Din punct de vedere material ,daca la asta te referi.
Dar la saracia sufletesca ,lipsa oricarei multumiri nu se poate ajunge decat traind departe de Hristos.

Cu tot respectul, noi [unii] am fost pe unde esti tu, dar tu nu ai fost pe unde suntem noi. Deci noi putem face o diferenta si iti spunem ca nu se compara viata cu Dumnezeu cu cea fara Dumnezeu.

Lipsa oricarei multumiri?
Da ce crezi ca suntem noi ateii? Niste posomorati, care nu avem nici o implinire, nici o bucurie?

Aici te inseli.
Nu ai citit nimic din postarile anterioare.
Am trecut si eu prin starea de credinta.
Si eu spun la fel: ca nu se compara viata cu Dumnezeu cu cea fara Dumnezeu.
Acum este fantastic.

Tinand seama ca te-ai decis sa ramai,si ma bucur,o sa spun punctul meu de vedere desi este posibil sa repet vreun coleg(in acest caz imi cer scuze) necitind toate postarile.Cred ca toti suntem unelte in mana Domnului,suntem vase pt.diferite intrebuintari.Citeam undeva ca diavolul este bun,bun pt. mantuirea noastra.Ateul poate fi acel element neutru care,la un moment dat,poate deveni in scurt timp vas ales, nu stim noi ce ne pregateste viitorul si cum vom actua.Doar Unul stie toate de la inceput.

Am citit. Dvs ati avut doar o credinta mentala, dar nu L-ati intalnit pe Dumnezeu. Nu exista om care sa se intalneasca cu Dumnezeu si sa poata mai apoi sa nege existenta Lui. Nu e un nimeni pe langa care poti sa treci si sa-L uiti. Nici satan nu neaga existenta Lui, oricat L-ar uri, caci L-a vazut atunci cand l-a aruncat din cer si nu-L mai poate uita.

Aveti bucurii ,foarte bine.
Implinirile materiale sunt vremelnice ,se pot narui intr-o clipa.

La concluzia asta am ajuns si eu ,nu a fost o credinta autentica.
Cei credinciosi cred cu tarie in spusele Mantuitorului si in sfintele Scripturi .
Aduc multa mangaiere si se dezvaluie multe adevaruri .
La fel Psalmii ,sunt o permanenta sursa de adevaruri ,relevatii :"Cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale mi-ai aratat Mie"

Esti clarvazatoare sau vazatoare cu duhul?
De unde stii cum era credinta mea?

Cred si eu ca e fantastic... Viata unui crestin e plina de lupta, plina de sacrificiu, jertfa, trebuie sa iti infrangi voia proprie si sa faci ascultare de ceilalti. Trebuie sa tii post, sa te rogi, sa lupti mereu cu ispitele, sa iti calci in pcioare mandria, sa ii iubesti si pe cei care nu te suporta, sa ii ierti pe toti, sa te priveasca toti ca pe un ciudat retard, daca faci toate aceste lucruri... Ne chinuim, asta asa e. Cine ti-a spus tie ca viata de crestin e roz si idilica?! Normal ca nu se compara...