Criza Bisericii Catolice de Mihai Urzica

Prin poticniri provenite din afară şi dinăuntru, Biserica Catolică străbate astăzi cea mai sumbră perioadă din istoria sa. Această criză, care s-a tot accentuat din deceniile trecute, este determinată acum de tendinţe moderniste şi de insubordonarea unei însemnate părţi a clerului, de apatia religioasă a multor credincioşi ai săi, de practici religioase dubioase, însuşite în unele cazuri de autorităţile eclesiastice, de manifestări şi compromisuri ale unor ierarhi fală de Masonerie şi de iudaism, ca şi de alte acţiuni condamnabile.

În anii din urmă mii de preoţi au părăsit clerul catolic pentru a se căsători, iar alţii refuză să mai asculte de autoritatea ierarhică9. Cu deosebire în ţările nordice, un număr din ce în ce mai mare de slujitori ai altarului se agită în favoarea reformei care le-ar permite, în acelaşi timp, să rămână în cler ca preoţi deservenţi şi să se căsătorească, ceea cecontravine principiului de a nu se administra taina cununiei după hirotonia preoţilor. Pe de altă parte, din lipsa de vocaţie a credincioşilor pentru consacrarea lor în clerul de mir şi din ordinele monahale, s-a ajuns la o situaţie alarmantă în majoritatea ţărilor catolice din Occident. Din cauza necredinţei şi a indiferentismului religios care s-au abătut peste lumea occidentală, Biserica catolică recurge la tot felul de iniţiative şi acţiuni rău inspirate care, în loc să combată fără cruţare răul care o macină, o povârnesc tot mai mult pe panta compromisurilor.

S-a recurs astfel la introducerea muzicii de jazz în unele biserici din Olanda şi din America Latină, pentru a atrage lumea. De asemenea, după modelul cinematografelor americane în aer liber, drive-in-movies, pentru automobiliştii care vor să vizioneze filme fără să-şi părăsească volanul şi canapeaua confortabilă, s-a iniţiat în Buffalo, în suburbia oraşului New York, ţinerea unor liturghii drive-in. O fotografie din revista National Catholic Reporter, din septembrie 1969, prezintă o asemenea imagine. Pe o estradă, apare, dintr-un grup de turisme, un fel de baracă purtând inscripţia: Altar exterior al Parohiei Sfântului Leon. Liturghie duminicală. Îndărătul unei vitrine care protejează o încăpere transportabilă, un preot în odăjdii slujeşte sfânta liturghie, care se amplifică prin megafoane. Potrivit relatării din revista catolică menţionată, participanţii la aceste liturghii de consumaţie stau relaxaţi în interiorul turismelor, iar când preotul exclamă Go in peace! (Mergeţi în pace!), ei întorc cheile în contact şi pacea este salvată în huruitul tuturor motoarelor!

Pe aceeaşi linie înnoitoare de atitudini eclesiastice, cardinalul Suenens, primatul Belgiei, a declarat, într-un interviu la Ottawa, că admiterea femeilor în clerul catolic - idee
care se vântură în multe cercuri şi care s-a admis de o parte a Bisericii anglicane - ar trebui să facă obiectul unui studiu serios10.

Vaticanul a dezlegat lumea credincioşilor de ţinerea posturilor de peste an, considerând că asemenea acte de înfrânare reprezintă constrângeri care din cauza mentalităţi veacului nostru, îi îndepărtează pe oameni de la credinţă. În actuala criză a Bisericii catolice, un fapt semnificativ îl constituie şi tendinţa multor credincioşi de a se disocia de autoritatea bisericească. Există azi - spunea reverendul Thomas Stansky, membru în Secretariatul pentru Unitatea Creştinilor din Roma - o schismă tacită a unor rebeli care rămân catolici doar cu numele, dar care, în realitate, se îndepărtează din ce în ce mai mult de Biserica constituţională. Iar un episcop american declara: În ultima vreme, s-au conturat două biserici catolice: o biserică oficială, a papei şi a ierarhiei, şi o biserică liberă, care atrage un număr tot mai mare de laici şi preoţi. În acest sens, ziarul Time (22 noiembrie 1968) menţiona: În ajunul conferinţei semestriale din Washington, din anul 1968, a celor 238 de episcopi catolici din Statele Unite, 3500 de credincioşi s-au pronunţat în sprijinul celor 40 de preoţi locali, sancţionaţi de cardinalul Patrick O'Boyle pentru că au criticat enciclica papei Paul al VI-lea „Humane Vitae”. A doua zi însă, un grup de I50 de preoţi au năvălit în sala unde se ţinea conferinţa episcopilor şi şi-au manifestat solidaritatea cu preoţii sancţionaţi. Catolici proeminenţi din Washington au acordat apoi sprijin unui nou centru bisericesc, grupat în jurul unor preoţi sancţionaţi, unde s-a organizat un fel de cartier general al protestatarilor catolici.

Un alt fapt neaşteptat s-a petrecut în Franţa, sub pontificatul !ui Paul al VI-lea, prin apariţia unui antipapă, Clement al XV-lea, care a grupat în jurul lui zeci de mii de credincioşi de pretutindeni - din Germania, Elveţia şi chiar din Canada - veniţi să i se prosterneze. Prin mistificările lui, acest caz scandalos a provocat o nouă schismă în Biserica Romei. Astfel, uzurpatorul papei Paul al VI-lea, Michel Cotten, fost preot în congregaţia Sacré-Cœur, în urma unei viziuni pe care pretinde că a avut-o în Biserica din Sarrebourg, la 7 octombrie 1950, s-a văzut încoronat ca papă de însuşi Hristos (?), cu numele de Clement al XV-lea! În 1960 s-a instalat la Clemery (Meurthe-et-Moselle), unde şi-a alcătuit un mic Vatican, cu cincizeci de cardinali şi episcopi de ambele sexe şi cu o grupare de călugăriţe, excomunicându-l chiar pe Paul al VI- lea, sub învinuirea de imoralitate11. Deşi unui asemenea caz nu i se poate acorda o importanţă prea mare, el urmând se stingă de la sine, acest fapt a provocat tulburare printre atâţia credincioşi, mărind şi mai mult confuzia din sânul Bisericii Catolice.

O altă schismă, de altă natură, s-a produs tot sub pontificatul lui Paul al VI-lea, din partea episcopului Marcel Lefébre, fost arhiepiscop de Dakar şi fondator al Fraternităţii Sacerdotale Sfântul Pius al X-lea, care l-a acuzat pe Paul al VI-lea de împăciuitorism cu comuniştii şi de concesii vinovate faţă de Tradiţia Bisericii Catolice, intervenite prin hotărârile Conciliului Vatican II. Episcopului rebel i s-au alăturat tradiţionaliştii catolici, benedictinii disidenţi, precum şi o fracţiune a Ordinului Carmelit.

O situaţie mai gravă şi de o întindere mai mare zdruncină Biserica Catolică din cauza unei credinţe îndoielnice pe care o manifestă o parte a clerului, care lasă să planeze asupra credincioşilor tot felul de dubii fală de adevărurile fundamentale ale credinţei creştine: păcatul originar este contestat; descendenţa neamului omenesc dintr-un singur cuplu este pusă la îndoială; la fel, fecioria Mariei ca Născătoare de Dumnezeu; ridicarea la cer a Mântuitorului este privită ca o imagine şi nu ca o realitate; Iisus este considerat doar un profet etc.

