Euftalia: "Mie de orice imi este frica numai de Dumnezeu nu.

Draga Euftalia, cred ca ai inteles gresit de cine sa-ti fie frica, si de cina nu.
Trebuie sa ne fie frica de Dumnezeu, in rest de nimeni. Frica de Dumnezeu este altceva decat frica noastra obisnuita.
Sarbatori fericite si sa nu ne paraseasca niciodata frica de Dumnezeu!

Exista nuante, eu nu fac rau de dragul Lui Dumnezeu ci nu de frica Lui. Imi e frica de rau si nu de bine. Iisus zice : eu sunt calea si adevarul si viata, cine se teme de asta?
Teama imi e de moarte, de minciuna si viclenie si de tot ce vine de la celalalt, dar nu imi e teama nici de asta pentru ca Dumnezeu este mai puternic.
Nu ne mai zice Mantuitorul: pace voua, indrazniti si Nu va temeti?
eu la asta m-am referit. Sunt unii bolnavi psihic , cunosc pe cineva apropiat caruia ii este frica ca ajunge in iad si ca ar fi pacatos.
Si la asta m-am referit, sa incurajez oamenii sa nu se teama de Creator ci sa Il iubeasca si sa creada in El.
Pacea si linistea si dragostea Lui Dumnezeu sa va insoteasca pe toti!

" In iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica, pentru ca frica are cu sine pedeapsa iar cel ce se teme nu este desavarsit in iubire" (I Ioan 4,18)

Din pricina acestor cuvinte ale iubitului ucenic al lui Hristos, ulti s-au poticnit si pana acum se mai poticnesc. Unii socotesc ca, prin atingerea dragostei, frica de Dumnezeu trebuie in chip desavarsit sa dispara din sufletul crestinului. Insa aceasta a dorit sa spuna Sfantul Ioan Teologul? Categoric, nu! El nu ar fi putut sa impartaseasca gandul cel nebun, ca dupa ce se construieste cladirea ar trebui sa se inlature temelia. Caci, in mod sigur, odata cu indepartarea temeliei s-ar ruina intreaga cladire.

Ce anume a dorit sa spuna Sfantul Ioan Teologul prin aceste cuvintemai inalte? Sa insemne oare ca trebuie sa subapreciem frica de Dumnezeu, asa de laudata in cuvantul lui Dunezeu, ca fiind inceput al intelepciunii? (Ps.110; Iov28,28; Pilde 17,9-10; Isus Sirah 1,16). Nu! Frica de Dumnezeu, alaturi de smerenie, ramane temelia cea mai de nadejde a vietii duhovnicesti si cea mai sigura cale catre Dumnezeu, pe care se ajunge pana la dragoste.

Citatul de mai sus este din cartea " Dragostea; Talcuire la Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul" de arhimandrit Serafim Alexiev.

Atunci cand ti foarte mult la cineva, il iubesti cu adevarat, te feresti, tie frica sa gresesti cu ceva in fata acelei persoane. Frica de DUMNEZEU nu este o frica de pedeapsa in sine, pentru ca altfel, dragostea fata de EL ar fi artificiala, falsa. Frica fata de EL, este grija noastra continuua de a respecta cele ce ni le-a lasat intru lege , frica de a nu fi ispititi si de a cade in pacate si fara de legi, neplacute Lui. Este acea relatie cam de mult uitata, de la prieten la prieten.

acest mesaj l-am primit de la un crestin...vil arat si voua cu mult drag.




Spunea Sf. Siluan Athonitul:'Intr-o zi ,dupa rugaciune, sedeam si ma gandeam:'Nu vreau sa mor' Si zic:' Doamne Tu vezi inima mea, vezi ca nu doresc sa mor. Cand cineva nu si-a vazut multa vreme rudele,merge cu bucurie la ele.Dar pe Tine Doamne sufletul meu te cunoaste si, cu toate acestea nu vreau sa mor.'Si am primit acest raspuns in inima mea:'Asta pentru ca nu ma iubesti destul'....Si intradevar ,iubesc prea putin pe Domnul.
Spunea Sf. Nicolaie Velimirovici:'Noi venim in lumea asta nu ca sa traim in ea, ci ca sa scapam de ea.Dupa cum oamenii merg la razboi nu ca sa petreaca in razboi,ci ca sa scape de razboi! Asa si noi pentru un bine mai mare decat viata,venim in aceasta viata...Si precum soldatii numara zilele serviciului lor si cu bucurie se gandesc la intoarcerea acasa,tot asa si crestinii neincetatsa cugete la sfarsitul acestei vieti si la intoarcerea acasa'
In acest context cred ca exista mai multe motive pentru care omul vrea sa traiasca multi ani:se teme de moarte din pricina putinei credinte ; se teme sa moara nepocait, stiind ca dincolo ii va fi mai rau; ori s-a indragostit prea mult de lumea asta ,ajungand sa o dispretuiasca pe cealalta.

Eu cred ca cine are frica de Dumnezeu nu ii este frica de moarte.

Marius, mai bine spus cine crede si IL iubeste cu adevarat nu are frica de moarte. Cel ce nu are nici o clipa de indoiala in credinta sa, nu are cum sa-i fie frica de trecerea la cele vesnice, intru linistea si lumina cea fara de sfarsit. Teama multora este de clipa venirii mortii, a chinului mai lung sau mai scurt a despartirii sufletului de trup. Dupa faptele si credinta fiecaruia !

Am impresia ca nu de moarte ne temem, ci de judecata de dupa.

subscriu ancah........de judecata mi-e teama......si nu moarte in chinuri....una lejera...:)