Cezarul nu are dreptul asupra sufletului meu. (Punct.) Daca ii platesc impozitul din munca cinstita, ar trebui sa se declare multumit. Problema aceasta a fost dezbatuta de altii pe care eu ii consider mai intelepti ca mine in carti. Daca gresesc ei, gresesc si eu. Dar daca ei nu gresesc, iti dai seama cam cati vor suferi din aceasta pricina?

Oricum, mare, f. mare parte din cei ce ne spunem astazi crestini ne inchinam domnului om si nu domnului D.zeu , asa ca ziua in care ni se va propovadui ,,faca-se voia noastra/mea" nu este departe . Dar asta nu este adevarat pt. orisicare crestin ! Cei care se inchina cu adevarat lui D.zeu stiu ca atunci cind se inchina trebuie sa spuna : faca-se voia Ta !

De obicei este surprinzator sa vezi multi confrati care se impartasesc cu pine si vin si care habar nu au de profunzimea vietii si gindiri duhovnicesti dar uneori este dezarmant de dureros !

De sus de pe cruce, s-a rugat pt. noi si a spus "iarta-le lor ca nu stiu ce fac..." . Poate ca, facand la fel, rugandu-ne pt. trezirea celor ce astazi fac doar mecanic anumite gesturi, poate ca atunci am trai mai putina durere la gesturile confratilor nostri.

Se spune ca Dumnezeu stie sa indrepte orice lucru rau in bine. Oricum, atunci cand lumina intelegerii, a adevaratei intelegeri va rasari in sufletele celor ce astazi nu au habar de multe, atunci vor sti ce au de facut. Pentru ca Duhul sufla unde voieste si tot el este cel care-i va conduce pe cai nestiute de multi dintre noi. Nu mare va fie mirarea cand multe locuri se vor schimba - cei dintai cu cei de pe urma. Dar asta, numai Bunul Dumnezeu poate sti cand si cum.

Mulţumiri
 

Istoria se repetă , dar cu alte personaje ! Stilul de lucru al celui viclean este cam acelaşi, doar poate s-a mai perfecţionat puţin, s-a adaptat vremurilor actuale . Doamne ajută !+

Imi permit sa va recomand ceva, sau mai bine zis sa imi spun parerea : sa ne ocupam mai intii de noi si a noastra mintuire cu mult sirg si cu toata taria noastra si dupa ce am terminat cu asta si suntem siguri de ea apoi atunci putem sa trecem si la altii sa ne rugam mult si profund pt. intoarcerea lor . Altminteri nici pt noi nu ne luptam cum trebuie si nic pe altii nu-i sporim asa cum se cuvine sau cum ar fi de asteptat ! Ci numai ne mintim unii pe altii . Porunca de a ne purta unii altora sarcinile este cu un sens profund : pt. cei care doresc sa faca cele 2 porunci : sa-l iubeasca pe D.zeu cu toata puterea , cu toata taria, cu toata virtutea si cu tot sufletul - mai intii de toate - si apoi si pe aproapele lui ! Cuvintele lui hristos sunt de cele mai multe ori cuvinte grele , in cheie strinsa si nu este la indemina oricarui entuziast de a implini litera si duhul canoanelor . este bine sa avem mare grija si sa luam bine seama !

NB: Pilda sfintului Maxim Marturisitorul ramas aproape singur in adevarata marturisire si cu orice pret este o mare puilda dar ... ca de obicei , doar pt. cei ce cauta mintuirea . Iuda nu o dorea si nu o cauta desi accidental era cu Hristos, era la gura isvorului vietii ! Astazi Iuda vegeteaza peste tot !

Scurt si la obiect raspunsul.
Insa cum stiu eu unde se termina mantuirea mea si poate incepe grija pt. semenul meu? Cum pot eu sa mai adaug staturii mele duhovnicesti macar un cot?

Hrana tare nu o pot mesteca cu dintii mei de lapte, si tocmai de aceea prefer sa ma rog si pt. fratele meu pe care-l vad in greutati si nevoi, uneori in neputinta sau nestiinta, in speranta ca va fi auzit si glasul cererii mele.

Nu ma pot lauda ca-l iubesc tare pe aproapele meu, dar stiu ca s-a spus ca mai intai de a ne inchina Domnului trebuie sa cad la pace cu fratele meu, darurile mele El nu le va primi daca eu nu voi ierta fratelui meu.
Nu caut sensuri profunde, ci ma rog sa primesc dupa mila Sa, nu dupa vrednicia mea.

