///////mesaj sters///////

Frate Bodo,

Atunci cand te paraseste tatal tau, in inima ta (orice mostenire ti-ar lasa si orce motiv ar avea) se instaleaza o durere si un dor de el atat de cumplite si care nu trec cu timpul ci se acutizeaza si incepi sa te gandesti ca poate ai gresit tu ceva, sau ca poate e ceva in neregula cu tine si incepi sa ai complexe de inferioritate in fata copiilor care au parinti si vin sarbatorile si acesta e o perioada cumplita a anului pentru tine, pentru ca sarbatorile se petrec in familie si tu nu ai familie. La scoala, la serbare, colegului tau i-a venit TATAL si e "mandru de el" si el a luat mentiune, iar tu ai luat permiul intai si tatal tau nu e acolo sa se bucure alaturi de tine si te gandesti: ce oi avea tu de te-a parasit? ce oi avea tu de nu este langa tine? de ce nu te iubeste? pentru ca nu te v-a putea comvinge nimeni ca te iubeste din moment ce te-a parasit.
Cand vezi un parinte strangandu-si in brate copilul tu simti atata frustrare si te crezi al nimanui.
Toata viata vei cauta aceasta iubire pe care parintii nu ti-au daruit-o cand aveai nevoie si din cauza aceasta nu vei fi ca ceilalti, ci vei avea unele neputinte si o oarecare credulitate pe tema aceasta, a iubirii, in sensul ca iti vei dori atat de mult sa te iubeasca si pe tine cineva incat vei incepe sa crezi ca esti iubit cand, de fapt, nu era chiar asa.
Uneori chiar se va profita de tine din cauza aceasta.
Am incercat eu sa iti fac aici o descriere a ce inseamna sa te paraseasca tatal tau, dar in realitate e mult mai cumplit. si cu implicatii mult mai urate de cat se poate descrie.
Pe sotia ta de ce vrei sa o parasesti? Nu o mai iubesti?
Cand vad cu cata usurinta renunta oamenii la familii (indiferent ce motiv au), ma gandesc ca ei nu stiu ce inseamna sa nu ai familie.
Cei care au avut parinti n-si pot nici macar imagina ce suferinta este in sufletul unui copil care nu are parinti.
Eu cred ca familia este un dar de la Dumnezeu care trebuie pretuit.
La Cina cea de Taină Isus, lasă prin testament ucenicilor săi porunca iubirii:
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
in spiritul acestei porunci a Mantuitorului gandeste-te sa iti iubesti familia si sa nu o parasesti.


___________________
“Sã ne iubim unii pe altii, ca într-un gând sã mãrturisim!”

NU ! Nu mi-as lasa parintii fara ajutor, copiii sau sotia ! Calugaria nu presupune jertfirea celor dragi pe altarul optiunilor noastre! Numai bine!

Felicitari, Dobrin si iti multumesc cu tot sufletul pentru alegerea ta care ma bucura mult. Fie ca sotul tau sa se bucure nespus de prezenta ta iubitoare langa el iar viata voastra impreuna sa va conduca in Duhul lui Hristos la mantuire! AMIN+

Am si eu o nelamurire. Sa zicem ca domnul respectiv, care are familie din cate am inteles, paraseste familia si se duce in manastire si se calugareste, dar dupa cativa ani isi da seama ca a gresit facand acest pas, ca locul lui nu este acolo. Se intorce acasa dar isi gaseste sotia recasatorita, cu un copilas cu noul ei sot, intr-un cuvant fericita. Mai mult, copilul pe care il are nu mai vrea sa stie de el din cauza ca l-a parasit.
INTREBARE: ce poate sa mai faca bietul om in cazul acesta? Imediat ala mic si negru ii sopteste la ureche: ce rost mai ai pe acest pamant, ratatule!
(Stiu, e un scenariu sumbru, dar e unul posibil. Viitorul nu-l stie nimeni decat bunul Dumnezeu, iar satana nu face manastie si nu doarme)
Scenariul pe care l-am prezentat mai sus...din pacate a fost un caz real...iar fostul calugar a ajuns un betiv...cum ziceam, din pacate...Doamne ajuta!

