Pocainta este o stare a sufletului buna-placuta, cind se elibereaza de pacate.

În această viaţă nu se rezumă totul la necesităţile materiale, ci , dimpotrivă , mai mult la cele de natură spirituală , cele pentru suflet.
Când citeşti Sfânta Scriptură , când te rogi , când posteşti , când participi la Sfânta Liturghie , când faci fapte vrednice de numele de creştin , ai o satisfacţie şi o mulţumire pe măsură. Astfel ne clădim şi ne maturizăm trăsăturile sufleteşti, pentru că << nu numai cu pâine va trăi omul , ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu >> .

Pocainta? Un indicator gasit pe drumul vietii care ne conduce spre noi insine.

Petrecand cateva zile intr-o curte la tara, mi-am dat seama cat de greu e sa mentii curatenia in curte atunci cand pe acolo trec si ratele si gastele si vacile. Mai cad si niste frunze din copac, mai bate vantul, starnind praful...

Gospodarul face curatenie, dar deodata ii vine in minte sa faca un gard despartitor pentru ca animalele sa stea separat si sa nu mai murdareasca curtea cum vor ele. S-ar parea ca problema curateniei s-a rezolvat. Dar frunzele? Dar praful? Pe acestea le va matura in continuare daca vrea sa aiba curtea curata.

Curtea este sufletul nostru, iar pocainta - o lucrare duhovniceasca din ce in ce mai subtila care se sfarseste odata cu viata noastra. Asa cum o furtuna ivita pe neasteptate poate face dezastru intr-o curte pe care tocmai am maturat-o, o ispita neinvinsa poate face mult rau sufletului curatit prin spovedanie. De aceea un sfant, pentru a se proteja de mandrie, sustinea chiar si pe patul de moarte ca inca n-a pus inceput bun pocaintei sale.

Cere de la Dumnezeu,surioara Jeny,adevarata pocainta vine de la Dumnezeu,de fapt este darul lui Dumnezeu,este intelepciunea lui Dumnezeu,este descoperirea lui Dumnezeu.Este modul prin care Dumnezeu il intoarce pe om la el. Oricat am incerca noi sa dezbatem acest subiect cred ca ne depaseste. Dumnezeu lucreaza cu fiecare in parte,nu la toti merge aceeasi reteta sau acelasi medicament.Dumnezeu stie mai bine pentru fiecare ce trebuie.Deaceea eu nu pot decat sa te indemn sa ceri fierbinte de la Dumnezeu sa-ti descopere adevarata pocainta,faptul ca i-ti doresti acest lucru inclin sa cred ca mergi pe un drum bun.Roaga-te fierbinte pentru cei din jur,fa milostenie si mai ales fii atenta cu tine la tot ce faci in timpul zilei,iar seara sa-ti faci un proces de constiinta si sa-ti impui sa nu mai repeti aceeasi greseala.Dumnezeu sa te ajute!

Pocainta, intoarcere spre iubire
 

Pocainta este calea dureroasa de intoarcere spre adevarul care ne naste din nou spre iubire.

Ce e mai minunat decat sa te nasti ca sa fii iubit si sa iubesti?

Chemarea lui Dumnezeu e o chemare la iubire, la bucurie!

Chemarea la iubire: www.iosifcristian.blog.com

[quote=iosif;159668]Pocainta este calea dureroasa de intoarcere spre adevarul care ne naste din nou spre iubire.

Ce e mai minunat decat sa te nasti ca sa fii iubit si sa iubesti?

Chemarea lui Dumnezeu e o chemare la iubire, la bucurie!

Întoarcerea din pribegia şi rătăcirea noastră , întoarcerea Acasă , e calea Pocăinţei . Iubindu-ne mai mult pe noi înşine şi bucurându-ne mai tot timpul de cele trecătoare, cu greu auzim chemarea lui Dumnezeu, dragă Iosif.

Nu mai am de spus nimic, Cristi...pentru ca orice as spune tu-mi rastalmacesti cuvintele ca sa ajungi doar unde vrei, detasat de ceea ce vreau sa exprim.
Hai, hai sa lasam balta subantelesurile si frustrarile pe forum.
Fii sanatos !
Daca nu este respect...nu stiu ce valoare mai au niste cuvinte,....fie ele si despre iubire.
Sper sa stearga admin-ul acestea si sa ne revizuim atitudinea. Personal, imi cer scuze !
SCUZE, AM VRUT SA SPUN ACESTEA LA " topicul despre vise '

Lui Dumnezeu i s-a facut mila de om, iar omului vaznd mila lui Dumnezeu i s-a facut mila de pacate... shi astfel le face mereu cu multa shi mare mila de pacate... deci asha a intzeles omul pocaintza... iar Dumnezeu de atata amar de vreme inca nu a reushit sa-l convinga pe om ca nu moartea pacatosului o doreshte ci ca sa se intoarca shi sa fie viu... nu a reushit fiindca omul vrea sa se vindece de neputintze in sanatoriul desfranarii burdeloqqqlhuliceshtii caci ii place mai mult ashah cum arata el BarbarbarbarBARa exact ca un băietz-ash jegxz... ca un szme_u, ca un mic mantuitor plin de solutzii shi rezolvari amagitoare... referitor la problema, la scocoteala, aici e intzelepciunea!, la shmecherie, caci a fentat, a fraierit pe cineva shi de aia se simte el asha important-exportant fiind prieten de catarama cu fiara pustiirii ce se va autointrona la loc sfant.

Deci lui Dumnezeu i s+a facut mila de om, iar omului i s-a facut mila de pacate.

Cand esti iubit si nu iubesti, pocainta este singura cale spre odihna.

Pocainta presupune vederea pacatelor proprii si parasirea lor. Valoarea si necesitatea pocaintei reies si din faptul ca Parintii Bisericii o numesc "al doilea Botez". Dupa Taina Botezului, pe care am primit-o ca prunci, cu trecerea timpului, am cazut din har prin felurite pacate. Dumnezeu ne-a pus insa inainte calea pocaintei, pe care urmad-o, dobandim din nou harul Sfantului Duh. De aceea, orice demers al nostru de a trai in Dumnezeu, are intotdeuna ca baza pocainta. Mai mult, chiar si dupa ce primim harul dumnezeiesc, nu renuntam la pocainta, ci ea trebuie sa devina pentru noi, pana la sfarsitul vietii, un mod de a fi.