Citat:
În prealabil postat de maria32
(Post 393416)
nu ma superi de loc, si stiu ca e foarte adevarat ce spuneti. poate nu stiu eu cum sa ma fac inteleasa cand spun ca simt ca-L vad pe Dumnezeu in creatia Lui. Nu e ca si cum EL este creatia pentru mine, dar simt ca este acolo in ea la fel cum fiecare om ramane in ceea ce a realizat, in copiii lui, opere de arta, o casa, un lucru de mana, chiar si o prajitura.
cat despre influenta new ageista, crede-ma ca stiu cat de periculoasa este si ma feresc cat pot de mult.
Doamne ajuta!
|
In fiecare lucru realizat de om ramane amintirea dragostei si iubirii cu care le-a creat. Din dragoste si din iubire omul poate realiza multe care raman dupa ce el inceteaza sa mai existe ca fiinta in lumea asta, si care pot vorbi despre el. Dar asta nu inseamna ca se regaseste in lucrurile create de el sau in copilul ce l-a facut. Copilul este fiinta unica cu suflet distinct chiar daca poarta in el caracteristicile genetice ale parintilor. Asa si cu creatia lui Dumnezeu.
Vedem in tot ce ne inconjoara iubirea Lui. Nu pe El insusi ci energia si puterea Lui. Toata creatia Lui vorbeste astfel despre Dumnezeu si despre marea lui putere si iubire.
Oamenii in schimb, din intelegere gresita cad in greseli mari socotindu-se pe ei insisi ca un fel de Dumnezeu . Ajung astfel sa se increada in ei insisi, si sa spuna ca Dumnezeu este in toate si in tot. Si sa ajunga astfel rataciti si inselati.
Exprimarea ta a facut-o pe Lore si apoi pe mine sa credem ca ai o intelegere gresita despre Dumnezeu si creatie cazand in panteism.
Nu poti spune ca il vezi pe Dumnezeu in creatia LUi ci doar ca vezi iubirea lui Dumnezeu in ea, deci energiile Sale, impartasibile cu creatia sa.
Aici pot aduce aminte pe Parintele Paisie Aghioratul care in cartea sa "Cu durere si dragoste pentru omul contemporan" spune ca Dumnezeu iubeste atat de mult creatia Sa incat acum cu amandoua mainile o pazeste ca altfel multe nenorociri s-ar intampla din cauza noastra, la cat suntem de nesabuiti. Si asta se vede usor daca privim atent la pamantul asta , asa cu un ochi interior, nu departe ca timp, Fukusima Japonia, putea fii un dezastru mult mai mare decat a fost. Si exemple sunt multe.
Spunea parca aici pe thread Glados, parca da, intreba, ce, vad pe Dumnezeu in rezidurile radioactive?
Dar el stie foarte bine ca rezidurile radioactive nu sunt produsul lui Dumnezeu ci produsul nostru al oamenilor care intrebuintam cele ce Domnul ne-a dat in scopuri intunecoase si rele.
De pilda putem produce energie electrica folosind apele si vanturile (hidraulic si eolian) nu neaparat prin centrale nucleare. dar aici interesele oamenilor in care nu exista Dumnezeu (si iata aici om fara de Dumnezeu prin propria lui alegere ca tot vorbeam de creatie) sunt mai mari decat orice. Putem spune ca in astfel de oameni il vedem pe Dumnezeu? Desi un astfel de om are si el un parinte care i-a dat viata si are si el un suflet care exista.
