Intotdeauna am admirat obiectivitatea lui Alin si felul in care vede detasat unele lucruri si raspunsurile de cele mai multe ori transante pe care le da. Cred ca ar fi fost un bun duhovnic, dupa parerea mea.
Insa nu pot sa nu-i dau perfecta dreptate si lui Cezar. La noi in tara mai ales sunt total desconsiderati toti profesionistii si toata lumea se pricepe la orice. Si eu ma confrunt cu aceeasi problema : cu cat studiezi mai aprofundat, cu atat esti mai departe de un diagnostic real si precis si exact. "Cata luciditate, atata suferinta. (Ex : "circulatia proasta", " insuficienta cardiaca sau hepatica" e ca si cum ai zice "bad mojo" - astea nu sunt diagnostice, astea sunt doar simptome sau cel mult sindroame). Si mie imi sare mustarul (poate fiindca suntem si aceeasi zodie) cand cineva, chiar bine intentionat, chiar apropiat, chiar mama, chiar duhovnicul, inceraca sa ma "invete" cum sa imi fac meseria, cum sa pun un diagnostic sau cum sa tratez o problema. Insa in profesiile noastre (medicina, psihologie) cum de altfel sunt sigura ca e valabil si intr-a lui Alin, nu poate exista vindecare fara un diagnostic cat mai precis si exact ("o fi placa de baza? hai s-o schimbam, daca nu merge inseamna ca e altceva"). Oricat ar fi de greu, trebuie sa ajungem acolo. It's a must. Altfel suntem pe langa. Ati vazut ce patim cand se strica calculatorul sau masina.... daramite cand e vorba de mintea si de trupul nostru!

(am uitat sa precizez ; fosta mea profesie de care m-am lasat; de ce oare -poate pentru ca sunt un las; dar se pare ca nu vrea sa ma lase e ape mine, cata vreme inca mi se mai cere sa pun diagnostice, si inca si mai si, asa pe nevazute...dar macar acum am o scuza )

Poate ar fi bine sa vedem ceea ce ne leaga nu ceea ce ne dezbina. Pana la urma cu totii vrem acelasi lucru : sa facem bine.

Una spui , alta gandesti si alta scri in realitate !
Tu spui :

"Cred cu tarie cu nu am nici un motiv sa dialoghez in numele lui Hristos cu oameni precum userii CristiBoss, Catalin, AlinB si alte persoane pe care personal le consider pacienti psihiatrici (CARACTEROPATI) care se sustrag de la tratament, spre nenorocirea lor si a semenilor"

O sa te amuzi, dar e o parafrazare a mea dupa Asimov. Prin gura personajului Sarton Bander, un solarian autoinginerat genetic ca hermafrodit cu autofecundare, ca toti solarienii de altfel, el zice"jumatatile de oameni viermuind in musuroaie subterane, si noi traind in subteran intr-o splendida izolare, sunt doua lucruri complet dfierite". Ei bine, am avut o strafulgerare, si m-am gandit ca citatul poate fi adapta/parafrazat duhovniceste. ;) :))
Hermafrodit...ma fascineaza ideea de hermafrodit autosuficient sexual si afectiv. Autarhie totala...nu ti se pare ca e o intoarcere la mitul androginului? Pe de alta parte, chiar ca uniunea masculilor si femeleler e plina de probleme....doar ritualizarea sub si intru Taina sfinteste aceasta...goana dupa Paradisul pierdut...si crezut a fi de gasit in trupul si emotiile altcuiva. Saracul Sartre: "Celalalt e iadul"...N-as zice ca batea campii cu totul...mesajul meu e cumva incoerent...mi-e cam somn...dar sper ca s-a inteles ideea...:)

Interesanta parafrazare (am citit si eu seria Fundatiei de curand).
Mie dimpotriva, ideea unor hermafroditi care isi ajung lor insile, sunt autonom, imi aduce mai degraba aminte de iad. Mi s-a parut detestabila cultura solariana iar ideea comuniunii cosmice de tip Gaia mi s-a parut ca se apropie oarecum, in plan uman, de comuniunea Imparatiei.
Omul a fost creat ca fiinta de comuniune. El nu devine cu adevarat el insusi decat depasindu-se pe sine intr-o relatie de comuniune cu Dumnezeu si cu semenii.
Este unul dintre motivele pentru care Dumnezeu l-a creat barbat si femeie. Pentru a-i da posibilitatea de a atinge in unirea cu celalalt alteritatea. Pentru ca omul sa aiba o posibilitate de unire si in ea sa intrezareasca o 'unire mai inalta'.
Mitul hermafroditului originar nu cred ca se refera la autonomia fiintie umane ci la comuniunea de fire intre barbat si femeie.

