În realitatea paralelă unde-i plăcea lui să şadă cugetând!

Si-a inchis contul din prea multa iubire

Prietene, inainte de a deschide gura, ar fi mai intelept sa te documentezi si mai ales sa citesti Biblia. Ia priveste ce zice Cartea Sfanta:
1. "El spânzură pământul pe nimic." Iov 26:7. Acest adevăr ştiinţific ca pamantul e o planeta, se află în cartea lui Iov.
2. "El stă în scaun deasupra cercului pământului." Isaia 40:22. Biblia a spus că pământul e rotund cu secole înainte ca omul să descopere acest lucru.
Asa ca IN LOC SA TE DISTREZI (cum ai zis in mesajul tau) AR FI MAI BINE SA CITESTI! Doamne ajuta!

Mai mult ca sigur i-a fost inchis contul de catre admin.Si eu ii simt lipsa mai ales ca imi era dator cu niste raspunsuri.Doamne ajuta!

Păi pe nimic înseamnă necreatul care nu există, deci nu există nimic dedesubtul apelor pe care şade pământul cel rond în apele pe care şade şi pe nimic, şi plat denivelat la suprafaţa de deasupra.

Iar cu cercul pământului, e vorba de cerc şi nu de sferă, de glob, şi era vorba de cercul de dans sau de poezie sau de cercurile pe care le-aţi fregventat voi la casa copiilor. Sau dacă e să vorbim la ce crezi dumneata că se referă, atunci e vorba de conul cu marginile ca de tobogan al luminii de la soare, în care dacă te aflii vei observa soarele răsărind şi apunând şi ridicându-se pe boltă deşi e doar o iluzie optică, fiindcă el e tottimpul deasupra pământului cel drept la suprafaţa lui denivelată, peste care merge lovindu-se de mantele cerului, de curbura dinspre N sau S, şi astfel balansul acesta dă naştere anotimpurilor.

Dar voi nu vreţi să vedeţi că e aşa şi să credeţi ci voi vă flataţi îngâmfându-vă cu neghina sădită în voi de ştiinţifici, şi mai scoateţi că cică şi în scripturi e aşa scris cum susţin ei.

Deci distrat nu sunt acuma dragul meu, ci atunci voi fi când voi o să faceţi ochii cât cepele aflând şi voi informaţiile astea... o să mă distrez de voi căci n-aţi crezut... deşi v-am spus şi aţi ştiut.

Ştii de ce am să râd? Fiindcă am învăţat proverbul:

Cine râde la urmă de toot, numa' ăla râde mai bine... fiindcă urma scapă turma... adică paşii lui Dumnezeu.

Dar vouă nu vă place să fiţi silitori ci voi mâncaţi fără probleme tot aluatul fariseilor şi saducheilor.

Şi dacă v-aţi pierdut umilinţa ce sens mai are să vă şi documentaţi? Ca să susţineţi tooot viceversa?

Iar cu cercul pământului, e vorba de cerc şi nu de sferă, de glob, şi era vorba de cercul de dans sau de poezie sau de cercurile pe care le-aţi fregventat voi la casa copiilor. Sau dacă e să vorbim la ce crezi dumneata că se referă, atunci e vorba de conul cu marginile ca de tobogan al luminii de la soare, în care dacă te aflii vei observa soarele răsărind şi apunând şi ridicându-se pe boltă deşi e doar o iluzie optică, fiindcă el e tottimpul deasupra pământului cel drept la suprafaţa lui denivelată, peste care merge lovindu-se de mantele cerului, de curbura dinspre N sau S, şi astfel balansul acesta dă naştere anotimpurilor.


Nu ştiţi? N’aţi auzit? Nu vi s’a făcut cunoscut de la început? Nu v’aţi gîndit niciodată la întemeierea pămîntului?“
El(Dumnezeu) şade deasupra cercului pămîntului, şi locuitorii lui sînt ca nişte lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o mahramă supţire, şi le lăţeşte ca un cort, ca să locuiască în el.(Isaia 40:21-22)”

Continuare...
 

"Dintru inceput, Dumnezeii face cerurile si pamantul.
Pamantul era gol pe dinafara si gol pe dinauntru;
era intunerec pe linia apelor ce-l alcatuia;
doar Dragostea creatorului invaluia pamantului goliciunea,
Si face lumina..."

Un bob de viata care cade prea adanc se hraneste cu pamant si apa (trup si cuvinte),
dar fara lumina (credinta) mucegaieste.
Un bob de viata, care cade prea la suprafata pamantului,
se usuca in trupul lui de lut.
Un bob de viata ce primeste apa si caldura,
cauta sa creada...
Si nu poate crste daca nu sunt langa el alte boabe, jertfite in tarana dar cu viata in lumina.

Crede ca pe fata pe care l-a mangaiat apa,
pe acolo trebuie sa si rasara;
Crede ca prin locurile unde a simtit caldura,
pe acolo e lumina (chiar daca nu o vede).

Un bob de grau i-si da viata, pentru celelalte zece din varful spicului!
caci fara Fiul, nu ar mai exista nimic...

E vorba de lăcuste... ai găsit foarte bine răspunsul la întrebarea a doua. La omizi se referă... deci e vorba de cercul lor de rumegători de frunze... de scmochin.

Dar ia spuneţi cum se frăgezesc ele? Nu ştiţi, n-aţi auzit... n-aţi rumegat toată ziua la ele... ci aţi rumegat altceva tot aşa precum unii mestecă viceversa frunze de tutun.

Nu reiese foarte clar şi din citatul prezentat că nu există nici un glob de pământ? Şi e clar că Dumnezeu e deasupra cercului de bârfă al locuitorilor pământului... iar dacă ar fi glob cum ar mai arăta cortul ăla? Să fi luat pământul în mintea unora locul soarelui şi al lunii la eclipsa de soare, când formează ele un glob perfect ce nu răspândeşte lumină în jur?

De data asta am să-ţi răspund în proză foarte scurtă. Dacă ai de spus ceva, fă bine şi încearcă să te exprimi ca toţi ceilalţi fără fandoseala asta liricoidă. Dacă vrei deschide un topic special unde să scri câte poeme doreşti şi să faci literatură în stil mare.
Sper să înţelegi corect ce ţi-am scris acum, altfel îţi promit că o să facem împreună poezie postmodernistă până la adânci bătrâneţi!

De ce-i iei omului plăcerea?
Nu vezi cum capătă pe zi ce trece un profil supraponderal frumuşel? Lasă-l să creadă că e celebrusc... nu-l pune la respect... căci am impresia că avem de-aface cu un tocilar notoriu. Problema apare atunci când vrei să scapi de funcţia de impostor, aşa că... pentru ce te oftici? Eu nu m-am ofticat ci l-am aplaudat. I-am sus-tras nişte palme... de pământ.