Parcursul dv seamana binisor, ca varste si etape, cu parcursul meu. In esenta, asta vroiam si eu sa spun, inainte de a se devia topicul spre dispute interconfesionale, ca de obicei.

Mai rar am auzit de convertiri dintr-o data: e vorba de oameni care trebuie sa se considere niste fericiti, fiindca nu se chinuie ca dv si ca mine. In fine, ceea ce conteaza nu este cat de mult dureaza durerile facerii spirituale, ci conteaza Ca Domnul sa se nasca in noi.

Asta cu "profundul" si cu "sfertul", n-am prea inteles-o. Nu ca ar conta, dar nu da bine la ureche!...
Ce inseamna TOTAL. Ai certitudinea ca esti absolvit si in afara ispitei?
"Roscove" am rontait toti si inca mai rontaim multi dintre noi. De intors, nadajduim sa credem ca Tatal ne-a primit si iertat, desi n-a taiat vitelul cel gras si nici inel pe deget n-am primit. In lipsa vitelului (iertarea) si a "inelului" (Harul), oare ce tot vorbim noi de intoarcere si pocainta?...

Maica Siluana imi place foarte mult , de la ea am auzit cu intoarcerile din mai multe etape si asa am simtit eu.O fi si din cauza pofesiei ca ma exprim in grade .
Total inseamna atat cat poti , fiecare are limita si masura lui pe care Dumnezeu o stie si nu trece de ea ca nu vrea sa ne distruga ci sa dam tot ce avem , unu 30 altul 60 altul 100.
Ba vitelul l-am primit si inelul , botezat impartasit spovedit am de toate acum.
La botez ma unesc cu Hristos si primesc haina si inel de logodna iar prin impartasanie am vitelul cel gras care ma intremeaza dupa ranile grele ale pacatelor. Spovedania este numita al 2-lea botez pe buna dreptate .

Pocainta totala nu inseamna ca nu mai gresesti sau nu mai ai ispite, ci ca nu mai consideri pe nimeni vinovat de tot rau pe care il ai ci 100 % pe tine insusti .Cand pocainta nu e 100% inca mai consideram ca unii au oarecare vina pentru necazurile noastre .Deci nici pe Stalin Lenin , kgb securisti Iliescu etc nu trebuie sa dam vine cu nimic , de noi depinde totul , iubirea de vrasmasi nu e sfat ci porunca data de Adevar caci asa stau intr-adevar lucrurile suntem unicul vinovat pentru suferintele noastre iar pentru cele ce suferim din iubire pentru acelea oricum nu osandim pe nimeni acelea le primim cu nadejde .De gresit acum vad ca gresesc mai mult insa imi cer imediat iertare si indreptare de la Dumnezeu si vad minune preaslavita cum raul se intoarce in bine , aceasta e slava crucii lui Hristos.Se spune ca Doamne indreapta-ma e rugaciunea cu prioritatea nr. 1 la Domnul. Iar prioritatea nr. 1 la a-ti arata greseala o are propria constiinta daca pe ea nu o asculti atunci iti vor arata apropiatii , apoi strainii, apoi "dusmanii" care trebuie iubiti ca iti fac un bine aratandu-ti ceea ce de la inceput ti s-a spus.Daca ne obisnuim sa ascultam imediat constiinta si sa cadem cu ruga la Domnul pe loc , ceilalti nu mai apuca sa ne "prinda" cu greseala si se mira "da ce tu nu gresesti ?!" sau cred ca te mandresti , dar cum sa te mandresti cand tu stii ca ai gresit de 100 x in ziua aia iar preocuparea ta si cuvintele cele mai dese au fost iarta-ma Doamne ajuta-ma sa indrept ce am gresit !?

Multi se intreaba cum sa se realizeze in viata , profesional , material , familial etc si e plin de sfaturi bune sau mai putin peste tot .Dar am citit in cartea P. Staniloaie :Ascetica si mistica orotodoxa , la capitolul despre pocainta un cuvant care rezuma totul .Nu pot cita ca am dat cartea insa era cam asa : Batranii au nevoie de pocainta pentru ca se apropie de momentul judecatii dar tinerii au nevoie daca vor sa realizeze ceva in viata. Iata baza realizarii mult cautata.Cat ti-e pocainta atat ti-s si realizarile (alea adevarate nu iluzorii, desarte )