Multumim mult. Ne straduim sa facem fata agresiunilor duhului acestei lumi. Multumim lui Dummezeu ca ne-a dat intelepciunea sa fim trup si suflet si sa putem intelege cum trebuie sa vietuim impreuna crestineste. Un parinte drag ne spunea: puteti avea manastirea in suflet.
Si asa si este.
Acum doua zile , pe Trinitas TV a fost exact aceasta tema in discutie. Viata la manastire si alegerea acestei cai. Nu stiu cati au privit emisiunea dar acolo s-au dat niste raspunsuri. Oamenii puteau de acolo sa invete ceva. Inclusiv raspuns pentru cazul prezentat de stefan florin. Atunci cand credem ca dorinta noastra de a scapa de lume cu tot ce reprezinta ea reprezinta chemare atunci ne inselam. Chemarea este altceva: este dor de Dumnezeu, este dorinta de a fi acolo in manastire cu Hristos fara amestecul altor simtaminte: de lehamite a vietii de aici, de neputinta in fata greutatilor. Chemarea este doar iubirea nespusa de Dumnezeu si dorinta de a trai pentru el si atat. Este topirea sufletului dupa Hristos, dupa viata manastireasca, si dorul de a ne inchina cu totul lui Dumnezeu. Numai atunci poti lua ascultarea ca virtute, numai atunci poti cu adevarat sa traiesti daruind tot celorlalti. Iat tot insemand toate valorile tale: si cele materiale (la care renunti la intrarea acolo) dar si cele sufletesti.

Iata un cuvant al Sfatului Teodor Suditul legat de viata calugareasca in cartea "Cuvantari duhovnicesti":
"Fraţilor şi părinţilor, de vreme ce am ieşit din lume dorind viata cea
îngerească, se cuvine după orânduiala acestei vieţi să petrecem viaţa
noastră: că de vom avea numai numele şi portul călugăriei şi ne vom făli
numai întru anii ce am petrecut în zadar întru această viaţă, iar faptele
călugăriei nu le vom urma, nici un folos nu avem. Noi pentru aceea ne-am
lepădat de lume şi am lăsat odihna şi desfătarea trupului, ca să facem
faptele cinului călugăriei. Iar de ne are lumea ca pe nişte sfinţi şi ne
socoteşte că săvârşim cele plăcute lui Dumnezeu, şi noi facem cele
împotrivă, mai multă osândă şi mai mare păcat pricinuim sufletelor noastre,
după cum zice şi Domnul nostru Iisus Hristos în Sfânta Evanghelie: „ Vai
vouă de va prisosi numele vostru mai mult decât faptele voastre". Deci
fraţilor, de vreme ce adevărul aşa este, nu se cuvine să ne lenevim spre
împlinirea poruncilor lui Dumnezeu şi spre urmarea vieţii călugăreşti, însă
să ştiţi fraţilor, că această viaţă are trei stări: una este a celor din obşte, alta
este a celor de sineşi , şi cea de a treia este a pustnicilor."

Asta este. Sa nu ne dorim liniste acolo, fugind de lume si adunand ani spre osanda.
Dumnezeu sa ne ajute!

Canonul 14 Gangra, pentru osanda celor ce defaima Casatoria:
"Daca vreo femeie ar parasi pe barbatul sau si ar vrea sa se retraga, scarbindu-se de casatorie, sa fie anatema."

Canonul 15 Gangra, pentru indatoririle parintilor fata de copii (asceza nu dezleaga de indatoririle legale fata de copii):
"Daca cineva si-ar parasi copiii, si nu i-ar mai creste, si nu i-ar indrepta cat atarna de el, spre cuvenita cinstire de Dumnezeu,
ci sub pretextul ascezel i-ar neglija, sa fie anatema."

Canonul 16 Gangra, pentru indatoririle copiilor fata de parinti (evlavia nu-i dezleaga pe copii de indatoririle fata de parinti):
"Daca oarecare fii s-ar departa de parinti, mai ales de cei credinciosi, sub pretext de evlavie, si nu ar da cuvenita cinste parintilor, prefacandu-se de catre ei evlavia, sa fie anatema."