Buna intrebare!
Cit bine a adus, aduce si va mai aduce rugaciunea la o icoana, si cit rau a facut, face si va mai face chimia...oricine are ochi de vazut va vedea.

Recunosc ca in cazul Lautsi vs. Italia, mi-a placut cruciada initiata de cele 11 state; a fost un semnal clar ca totul are o limita, iar totalitarismul suprastatal ce favorizeaza excesele laicismului poate fi invins. Scoaterea icoanelor din scoli, la solicitarea acelor organizatii ( ASUR, ASTA), este o forma de manifestare a laicismului negativ, organizatiile avand niste polite de platit cu institutia Bisericii Ortodoxe, deci nu icoana de pe perete pe care au pus-o colectivitatile locale e problema lor; lovesc nemilos in ele, pentru a atinge in mod indirect institutia bisericii.

Suna goarna, sefu, ca vin si io imediat!!!
Eu chiar nu glumesc. ...:)

Mai intai, daca nu ma insel cumva prea tare, Mendeleev a fost o vreme a vietii sale, calugar... Asa mi-a zis un crestin, candva. Asta o spun doar asa, anecdotic, intrucat nu vreau acest detaliu ca argument de vreun fel ci, mai degraba, ca o curiozitate.

Apoi, eu cred ca rugaciunea la o icoana nu aduce mereu binele. Banuim si de ce... Unii se roaga pentru necazul altora, al lumii... Cum ar aduce vreun bine astfel de rugaciuni? Iar altii au credinta stramba si rugaciunea lor e ca si credinta...

Cat priveste chimia, pai nu-i la fel ca si cu rugaciunea?: Depinde ce vrea sa faca omul cu ea.
Nu chimia e problema, ci omul pe "mana" caruia pica ele, cunostintele de chimie...
La fel si fizica si toate celelalte ale Creatiei. Altminteri, iarasi o luam de la capat cu traznaile: ba ca chimia e de la draci, ba ca Domnul a gresit cand a ingaduit omului cunoasterea substantelor s.a.m.d.
Facem ce facem si iar despartim in mod absolut lucrurile, in curate si necurate, in spurcate si "pure". Deh!

P.S. Intreb in treacat: stiti cumva vreo povestire cu Mendeleev calugarul? Chiar a fost? Intrucat de aici nu reiese deloc: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dimitri_Mendeleev

Dumitru, de cateva zile tot citesc topicul asta si, marturisesc, astept sa vad cum pledezi pana la capat. Si, din ce trec zilele, ma necajesc tot mai mult postarile tale, marturisesc.

Uite mai intai, ca sa nu iti faci mari temeri privind indoctrinarea elevilor: eu predau in 3 licee si, aproape in toate clasele, cu una-doua exceptii, se afla cel putin o icoana. Uneori icoana e asezata chiar langa tabla, alteori pe un perete lateral sau in spatele clasei iar uneori chiar mai discret...
Ce iti imaginezi ca fac copiii raportat la aceste icoane? Crezi ca nu mai fac nazbatii la ore si in pauze? Crezi ca vorbesc doar despre crestini si Biserica? Te vei bucura, poate, insa nici macar la ora de religie nu sunt cu totii foarte atenti... Din cate mi-am dat seama, ca urmare a discutiilor care au avut tangenta si cu Biserica (adeseori la psihologie mai facem o trimitere si catre cele vesnice, catre stihiile dintai ale sufletului, catre Hristos), elevii au cunostinte destul de precare si de eronate. Cu durere o spun. Dupa cum, delatfel, au cunostinte reduse si eronate la toate disciplinele, in general, intrucat in prezent invatamantul merge foarte prost, se pare. (Vei vedea sapatamana asta, cand are loc simularea pentru BAC.)
Asadar, stai linistit, icoanele sunt mai mult pe post de poze ca sa nu ramana peretii albi si tristi... Cu durere iti spun ca asa stau lucrurile, cel putin deocamdata.

Dar am o intrebare pentru tine si chiar te rog sa imi raspunzi cu seriozitate, daca voiesti sa imi oferi o bucurie (intrucat am nevoie de un raspuns serios, oricare ar fi acesta, pro sau contra pozitiei mele).