Este frumusel comentariul dvs si chiar mai mult , daca nu esti bine atent la lectura ar putea sa te puna pe ginduri cu problematica sa . Doar ca la o lectura atenta se observa ca dvs.amestecati un pic, sau un pic mai mult , lucruri care nu se aseamana . Ar fi un pic de discutat dar imi este teama ca nu veti intelege si ca nici nu veti accepta parerea mea (raspunsul dvs. dar mai ales maniera de redare, este un bun indiciu !) si ca in cele din urma vom da nastere la resentimente . Asadar, cred ca este mai bine sa raminem aici si fiecare sa faca precum crede de cuviinta ! Totusi , va propun sa va ginditi la :
- daca nu stiti limitele mintuirii, unde incepe si unde se termina, puteti avea nesansa sa bijbiiti multa vreme crezind ca defapt va nevoiti !
- orice lucru bun si folositor mintuirii pe care il vrea omul il voieste si D.zeu , desi satan unelteste mai ales atunci; deci , de veti voi sa adaugati un cot staturii duhovnicesti atunci veti putea, numai ca nu este destul sa voiti trebuie sa va si nevoiti adevarat ... toata viata !
- mestecarea hranei cu dintii de lapte (dupa cum spune si apostolul, dar tot apostolul mai spune si inca multe altele !) nu face decit sa va bage in erezie si sa va irositi timpul benefic mintuirii , este bine ca nu faceti asa ! Dar nu puteti refuza sau amina ,,aceasta hrana" de dragul aproapelui. Consumati hrana scripturii cu dintii sfintilor parinti care mai inaintea noastra au mistuit scriptura ! Dupa toate acestea puteti ridica ochii si la aproapele . Daca nu stiti fondul , adica hrana, ce il veti invata ? cum il veti sfatui in incurcaturi, nedumeriri sau nestiinta , cum il veti lamuri sa se lase ajutat tocmai de un ortodox ? deoarece infara de rugaciune pt. el trebuie sa il ajutati cumva si faptic !
- este bine, si va face cinste, ca nu voiti sa va laudati gratuit cum ca l-ati iubi tare pe apreoapele ; nici eu si nici mult prea multi de pe forum si din crestinii declarati ,,ortodocsi" nu stiu sa iubeasca , dar mai ales nu vor, hristic pe aproapele . Asta se invata consumind zi de zi hrana cea care trebuie, scriptura; nu asa ne spune Hristos ? ,,... nu numai cu piine va trai omul, ci cu tot cuvintul care iese din gura lui D.zeu !Pai si atunci , asa sa facem !
- nu incurcati inchinarea , rugarea si dialogul zilnic cu D.zeu cu ofrandele sau darurile aduse inaintea lui . La Ev. de la Matei ne spune Hristos , cred ca la capitolul V sau VI, ca ,,... deci, daca iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta , lasa darul tau acolo , inaintea altarului si mergi intii si te impaca cu fratele tau si apoi venind adu darul tau " ! Deci ne spune despre darul adus inaintea lui D.zeu dar mai ales in situatia in care esti certat cu el ! Pai eu am vorbit ca mai intii sa ne rugam mult pt. noi pina suntem siguri de mintuirea noastra (macar sa fim siguri pe ceva serios !) dar nu pina ne certam cu fratele nostru! Varianta cu certatul, in sens scripturistic, este exclusa deoarece ne poate cauza moartea duhovniceasca (in cazul in care nu voim nici in ruptul capului sa ne pocaim , sa-l iertam si sa ne impacam cu el ; aici este vorba de cu totul alte lucrui care se petrec in noi in momentul in care nu iertam si tinem minie, de aceea vorbeste asa Hristos !) Deci, eu nu am vorbit de certat si de reimpacat cu aproapele pt. a putea aduce ofrande ci de faptul ca trebuie sa ne rugam cu mult sirg si de mai multe ori in zi pt. propria noastra mintuire . Amabilitati si bunavointa pt. aproapele dar netranspirate asiduu in rugaciune nu ne sunt folositoare si nici nu ne face cinste inaintea lui D.zeu . Desi mereu vedem : hai ca te pomenesc eu in rugaciuni ! ; nu vrei sa te rogi si pt. mine !; ma rog pt. multi frati ca sa ... le fie bine !; haideti sa ne rugam mai multi pt Gigel sa i se implineasca si visu lui !; s.a.m.d. de poti crede ca s-a ruptstavilele iubirii si bunavoitei ortodocsilor pt. aproapele ca nici o data pina acum ! Procedind fara mult discernamint si fara o asezare cuminte si profunda in trairile noastre intime de dragul aproapelui primul lucru , si cel mai serios, care ni se intimpla este ciocnirea cu ispititorul care in scurta vreme ne zadarniceste nevointa . Iar daca aceasta devine searbada (fara foc mistuitor de suflet si fara tarie duhovniceasca din partea noastra de fiecare data ... nu-i de ajuns sa dam doar din gura citeva rugaciuni fara o traire adinca !) iar propria mintuire nu ne atrage suficient de mult ca sa nu ne rupem dintii de lapte in hrana atunci , pe romaneste, se cheama ca am pierdut fara rost timpul pretios al mintuirii noastre .

In concluzie , este f. bine bine sa ne rugam pt. aproapele nostru cu mare sirg (cum s-a rugat femeia cananeanca pt. fica sa ajungind sa accepte cu bucurie injosirea in postura de ciine !) dar numai dupa ce am terminat cu noi . Doar sfintii sunt stiuti ca se roaga pt. aproapele cit si pt. intreaga lume pina la lacrimi ! Noi rindasii, abia ne rugam serios citeva minute pt. sufletul nostru pe care totusi il iubim extrem de mult, mult mai mult decit pe aproapele !

La partea cu intelesul, promit ca voi incerca sa fiu foarte atenta si sper ca dvs. sa fiti rabdator cu limitele unui semen al cifrelor; despre acceptarea parerii ramane de vazut, cat despre resentimente, in curtea vecinilor cu ele.

Asadar, socot ca nu este o alegere inspirata aceea de a ne opri pe drum si fiecare sa faca precum crede de cuviinta uneori. Adica prost.

Atitudinea dvs. ma surprinde placut si astfel va promit ca si pe viitor sa schimbam pareri , care nu neaparat vor fi identice . Asa cum oamenii nu sunt identici nici ideile si parerile nu sunt neaparat identice ! Exista o marja reala a diferentelor firesti .