E ciudat poate, psihologic vorbind, dar mie imi plac Gaia si Solaria, in aceeasi masura. On-topic: cred ca abstinenta este o chestiune, din moment ce e vorba de dragostea traita doar intru Taina, de o osmoza perfecta intre dragostea de "fiinta iubita" si dragostea de Stapan. Trup si suflet; efemer si vesnic; (in) jos si (in) sus. Sau, sa revin la analogiile si citarile off-topic: Solaria si Gaia. :)
P. S. Ma gandesc ca Solarienii (ma rog, androginii inchipuiti de Asimov cu numele lor) nu sufera din dragoste. Si nici nu iau decizii aiurea. Mutatis mutandis, ma gandesc, asa cum am invatat la cursurile de Qi Gong, acum multi ani, ca daca mentalizam ca suntem completi si suficienti (in sensul bun, adica nu avem cu adevarat nevoie de "cele ale lumii") nu mai avem nevoie de "celalalt", ci doar de Dumnezeu. Si, POATE, iata raspunsul la problema ridicata in topic.

Sau poate ca Adam, fiind copil spiritual si prea departe de cele inalte, o zis sa-i faca o jucarie, pana mai creste.. :)

Acum, revenind la cele serioase, nu am observat nevoia de femeie la cea mai larga categorie din cei care in mod universal ii recunoastem ca sfinti - ascetii.
De asemeni, nici Maica Domnului nu s-a vazut a avea nevoie de barbat pentru atingerea unui anumit nivel duhovnicesc prin care a devenit ceea ce este.

Cred ca facem prea mare caz de ceva care, desi binecuvantata, este in definitiv o vremelinica utilitate, lasata dupa cum zicea Sf. Ap. Pavel, pentru neputintele noastre.

Din pacate este si boala in care ne pierdem in diagnostice fara sfarsit, justificari si spectacol, pentru ca vindecarea este nitel peste darea de mana a firii vechi.
Obiceiurile vechi, mor greu - cum se zice, si cateodata avem si noi o mila asa, si tare nu le-am mai lasa sa moara.

"O zic toti teologii" nu tine loc de argument, chiar daca sunt mentiuni de acest gen, e f. posibil sa le fi inteles tu gresit.

Si oricum, parerile celor care in mod conventional ii numim "teologi" nu tin loc de dogma.

Forma (ritualul) si esenta (comuniunea) sunt lucruri diferite.
Daca ai fost atenta la pasajul din Matei 22, ai observat poate cum casatoria era o legatura binecuvantata de Dumnezeu, inca inainte de Hristos, avand aceeasi tarie de fier ca si in viata crestina.

Actul uniunii, ca despre asta discutam, este indepedent de aceasta si chiar si asa nu vad relevanta acestei mentiuni.

In unele privinte da, dar nu si aceasta, Scriptura este clara "nu se vor mai casatori"

(Matei 22:30)

Nota Bene si partea cu "Vă rătăciţi neştiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Matei 22:29)
In cazul asta, ratacirea e mai grava, pentru ca pasajele ti-au fost puse sub nas, dar le ignori sistematic.

De ce, ti-e atat de greu sa renunti la idea de sex?
E un fenomen tipic pentru proaspeti casatoriti, lasa, cu timpul, nu va mai fi asa greu, ai incredere... :)
Ai sa visezi la viitorul ingeresc, fara sex. :))

Pardon, nu vrei sa stii, Hristos e f. clar in aceasta privinta si nu e loc de nici o ambiguitate (inca o data, a 4a oara, Matei 22:30)

Nu mai exista soti, inca o data Matei 22:30

De cand se face pe ignorarea crasa a Sf. Scripturi.

Wishful thinking.

E o situatie grava cand inclinam in favoarea unor speculatii si in defavoarea textului sacru.

Asemanarea se face doar din anumite perspective, pe care tu le extinzi in mod nefericit.
De ex. mantuirea in Biserica nu e posibila fara Capul ei.
Sa nu-mi zici acum ca si mantuirea femeii nu e posibila fara barbatul ei.
Capul e perfect - sa nu-mi zici ca toti barbatii, fiind casatoriti, sunt perfecti prin prisma asemanarii respective.
Mai incercam?

Cu adevarat, spunea Domnul:Din prisosul inimii graieste gura.
Of, Doamne , Of....
Frate Ioane, inchei cu cuvintele Mantuitorului caci ale mele devin de prisos: Doctore, vindeca-te mai intai pe tine insuti!

http://www.veengle.com/s/leacuri@@@.html
La pagina 5, exista leacuri duhovnicesti pentru desfranare, pentru manie etc. Nu tot ce scrie in acest link este ortodox.