Sa presupunem ca icoanele vor fi indepartate din scoli. Ca vom avea aceleasi sali de clasa ca pe vremea lui Ceausescu. Ce vei face, insa, cu mine si cu cei ca mine? Adica ce masura vei cere impotriva mea, intrucat eu adeseori pomenesc numele Domnului in timpul lectiilor, uneori pomenesc si Biserica, alteori amintesc despre un sfant, despre fapte vrednice de pomenire.
De pilda, sapatamana asta am facut un portret elogios al femeilor mironosite, aratind ca ele sunt vrednice de a fi model pentru tinerele fete si pentru viitoarele sotii si mamici. In contextul in care unii elevi pornisera o dezbatere, la lectia Motivatia, despre nevoile (trebuinte, interese, convingeri, idealuri) femeilor si barbatilor din societatea de astazi.

Ce vei face cu astia ca mine care pomenesc, cu evlavie, numele Domnului?
Ne vei da si pe noi afara din invatamant?
Ne vei arunca la cos impreuna cu icoanele?
Ne vei inchide intr-o rezervatie a profesorilor nebuni si periculosi, deoarece corup si strica mintea copiilor?

Dumitru, gandeste-te o clipa: chiar daca scoti icoanele, vom ramane noi, crestinii. Si s-ar putea sa fie si mai "rau". Intrucat, mai stii, vazindu-ne si ascultindu-ne pe noi, s-ar putea ca tinerii chiar sa intalneasca, pe ici pe colo, pe unde nu banuiesti, vreo icoana vie, facind lectii de mate, chimie sau educatie muzicala cu ei...

Asa incat, daca vrei un invatamant fara Dumnezeu, lasa mai bine icoanele pe pereti. Ca, oricum, deocamdata sunt bune doar ca loc de adunat praful, cu saptamanile...
Ti-o spun ca reporter de la fata locului, stire seaca.

Exact asa e si prin scoli.
Poti sa fii, asadar, linistit.
(Deocamdata...)

Zâmbesc şi eu, resemnat, când văd că n-ai înţeles nimic din argumentul meu...

Imi place mult umorul dvs. sanatos si profund. Si nu doar umorul ci si mesajele mai adinci...
Acum, sa va raspund la obiect: impartirea a ce este pe lume si mai ales a ce facem in curat si necurat, a facut-o, si dat-o ca Lege tocmai Unul, Care ne-a facut si Caruia I ne inchinam. In al doilea rind, tot ce este stiinta lumeasca care lucreaza cu materia poate fi folosita ca arma. O icoana, nu. Cind ma gindesc la anumite aspecte din fizica, chime si biologie, stiu ca intregi institutii criminale, pardon, de "aparare si informatii" de pe lume le folosesc demult ca arma. O icoana cu Maica Durerii....cum sa imi trezeasca gindul alternativ de a o folosi ca arma?! Spuneti de tinta rugaciunii. Eu, unul nu ma rog sa "moara dusmanii". Ci doar sa fie bine Vietii pe aceasta planeta si din Univers, celor dragi, celor necunoscuti, mie si oricui. Sa fie BINE. Cum? Asta doar Domnul o stie, o poate si o face. Da, sunt si rugaciuni pacatoase. Dar, fie si statistic vorbind, stiintele pot deveni, si devin inexorabil, arme. Fie si (pe moment) doar ca potentialitati. Rugaciunile, icoanele, crucile, menorah, moastele semilunile, etc., ei bine, ar trece prin atare proces de monstrificare mult mai greu.
P. S. Nu stiu nimic despre Mendeleev-monahul.

Ma intreb daca afisezi o imagine fara chip, ce va spune ASUR? Cum isi va putea justifica „deranjul” privind reprezentarea prin absenta? Deranjul ateilor e o sensibilitate, prin urmare subiectiva, iar daca ei considera ca sensibilitatea lor este afectata, statul nu-si poate propune sa ii protejeze din principiu, fara a afecta tot din principiu libertatea civila a celorlalti.

Tot ei militeaza pentru neutralitate spatiului, dar de atatia ani n-au binevoit sa ne spuna care e spatiul acela care nu transmite nimic, adica neutru. Iarasi intervine sensibilitatea lor in perceperea spatiului, caci daca o imagine le da o anumita senzatie de spiritualitate, golul iti poate lasa si tie o senzatie de non-spiritualitate, deci spatiul acela are un caracter, nu e neutru.

Pe de alta parte, un om lipsit de educatie religioasa si culturala, efectiv n-are cum sa fie deranjat de prezenta icoanei, pentru ca el o va percepe ca pe un obiect printre alte obiecte, un obiect care n-are mai multa valoare decat celelalte, insa daca insista sa fie data jos, trecand peste sentimentele celor multi, o iau ca pe o malitie personala.

"Icoana este o epifanie care manifesta prezenta a ceea ce intruchipeaza" (Paul Evdochimov: Iubirea nebuna de Dumnezeu)