Cu plăcere, Yasminutza. :)

pilda zilei
 

Pericolul neorânduielii

Povestea Gheron Iosif despre un călugăr îmbunătătit pe nume Teofilact, pe care l-a cunoscut în Muntele Athos, că tinea cu străsnicie la respectarea programului de viată si a ordinii. Se pare că ar fi spus unui frate ce dorea să se nevoiască alături de el: "Ascultă, fiule, dacă vei ramane cu mine, vreau ca în viata ta să ai o rânduială si un program, pentru că fără acestea nu te faci călugăr. Priveste în jur lucrurile noastre, asa cum ti le spun: acolo este urciorul nostru, alături ceasca, acolo sunt lighenele, dincolo posmagii si celelalte, precum le vezi. Vreau să le gasesc totdeauna acolo. Dacă din întâmplare faci vreo greseală, prima dată îti voi aduce aminte de locul exact al lucrului, dar nu voi suferi a doua oară. Dacă continui pentru a treia oară neoranduiala, te voi ruga să-ti iei lucrurile tale si să pleci, ca măcar pe mine să nu mă tulburi, dacă tu nu vrei să te folosesti".

Frumos spus. Incerc si eu sa am o randuiala. Dar nu iese de nici o culoare, din pricini... lumesti. Si lupt si lupt, dar tot nu iese....

A mai fost o pildă, despre omul cu urciorul cu ulei care a reuşit să nu verse nicio picătură din el.
Sunt pentru rânduială, dar să nu uităm de Dumnezeu. Adică, concentrându-ne pe regulile autofixate, să nu uităm ţelul nostru de căpătâi. Mai ales că în nebunia lumii de azi, e foarte uşor să nu ne iasă totul aşa cum ne dorim.

Simplitatea care mantuieste
 

O, simplitate a inimii! O, credinţă necugetătoare de cele viclene!

Cât de preţioasă şi de plăcută eşti înaintea lui Dumnezeu, cât eşti de mântuitoare oamenilor!

Iată, a venit în lume Dumnezeu în trup să mântuiască neamul omenesc, şi Lui Îi trebuia să Îşi aleagă ajutoare dintre oameni.

Cine a fost găsit vrednic să fie ajutor al lui Dumnezeu-Cuvântul?

Nişte oameni simpli, neştiutori de carte!

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu, Editura Sophia, București, 2009, p. 27)


Sursa:
http://www.doxologia.ro/cuvant-de-fo...are-mantuieste

Rânduiala ruptă de ascultare (spovedanie, sfat duhovnicesc) nu aduce folos, mai ales când pare că izbândeşte. Ea este, de fapt, o formă de răzvrătire, de autoafirmare. Hrăneşte doar trufia.
Gheron Iosif se ocupa îndeaproape de rânduiala celor din obşte. Nu concepea o rânduială în afara relaţiei duhovniceşti. Simţul lui duhovnicesc era unul al comuniunii, înainte de toate. Din comuniunea lui cu Dumnezeu şi cu toate puterile cereşti, precum şi cu cei din obşte izvora şi rânduiala tuturor şi a fiecăruia.

*

Cândva am solicitat o rânduială unui preot. Îmi amintesc foarte bine ce răspuns mi-a dat: tăcere şi privire care exprima "nu-i treaba mea, de ce mă întrebi pe mine?".
Nu eram fiul duhovnicesc al sfinţiei sale.

*

Rânduiala capătă sens şi rod duhovnicesc înlăuntrul relaţiei dintre preot şi fiul duhovnicesc. Este o componentă organică a vieţii acesteia binecuvântate, de relaţie dintre părinte şi fiu.
Orice părere dinafara relaţiei referitor la rânduială şi orice părere personală netrecută prin filtrul spovedaniei şi ascultării - sunt ispită şi formă a căderii.

*
Ascultarea şi rânduiala bună încep cu mărturisirea statornică şi tot mai subţire a gândurilor.

*
Dacă îmi permiţi o ultimă opinie: tocmai faptul că nu-ţi iese rânduiala ar trebui să te bucure. Şi să fii cu luare-aminte la tâlcul acestei statornice nereuşite.
E treabă de duhovnic, frate!

despre orânduială / neorânduială
 

Vă multumesc tuturor pentru postări ! :)

Dragă GPalama,

Să stii că era o pildă pe undeva si despre neorânduiala cea bună ... n-o mai găsesc acum, dar esenta era că un părinte călugăr îsi tinea camera în neoranduială, tocmai pentru ca să-i aducă aminte de neorânduiala pe care o are în suflet, si la care are în primul rând de lucrat.

Părerea mea este că toate aceste pilde trebuie luate cu discernământ, cu dreaptă socoteală si nu ad literam. Uneori ni se potriveste una, alteori chiar pilda contrară.

În cazul de fată, si eu sunt mai înclinată spre pilda cea cu ordinea, ceea ce înseamnă a avea un program de viată organizat, dar să avem grijă să nu cădem în extremă, uitând de Dumnezeu.

Doamne ajută!

despre dreapta socoteală
 

Un frate l-a întrebat pe avva Pimen:
– Mi-a rămas o moştenire; ce să fac cu ea?
– Du-te şi peste trei zile vino, că o să-ţi spun.
El veni, cum îi hotărâse bătrânul, care îi spuse:
– Ce să-ţi spun, frate? Dacă-ţi spun „dă-o la biserică”, acolo se fac ospeţe. Dacă-ţi spun „dă-o neamurilor tale”, atunci n-ai răsplată. Dacă-ţi spun „dă-o săracilor”, eşti fără grijă. Deci fă ce vrei, nu e treaba mea.

Pentru avva Pimen, Patericul Egiptean

Nu dispretui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.