Asemenea grave abateri au fost consemnate într-un amplu document al tradiţionalilor catolici francezi, constituiţi în asociaţia religioasă Credo, prezentat adunării plenare a episcopilor francezi în 1976 şi publicat ulterior în lucrarea Les Fumées de Satan. Din acelaşi document reiese şi felul delăsător în care se săvârşeşte liturghia şi modul scandalos în care se administrează Euharistia, oferită celor nespovediţi, celor de alte confesiuni sau celor bolnavi, prin expedierea Sfintei Împărtăşanii prin ramburs poştal.

Din cauza îndepărtării Bisericii Catolice de la adevărata tradiţie şi spiritualitate a dreptei credinţe, au apărut în această Biserică şi mari anomalii faţă de Sfânta Taină a spovedaniei. În anumite cazuri, se dau, în masă, dezlegări depline de păcate sau se pronunţă, tot în masă, excomunicări din motive politice, încălcându-se adevăratele orânduiri bisericeşti. Aşa s-a întâmplat sub pontificatul papei Pius al XII-lea, când cetatea Vaticanului a anunţat că slujba de Paşti a acelui an va fi radiodifuzată, iar papa va da binecuvântarea Urbi et Orbi de la balconul bazilicii Sfântul Petru, cu proclamarea iertării depline a păcatelor tuturor acelora care vor asculta, în acea piaţă sau la posturile de radio, cuvântarea din acea zi de Paşti. În acest fel, zeci de milioane de ascultători ale acelei emisiuni se puteau considera absolviţi de toate păcatele, fără nici o prealabilă cercetare a cugetului, fără nici o rugăciune de pocăinţă, fără o mărturisire de păcate şi fără nici un eventual canon. Taina spovedaniei era cu totul abolită!
__________________________________________________ ________

Biserica Catolică în criza datorată schimbării doctrinare
de Theodor Rebegel

Biserica Catolică, despre care se presupunea că mângâie sufletele, se dovedește a le chinui prin clericii ei pedofili și prin mușamalizarea acestor odioase fapte.

Doctrina Bisericii Catolice a fost schimbată radical în urmă cu 40 de ani, schimbare dorită pentru a se alinia într-o oarecare măsură la cerințele pieței moderne. Ca să explic ceea ce înseamnă piața religioasă mă voi lega de un anumit domeniu: marketingul religios care ca orice marketing trebuie să aibă cei patru „P” (produs, preț, promovare, plasare). Întrucât mixul celor patru piloni nu mai satisfăcea nevoile populației care a evoluat mult în ultimele secole, Biserica s-a gândit să-și schimbe produsul, care nu este altceva decât doctrina (Biseirca vinde „mântuire”, a făcut-o și în trecut, o face și acum). Produs pe care l-a îmbrăcat în alte straie decât cel de acum 5 secole, straie noi pentru prețul nou (prețul sunt religioșii), unui produs nou i-atrebuit și o promovare nouă, bazată pe punctele tari ale noii doctrine, noul produs.

Astfel că pe plan doctrinar Biserica a început să învețe ceea ce odinioară era condamnat ca erezie, amenințată cu pedeapsa arderii pe rug. După 1962-1965, al doilea Conciliu din Vatican, au început doctrine noi:

- libertatea religioasă cu ecumenismul
- salvarea universală
- sacramentele schimbare cu forma anglicană / protestanta
- disciplina clericală extrem de relaxată, cu posibilitatea clericului de a improviza liturghia (sacrament central al tuturor Bisericilor tradiționale), și de aspune sau nu întregul Breviar nou.

Toate acestea sunt în antiteză cu vechile obiceiuri ale Bisericii medievale, obiceiuri trasate cu mare atenție în istorie de Conciliul Tridentin și cele de dinaintea lui, astfel:

- nu există libertare religioasă, este erezie și să fie anatemă
- salvarea are loc doar în cadrul Bisericii Catolice, contrarul era anatemizat și pasibil cu arderea
- sacramentele au forma fixă (de o riguare fantastică) din Missale aprobat și Rituale Romanum, nu pot fi schimbate pentru că ele coboară până la primele secole, cine le schimbă să fie anatemă
- clericii trebuie să facă rugăciunile zilnice si cele de noapte din Breviarum Romanum, rugăciuni ce durau ore, și se practica autoflagelarea. Ziua sunt următoarele ore: Laudele și Prima la ora 6 dimineața, Tertia la ora 9, Sexta la ora 12, Nona la ora 15, Vesperele la 18 si Completoriul pe la 22 când se dă stingerea, apoi noaptea sunt trei Matutine când clericii se sculau la trei intervale fixe nocturne.

Biserica spera ca prin aceste modificări oamenii să continue să frecventeze slujbele și să nu piardă din credincioși, dar nu a fost să fie așa. Mulți au rămas nostalgici vremurilor trecute și au căutat să frecventeze locuri unde se mai celebrau misterele vechi, alții au îmbrățișat cu bucurie noua schimbare, dar mulți din aceștia au renunțat după ceva timp.

Anii 70-80 s-au dovedit pentru Biserica Catolică a fi niște ani fatidici, negri ce au adus încă o pată oribilă pe obrazul ei. Poate ați urmărit filmul „The priest” și „Our Fathers” (dacă nu ați făcut-o, vi le recomand), filme în care erau descoperite scandalurile de pedofilie din sânul sfintei maici Biserica. Abuzurile sexuale făcute de preoții catolici stigă și acum la cer pentru răzbunare, însă atunci, ca și acum, prefectul Congregației pentru Doctrina Credinței, fosta Inchiziție, a dat decret ca toate aceste scandaluri să rămână secrete, iar episcopii să trimită toate rapoartele la Roma, la prfectul acestrei congregații care nu era altcineva decât Iosef Cardinal Ratzinger. Astfel că acesta știind despre scandaluri, a preferat să le țină ascunse, iar tinerii abuzați erau terorizați și amenințați că dacă fac scandal vor fi condamnați la iad și damnare veșnică. Iată cum Biserica a ajuns să șantajeze sufletele pe care trebuia să le protejeze.

În filmele respective sunt ușor de recunoscut personaje negre, cum ar fi cardinalul Bernard Law care e cel mai renumit pentru mușamalizarea acestor cazuri. El a demisionat din funcție și ca să scape de justiția americană a fugit la Roma, une Ioan Paul II i-a încredințat Bazilica Santa Maria Maggiore, cardinalul srând acum liniștit, om fără conștiință, monstru uman.
Interesant faptul că Ratzinger, în timpul pontificatului papei Ioan Paul II, a ajutat și decretat mușamalizarea pedofiliei, iar acum ca și papa Benedict dorește oarecum să se spele pe mâini căutând pedepsirea preoților.

Clerici pedofili au existat dintotdeauna în Biserică, și asta vedem din documentel Conciliului Tridentin și circulara dată de Papa Pius V care amenința cu pedeapsa arderii pe rug orice cleric care face rău vreunui tânăr sau tinere, iar pentru aceste motive și nu numai a dat decret obligatoriu să se respecte rugăciunile din Breviar, cele mai sus amintite, rugăciuni ce oboseau și acționau psihologic asupra tuturor preoților, iar pe cei cu gânduri sumbre îi țineau la distanță.

