Ei, nu chiar de toate... de unele. Acum nu trebuie sa exagerezi.
Cum se face ca intelegi mai bine durerea evreilor, decat pe cea a romanilor?!? Practic ar trebui sa aratam impartialitate in fata durerii, daca suntem oameni, bineinteles.
Eu il plang si pe evreul care a avut de suferit sau a murit; dar si pe intemnitatul supus unor torturi groaznice si care si-a pierdut viata in chinuri inimaginabile sau si-a petrecut tineretea in detentie si in conditii total inumane.

Teoretic poate oricine sa invete despre ortodoxie si sa dea raspunsuri frumoase, fara a fi ortodox. Dar practic, intr-o situatie data, se dovedeste care e ortodox, care e evreu si care e musulman, ateu sau comunist, prin atitudinea pe care o ia. Daca acuza, daca cere rasplata, daca cere razbunare, nu e ortodox. Dumnezeu stie ce e atunci, dar ortodox nu este!

Gandul la Sfintii Inchisorilor sa ne umple sufletele de nadejde. ,,Ori de murim, ori de traim, ai Domnului sa fim!" - spuneau ei, conform relatarii parintelui Justin Parvu.

Din cate am inteles, maica Fotini este cea care spune ca pr. Iustin ar fi facut o asemenea profetie. Tinand cont de deviatiile maici Fotini, ale parintelui Filoteu & co, este bine sa fim sceptici.

Ei au exagerat, nu eu.
Ar trebui sa citesti mai mult in domeniu.

Ca de obicei, n-ai inteles decat ce ai vrut sa intelegi.

De ce să te sperii? De cine? De cine ţi-e frică când Îl ai pe Hristos cu tine, în tine? Oare ne va lasa Dumnezeu? Să nu uităm de făgăduinţa Lui de a fi cu noi până la sfârşitul veacului: "...iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin." Dar cu cine va fi? Cu cei păzesc şi împlinesc poruncile Domnului. Deci frică să avem de Dumnezeu, de săvârşirea păcatului, de judecată şi nu de altceva.

Pacea de frică e o reală pierdere a păcii. Iisus aduce omului pacea care vine de la Dumnezeu, pace care pe noi creştinii ne-a facut liberi.

Despre ce deviatii e vorba? Poti fi mai explicit? Parintele Filoteu stiu ca are tot felul de discursuri discutabile dar de maica Fotini nu am auzit nimic pana acum...

O fost implicata din umbra.. :)

Ma sperii de scurtimea timpului: trece repede si nu am facut nimic ca sa mantuiesc. Ma gandesc ca voi da ochii cu Domnul si ma intreb ce raspuns voi da.

Cel rau presara dubii, ca sa nu mai credem nimic.

Sa incercam sa nu umbrim memoria Pr. Justin Parvu. Scepticismul, pe care il propui, asta face. Mai bine fii in expectativa, caci nu mai e mult si vom vedea cu ochii nostri daca e sau nu adevarata profetia. Dumnezeu oricum nu ne lasa!