Adică îmi citezi versetul 31 fără a-i da referinţa, iar acum mă trimiţi la versetul 27 şi zici de mine că-s de rea credinţă... Mulţumesc!

Adică ce a înţeles părintele Usca că ar fi înţeles Anania... Nu e acelaşi lucru... Şi chiar dacă ar fi... important e ce a scris Moise şi ce au tradus cei 70 de înţelepţi căci au fost inspiraţi de Duhul lui Dumnezeu. Spune că nu-i aşa...

De acord.

Parcă ziceai că încheiem...

exact. Luca 16 si Apocalipsa. Doamne ajuta!

Din Iad vor fi scosi mortii ca sa fie judecati.
Apoi vor fi aruncati pacatosii in Iazul de foc. Si Iadul va fi aruncat tot in Iazul de foc ca si Moartea. Prin urmare Iadul este mormantul, care dispare in moartea a 2-a ca si prima moarte. Adica nu va mai muri nimeni. Asta e intelesul.

pai daca moartea v-a fi aruncata in Iazul de foc, ce rost mai are sa fie aruncat si Iadul (mormantul) acolo? Fara moarte, Iadul (mormantul) NU ar exista. Una (Moartea) o genereaza pe cealalta (Iadul). Nu-i asa? Doamne ajuta!

Aşa o fi... dar aceste două "personaje" trebuie aruncate în foc împreună pentru a fi nimicite. Moartea va fi ultimul vrăjmaş nimicit:


Dacă "moarte nu va mai fi", pe cale logică nici Iad nu va mai fi. După consumarea în foc a acestor personificări, nu va mai fi nici moarte, nici Iad. Va rămâne doar viaţa eternă pentru cei mântuiţi.

daca:
- Iadul este loc de chin ;
- Iazul este loc de chin ;
- Iadul este aruncat in Iaz
-----------------------------
ce rost are sa arunci un loc de chin in alt loc de chin, dupa ce in prealabil ai scos mortii din primul loc de chin?

Sufletul moare
 

"Spune, rogu-te, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din pricina ta, şi sufletul meu să trăiască datorită ţie." (Geneza 12,13 - versiunea Cornilescu).

În originalul ebraic, termenul este [נֶפֶשׁ] nefesh, adică suflet.
În traducerea Septuaginta, termenul este [ψυχή] psiche, adică suflet.

Deci sufletul poate să moară, nu este "nemuritor".

Poate să moară în sensul de a fi despărţit de Dumnezeu (adică sensul în care au murit sufletele lui Adam şi Eva în ziua în care au păcătuit), nu în sensul de îşi înceta existenţa.

Contextul din Geneza 12,13 nu îndreptăţeşte deloc acest sens.