nu diavolul a torturat lumea, ci OMUL a torturat pe OM. Pe Abel l-a ucis cumva diavolul sau Cain? Si nu Dumnezeu tortureaza pe cei rai pentru ca asa vrea, ci ei (raii) au ales asta. Ei nu au stiut de Iad? Sunt sigur ca DA, dar daca ei vor asta ce vina are Dumnezeu? El le respecta decizia.

Cu atât mai rău! Diavolul nu a torturat pe oameni şi o va face Dumnezeu, ba încă pentru miliarde şi miliarde de ani!?!

Tu nu intelegi ca nu Dumnezeu tortureaza pe cineva?
Iadul e permanentizarea starii pe care si-o alege omul. De aceea multi oameni traiesc iadul inca din aceasta viata. Pentru ca ei au ales sa nu traiasca in comuniune cu Dumnezeu. Iar Dumnezeu le respecta decizia, pentru ca de aceea ne-a creat liberi.
Ca o conluzie pentru tine: omul se chinuie singur in veci in urma starii pe care a ales-o, si anume de a nu trai in comuniune cu Dumnezeu.
Iar Raiul este perminentizarea starii in care omul a ales sa traiasca in comuniune cu Dumnezeu.
Diavolul nu tortureaza pe nimeni, si nu forteaza pe nimeni sa faca ceva. El doar arunca ispita si dupa aceea sta pe margine si priveste. Omul are libertatea sa o respinga sau sa cada in ea.
Diavolul se chinuie si se tortureaza doar pe el din pricina starii pe care a ales-o.

Aici, trebuie să deosebim între voinţa comisivă şi voinţa permisivă a lui Dumnezeu. Vedem această deosebire în multe locuri, dar primul care îmi vine în minte este în Cartea lui Iov. Acolo, iniţiativa nenorocirilor abătute peste Iov o are diavolul. Dar Dumnezeu este Acela care permite acest lucru.

Tot aşa stau lucrurile şi în iad. Autorul supliciilor iadului este diavolul, iar Dumnezeu este Cel care permite aceasta. Dacă El nu ar permite, nu s-ar petrece. Ar fi foarte simplu să spună "Să nu fie Iad" şi iadul ar dispărea îndată.

Pe de altă parte, dacă Dumnezeu ar răsplăti la fel şi pe drepţi şi pe păcătoşi, atunci noi nu am mai putea vorbi despre un Dumnezeu bun, ci despre un Dumnezeu nedrept. Dacă un judecător ar achita pe toţi, indiferent ce au făcut, despre acela nu am putea spune că e un bun judecător, ci un judecător nedrept. Dealtfel, un asemenea judecător şi-ar pierde repede postul, fiind incapabil de misiunea de judecător.

În istoria Bisericii, cel mai bun la suflet papă a fost Sfântul Celestin. Dar scurtul său pontificat a fost o calamitate pentru Biserică. Dealtfel, el a fost şi singurul papă din istorie care a demisionat. Omul era complet incapabil să refuze o cerere. Ipoteza că cel cu care vorbea ar putea avea altfel de intenţii decât bune, ori că ar putea chiar minţi, pur şi simplu nu-i trecea prin mintea lui de călugăr schimnic ridicat printr-un concurs de împrejurări la demnitatea de urmaş al lui Petru. Avea cineva din Roma sau de aiurea nevoie de bani ? Făcea o cerere la Papa Celestin, scriind că vrea să facă o faptă bună. Dacă dimineaţa venea un preot şi cerea să fie numit episcop de Pescara (să zicem), Papa Celestin îl făcea episcop de Pescara. Dar după amiază a venit un alt preot cerând să fie numit episcop de Pescara, unul care nu ştia că postul fusese ocupat dimineaţă. "Acestuia să i se împlinească cererea şi să fie numit episcop de Pescara!" "Dar, Sanctitate, tocmai aţi numit pe X azi dimineaţă !" i-au spus cardinalii, crezând că memoria începe a-i juca feste bătrânului. "Da, da, aşa e! Şi ce, nu ar putea Pescara avea doi episcopi în loc de unul?" După câteva chestii din astea, cardinalii s-au sfătuit şi i-au cerut bătrânului să demisioneze. Ceea ce a şi făcut îndată, doar cardinalii au cele mai bune intenţii, s-ar putea altfel ? Şi-a sfârşit zilele ca simplu călugăr, ceea ce şi fusese. Iar cardinalii au ales un papă normal, cu care Împărăţia să funcţioneze.

