După fire şi împotriva firii (un scurt rezumat):

Puterile sufletului: mintea, iubirea şi voinţa, după orânduirea cea străveche, îşi aveau lucrarea şi ţinta către Dumnezeu. Această tindere spre Dumnezeu a sufletului era lucrarea cea după fire; şi pe temeiul stăruinţei în această tindere, urma să creştem de la chip la asemănare. Aşa eram în sfatul, în ascultarea şi vederea lui Dumnezeu.

De la neascultare încoace, puterile sufletului, nemaifiind unite în Dumnezeu, ci învrăjbite şi aprinse de gânduri ce se contrazic, nu mai lucrează după fire, ci lucrează cel mai adesea, dacă nu aproape totdeauna, contra firii. După cuvântul Sfinţilor: toată strădania diavolului aceasta era şi este ca să desfacă dragostea sufletului nostru de Dumnezeu şi s-o lege de orice altceva, afară de Dumnezeu.

Drept aceea vrăjmaşul, ca să-şi ajungă ţinta fărădelegii, îmbie sufletului ispita întâi, cea prin plăcere, aducându-i momeli plăcute la vedere şi bune la gustare, potrivite cu fiecare putere frântă a sufletului, în parte; iar pe trup îl împinge să le împlinească cu lucrul şi să le facă tot mereu. Vrea vicleanul, ca pe nişte lipsiţi de bucuria vederii lui Dumnezeu, pe care ne-a furat-o, să ne mângâie, învăţându-ne să iubim plăcerea simţurilor, bine ştiind vicleanul, că asta stinge iubirea de Dumnezeu şi întunecă mintea de la vederea Lui. Că nu Dumnezeu este Cel ce nu ne mai iubeşte şi nu ne mai vede, ci noi suntem cei ce nu-L mai iubim şi nu-L mai vedem, căci între noi şi El e zidul păcatului, iar dincoace de zid, noi: o grămadă de cioburi mereu zdrobindu-ne de zid şi în tot mai mare sfărâmare aflându-ne.

Ascultarea cea străină a încovoiat dragostea noastră spre lumea aceasta şi spre trup. Iuţimea sau voinţa, care, după fire, aveau rostul să îndrepte spre Dumnezeu ca un arc dragostea, iar către diavol mânia, ca pe o săgeată, a aprins-o contra firii şi a transformat-o în ură, încât fiara de om, ca fulgerele zvârle săgeţile în obrazul fraţilor şi în faţa Sfântului Dumnezeu, blestemând şi dând dracului pe toate şi chiar pe sine însuşi. Iar pe biata minte, de unde - după fire - avea să fie oglindirea sau răsfrângerea lui Dumnezeu, tronul lui Dumnezeu în om, locul Său cel sfânt , fie că o întunecă afumând-o cu mândria, fie că o aprinde să stea împotriva adevărului, sau într-alte chipuri o sfărâmă şi pune într-însa urâciunea pustiirii sau idolul (ideea fixă a) păcatului.

Aşa se înscăunează vrăjmaşul în mintea care nu-şi păzeşte porţile dorinţelor, şi aşa de tare o strâmbă contra firii, încât zice răului bine şi binelui rău; întunericului lumină şi luminii întuneric; cuminţeniei nebunie şi nebuniei înţelepciune, cu care scorneşte apoi că nu e Dumnezeu, ci numai natură, iar dacă e vorba să fie vreun "Dumnezeu", omu-i "Dumnezeu".

Prinşi în cercul vicios dintre păcat şi plata lui, întruparea şi moartea Domnului Hristos au adus oamenilor o altă naştere şi a schimbat sensul morţii, facand-o moartea păcatului din fire şi cale a învierii.

Continuarea biruinţei

Domnul e ascuns în poruncile Sale. Şi cei ce-L caută pe El, ÎI găsesc pe măsura împlinirii lor.

Orice silinţă spre împlinirea poruncilor e o nevoinţă a virtuţii. Deci, dacă Domnul e ascuns în poruncile Sale, fireşte că este şi în strădania pentru dobândirea virtuţilor. El este puterea sau sufletul nevoinţelor virtuţii.

