat de atitudinea lui “Multă iubire!” Se pare că nu îi înțelegi cu adevărat sensul. Spre cultura ta, iubirea este mult prea departe de orgoliu pentru a avea vreo legătură.
3. Am observat pe un alt thread că satanismul ar fi pentru tine o soluție în anumite circumstanțe. Stai liniștit, deja începi să probezi un comportament specific!

Să ne ferească Dumnezeu și Doamne ajută!

hai sa iti fac mai maruNT CA VAD CA NU PRICEPI ... si atentie SUNT UN EL
1. ATITA TIMP CIT EXISTA DIABET pe baza NERVOASA si multe alte boli FIZICE , copilul din burtica mamei POATE FI INFLUENTAT ca sa nu zic ca este ... nu intru in amanunte ca te pierd pe drum .... ADN si alte lucruri .... asadar sensul meu ESTE PROFUND si stiu EXACT ce am luat din defintie ... AMBELE sensuri sunt valabile si se aplica cind te referi la un copil ... tu trebuie sa te mai informezi ,,,,
ps ti-am spus sa nu mai scrii mult , prost si fara rost
daca prima problema AI PRICEPUT-O , atunci trecem mai departe ... ai alte intrebari la dilema ta de mai sus cu definitia ? :24:
multa iubire
ps tu trebuie sa iti ceri scuze ca nu pricepi FARA SA INTREBI inainte ...
asadar nu ma invinui pe mine de incapacitatile tale , si sunt crestin ortodox , asta ca sa nu ai dubii .... cit despre satanism de pe alte posturi iara ´´ai inteles totul´´ ....:24: eu ma cert cu unu care are ceva in cap , cu tine doar misto .... :24:
multa iubire

Chiar îmi pare rău că am purtat o discuție cu tine. Iertare.
Să te ajute Dumnezeu!

nu amice ... haide ca ai vrut sa imi arati cu dex-ul ca nu stiu bine .... acum de ce pleci ? cumva iti dai seama ca nu pot fi prostit usor ? sau imi dai dreptate tacind si plecind? hmmmm :24:
asadar eu nu am ce sa iert la tine si cred ca am repetat-o de n ori---- NU IMI MAI CERETI IERTARE ( acum vezi ce scrie ? ) ....
asta cu ´´ sa te ajute Dumnezeu ´´ suna a blestem in gura ta .... stai linistit ca Dumnezeu ne ajuta pe toti .... unii merg mai incet pe drum , si nu tin pasul , dar tot pe drum sunt .... mai trebuie un pic trasi sa inainteze :24:
multa iubire

Sincer, a fost un adevarat delir...super tare...
Si asa a fost inlaturata dilema, trecem la noaptea nuntii...cine stie daca o sa afle vreodata desfranata saraca...daca se mai si marita, las ca vede ea si singura..ca aici toti parlamenteaza....hahahaha

Studiu privind responsabilitatea. In contrast, la inceputul lunii, Family Research Council a emis un studiu care denota ca persoanele responsabile contribuie pozitiv la bunastarea generala sociala. Printre altele, persoanele religioase si cele crescute in familii intacte au o rata de recidivism mult mai joasa decat persoanele care provin din familii destramate sau care nu frecventeaza biserica (link).

Sursa: Buletin AFR

:)

mi-a venit in minte o intrebare...cati dintre voi si-ar pune la vedere icoane cu sfinte care inainte de pocainta au fost desfranate?
Si v-ati inchina la ele, ati putea?... sau aveti cumva impresia ca altfel de sfinte servesc doar ca exemplu ca orice pacatos se poate indrepta?...

cum v-ati simti sa va intrebe cineva, cine e in icoana asta de langa icoana Maicii Domnului... a, pai (de ex) e Sfanta Taisia... inainte a fost prostituata.

:) nici pt sfintele care au fost desfranate nu se gaseste suficient respect... si mai punem problema de casatorie cu o desfranata pocaita...