Ma intreb ce o fi mai rau, sa te intorci in Evul Mediu, sau sa mergi in Iad.
Doar pentru ca ceva este acceptat de societatea moderna si vazut ca ceva normal nu il face si normal. Evident ca e mai usor de inselat omul ca toata lumea face asa. Normalitatea nu e data de majoritate.

Atunci desfranarea de ce e pacat? Nici macar nu degradeaza trupul. La astfel de concluzii ajungem cand incercam sa ne justificam anumite lucruri si il scoatem pe Dumnezeu din ecuatie.

Fals. Băutura (alcoolică) nu poate fi pusă pe acelaşi plan cu drogurile. Nici cu ţigările.
De ce ? Fiindcă, în timp ce folosirea tuturor acestora afectează trupul, nu afectează spiritul în aceeaşi măsură. De aceea, creştinii (în afară de unele secte neoprotestante de care văd că vă apropiaţi în concepţiile morale) socotesc că a bea în mod ponderat nu este păcat. Preoţii noştri beau. Bunicii mei apreciau mereu un pahar de vin şi fiecare îşi lăuda vinul la cercurile pastorale. Dar nu îmi amintesc niciun episod în care să fie beţi. Papii beau alcool (şi fumează uneori, precum Sf Pius al X-lea sau chiar actualul Sfânt Părinte), călugării beau alcool (aţi auzit de şampania lui Dom Perignon ? a fost un bun călugăr). Sfinţii au băut alcool, Domnul nostru Cristos a băut alcool, dar nici în hagiografii, nici în Evanghelie nu se relatează de vreun sfânt beat, sau că Isus S-ar fi cherchelit. În mod explicit, El ne spune (reproduc din memorie): "nu vă amăgiţi (...) nu vor intra în împărăţia cerului nici (...) nici beţivii". Aşadar, despre beţie vorbeşte ca despre un păcat de moarte, nu despre "a obişnui să mai bei câte un pahar". Care e, deci, diferenţa ? Diferenţa e în aceea că, în timp ce beţia este o alterare a sufletului şi, cu precădere, a voinţei care e facultatea lui cea mai înaltă, a bea cu moderaţie nu duce la alterarea vigilităţii, a "trezviei" dacă vreţi. Prin urmare, cel ce a băut un pahar de vin, sau două, sau zece de la ultima spovadă, fără ca acest lucru să îi scadă vigilitatea, se poate împărtăşi în bună conştiinţă. Dimpotrivă, cel care a băut o singură dată (chiar dacă asta înseamnă, pentru el, doar o jumătate de pahar) astfel încât facultăţile sufletului au fost alterate, riscând să-şi facă rău sieşi ori altora, nu se mai poate împărtăşi până ce nu primeşte absolvire sacramentală, prin Penitenţă, pentru acest păcat capital.

Să vedem, acum, în ce fel se aplică această distincţie morală între "a bea" şi "a beţivăni" la celelalte droguri permise de lege, precum cafeaua şi ţigările, ori la cele pe care legea (deocamdată) le interzice, precum haşişul, bunăoară.

În primul caz, al cafelei şi ţigărilor, în doze normale ele nu produc stări de alterare a conştienţei similare beţiei. Desigur că există consecinţe în plan fizic, asupra trupului: cafeaua creşte tensiunea, atacă pancreasul şi produce multe alte acţiuni. Iar ţigările pot avea serioase consecinţe asupra plămânilor, sistemului circulator, etc. Şi totuşi, e greu să ajungi la asemenea doze toxice, încât să poţi spune că ai pierdut controlul bând cafea sau fumând.

Dimpotrivă, o doză mică de haşiş sau marijuana (ca să nu mai vorbesc de droguri şi mai tari, precum heroina, cocaina sau LSD) alterează considerabil facultăţile sufletului. Este suficient ca cineva să tragă dintr-o ţigară cu marijuana (cel mai slab dintre cele enumerate) doar o singură dată, pentru a simţi o stare apropiată beţiei.

E v-am expus argumentele mele într-o manieră cât m-am priceput de logică. Are, într-adevăr, sens să ne oprim cu logica. Dar din alt motiv decât ironia dv lasă să se înţeleagă. Motivul pentru care, în materie de morală, trebuie să ne oprim la un moment dat cu logica este acela că adevărurile morale sunt la fel de divin revelate ca cele dogmatice. Numai Biserica, mereu asistată de Paraclet, are competenţa de a ne spune ce este moral şi ce este imoral. Faţă de doctrina morală a Bisericii, cuvine-se să avem acelaşi spirit de submisiune şi, în final, de smerenie pe care se cuvine să îl avem şi în materie de doctrină de credinţă. Când Biserica, prin reprezentanţii ei care au deplină capabilitate de a învăţa, care sunt episcopii, va învăţa că nu te mai poţi împărtăşi dacă ai băut un pahar de vin sau ai fumat o ţigară, tot aşa am să-i învăţ şi eu pe alţii. Fiindcă, între episcopul meu şi mine nu poate exista nicio deosebire majoră în materie de morală, ca şi în materie de credinţă.