Deci, dacă la început Hristos este ascuns în porunci şi prin Taine îngropat în noi, pe măsură ce ne prindem de funia poruncilor, cu puterea Lui care este în noi, dobândim din această conlucrare virtuţile; iar printr-însele, ca prin tot atâtea raze, chipul lui Hristos iese la lumină, oglindindu-se dinlăuntru în afară şi pe chipul nostru, pe măsură ce ieşim din văluri.

Acel "doar" lasa sa se intelega ca tu crezi, ca "impreunarea", va mai exista, eventual sub o alta forma, cum crede Fani71?

In prima parte a mesajului tau, se intelegea altceva.

Nicidecum. Tocmai de aceea am adaugat detalii suplimentare.
Daca consederati necesar vor reveni cu informatii suplimentare.

Doamne ajuta.

P.S. Te rog sa faci diferenta in cazul invierii Domnului Iisus Hristos intre posibilitatea mancarii spre hrana fireasca (peste si miere) si inutilitatea mancarii dupa inviere din punct de vedere nutritional...

Consider ca in acelasi fel trebuie privita si activitatea sexuala dupa inviere in trupurile pnevmatizate, adica nu in sensul ca trupurile invitate nu vor mai avea organe genitale asa cum eronat cugeta unii, sau ca nu se va mai mai putea simti placerea sexuala intrucat functiile senzoriale specifice vor fi "afectate" (respectiv anulate, caci Domul dupa inviere nu a mancat peste si miere, nici "scarba" si nici "mecanic", ci firesc)... ci pur si simplu pentru ca nu va mai fi nevoie de aceasta activitate sexuala, iar vointa umana indumnezeita in har nu va mai dori aceasta activitate sexuala devenita inutila pentru ca nu se vor mai putea naste prunci in urma acestei activitati firesti... si nicidecum dupa inviere oamenii nu vor mai voi activitate sexuala pentru ca ar avea asociata placerea senzoriala sexuala specifica considerata "rea" in sine.

Am și eu o întrebare : Mai discutați mult pe topicul ăsta, nu credeți ca e cam lung?
Am sa-i cer lui admin sa-l inchida. in fine, asta depinde si de raspuns :)

de liberul arbitru ai auzit? Omul e liber sa discute unde si orice doreste! Cu ce te deranjeaza pe tine ca aumiti forumisti discuta pe acest topic?

Pai acum se mai discuta in principiu despre cum vor si trupurile inviate si daca si cum vor fi impreuna oamenii casatoriti in Imparatie..
Are legatura cu chestiunea, dar e drept, mai de departe. Daca adminul considera ca ne invartim in cerc, poate sa-l inchida si daca mai avem ceva de zis despre subiect, putem sa revenim cu asta la firul 'antropologie' care a tratat in parte chestiuni asemanatoare, daca nu ma insel.

Eugen, as avea o intrebare. Tu ce crezi despre continuarea casatoriei dupa moarte, de care am discutat cu Alin mai sus? Deci, nu a unei relatii care ar continua relatia trupeasca, ci al unei relatii care continua 'un singur trup' in sens nu fizic, ci spiritual. M-ar interesa punctul tau de vedere.

Am cerut şi eu adminului să urmărească istoricul topicului. Atunci topicul era pe la pagina 70. Apoi am mai trimis un mesaj, topicul era pe la pagina 90. Ori nu a reuşit să citească încă mesajele, ori...

ps: nu strică sa trimiţi un mesaj.

Asta este o parere subiectiva.

Eu nu te-am intrebat nimic expres din cele mai de sus, am tras doar niste concluzii indirecte din ce ai scris + ceva experienta de viata.

Nu e greu sa vezi ca o persoana este atasata unor idei si nici nu cred ca e greu sa intelegi de ce, cu putina empatie.

La baza este sexul, cum si ce mai pui pe langa desigur da diverse gusturi si arome, dar fara sex am vorbi despre cu totul altceva si chiar topicul asta s-ar numi altfel.