Cu alte cuvinte, după ce o viaţă întreagă a primat acest titanism în mentalitatea ateilor, urmează ca el să învingă pentru eternitate: omul-supremul dumnezeu îşi alege destinul şi chiar Creatorul devine neputincios în faţa forţosului Prometeu. Acesta va trăi veşnic după dorinţa lui: fără de Dumnezeu!

Există măcar o singură fiinţă omenească care să-şi dorească o viaţă eternă în chinuri? Până şi un sado-masochist s-ar îngrozi la ideea unei atare perspective!

Grozăvia aceasta: că Dumnezeu pedepseşte cu eternitatea chinurilor o viaţă de-o clipă în păcat a fost cea mai mare producătoare de atei în ultimele două secole. Un Dumnezeu de miliarde de ori mai sadic decât însuşi diavolul!

Să nu uităm marea diferenţă între cazul Iov şi Judecata de Apoi. Pe vremea lui Iov, uzurpatorul domnitor al planetei era Satana; în timpul Judecăţii de Apoi, diavolul însuşi are calitatea de inculpat şi condamnat la moarte.

Ideea că diavolul este "autorul supliciilor iadului" pe lângă faptul că e nebiblică, contravine chiar noţiunii de justiţie. În loc să fie distrus ca iniţiatorul şi instigatorul tuturor crimelor, i se îngăduie să-şi continue în eternitate "opera" de chinuire a oamenilor? Cu alte cuvinte, să triumfe în eternitate planul lui distructiv asupra celor pe care şi i-a câştigat pentru sine?

În Biblia mea nu scrie că diavolul va fi condamnat la moarte. Scrie că va fi aruncat în iezerul de foc. Tot acolo veţi ajunge şi dv, dacă nu vă convertiţi "cât încă este zi".

Vedem bine cât de perfid acţionează Prinţul Lumii Acesteia, în eforturile sale de a-i dezorienta pe oameni prin erezie ! Mai întâi, el le sugerează că răsplata drepţilor este ceva extrem de îndepărtat şi nu va avea loc îndată după moarte, ci după Judecata Universală. Mai apoi, iată, le sugerează că pedepsirea păcătoşilor, de fapt, nu există !

amice vad ca ai o problema de logica specifica cultelor neoprotestante. Ce vina are un parinte care, cu toate ca atentioneaza copilul sa nu se atinga de foc pentru ca se arde, copilul imediat bada mana in foc si ramane cu cicatrici toata viata? Are vreo vina? La fel si in cazul nostru. Dumnezeu in bunatatea lui ne-a atentionat sa alegem raiul si inclusiv viata vesnica. Dar unii oameni au ales contrariul. Unde este "tortura" lui Dumnezeu aici? Fiecare om primeste ceea ce a ales el singur: DE BUNA VOIE SI NESILIT DE NIMENI! Daca unii oameni ales suferinta ce vina are Dumnezeu? Dupa logica ta si Adam nu are nici o vina ca a mancat din pomul oprit. Tot Dumnezeu e vinovat ca El in prestiinta lui a stiut ca Adam v-a manca, asa ca trebuia sa puna un inger paznic la acel pom ca precautie, mai ales ca Adam nu stia ce este binele si raul pe care l-a aflat abia dupa ce a mancat din pom. Deci Dumnezeu s-a delectat cu suferinta oamenilor de-a lungul timpului pana in ziua de azi.Buna logica m-ai ai amice!

Prin negarea existenţei după moarte a sufletului omului ,Martorii lui Iehova si Adventistii au reuşit ceea ce nici diavolul n-a putut: şi anume, să se sustragă de la răspunderea pe care o poartă pentru felul în care a trăit!! De ce să te mai temi de judecată, de iad, de consecinţele păcatului, dacă nu vei mai exista după moarte? Iar l-a judecata vei fi anihilat! Mare scofala. Prin anihilare omul nu mai raspunde pentru faptele rele pe care le-a facut. Ce e anihilarea? Tot o moarte. Asa ca...

diferenta e ca noi avem o perspective ontologica nu juridica, deci in privinta iadului, nu avem imaginea Judecatorului Nemilos din Occident.