Din aceste fapte pe care istoria ni le arată, doar observând și eventual dacă timpul ne permite să mai și cercetăm adevărul, ne putem da seama de doctrina cameleonică a Bisericii Creștine. Iar acest cameleonism, iată că până la urmă se întoarce împotriva ei, iar Biserica Creștină (referindu-mă la toate confesiunile) cu timpul se va autodistruge, va colapsa în propria minciună și răutate.

IonelS Iar dai citate din sfintii parinti ortodocsi!?!? ahahahahahahaha
PS: sper ca astia doi sa apara cat mai repede in calendarul crestin ortodox!!!! ahahahahaha

Dupa cum se vede, citatul este dintr-un anti-crestin, nu neaparat dintr-un anti-catolic.

Omul a vrut sa fie impartial , caci mai toate bisericile crestine au probleme, dar in raport cu pompa manifestata, Biserica Catolica surclaseaza de departe celelate culte crestine in materie de deviatii de la linia apostolica.

Despre primatul papal - Primatul papal este primatul de jurisdicţie pe care episcopul Romei pretinde să-l aibă asupra Bisericii universale. (Adica cum s-a facut singur sef peste toti , neales, neacceptat !)



Afirmarea conciliară a primatului papal
Învăţătura despre primatul papal este afirmată de Biserica Romano-Catolică în diferite momente ale Evului Mediu creştin şi reluată de Conciliul I Vatican la 1870: "Noi învăţăm deci şi declarăm că primatul de jurisdicţie în Biserica universală a lui Dumnezeu (primatum iurisdictionis in universam Dei Ecclesiam), după mărturia Evangheliei, a fost promis şi conferit de Domnul Hristos imediat şi în mod direct fericitului Apostol Petru." [1], urmând că episcopul Romei are acest primat juridic universal asupra Bisericii în virtutea faptului că este urmaşul lui Petru, aşa cum spune conciliul de la Florenţa (1439): "Definim (...) că Pontiful Roman este însuşi succesorul fericitului Petru, principele Apostolilor, şi adevărat vicar al lui Hristos, capul întregii Biserici şi părintele şi învăţătorul tuturor creştinilor (...)".

Această învăţătură a Bisericii Romano-Catolice a fost reafirmată şi de Conciliul II Vatican: "Conciliul pune din nou în faţa tuturor credincioşilor, pentru a fi crezută cu tărie, această învăţătură despre instituirea, perpetuitatea, puterea şi rostul primatului sacru al Pontifului Roman şi despre magisteriul lui infailibil, şi, mergând pe aceeasi linie, a hotărât să mărturisească şi să proclame în faţa tuturor învăţătura despre episcopi, urmaşii Apostolilor, care, împreună cu urmaşul lui Petru, vicarul lui Hristos şi Capul văzut al întregii Biserici, conduc casa Dumnezeului celui viu." [2]

Istorie şi teologie
Disputa teologică porneşte de la interpretarea unui pasaj cuprins în Evanghelia după Matei, capitolul 16, versetul 18:

"Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, i-a întrebat pe ucenicii Săi, zicând:
Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?
Iar ei au răspuns:Unii, Ioan Botezătorul; alţii, Ilie; alţii, Ieremia sau unul dintre profeţi.
Şi le-a zis:Dar voi, voi cine ziceţi că sunt?
Răspunzând Simon Petru, a zis:Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu-Cel-Viu!
Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit eşti, Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu din Ceruri. Și eu îţi spun că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui."
Prin aceasta şi prin faptul că Sfântul Apostol Petru a suferit moarte martirică la Roma, romano-catolicii consideră ăe succesorul lui Petru superior celorlalţi episcopi. Cu privire la aceasta, teologii ortodocşi susţin că:

a) Sfântul Petru s-a bucurat dintotdeauna de o cinste deosebită din partea Mântuitorului, cât şi din partea celorlalţi Apostoli pentru vârsta sa înaintată. În acelaşi timp, avea un temperament aprins, care-l făcea să se afirme înaintea celorlalţi. În cazul de faţă, însă, el răspunde în numele tuturor Apostolilor; dacă vreunul din Apostoli n-ar fi fost de acord cu răspunsul său, de bună seamă că ar fi intervenit şi l-ar fi corectat.
Că nu poate fi vorba de o întâietate reală a Apostolului Petru rezultă şi dintr-un episod ulterior: mama fiilor lui Zevedei (Iacov şi Ioan) vine la Iisus împreună cu fiii ei, ca să ceară pentru aceştia locurile de cinste în Împarăţia Sa. Dacă Apostolii ar fi avut conștiinţa că Petru le este superior, că primul loc i se cuvine lui, n-ar fi îndrăznit să formuleze o astfel de cerere faţă de Iisus, nici Sfântul Apostol Pavel nu l-ar fi certat pe Petru, mai ales în public (Galateni 2, 14).
În plus, dacă totuşi Mântuitorul ar fi intenţionat să-i acorde această cinste lui Petru, cel puţin acum, pentru a nu se crea confuzii şi neînţelegeri între ucenici, şi-ar fi descoperit planurile. Dar Mântuitorul spune clar că "voi toţi sunteţi fraţi" (Matei 23, 8), iar mai târziu Mântuitorul îi lămureşte: "care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru" (Matei 23, 11; Marcu 10, 22-24).
b) Piatra pe care avea Mântuitorul să zidească Biserica Sa nu era persoana lui Petru, care, oricât de desăvârşită ar fi fost ea, rămânea o creatură cu lipsuri, nedemnă să stea la originea unei zidiri de sorginte divină, Biserica. Piatra pe care se va zidi Biserica este afirmaţia, mărturisirea că Mântuitorul Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Mesia.
Analiza filologică din greacă conduce la aceeaşi concluzie: "o petros" înseamnă "piatră" şi este substantiv de genul masculin, iar "e petra" este substantiv de genul feminin şi înseamnă eminamente "stâncă". Aşadar, traducerea riguros exactă este: "tu eşti Petru şi pe această stâncă voi zidi Biserica Mea", dar, în acest caz, ea nu mai poate reproduce jocul de cuvinte în virtutea căruia Iisus i-a schimbat numele lui Simon în Petru. Totuşi, Mântuitorul îi spune limpede: "... voi zidi Biserica Mea" nu "Biserica Ta".
c) În continuare, Mântuitorul anunţă moartea Sa, Patimile. Petru auzind acestea şi văzând în Hristos un erou naţional, cum făceau şi majoritatea iudeilor, un lider politic, îi spune îngrijorat: "Fie-Ţi milă de Tine, Doamne! asta să nu Ţi se întâmple"! (Matei 16, 22). Greşeala lui Petru este că vrea să-L convingă pe Mântuitorul să se mulţumească cu rolul unui Mesia politic, pământesc şi să renunţe la misiunea Sa reală, care presupunea ca El să Se aducă pe Sine ca preţ de răscumpărare pentru împăcarea întregii omeniri cu Dumnezeu. Petru, care anterior mărturisise în Iisus pe Fiul lui Dumnezeu, iată că greşește, pentru că, zice istoricul Zigaben: "Ceea ce i s-a descoperit, Petru a mărturisit, iar ceea ce nu i s-a descoperit, a greşit, ca să ştim că fără Dumnezeu nici acel lucru nu l-ar fi spus".
Aşadar, Biserica a fost întemeiată pe Cuvântul Mântuitorului, pe jertfa Lui şi din ea fac parte toţi cei ce, asemenea lui Petru, mărturisesc credinţa în Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Şi tot din Evanghelia după Matei ne dăm seama de ambivalenţa lui Petru, care mărturiseşte credinţa, dar refuză pocăinţa [Matei 16, 16-22]; se leapadă dar se pocăieşte (Matei 26, 33-35; 69-75); îşi arată curajul, dar se şi îndoieşte (Matei 14, 28-31).