La fel si cu vinul, la baza sunt strugurii (care sunt si ei de mai multe feluri) ce iese pana la urma, depinde desigur de cel care face vinul.
Dar inca o data, la origine sunt strugurii.

Depinde despre ce element fizic vorbim. Are o conotatie sexuala sau este unul care poate fi expresia oricarui alt gen de afectiune?

De ce, crezi ca "zburdalnicia tineretii lipsite de griji" este ingredientul major a unei sexualitati care se imbina fericit cu afectiunea pentru a crea un mix care se doreste vesnic "per se"?
Nu, nu cred.

Inca o data, Matei 22, mediteaza asupra textului (nu e dificil).
Se spune alb pe negru ca Dumnezeu a binecuvantat aceasta legatura, cu tarie de fier, chiar inainte de patima rascumparatoare a lui Hristos.

Mi-ai mai pus placa cu "teologii universitari", in ceea ce ii priveste pe "traitori" nu am vazut nici un citat in acest sens (poate in postarile tale anterioare, poti trimite link -uri).

In orice caz, nici un citat, indiferent de cine l-ar da, nu poate desfiinta ceea ce este scris in Sf. Scriptura, alb pe negru.

Daca acolo scrie ca nu se vor mai casatori, inseamna ca este o institutie vremelnica, daca spune ca vor fi ca ingerii din ceruri, ei bine, eu nu vad ingerii din ceruri cuplati in perechi (cei autentici, nu cei dolofani din picturile renascentiste, confundati uneori cu Cupidon).

Tocmai eu te-am invitat sa citesti exact contextul, dar ceea ce faci tu se cheama "labartzarea contextului".

Aplicand "logica" stralucita de mai sus, la o adica putem zice: nici cu curvarii care zice ca nu vor mosteni Imparatia nu e chiar asa, a exagerat sa accentueze ideea, sa-i sperie nitel poate poate se mai indreapta cat de cat, dar sigur vor mosteni un loc mai de jos, si tot asa.

Acest gen de "exegeza" care sfideaza bunul simt (zic eu) e mai periculos chiar decat interpretarea sectara a Sf. Scripturi, pentru ca poate duce la "metamorfoza" oricaror valor crestine in nonvalori, doar sub efectul dorintei ca anumite lucruri sa stea asa si nu altfel.

Serios? Despre ce vorbesti tu aici?
Saducheii nu credeau in inviere.

Daca vorbesti despre Matei 22, ei au incercat sa "demonstreze" ca nu poate fi inviere, pornind ca si tine de la falsa ipoteza a vesniciei casatoriei.

Daca A a fost casatorita cu B C D E...etc (perfect legal dupa valorile morale de atunci), cu cine va fi casatorita dupa inviere?

Au fost pusi la punct foarte clar: casatoria nu dureaza in vesnicie, textul e f. clar, orice incercare de a-i da un alt inteles pacatuieste fatza de textul sacru.

Iarasi vorbesti din imaginatie..

Nu eu, Sf. Apostol Pavel a spus-o, cearta-te cu el.

Pai nimeni n-a zis ca trebuie sa-ti ignori sotul/sotia atunci :)

Dar sa crezi ca atunci va fi ca si acum cand universul tau afectiv este, oricat de fantastic ar parea, limitat la o persoana doua trei, zece, care ne satisfac nevoile afective, e o dulce naivitate dar si un semnal de alarma - probabil ca nu am aflat totusi ce inseamna inca iubirea crestina, o fantastica reducere de orizonturi, de care, mai trist, suntem atasati foarte.


Sigur ca nu, este in discutie exact aspectul care te intereseaza, vesnicia casatoriei.

Si spune clar "nu se vor mai casatori", lasand clar de inteles ca acea femeie, care a fost casatorita cu mai multi barbati, nu va mai fi sotia nimanui, cat de mult poti suci aceste cuvinte clare ca sa incerci sa ajungi la alt inteles?

Oricata filosofie ai adauga pe langa, cu cuvinte pompoase gen "radacini in Imparatie" si altele, daca ar fi fost altceva decat o vremelnica binecuvantare, s-ar fi pastrat si dupa, dar altfel, dupa cum vezi..