Zice Scriptura si traditia Bisericii. Daca asta are vreo relevanta...sau credibilitate pentru tine.

Si asta ce inseamna dpdv al conceptiei antropologice? Ca pe langa migratia sufletului dintr-un trup in altul, si trupurile migreaza de la un suflet la altul? Sau ce?
Oricum, nu conteaza. Biserica nu are asemenea invataturi.


Viata ca idee, concept abstract, impersonal. Nu? Neapartinand nimanui si tuturor. Dar de la Dumnezeu, dat nediferentiat de la papadie, molusca, girafa, om, inger, fara nicio distinctie ontologica. Nu? Omul nefiind cu nimic mai mult in lista celor ce primesc acest dar.
La ce atatea discutii? Daca pe trup nu trebuie pus accent, pe suflet, nu, pe unitatea si unicitatea trup-suflet, nici atat...

Pericolul este sa gresim, de aia am zis mister. E incifrat ca in parte cunostem. Deci eu prefer sa astept decat sa o iau inainte cu presupusa...

Pt. Florin
Marele secret, dupa parerea mea si a altora, e ca Cel-ce-este-Fiinta-prin-excelenta, de aceea si tocmai de aceea S-a facut ca unul-din-lut, tocmai pentru ca lutul (creat la baza din nimic) sa aiba si el sansa de a se impartasi vesnic prin har de Fiinta.
"La inceput a fost Cuvantul (Logosul, spirit pur prin excelenta) si Cuvantul S-a facut trup (materie, lut, carne si sange)."(vezi prologul Evangheliei de la Ioan).

De aceea Dumnezeu S-a facut om, pentru ca omul ( fiecare din noi) sa se faca dumnezeu prin har, ramanand tot creatura fara sa se confunde sau contopeasca nediferentiat vreodata cu Creatorul, ca picatura in ocean, dupa cum sugereaza ambiguitatile budhiste.
Creatura ramane creatura in vesnicie. Niciodata nu se poate uni in esenta cu Creatorul. Doar prin har. Asta afirma crestinismul. Daca un budhist crede asta, nu prea mai are cum sa ramana budhist. Iar daca nu crede, n-ar cum sa fie crestin. Cele doua optiuni sunt ireconciliabile, oricat am vrea sa dam vina pe dihotomismul in alb-negru al omului cazut.

Pentru tine cat de importanta e invatatura despre Intruparea Unuia din Treime? Aduce acest eveniment vreo schimbare ontologica asupra firii umane? Si inainte de Intrupare si dupa Intrupare, relatia omului cu Dumnezeu e la fel? Ontologic, vorbind.

Si, daca nu te superi, la ce te-a rugat ahilpterodactil mai sus, sa adaugi la lista cu diferente intre budhism si crestinism inca una. Poti sa pui in paralel cele doua conceptii despre antropogeneza, in crestinism si budhism, te rog.

Tu chiar crezi ca o sa faca asta?

Acolo unde poate sa rasuceasca problema in asa fel incat sa-i pice bine cat de cat si interlocutorul sa-l lase in pace - ca in cazul tau de exeplu, raspunde.

Altfel, nu.

Ok, am inteles, ai dat-o la intors facandu-te ca nu pricepi.
Crestinismul respinge ideea de reincarnare.
Pseudo-budhismul tau se infrupta copios din ea.

Si totusi ai dat-o rasucita ca pana la urma exista o viziune comuna.

Nu este, si tu stii asta si cine nu e prost si citeste topicul stie ca perspectivele sunt ireconciliabile.
Si nu doar in chestiunea asta.

Serios? Si de unde perceptia asta "dihotomica"?
Are si budhismul o varianta la caderea din Rai?

Asta poti sa o marchezi la diferenta fata de crestinism.
Mai ales ca "Marea apocalipsa asa zis budista" nu are nici o legatura cu Parusia.

Si asta tu ai crezut-o pur si simplu pentru ca a zis-o un pierde vara dintr-o religie care e budhista - adica are legatura cu budha si invatatura lui, cum e marul paduret portocala exotica.

Pai una la mana, pana i un sfant vine si pe urma pleaca
Cel putin are o intrare in lumea (nasterea) asta si o iesire (moartea).

A doua la mana, in crestinism prin "golirea de sine" se intelege renuntarea la falsul eu, cel cu aplecare spre pacat.

"Budhismul" matale intelege un soi de personalizare, de spalare pe creier.
Ca totul in "budhismul" tau este "fenomen" si "trecator" si etc.

Si deci starea spirituala absoluta este aia in care omul nu mai stie ce e ala eu, non-eu, sus, jos, etc.

Si dupa tine Iisus ce este?
"Bodhisattva" - adica un reflector din asta sau Dumnzeu deplin in trup?

De fapt. ce sa mai intreb, ai comis-o deja:

Din ce zicea Florin in citatul de mai jos...

... si daca sustine ca accepta invatatura crestina despre Inaltarea cu trupul la cer, eu inteleg ca, in sincretismul asta, Iisus nici macar Bodhisattva (sfant) nu e, fiindca dupa moarte n-a ales sa se reincarneze iar.

Florin, ori una, ori alta. Ca invataturi de credinta, budhismul si crestinismul sunt total ireconciliabile. Nu poti sa te indulcesti de miere cu otrava, fara sa ramai nevatamat.

Si e gol (vacuum). Doar mintea (cereasca, spirituala si ea, dealtfel) are impresia ca exista si altceva in afara golului. Care vacuum e spiritual, ceresc - conform marelui secret (pe care il detii tu si ni-l impartasesti si noua, ca sa nu mai fie chiar asa secret)....

Auzi Florine, uneori nu iti vine sa razi? Asa, hodoronc tronc, cand iti dai seama (o mai faci, oare?) de ce incalcituri iti trec prin cap...

Precum in Cer asa si pe Pamant...pentru cei Fericiti nu este nicio diferenta. Toate sunt cunoscute asa cum sunt de fapt.

Este suficient sa intelegem "forma" Lui Iisus inainte de a se naste. De a aparea ochilor lumii "continut" intr-un vas.

Iisus se "reincarneaza", dupa voie, in fiecare zambet pe care poate il primim de la cineva, in fiecare mangaiere sau alinare venita de la cei de langa noi.

Nu este dificil de inteles atunci cand pricepem adevarata forma a Lui Iisus/Dumnezeu.