Aceasta referitor la persoana Sfântului Apostol Petru. Pe de altă parte, există dubii asupra faptului că Petru ar fi fost primul episcop al Romei.

În "Constituţiile Apostolice", Sfântul Pentru aminteşte de Linus ca fiind primul episcop al Romei: "În ce priveşte episcopii pe care i-am hirotonit din timpul vieţii noastre, aceştia sunt [...] pentru Biserica Romei, Linus, fiul Claudiei a fost primul, hirotonit de Pavel, iar după moartea lui, al doilea a fost Clement, hirotonit de mine, Petru". Cuvintele Sfântului Apostol Petru sunt credibile, de vreme ce Pavel a ajuns înaintea lui Petru în Roma, fiind deci mai în măsură pentru a numi un episcop.

Sfântul Irineu, ucenicul Sfântului Policarp, ulterior episcop de Smirna, de asemenea confirmă numirea lui Linus. Acesta scrie: "După ce au întemeiat şi pus în rânduială Biserica Romei, au numit episcop pe Linus. Acelaşi Linus este amintit şi de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Timotei (II Timotei 4, 21). Succesorul lui a fost Anaclet [Adv. haereses, III, iii, 3; Irenai Opera Lib. III. C.I.]."

Apocrife folosite în disputele teologice
În legatură cu doctrina primatului papal, nu putem să nu menționăm faptul că apusenii nu s-au ferit să falsifice chiar documente prin care să-şi revendice autoritatea. Aşa este spre exemplu cazul cu "Donariul lui Constantin" şi "Decretele Pseudo-Isidoriene".

Donation Constantini
"DONARIUL LUI CONSTANTIN" - Donatio Constantini - este un document formulat ca un edict roman imperial, redactat în realitate probabil între anii 750-850. Nu reiese clar scopul inițial al alcătuirii sale, dar este cert că apăra interesele Papei - probabil împotriva pretenţiilor bizantinilor sau ale francilor lui Charlemagne care şi-au asumat continuitatea imperială în Apus. Unii spun că a fost scris pe vremea Papei Ştefan al II-lea, în jurul anului 752.

Pretinzându-se a fi emis de împăratul Constantin cel Mare, Donariul acordă Papei Silvestru I şi urmaşilor săi, ca succesori ai Sfântului Petru, stăpânirea peste Roma şi peste Imperiul de Apus, urmând ca Imperiul Roman de Răsărit sa fie condus din Constantinopol de către împăratul Constantin. La începutul documentului se afirmă că aceasta este răsplata împăratului Constantin către Papa Silvestru pentru catehizarea lui, botezul creştin şi miraculoasa vindecare de lepră.

Donariul a fost folosit de către papii medievali pentru a-şi susţine pretenţiile teritoriale şi puterea seculară în Italia. A fost acceptat mai peste tot, deşi împăratul romano-german Otto al III-lea a denunţat documentul ca fiind fals. Totuşi, pe la mijlocul secolului al XV-lea, Biserica şi-a dat seama că documentul este o făcătură. Umanistul italian Lorenzo Valla a dovedit încă din 1440 că Donariul este un fals, analizând limba în care acesta fusese redactat, arătând că în document apăreau anumite formulări și titluri imperiale care nu existau pe vremea împăratului Constantin. Ulterior s-a demonstrat şi faptul că vindecarea lui Constantin de lepră de către papa Silvestru este o legendă.

Decretele pseudo-isidoriene
"DECRETELE PSEUDO-ISIDORIENE" reprezintă o colecţie alcatuită cu mare măiestrie în Franţa, probabil de Isidor Mercator. Colecţia însumează peste 700 de pagini cu scris mic şi cuprinde diverse decrete adunate şi "completate", prin care Papa câştiga o putere mai mare, mai ales în privinţa problemelor religioase. Deşi, spre deosebire de "Donariul lui Constantin", aceste decrete se adreseaza mai mult lumii occidentale, totuşi ele cuprind şi referiri la credinţa ortodoxă, mai ales la persoanele Sfintei Treimi şi aspecte litugice. Astăzi, nimeni nu se mai îndoieşte de falsitatea acestor decrete.



http://ro.orthodoxwiki.org/Primatul_papal

Totul este, intr-adevar, o problema de raport.

Din punct de vedere laic, putem spune ca, in raport cu pozitia ei predominanta in lumea occidentala, era normal ca Biserica Catolica sa-si atraga cel mai mare numar de detractori.

Din punct de vedere religios, chestiunea este si mai simpla. Mantuitorul le-a aratat explicit apostolilor ca vor fi persecutati, vorbiti de rau, clevetiti si urati. "Bucurati-va cand vor spune tot cuvantul rau impotriva voastra, din pricina Mea".

Ergo, cu cat o Biserica isi atrage mai multa ura din partea lumii laice si a curentelor laicizante, cu atat corespunde mai mult definitiei Mantuitorului, si se afla mai aproape de Adevar.

Biserica Catolica isi atrage ostilitatea datorita prozelitismului agresiv, chiar si acum in epoca moderna. Prea isi doresc sa-si subordoneze toate celelalte culte crestine ..si o fac pe cai de-a dreptul oculte...si directe..

Nu vreau sa fiu rautacios, dar celelalte confesiuni sunt considerate oile pierdute pe care papa vrea sa le aduca in staulul roman. Are inovatii Biserica romano-catolica sau a ramas intru totul fidela fata credinta Bisericii crestine de dinainte de 1054?

Nici eu nu vreau sa fiu rautacios, dar:

Este Biserica Ortodoxa o biserica vie, care isi continua vocatia de a talmaci Adevarul pe intelesul timpurilor, sau a ramas incremenita in anul 1054 ?

Ceea ce ortodocsii numesc, din nestiinta sau rea-vointa, "inovatii" nu sunt cu nimic diferite de "inovatiile" primelor sinoade ecumenice.

A fost Crezul o "inovatie" ? Cu siguranta, el nu exista pe vremea lui Cristos, si nici in timpurile Apostolilor.

A fost Sfanta Treime o "inovatie" ? Dar dubla natura a Mantuitorului ? Se regasesc acestea in Biblie, in mod explicit ?


Biserica Catolica a ramas fidela, nu doar credintei Bisericii dinainte de 1054, ci credintei asa cum a lasat-o Mantuitorul Isus Cristos Sfintilor Apostoli, in frunte cu Sfantul Petru.

Cu adevarat, celelalte confesiuni sunt oi pierdute. Nu pierdute de tot, caci raman crestine, iar unele, precum Biserica Ortodoxa, au chiar si sacramentele valabile.

Tot ce le ramane de facut pentru a se intoarce "100%" in sanul Bisericii lui Cristos este sa renunte la mandria si orgoliul care le-au impins la schisma.

Aceasta este conceptia catolica despre celelalte Biserici. A exprimat-o inainte de Intalnirea de la Sibiu chiar papa, ca apoi sa rectifice. Numise si Biserica Ortodoxa in cadrul Bisericilor nedepline.

Nu aceasta conceptie ma deranjeaza, ci faptul ca unii ortodocsi vor sa uneasca BO cu BC in aceste conditii.