Tocmai, fiindcă nu Îl putem scoate din ecuaţie, ştim că desfrânarea este păcat. Deci, desfrânarea nu e păcat fiindcă ar degrada trupul, că nu îl degradează mai mult decât postul negru. Dar, în timp ce Dumnezeu ne-a avertizat în mod deosebit asupra desfrânării, nu a făcut-o în privinţa postului. În timpul misiunii Sale pe pământ, Domnul nostru nu a practicat desfrânarea, în schimb a practicat postul. Deci, tot aşa trebuie să facem şi noi.

Nu, dar produc o sinucidere lentă şi sigură. Ceea ce este păcat, cred că până şi pentru catolici.

Nici fumatul nu L-a practicat. Si daca ar fi fost acesta practica pe pe timpul Mantuitorului cu siguranta ca Hristos nu ar fi imbratisat-o. Ar fi culmea sa il vedem pe Hristos cu tigara in gura.
Dupa cum ati spus pacatul este ceea ce il indeparteaza pe om de Dumnezeu. Si tigara il indeparteaza. Asa si unii ar putea spune: Pai cum ma indeparteaza desfranarea de Dumnezeu?
Tigara de indeparteaza de Dumnezeu pentru ca duce la patima, pentru ca ne facem din acest viciu un dumnezeu. Pentru ca il practicam doar de dragul placerii fara a ne aduce nici un beneficiu.

Cred că aţi văzut prea multe reclame la televizor. Sinuciderea pe care ţigările ar provoca-o nu e întotdeauna lentă. Nici prea sigură nu e, din moment ce majoritatea fumătorilor mor din alte cauze decât fumatul.

Pentru catolici, păcat este ceea ce Biserica Catolică defineşte ca atare. Deocamdată, nu a definit drept păcat fumatul. Beţia da, drogurile da, consumul de alcool, de cafea şi de ţigări nu.


Din moment ce Îl văd cu paharul în mână, nu ştiu de ce nu L-aş vedea cu ţigara în gură.

Ne îndepărtăm de Dumnezeu atunci când pierdem Harul, fără de care mântuirea nu este cu putinţă. Aşadar, cineva care a desfrânat chiar şi o singură dată, dacă nu s-a împăcat cu Dumnezeu prin spovadă, în mod sigur merge în iad din acest motiv. Dimpotrivă, cineva care a fumat, nu cred că merge în iad din acest motiv. A pune pe acelaşi plan fumatul cu desfrânarea, aşa cum văd că insistaţi dv, mi se pare a lua în zadar învăţătura Domnului nostru.

Domnule, chiar nu cunoaşteţi în cercul dv de prieteni un pescar împătimit ? Din acela care se scoală frecvent la ore imposibile, nepăsător faţă de frig şi de ploaie şi îşi cheltuieşte banii pe lansete, momeli şi tot felul de alte chestii de şmecherit peştii ? Foamea, sau patima este ceea ce îl motivează pe el ? Umplerea coşului cu peşti, pe care uneori îi aruncă înapoi în apă, sau plăcerea pură este beneficiul lui ? Sau susţineţi că şi pescuitul e păcat, caz în care dialogul nostru se opreşte aici, căci mi-aş pierde răbdarea ? Aşadar, păcat nu este ceva făcut doar de dragul plăcerii, nici ceva care nu ne aduce beneficiu. Păcat este ceva care ne aduce un contrabeneficiu, anume unul teribil: moartea sufletului.

Domnule doctor sincer nu mă interesează ce defineşte sau nu catolicismul ca fiind păcat.
Cert este încă că ne aflam pe un site ortodox şi discutam despre o Taină ortodoxă.

Aveam de gand sa raspund, dar pentru mine asta e mai mult decat suficient ca sa nu continuu.

Spre ce ne indreptam . . . ?
 

Citatul zilei :


În prealabil postat de Mihnea Dragomir http://www.crestinortodox.ro/forum/i...s/viewpost.gif
Din moment ce Îl văd cu paharul în mână, nu ştiu de ce nu L-aş vedea cu ţigara în gură.

Domnule Mircea Dragomir,trebuie sa va spun ca m-a socat ultimul mesaj al dvs.
Ca medic banuiesc ca stiti ca si nicotina este un drog si creeaza adictie.
Din acest motiv,nu o sa mi-L pot imagina pe blandul Iisus cu tigara in gura,ma scuzati dar este prea mult!

Am vrut sa adaug ce mai lipseste din poza dvs,dar imi pare prea indraznet...va las sa banuiti!