Sunt intradevar descoperiri ale Duhului!

Ipostasele nu sunt antagonice in modul in care exista, ci sunt evident antagonice in modul cum este exprimata fiintarea lor.

Si sunt antagonice in forma de exprimare pentru a genera un plus cognitiv de mare profunzime.

"unite si despartite in acelasi timp" (unite fara confundare si despartite fara despreunare)

sau / "interpatrunse fara confundare"

Cum se explica aceasta in crestinism?

Multumesc Florin inca o data pentru rabdarea cu care scrii.
Cei care cauta cu adevarat au trebuinta de cele scrise de tine, ceilalti:vanare de vant.

Fiecare cauta in felul sau,
fiecare incearca sa priceapa dupa puterile sale.

Important este sa nu incetam niciodata sa cautam,
chiar si atunci cand credem ca L-am gasit pe Dumnezeu,
chiar si atunci cand deja suntem adanciti in El.

"Cautarea" este starea dintai,
caci iubirea cauta pururea pe cel ce-l iubeste.


Sensul profund al existentei noastre nu este "salvarea", ci desavarsirea.

Asa cum Tatal nostru in ceruri este.

Nu ni se cere putin lucru, insa nici ceva imposibil.

Cu credinta, intelegere si rugaciune toate sunt posibile.

Budismul, spre deosebire de crestinism, ofera o harta psihologica, repere precise care indica unde ne aflam cu lucrarea si ce fel de virtuti cultivam.

Una din cele mai cunoscute lucrari in acest sens este cea a lui Atisha (980-1054) - Lamrim.

Cand lucram anumite virtuti acestea pot sa aiba in background doar doua feluri de motivatii, pot fi alimentate din doua izvoare de gandire - constientizate sau nu:

1. "Cum sa-mi fie mie bine" - si atunci ne aflam in micul vehicul.

2. "Cum sa le fie bine celorlalti" - si atunci ne aflam in marele vehicul.


Este bine sa constientizam cu ce motivatie ne adancim in rugaciune, cu ce motivatie lucram faptele bune.

Pe noi, crestinii, ne intereseaza cum sa ne asemanam cu Acela Care s-a rastignit pentru noi. Cand spunem rugaciunea ,,Tatal nostru'', suntem nevoiti sa ne gandim si la noi insine si la altii, caci ne rugam sa ne ierte pacatele personale, dar si pe ale altora. Ne rugam sa ne ierte ,,precum iertam si noi gresitilor nostri'', adica ne angajam sa iertam si noi.

Pentru ca este formulata la plural, "Tatal nostru" este o rugaciune care - daca este sa facem o paralela cu budismul - din punct de vedere psihologic apartine "Marelui Vehicul". In aceasta rugaciune mintea celui care se roaga cuprinde toti oamenii, fara deosebire, fara preferinte, cu iertare si purtare de grija.

Sunt insa si rugaciuni care se refera strict la persoana intai singular.

Important este sa constientizam cand suntem in "Micul Vehicul" si cand suntem in "Marele Vehicul" iar progresiv, pe masura ce ne intarim in cele duhovnicesti, sa mutam mintea cu totul in "Marele Vehicul" - orice fapta sa urmareasca purtarea de grija a tuturor fiintelor. Astfel ne asemanam cu Acela.

Intrebare catre cei, care considera ca budismul e superior crestinismului: de ce va mai numiti ortodocsi?
Eu ma numesc ortodox, pentru ca eu cred in Iisus Hristos si in Biserica Lui.
Noi, ca ortodocsi, vrem si trebuie sa facem voia Domnului, nu voia noastra. Si atunci unde e asemanarea?!? Aceasta nu exista...

De ce "vrem si trebuie sa facem voia Domnului"?

Ca sa ne fie noua... bine sau rau?

Inainte de a face Voia Domnului noi stim foarte bine de ce "vrem si trebuie sa facem Voia Domnului".

Se numeste "interes".

Problema este ca lucrarea noastra de o viata intreaga poate ramane la nivel de troc: "conformare-pentru-mantuire"

Si stim ca este asa daca nu ajungem sa iubim toate fapturile Lui Dumnezeu.
Doar asa putem lesne sa verificam focul inimii.

Putem sa ne amagim cu rasplata, crezand ca am "facut Voia Domnului".
Cand, de fapt, in mintea si inima noastra am facut doar negot.
Casa de schimb in biserica Lui Dumnezeu.

Din interes si obligatie trebuie sa ne ridicam in iubire netarmurita.
Sa devenim "indragostiti fara de leac"
Sa fim raniti de frumusetea Lui Dumnezeu.

Altfel vom auzi glasul Lui " Nu va cunosc pe voi!"

Noi trebuie sa facem voia Domnului pentru ca este porunca, nu din interes. Dar Domnul ne-a promis un loc in Imparatia cerurilor, adica mantuirea, daca facem Voia Lui. Asta implica sa acceptam si suferinta, care e legata de aceasta.
Ori budistul se roaga pentru bogatie, si ii este data; acum intrebarea este de cine ii este data?
Un exemplu: Oprah Winfrey.
Chiar mai crezi ca exista asemanare intre budism si crestinism? Ma indoiesc.
Dealtfel, iti raspund, pentru ca spui ca esti ortodox... dar un ortodox crede in invatatura Bisericii sale, nu a vecinului din Asia.
Pentru ortodocsi vaca este un animal de casa, care ne da lapte si carne. Pentru budisti ce e vaca? Raspunsul il stim cu totii. Si atunci cum impaci una cu alta?!?

Orice porunca este ascultata pentru ca exista un anumit interes la mijloc.

Daca nu ar fi un interes, nicio porunca nu ar fi ascultata.

Fie ca cel ce porunceste este patron, sef, temnicer, parinte, etc. cel ce asculta are un interes care vizeaza o anumita forma de comfort: financiar, emotional, corporal, prestigiu, pastrarea sau castigarea unui anumit status ... poate chiar "viata vesnica".

Fiecare vrea "ceva". Fiecare urmareste sa obtina "ceva".

Daca Dumnezeu nu ar promite nimic, cine L-ar asculta?

Asa ca, multi se inghesuie ...dar putini pot sa elimine cu totul "propriul interes" in efortul spiritual.

Daca budismul inseamna ce spune Oprah Winfrey sau cum percep hindusii vaca...atunci cred nu mai este nimic de adaugat.

Este ca si cum Hristos ar trebui inteles dupa ce spune un anumit fariseu.
Nu are nicio noima. Este o judecata stramba.

Hristos trebuie inteles dupa ceea ce spune El.
Budismul trebuie inteles din textele sale canonice.