Erethorn, ceea ce tot citesc, dar nu inteleg este cum a ajuns Sf. Apostol Petru sa fie intemeietorul Bisericii de la Roma. Ceea ce se stie cu certitudine este ca Sf Apostol Pavel trebuia sa ajunga la Roma ca sa apara in fata Imparatului. Dar cine l-a crucificat pe Sf. Apostol Petru? Nu romanii? Si tot ei, prin rastignirea Sf. Apostol Petru pun bazele Bisericii de la Roma?
Ceva imi suna gresit in ureche, dar nu stiu ce... Si daca moastele Sf. Apostol Petru sunt la Roma, cum de nu sunt expuse si nu se fac multime de tamaduiri, asa ca la alti Sfinti, stiind ca doar cu umbra sa de atingea o persoana, o vindeca pe loc. Cum de moastele se tin ferecate si sub lacat in subsolul catedralei "Sf. Petru si Pavel", iar la vedere este doar o statuie de bronz a Sf. Apostol Petru?
Recunosc ca am o nebuloasa privind intrebarile de mai sus si tare as vrea sa le lamuresc.

Iata aici un articol cuprinzand citate din Sfintii Parinti ai Bisericii primare care sustin ideea ca Petru a fost la Roma, ca a evanghelizat la Roma si ca a fost martirizat la Roma:

http://www.catholic.com/library/Pete..._Residency.asp


Si un alt articol:

http://www.catholic.com/library/Was_Peter_in_Rome.asp

O alta resursa:

http://www.saintpetersbasilica.org/N...r-8.htm#theory

Înainte de a crede ceva trebuie să verificăm temeinic dacă ce credem are suport în realitate. Faptul că există o opinie adoptată de majoritatea credincioșilor nu înseamnă că ea este și adevărată. Nu trebuie să adoptăm cu fanatism o credință numai pentru că așa e dictată de Biserică, este o lipsă de obiectivitate cu care unii chiar se laudă (vezi semnătura lui Erethorn).



Există o puternică tendință de a gândi conform cu opinia majoritară, de a crede că dacă ceva e acceptat de cei mai mulți oameni nu are cum să fie fals. Trebuie să ne sutragem acestei tendințe, să căutăm să ne fundamentăm în adevăr în mod obiectiv. În cazul de față, o cercetare a izvoarelor istorice ne arată că nu există dovezi despre prezența Sf. Petru la Roma sau în Italia, dimpotrivă Scriptura și tradiția bisericilor din Iudeea și Siria arătând că Sf. Petru a trăit și murit în această zonă, neajungând în emisfera latină a imperiului.



În Tradiția Bisericii s-au strecurat în primele veacuri multe elemente false, datorită caracterului oral prin care s-a transmis această tradiție în acea perioadă. În timp ele au devenit "adevăruri" doar datorită inerției credinței maselor. Dintre aceste elemente false face parte și legenda potrivit căreia Sf. Petru ar fi ajuns în Italia la Roma și ar fi fost martirizat acolo.


Așa-zisele oase ale lui Petru din bazilica ce-i poartă numele din Roma au fost descoperite în secolul 20. Aceste oase au fost descoperite împreună cu oasele altor oameni (inclusiv femei) și împreună cu oase de animale, bazilica fiind așezată pe un fost cimitir păgân. Atribuirea acestor oase Sf. Petru nu are nici o bază științifică. În cripta bazilicii sunt păstrate de asemeni oasele de porci, șoareci și alte animale sacrificate în acel cimitir păgân, ceea ce arată absurditatea convingerilor catolice în privința acestei atribuiri. De asemeni, înainte de a fi considerate aceste oase ca aparținând lui Petru altele au beneficiat de această atribuire (această primă descoperire datând din 1949), oase care au fost ținute de papă timp de 14 ani în apartamentul său și anunțate de către el oficial ca aparținând Apostolului. Ulterior s-a dovedit că aceste oase proveneau de la mai mulți oameni, existau trei fibule (în loc de două câte are un om). Totul nu e decât o glumă, așa cum voi arăta mai departe.



Catolicismul are la bază această poveste cu deplasarea lui Petru la Roma,adică o mare minciună. Dumnezeu i-a lăsat să cadă în această rătăcire datorită aroganței lor față de răsăriteni, cei în patria cărora a apărut creștinismul și care au dat cele mai valoroase tezaure de gândire duhovnicească.

Exact din acelasi motiv pentru care Isus nu a putut face minuni in Nazaret. Pentru minuni, cel mai important lucru e credinta. Probabil catolicii nu o mai au, ortodocsii nu cred ca la Roma se afla sfintele moaste, iar protestantii merg acolo ca la muzeu. Cine ar putea beneficia de aceste minuni?

"Argumentele" de pe paginile indicate nu au nici o bază. Am mai vorbit despre aceasta cu ani în urmă dar threadul a fost șters.


Citatul din epistola către romani a Sf. Ignatie (110 d.Hr.) nu arată că Sf. Petru a fost la Roma:


"Not as Peter and Paul did, do I command you [Romans]. They were apostles, and I am a convict"

Sf. Ignatie compară adresarea sa către romani cu cea a Sf. Petru, ambele făcute prin epistole.


Citatul din Dionisie din Corinth datează din 170 d.Hr. și dovedește apariția la acea dată a credinței populare că Sf. Petru ar fi fost la Roma. Falsitatea acestei credințe se vede ușor din aceea că Dionisie credea că Sf. Petru a fost și la Corinth, ceea ce nu s-a întâmplat. Comunitățile creștinilor primari erau dornice să creadă că au fost fondate de către cei mai de seamă dintre Apostoli și era ușor ca un zvon să devină realitate în cursul câtorva generații:



"You [Pope Soter] have also, by your very admonition, brought together the planting that was made by Peter and Paul at Rome and at Corinth; for both of them alike planted in our Corinth and taught us; and both alike, teaching similarly in Italy, suffered martyrdom at the same time"


În realitate Dionisie se baza pe epistola lui Ignatie și pe referirea din epistola lui Pavel către Corinteni:

1,12: Şi spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos!

Acest vers nu arată însă că Sf. Petru ar fi fost la Corint, așa cum Hristos nu a fost la Corint.


Citatele din ceilalți Părinți bisericești sunt din perioade și mai târzii și se bazau de asemeni pe aceleași surse timpurii și pe tradiția deja apărută în Biserică, deci nu pot fi aduse ca argument.

.........................

Pagina de la al doilea link, pe lângă o vorbărie fără dovezi despre dovezile arheologice și aceeași referire inutilă la scrierile unor Părinți relativ târzii, aduce ca unic argument faptul că Sf. Petru încheie prima sa epistolă sobornicească cu

Biserica cea aleasă din Babilon şi Marcu, fiul meu, vă îmbrăţişează.


Cercetătorii catolici afirmă fără dovezi că Babilonul ar fi un nume codificat pentru Roma, susținând și că Babilonul din cartea Apocalipsei s-ar referi tot la Roma. Această opinie este încă destul de răspândită în rândul unei părți a exegeților biblici. În realitate Babilonul din Apocalipsă și din epistola lui Petru e Ierusalimul, numit astfel în concordanță cu referiri din Vechiul Testament la Ierusalim ca "Babilon" sau "desfrânata cea mare", care omoară pe prooroci; la fel este descris Ierusalimul și de către Însuși Mântuitorul în evanghelie. Orașul era văzut vinovat de către Apostoli pentru uciderea Mântuitorului și prigonirea ucenicilor. O să aduc detalii dacă trebuie.