Ori eu m-am pripit, ori acest mesaj este cu mult diferit decat celalalt. Pentru ca acum, gasesc retinere, intelepciune, intelegere, pe cand inainte era doar o contradictie in sine.
Inca si acum, sustii ca "total" inseamna atat cat poate omul? Si... cat poate omul? Ai dat TOT? De acolo simteai ca chiar nu mai ai ce oferi. Nu stiu daca la cuviosul Nichita Stithatul sau la sf Ioan Scararul (sau poate la niciunul dintre ei...) citeam ca desavarsirea nu exista, si ca omul, oricat ar incerca de mult, inca mai simte ca nu a dat destul si ca desavarsirea este nedesavarsita prin lipsa ei de... desavarsire! "Atat pot eu" nu inseamna TOTUL, pentru cel ce depune acel efort. Pentru ca nu vorbim de cifre, ci de smerenie, ceea ce nu cunoaste grad de masura. Iti place maica Siluana? Si mie imi place foarte mult, si o ascultam candva in mod regulat. (Din pacate acum nu mai am timp aproape deloc.) Maicuta si-a luat numele de la sf Siluan Athonitul, care a intrat in viata mea intr-un fel destul de ciudat, astfel incat a oranduit Dumnezeu anumite prioritati. Acest sf Siluan, spunea la un moment dat, dupa ce a primit un "dar" deosebit, imaginand un dialog cu Dumnezeu: "Vrei sa-ti dau mai mult?" "Tu, vezi, Doamne, ca daca mi-ai da si mai mult, as muri!" Ei, asta inteleg eu ca este cel mai apropiat de ceea ce inseamna TOTAL, nicidecum ceea ce ni se pare noua ca facem, ca si cum ar fi, nu suficient, ci excelent, perfect, desavarsit! (Adica, nu desavarsit in adevarata acceptiune a expresiei, ci "cat pot eu, ACUM.")
Dumnezeu isi face mila cu oricare dintre noi, ba de cele mai multe ori are mai multa grija de "oile ratacite", decat de... fiul ascultator, ramas sub acoperisul Tatalui. Sau cel putin asa percepe "fiul ascultator", plafonat intr-o anumita rutina a lui "EU SUNT DEJA!" Din ultimul tau post, cam asta reiese: tu esti deja. Dar nu cred ca avem dreptul sa spunem asta. Toata viata noastra este supusa unui razboi cumplit. Nu e zi sa nu avem incercari. Cand zicem ca le trecem pe unele, ne pomenim cu altele. Ca sa nu spun ca mai sunt multe si dintre acelea pe care nici macar nu le abordam ca fiind pacate si slabiciuni. Vorbim de "etape". Da, dar nu de "absolvire". Un crestin nu are niciodata dreptul la certitudini, pentru ca s-ar mandri. E de-ajuns sa nadajduiasca in mantuire si in mila lui Dumnezeu, constient fiind ca tot efortul lui de o viata, s-ar risipi intr-o clipita, daca Dumnezeu si-ar intoarce fata. E o intamplare pe care am mai spus-o si o repet: pe cand Sf Antonioe cel Mare se afla in caile lui, a auzit on om racnind din toate puterile dintr-o groapa in care cazuse si s-a dus sa-l cerceteze. "Ce-ai, omule, de urli asa tare?" "Pai cum sa nu strig? Am cazut in groapa asta si de trei zile, n-am mancat nimic!" "Ei si ce? Eu de 40 n-am mancat nimic si nu mai strig atat!" Dar glasul lui Dumnezeu se auzi indata pentru Sf. Antonie: "Cu Harul Meu, Antonie! Cu Harul Meu!"
Genul acesta de discutie l-am mai avut cu putina vreme in urma, cu altcineva. "Sunt foarte credincios"; "M-am pocait, total"; "M-am apropiat profund, de Hristos!"... Eu indraznesc sa le consider capcane. Chiar de este adevarat, stie El, Dumnezeu. Noi, cei din exterior, NU trebuie sa stim. Iar daca simtim asta, si o spunem, care sunt sansele sa fim in avantaj? Reusim sa indreptam pe cineva? Slabe sanse... La cat este omul de indaradnic, el nu invata nici macar din propriile greseli, dar din aprecierile altora despre sine!...

Despre ce "botez", vorbim? Botezul, chiar daca s-a savarsit la o varsta matura, este in sine acelasi lucru: nu este perpetuu si nu ne face imuni la ispite. Omul astazi se boteaza, si primeste Harul, dar maine, desigur a cazut putin, poimane mai mult, iar peste o saptamana, este in totalitate lipsit de el. "Inelul", nu este ceea ce vrem noi sa para, ci ceea ce TREBUIE sa ramana: dragostea, smerenia, osteneala totala! Cand avem puterea sa constientizam ispita si sa o trimitem la colt, atunci DA, avem "inelul" pe deget, si dreptul de a mosteni Imparatia cu toate ale sale. Daca faci toate astea, cu adevarat esti in Har, dar atat timp cat ne-o spui noua, se subantelege ca acest lucru, NU se intampla!

