Căutam şi o întâmplare ca să susţină argumentul meu că şi prin lucruri ce par rele la prima vedere, Dumnezeu ne vrea de fapt binele, abia acum am găsit-o.

''A fost odata ca niciodata un batran intelept, taietor de lemne ce traia
intr-un satuc aproape de granita cu Mongolia.
Intr-o zi, calul sau preferat, o frumoasa iapa alba sari gardul si trecuse in mainile dusmanului. Prietenii au venit sa-l consoleze:
- Ne pare rau de calul tau... ce veste rea.
Batranul le spuse:
- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna.
Dupa o saptamna, in timp ce omul privea pe fereastra, a vazut ca iapa sa se intoarce alaturi de un armasar alb. Prietenii lui erau entuziasmati de asta data:
- Ce cal frumos, ce veste buna!
Raspunsul batranului i-a socat iarasi:
- De unde stiti ca e o veste buna?! S-ar putea sa fie o veste rea.
A doua zi, singurul copil pe care-l avea a incalecat frumosul armasar. Acesta l-a aruncat jos, a cazut rau si si-a rupt piciorul. Din nou a fost vizitat de prietenii sai. Plini de compasiune i-au spus:
- Ne pare tare rau, ce veste rea!
Batranul, intru intelepciunea lui, zise iarasi:
- De unde stiti ca e o veste rea?! S-ar putea sa fie o veste buna.
La putin timp dupa acest eveniment a izbucnit razboiul dintre China si Mongolia. Armata chineza si-a trimis oamenii sa ii inroleze obligatoriu pe tineri. Toti tinerii din zona au murit, in afara de baiatul taietorului de lemne care nu mersese la razboi din cauza piciorului rupt.
Atunci, batranul zise prietenilor sai:
- Vedeti, lucrurile pe care voi le-ati considerat bune au fost de fapt rele, iar lucrurile care parusera rele au fost bune.
Sa nu ne pripim niciodata in a da verdicte. Sa nu desconsideram incercarile din viata noastra. Sa nu ne plangem de incercari, si mai ales, sa nu-l invinovatim pe Dumnezeu. Daca vom ramane credinciosi, vom putea privi inapoi cu recunostinta.
Tot ce ni se intampla are un inteles imediat, pe termen scurt si un alt inteles dupa un timp oarecare".

Nu este eroare si nici ilogic. In matematica, atunci cand impui anumite conditii ipotezei, o faci pt ca aceasta sa fie logica. Ipoteza lui Pascal poate fi demonstrata atata timp cat exista sansa ca Dumnezeul crestinilor sa existe. Este f simplu: Pascal a asociat raiul, respectiv iadul cu infinit, respectiv minus infinit (asta implica automat si existenta lui Dumnezeu), iar neexistenta lui Dumnezeu cu 0. Din acest motiv s-a impus conditia de mai sus, pt ca altfel s-ar ajunge la 0 x infinit, operatie ce nu are sens.

Si inca ceva: pariul lui Pascal are logica, insa gandirea noastra nu (sau cel putin nu intotdeauna gandim logic)

daca pariul lui Pascal a ajuns temelia crestinului ... e de rau.
ati ajuns sa faceti din acest pariu, ce nu are nimic crestinesc in el, piatra de temelie a crestinismului.
prietene, intreaba un parinte de pariul lui Pascal si el iti va spune de ce nu are logica.

Prost, daca deja a presupus ca exista, demonstratia nu-si mai are rostul. Creezi axiome dupa cum iti convine in realizarea unei demonstratii?
Apropo, aia cu minus infinit si plus infinit ... what?!

PS:
Ca sa nu mai punem la socoteala faptul ca toata tehnica asta e doar un mod de a pacali divinitatea: "Mintea-mi zice ca nu exista. Dar daca, prin absurd, exista? A, pai atunci hai ca fac o smecherie, o sa cred ca exista asa pentru orice eventualitate". Adica ce, il fraieresc pe Dumnezeu? Cred din interes? Mai sa fie..

Prin alte cuvinte nu mai fiti asa mandri de Pascal asta, cum ca era mare crestin, asta nu e gandire de om crestin. Si oricum din ce-a scris tragi concluzia ca pentru el a crede in dumnezeu nu implica si alte sacrificii generate de respectarea unor reguli dure ale Bisericii (ceea ce din punctul meu de vedere e o chestie cat-de-cat logica - dar din punctul vostru de vedere e o blasfemie).

Geometria pleaca de la axiome.Daca nu acceptam ca drumul cel mai scurt intre 2 puncte e linia drepata,s-a dus toata logica ei.
La fel si cu religia :Logica ajuta doar cand ai crezut deja ceva,si logica vine si construieste apoi intreg esafodajul.Dar baza,fundatia,este prin credinta . Fie ca ea se numeste axioma ,sau big-bang sau Dumnezeu.
In ultima instanta,fiecare dintre noi crede in ceva.
De aceea,nu logica este aceea care il poate descoperi pe Dumnezeu,ci credinta e data prin revelatie , fara vreun merit al omului.
Nu exista vreun ateu care sa creada pe cale rationala in Dumnezeu. Dimpotirva,credinta va apare doar dupa ce calul naravas al ratiunii va deveni gloaba.
"Cei ce se socotesc intelepti sa se faca nebuni ca sa ajunga intelepti"

Bon, deci esti de acord ca nu prin logica descoperi divinitatea. Oricum prin asta cade orice pariu al lui Pascal. Si sa fiu sincer asa si este in cazul vostru: credinta inseamna ignoranta; sa ignorati logica si orice argumentare. Desi chestia asta nu are sens, sunteti liberi sa o faceti, dar nu mai deschideti topicuri sustinand ca toata lumea e "ilogica", cand defapt voi sunteti cei care nu apelati la logica.

Pariul lui Pascal are sens doar pt credinciosi.
Pt ceilalti,e ilogic sa sacrifici ceva,asa cum sa vazut si aici.
Logici suntem toti ,dar nu logica conteaza aici,ci de la ce premise pornesti.
Aici de fapt diferim,nu la capacitatea noastra de a gandi logic.

esti in eroare. daca esti credincios, pariul nu are valoare.
ce credinta mai ai daca o fundamentezi pe acest pariu?!
intreaba-ti duhovnicul, sa vezi ce parere are el...

Asa e,dar eu am mers la extrem.
Mie pariul mi se pare logic si ma ajuta .Dar normal ca nu imi intemeiez credinta pe el.
Unui ateu nu i se pare,pt ca nu intelege de ce ar sacrifica ceva
Deci nu e problema de logicitatea lui,ci de unde anume provine credinta noastra !

acest pariu poate fi aplicat oricarei divinitati.
aici este eroarea crestinilor.
ca sa-l parafrazez pe Caragiale: eu cu cine pariez?!