....................

Al treilea link nu face decât să ateste poveștile aiuristice pe care se bazează așa-zisa identificare a oaselor lui Pentru, inclusiv greșita proclamare făcută inițial de papa Pius 12 (nu că cele considerate actualmente ca fiind oasele lui Petru ar fi autentice). De asemeni, voi reveni.

Multumesc pentru confirmare. Din dorinta de a fi angrenata in contemporaneitate Biserica Catolica a accentuate prea mult aspectul dinamic al Sfintei Traditii si a pierdut aspectul statornic.
Cele patru puncte florentine- unioniste nu fac parte din credinta vie a Bisericii crestine de pana la 1054. Nu se regasesc in doctrina sinoadelor ecumenice si a invataturii Sfintilor Parinti. Acestea sunt inovatiile de care aminteam.

Nu fac parte in mod explicit.

Noi am ramas "incremeniti" in ceea ce ne-au lasat sfintii apostoli. Sinoadele ecumenice din evul mediu timpuriu n-au facut decat sa sublinieze dogma apostolica !

Cand papii erau prtodocsi !
 

Un articol interesant despre perioada cand papii inca pastrau linia apostolica ! A fost scris de Higoumène André (Wade). Deci de unul de-al lor !


http://www.nistea.com/papir.htm

Vin cu o completare : nici daca maine catolicii se intorc la ortodoxie, noi nu ne vom subordona lor. Este cumplit de demonica obsesia lor de a-si subordona celellalte culte crestine !

Eu cu mintea mea de ortodox ma intreb oare de ce mie nu-mi pasa de existenta nici unui alt cult crestin, de ce nu-mi doresc convertirea sau subordonarea lor la ortodoxie ? Ce-i mana pe ei ?

Hai sa nu ne prostim.. Petru a fost la Roma.

Ii mina banii si dorinta avida de putere!

Petru a fost in multe locuri. El n-a pasit colo si colo sa fie confiscat, ci sa raspandeasca crestinismul in mod egal. La vremea aceea centru crestinismului nu era la Roma, ci la Ierusalim. La Roma n-a fost niciodata. Oficializarea crestinismului de catre Constantin a facut ca centrul crestinismului sa se mute la Constantinopol...Roma, in toata aceasta perioada, a fost cetru martiric pt crestini...

Dacă ai scrie mai mult de un rând "isteț" am putea purta o discuție. Scriptura ne arată că Sfântului Petru i-a fost atribuită creștinarea celor tăiați împrejur iar lui Pavel a celor netăiați împrejur. Sf. Petru nu avea de ce să meargă să propovăduiască la Roma în urma Sf. Pavel iar spre judecată nu avea cum să fie dus acolo nefiind cetățean roman (așa cum era Sf. Pavel).

Sf. Petru a fost episcopul Ierusalimului și al Antiohiei, așa cum atestă Scriptura și analele patriarhiei de Antiohia:

http://sor.cua.edu/Patriarchate/Patr...ChronList.html

Lista patriarhilor de Antiohia săpată în tronul patriarhal, începând cu Sf. Petru 37-67 d. Hr.:

http://sor.cua.edu/Patriarchate/Patr...hronSpiral.jpg





Dacă ai drum prin Antiohia, poți vizita și biserica săpată de Sf. Petru cu mâna lui:

http://en.wikipedia.org/wiki/Church_of_St_Peter

http://upload.wikimedia.org/wikipedi...urch_Front.JPG

Ortodocşii ne-au obişnuit, ba chiar ne-au astenizat cu pretenţia de a fi păstrători ai Sfintei Tradiţii. Iată, însă, că din dorinţa ca o teză anticatolică dragă lor, cum ar fi aceea că Sf Petru nici n-a călcat prin Roma, sunt gata să sacrifice din atât de clamatele tradiţii.

Eu zic să propuneţi Sinodului Panortodox care ne tot ameninţă că se va întruni de câteva decenii să taie din Acatistul Sf Silvestru (sursa: http://biserica-sfantul-silvestru.ro/node/190 ), care zice aşa: "Bucura-te, ca in Roma, turma lui Hristos ca un alt apostol ai pastorit". Ţin să fie ? ţin să fie ? Ia să citim, poate că ne lămuresc hagiografiile ortodoxe (sursa: http://logos.md/category/vietile-sfintilor/page/5/) care zic aşa: "Sfîntul Apostol Petru a propovăduit Evanghelia mai întîi în Iudeea; apoi în Antiohia, în Pont, în Galatia, în Capadochia, în Asia, în Bitinia şi în Iliric. S-a pogorît pînă la Roma şi a binevestit Cuvîntul lui Dumnezeu în toată Italia. Pe Simon vrăjitorul l-a biruit în mijlocul cetăţii Romei, cu puterea lui Hristos, surpîndu-l jos din înălţimea văzduhului. Iar mai pe urmă, Petru a fost spînzurat pe cruce cu capul în jos de împăratul Nero."

Hotărât, asemenea mărturii mincinoase nu pot fi ortodoxe, ci heterodoxe. Ca să ne iasă schisma cum trebuie, avem nevoie să prefacem albul în negru şi să pretindem că Sfinţii Părinţi au susţinut nu numai că nu a existat primat petrin, ci şi că Petru nu a fost la Roma. Nu zic să nu respectăm Tradiţia când mai adoptăm şi username-ul "Tradiţie": o respectăm, cum nu, dar când ne convine nouă şi alor noştri. Iar când nu ne convine, înseamnă că Tradiţia greşeşte şi Sfinţii Părinţi au luat-o pe arătură, copiind unii de la alţii teze eretice cum că Sf Petru a fost episcopul Romei.

Centrul crestinismului a fost in Ierusalim si Biserica in Iudeea, dar nu a ramas acolo, mai ales dupa daramarea Templului.. Petru nu doar a pasit pe la Roma, ci dupa cum spune Traditia acolo a murit fiind rastignit pe o cruce cu capul in jos.. Tot traditia spune ca Petru a si fost primul episcop al Romei.. Uite ce zice Pavel despre Biserica din Roma.

Romani 16:19-20Căci ascultarea voastră este cunoscută de toţi. Mă bucur deci de voi şi voiesc să fiţi înţelepţi spre bine şi nevinovaţi la rău. Iar Dumnezeul păcii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi!

Asa ca putem spune ca Roma a fost un fel de centru al crestinismului.. Asta se vede si din istoria Bisericii pana la mutarea capitalei la Constantinopol.Roma a fost centrul si trena de raspandire a crestinismului intre neamuri.. Roma a fost capitala crestinismului, pentru ca a fost si capitala Imperiului.. Acelasi lucru s-a intamplat si cu Constantinopol.. Odata cu mutarea capitalei la Constantinopol, Constantinopolul a devenit un centru al crestinismului si o capitala a Imperiului.. Insa chiar daca Constantinopolul a devenit capitala onorariile Romei nu au incetat.Asta din pricina lui Petru.Statutul onorabil al Romei s-a pastrat din pricina lui Petru.Onorariile primale apartineau patriarhului Romei, insa centru al crestinismului a devenit rasaritul..

Calmează-te și vino cu argumente dacă vrei să discuți, a face pe moralistul nu are ce căuta aici. Nu discutăm despre morală ci despre fapte istorice.