Cine sunt "ceilalti"? Cine esti tu pentru "ceilalti"? Nu tot unul din grupul "celorlalti"? De ce, evidenta celorlalti, ne da INCA, bataie de cap? Oare "celorlalti" vom da socoteala? Daca tot ne raportam la constiinta, de ce ne impiedicam de ce spun ceilalti? Aici pare o contradictie, fiindca eu insumi par sa-ti caut "nod in papura", dar avand in vedere ca nu ne cunoastem, nu trebuie sa se inteleaga ca ti se cere socoteala, ci doar ca modul in care vorbesti despre ortodoxie, are anumite "scapari" de care, poate ar trebui sa tii cont. Nu ma ridic deasupra ta, fiindc a n-am cum. Sunt constient ca nu merit nimic din tot binele pe care-l primesc in fiecare zi, in ciuda multelor mele slabiciuni. Da, caut sa ma indrept, VREAU sa ma indrept, dar chiar indreptat de-as fi, eu tot stramb m-as vedea, fiindca nu-i zi sa nu realizez cat sunt de slab si sa nu-mi reprosez ca nu fac asa cum ar vrea Dumnezeu sa fac, desi mereu spun "Faca-se-n voia Ta".

"Realizarile" din care viata? De cele mai multe ori "realizarile" de pe pamant, ne mantuie... mantuirea!... Limita deznadejdii, lupta cu necazurile, eliminarea completa a egoismului (intr-o forma de realizare personala, ma tem ca nu poti fi altfel decat egoist), aceasta este calea spre desavarsire. De multe ori se intampla un lucru aparent paradoxal: in principiu se spune ca "bine faci, bine gasesti" sau "cine scoate sabia, de sabie va pieri!" Dar necunoscute sunt caile Domnului. Atatia sfinti parinti au murit de sabie, au fost batuti si chinuiti, desi ei n-au dusmanit niciodata pe nimeni, si chiar in zilele noastre, stiu atatia care nu s-au bucurat niciodata de bunul altora, dar cu toate astea, sunt inselati, furati, umiliti. Si ei nici macar nu trebuie sa carteasca, ci doar sa multumeasca bunului Dumnezeu pentru toate incercarile vietii, semn ca sunt cercetati! Noi de fapt, nu stim ce pret are propria mantuire. Ni se cere zilnic cate ceva... Cum reactionam, la furt, la tupeu, la inselare, la rautate gratuita? Ne "achitam" cu capul plecat, sau ne razvratim si "servim la fileu"? Si... pana cand? Cat reusim sa rezistam, fara sa ridicam privirea spre cer sa intrebam: "De ce ingadui, Doamne?" Dar e Dumnezeu nedrept? Daca ingaduie, are El o socoteala... Dar e greu... E foarte greu sa fii "in groapa" si sa nu strigi ca ti-e foame... Cand, si DACA Dumnezeu va considera de cuviinta, va trimite un "sf Antonie", sa ne salveze!...

.......................

Iisus Hristos nu se lasă descoperit, îl descoperi prin fel de-a fi... El te vede și te ia! Nu tu, un neoprotestant nenorocit inventând fiind gaura la macaroană și invadând credința albastră îl descoperi...! treaba ta, ia-ți-l pe predicatorul tău și du-l acasă.

Sa vrei sa indrepti pe altii e semn de mandrie sa doresti indreptarea altora si sa te bucuri de ea ca de a ta e semn de dragoste crestineasca.De fiecare data cand cer indreptare pentru mine apoi cer sa nu fie lipsiti nici ceilalalti de binele aceasta desi stiu ca asta depinde de omul respectiv.

Mulțumesc, eu sunt idiotul. Dar spune-le să se simtă.

In aceste conditii, ma tem ca neoprotestantul are cu mult mai multe sanse la mantuire, chiar daca, in opinia noastra, nu merita... "nenorocitii"... Oare de ce ma duce gandul la toti "bunii" care au trecut pe langa omul jefuit si ranit, iar cel caruia i s-a facut mila a fost un... samaritean... "nenorocit". Prea multa ura intr-un suflet pretins ortodox? Nu ca asta ar conta pentru noi, dar ma gandeam si eu... de ce n-are ursu', coada!...

Ursu nu are coadă fiindcă se trezesc unii să o inventeze... În speță, lămurită you...suntem cu coadă... toți nenorociți