Majoritatea parintilor(din cate am citit eu) afirma ca Petru a fost episcopul Romei..

Ţi-am dat deja două argumente. Unul liturgic şi unul hagiografic. Restul ai să le găseşti singur, dacă ai să cauţi care este adevărul. Poate te luminează şi preotul tău, în cazul în care ai unul. Întreabă-l dacă Biserica ta crede că Petru a fost la Roma sau că nu a fost la Roma.

Ca să nu mai pierdem timpul, documentează-te și spune măcar aproximativ anul când Sf. Petru a venit la Roma. A fost înainte sau după vizitele și șederea de 2 ani la Roma a Sf. Pavel? Dacă a fost înainte, de ce s-a dus Sf. Pavel acolo când el nu propovăduia pe temelie străină (așa cum zice tocmai în Epistola către Romani, 15,20: 20: Râvnind astfel să binevestesc acolo unde Hristos nu fusese numit, ca să nu zidesc pe temelie străină) și de ce Sf. Pavel nu-l menționează în epistola către romani sau în epistolele scrise din Roma în 61-63: Efeseni, Filipeni, Coloseni, Filimon. Nici în epistola II Timotei scrisă în timpul întemnițării la Roma în 66 nu-l menționează pe Petru ca fiind acolo:

4, 9-11: Sileşte-te să vii curând la mine,
Că Dimas, iubind veacul de acum, m-a lăsat şi s-a dus la Tesalonic, Crescent în Galatia, Tit în Dalmaţia;
Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu şi adu-l cu tine, căci îmi este de folos în slujire.



Deci când a fost Petru la Roma dacă epistolele Sf. Pavel, Faptele Apostolilor și nici o altă carte din Scriptură nu menționează aceasta?

Și cum ar fi putut Sf. Petru să fie episcop la Roma când Sf. Pavel era părintele spiritual al acestei comunități?

Un indiciu despre faptul că Sf. Petru nu a murit la Roma găsim în cea mai veche mențiune a morții martirice a Sf. Petru și Pavel, Epistola către Corinteni a Sfântului Clement Romanul. Epistola datează din 95 sau 96 și în capitolul 5 citim:



CHAPTER 5 -- NO LESS EVILS HAVE ARISEN FROM THE SAME SOURCE IN THE MOST RECENT TIMES. THE MARTYRDOM OF PETER AND PAUL. But not to dwell upon ancient examples, let us come to the most recent spiritual heroes. Let us take the noble examples furnished in our own generation. Through envy and jealousy, the greatest and most righteous pillars [of the Church] have been persecuted and put to death. Let us set before our eyes the illustrious apostles. Peter, through unrighteous envy, endured not one or two, but numerous labours, and when he had finally suffered martyrdom, departed to the place of glory due to him. Owing to envy, Paul also obtained the reward of patient endurance, after being seven times thrown into captivity, compelled to flee, and stoned. After preaching both in the east and west, he gained the illustrious reputation due to his faith, having taught righteousness to the whole world, and come to the extreme limit of the west, and suffered martyrdom under the prefects. Thus was he removed from the world, and went into the holy place, having proved himself a striking example of patience.

http://www.earlychristianwritings.co...t-roberts.html

Sf. Clement avea cunoștință despre locul morții celor doi Apostoli. Referirea la Sf. Pavel arată, așa cum se știe, moartea lui la Roma, în vest, după propovăduirea atât în estul cât și în vestul teritoriului imperiului. Nu același lucru se spune și despre Sf. Petru. Dacă acesta ar fi murit de asemeni la Roma sau dacă ar fi propovăduit în vest Clement nu ar fi omis să menționeze aceasta.

O interpretare tare ciudata citesc mai sus ! Intrarea in legalitate a crestinismului s-a facut nu de la Roma, ci din Balkani. Centrul crestinismului, pana la mutarea acetuia in Constantinopol, se afla la Ierusalim. Acolo bateau toate inimile apostolilor ! Acolo fuse-se rastignit Hristos, nu la Roma.
Bine ca nu l-ati confiscat si pe Sf Pavel. Pana si simbolistica Ierusalimului sunteti in stare sa furati !
Nu realizati ca Roma sau Vaticanul nu-s locuri sfinte ! Cand vorbesti de Vatican-Roma, vorbesti de un centru politic al catolicismului, nu un loc sfant, martiric !
Bietii crestini martiri nu au vrut sa sfinteasca acest loc de fel ! Si asta pt ca era un centru politic plin de bestialitate, demonic !

Scuza dar eu altfel inteleg lucrurile si traesc aici unse sint multi musulmani si la ei este un obicei sau o traditie daca se poate spune asa ca cel mai batrIn sa aba puterea de a decide si ce spune el face tot restul care sint mai tInari ca el tot asa si cu aceasta alegere a Sf. AP. Petru eu cred ca el fiind cel mai In vIrsta pe el la ales MINTUITORU ca sa nu fie Intre ei discutii , Spun qaceasta bazinduma pe cuvintele MINTUITORULUI cae zice; Nu am venit sa tric nici legea nici prooroci ce am venit sa Impilnesc Legea . Si mai cred ca toti oameni care au murit de la Adam pIna la HRISTOS au fost in Iad pentru ca EL a venit in lume find singur capabil si vrednic sa mIntuiasca neamul omenesc de moatrea pacatului si el a fost cel care a sfarmat portile iadului si a scos pe cei drept si ia pus in rai . nu spun ca sint a topate stiutor dar asta Inteleg eu din ce am citit, si prin voia tatalui ceresc amin amin amin ; Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamInt intre oameni buna voire amin

Intrarea in legalitate a crestinismului s-a facut din Italia.. Decretul de la Milano 313 d. Hr..

Biserica a plecat din Iudeea inca din secolul II.. Capitala Imperiului s-a mutat de la Roma la Constantinopol abia din secolul IV..

Unde si-a pictat scuturile cu simbolul crestin ? In Italia ? Bine ca nu spui Roma ! Acolo unde s-au pictat scuturile, inainte de batalie, acolo s-a facut schimbarea cea mare !

Lupta romanilor din Transilvania pentru a ramine in Biserica stramoseasca si persecut
 

Cat au luptat romanii din Transilvania sa nu fie facuti greco-catolici, cat martiraj...! Si ce repede au cedat greco-catolicii atunci cand comunistii i-au trecut la ortodocsi..Singurii care s-au opus au fost o mana de ierarhi. Marea masa a trecut fara sa opuna rezistenta, fara martiraj, ....

http://www.preferatele.com/docs/isto...lor-din-18.php - Lupta romanilor din Transilvania pentru a ramine in Biserica stramoseasca si persecutiile neintrerupte suportate din cauza aceasta

mata' esti din Transilvania?

Roma a fost privita ca ultima autoritate si a avut un cuvant greu de spus in Biserica.Sa nu uitam ca a salvat Biserica de erezii de mai multe ori.

"Dar unde este, atunci, mormantul Sfantului Petru daca ar fi sa neglijam datele Vaticanului? Poate fi el urmarit in alta parte? Surprinzator pentru filo-catolici, da, mormantul Sfantului Petru se afla in alta parte, anume la Ierusalim, iar acest lucru contrazice traditia care spune ca acest apostol ar fi fost episcop de Roma. Adevarul este ca Petru nici macar nu a pus piciorul in Roma. Conform parintelui catolic Paul Peterson, care a urmat un zvon auzit in Elvetia, la un prieten, mormantul Sfantului Apostol Petru se afla la Ierusalim. Si surpriza continua: aceasta descoperire a fost facuta tocmai de doi preoti catolici, franciscani, P.B. Bagatti si J. I. Milik, autorii singurei carti (Gli Scavi del Dominus Flevit), care dezvaluie ca mormantul verhovnicului apostolilor se afla chiar la Ierusalim. Parintele Paul Peterson s-a deplasat aici, si, dupa indelungi eforturi si discutii cu diferiti calugari franciscani, a reusit sa smulga niste dovezi incontestabile privind aceasta descoperire. Astfel, mormantul apostolului se afla in Muntele maslinilor, pe locul unde acum este manastirea catolica Dominus Flevit. Deasupra mormantului sta scris "Shimon Bar Yonah", cu litere mari, frumoase, aurii, in limba aramaica. La putina departare se afla momantul lui Lazar si al surorii sale, Maria. Autorii cartii de mai sus, precum si alti calugari franciscani, au marturisit in fata parintelui Paul, care i-a fotografiat si inregistrat pe banda, ca acela este, intr-adevar, mormantul Sfantului Petru, prezentandu-i si alte indicii. Mai mult, co-autorul cartii publicate la Tipografia del P.P. Franciscani (Ierusalim, 1958), s-a prezentat la papa Pius XII, caruia i-a aratat aceste fapte. Papa a fost silit sa recunoasca adevarul dar a tinut sub tacere descoperirea, carre este si conforma cu Sfanta Scriptura. Iata de ce: din Fapte 10: 23, 24, reiese ca Sfantul Petru a predicat evreilor in Cezareea si Palestina. La putin timp dupa aceasta (Fapte 12) a fost intemnitat de Irod (anul 44), dar eliberat de ingerul Domnului. Din 46 pana in 52 citim din al XIII-lea capitol al Faptelor ca a stat in Ierusalim, predicand despre diferenta dintre Lege si Har. Sfantul Pavel, convertit in anul 34, ne spune ca la 3 ani dupa aceasta, in anul 37, s-a dus la Ierusalim sa-l vada pe Petru (Galateni 1,8), iar in anul 51, 14 ani mai tarziu, a repetat calatoria, din acelasi motiv (Galateni 2, 1-8).
Unii au afirmat ca ar putea fi altcineva cu numele Shimon bar Yonah, sa zicem, vreo ruda, dar aceasta presupunere nu sta in picioare din urmatorul motiv: Petru a murit in jurul anului 62, cand avea, se pare, 82 de ani, ori in anul 70, Ierusalimul este distrus de Titus.
La toate acestea se mai adauga si alte observatii cum ar fi faptul ca desi Sfantul Apostol Pavel trimite salutari la 28 de persoane din Biserica Romei, Petru nu este amintit, pentru ca in prima epistola adresata lui Timotei sa spuna ca: "numai Luca este cu mine" (I Tim. 4,11). Nici in Epistolele catre Efeseni, Filipeni, Coloseni si II Timotei, pe care Sfantul Apostol Pavel le-a scris din Roma, Petru nu este mentionat ca fiind acolo. De altfel, nicaieri in Noul Testament nu apare vreo marturie ca Petru ar fi fost la Roma, mai ales ca unele carti au fost scrise dupa moartea sa. Pana in anul 58, cand Sfantul Apostol Pavel trimite romanilor Epistola sa, Petru n-a predicat in Roma, dupa cum rezulta din Romani 15, 19-20, unde Pavel spune ca: "a ravnit sa binevesteasca acolo unde Hristos nu fusese numit, ca sa nu zideasca pe temelie straina" ceea ce inseamna ca nimeni, nu numai Sfantul Petru nu predicase acolo.
Cum a aparut mitul despre prezenta lui Petru la Roma? Se pare ca totul a pornit de la rastalmacirea scrisorii adresate de Clement corintenilor. in aceasta scrisoare, el arata raul care vine din invidie si da exemple din Vechiul Testament, referindu-se apoi, si la cei doi apostoli, care fusesera victime ale invidiei persecutorilor lor, desi nu spune si nici nu lasa de inteles ca acesti doi apostoli ar fi murit la Roma. Ci doar din simpla alaturare a celor doi, corintenii au tras concluzia ca au fost martirizati la Roma, prin coroborarea cu proorocia facuta de Mantuitorul la sfarsitul Evanghelie dupa Ioan: "...cand vei imbatrani, vei intinde mainile tale si altul te va incinge si te va duce unde nu voiesti..." (Ioan 21, 18). De ce aminteste Sfantul Ioan aceasta proorocie, el care a scris Evanghelia tocmai la sfarsitul primului secol? Pentru ca vorbele Mantuitorului s-au implinit intocmai. Sfantul Petru a fost luat prizonier pentru a fi executat, insa deplasarea la Roma (din Antiohia sau Ierusalim) nu are nici o logica, de vreme ce Petru nu era cetatean roman, precum Pavel. Martirizarea lui Petru trebuie sa fi avut loc in Ierusalim sau Palestina. Iar inceputul scrisorii clementine, "Biserica lui Dumnezeu care este in Roma, catre Biserica lui Dumnezeu care este in Corint, catre acei chemati si sfintiti de catre voia divina, prin Domnul nostru Iisus Hristos: harul si pacea de la Atotputernicul Dumnezeu prin Iisus Hristos sa se inmulteasca la voi" poate fi un indiciu ca Sfantul Clement nu a fost in acel timp episcop al Romei."
http://eresulcatolic.50webs.com/minciunamormant.html

Pentru cei inetersați, câteva linkuri:

Articolul în engleză cu fotografii din mesajul Ancăi. Merită citit în întregime şi cu atenţie din trei motive:

-1. pentru că dă detalii despre această descoperire extraordinară şi care are toate aspectele autenticităţii a mormântului Sf. Petru la Ierusalim
-2. pentru că arată cum Vaticanul, pe a cărui proprietate din nefericire a fost făcută descoperirea, a muşamalizat această descoperire până acolo încât astăzi foarte puţini ştiu de ea
-3. pentru că descrie şi el penibilele aspecte ale aşa-ziselor descoperiri la Roma ale oaselor lui Petru:

http://www.aloha.net/~mikesch/peters-jerusalem-tomb.htm



Articolul de pe Wikipedia despre mormântul lui Petru la Roma. Articolul e scris de catolici şi ca urmare conţine omisiuni şi minciuni, dar chiar şi aşa vă puteţi da seama cât de putredă e această poveste. Se vorbeşte şi despre descoperirea din 1953 de la Ierusalim şi de faptul că ea a fost publicată în 1958:

http://en.wikipedia.org/wiki/Saint_Peter's_tomb

Un articol scris de atei dar care arată adevărul, că papa Pius 12 a anunţat în 1950 că a fost descoperit mormântul lui Petru, descoperire considerată eronată ulterior de Vatican pe baza altei descoperiri a "oaselor" Apostolului.




Un rezumat despre cât de neştiinţific şi fantasmagoric a fost făcută cercetarea arheologică şi atribuirea (atât prima cât şi a doua) oaselor:

http://www.christianhistorytimeline....ter_tomb.shtml






Cronologia călătoriilor şi epistolelor Sf. Pavel:

http://www.bombaxo.com/paulchron.html