Da, asa e. Nu e numai Romania. Toate tarile europene au probleme demografice. Primul popor care o sa dispara e cel portughez, apoi grecii, italienii, noi, nemtii etc. Pr.Tanase peste tot unde merge atrage atentia despre acest dezastru. Se mai poate remeida, dar nu stiu daca o sa se intample ceva, caci se duce o lupta f.mare impotriva vietii.
400 de aovrturi pe zi. In primii ani de dupa 90, ajunsesem la peste 1 milion de avorturi pe an. Rusia are 1 mil de avorturi pe an si acum. La noi a mai scazut, si e bine. Insa, au crescut numarul de avorturi hormonale: contraceptive, sterilet, spermicide etc. Astea nu se pot numara, caci femeia nici nu stie. Poate sa fie unul pe luna sau nu.

Interesant e ca romanii din disapora fac copii. De la 3 in sus. In Romania, nici ortodocsii nu fac copii multi, folosesc metode de baraj sau abstinenta.

Nu gasesc nimic rau in a face un copil sau 2,daca se foloseste abstinenta;care ar fi problema? poate ca cuplul respectiv este mai interiorizat spre alte aspecte ale existentei-in speta spirituale.
Nu suntem animale de prasila ci fiinte spirituale care cautam mantuirea.Faci cati copii poti creste in conditii umane;ar fi pura ipocrizie sa-ti placa sexul ,sa rezulte multi copii din asta iar tu sa-i cresti in conditii mizere si sa zici ca asa a dat Dumnezeu.Daca esti abstinent nu iti da :)
De fapt ce zic eu? Religia ortodoxa are multe perioade de abstinenta in zilele de post.Problema este ca nu se respecta.

Dar asa suntem noi oamenii,nu ne putem asuma nici o raspundere a propriilor actiuni.

Cred ca cea care a inventat pilula contraceptiva se"odihneste"in iad!
Halal inventie cu potential distructiv pt intreaga omenire,a tuturor civilizatiilor.

oh, ironia.

http://www.cracked.com/article_20662...expect_p2.html

Abstinența, așa cum ai remarcat, o exersează creștinii căsătoriți în cele patru sfinte posturi de peste an și în zilele de oprire ale femeii. Dezlegare este, ca și în postul alimentar, marțea și joia dacă nu este altfel rânduit în calendar.

Alte perioade de abstinență nu-și au rostul decât dacă este o situație particulară în familie, sarcină, alăptare sau o neputință cauzată de un accident sau boală.

Aceasta este abstinența cerută de Dumnezeu și folositoare sufletește. Făcând așa lăsăm pe Dumnezeu să rânduiască și nașterea pruncilor pe care îi va da la momentul potrivit. Poate exista și altă ”abstinență”, în care dorim noi să avem ”controlul” sarcinii și este evident că se face tocmai pentru a se evita nașterea de prunci. Evitarea sarcinii prin diverse metode (a calendarului, etc.) este păcat și dovedește fățărnicie și lipsă de credință din partea creștinilor practicanți. Arată deasemenea că nu suntem bucuroși să primim darul lui Dumnezeu, copiii, că nu iubim cu adevărat copiii și că trăim o viață egoistă centrată pe noi înșine. Desigur că putem să ne scuzăm cu tot felul de argumente lumești despre greutățile vieții dar asta nu face decât să arate și mai mult că nu suntem creștini și nu avem încredere în Dumnezeu că ne poartă de grijă. O familie cu 6 copii o va duce mult mai modest decât o familie cu 2 copii dar din perspectiva mântuirii nu are relevanță. Pot spune însă, că acolo unde au crescut mulți frați, au existat relații mai firești și mai multă dragoste și jertfă decât în familiile cu unul sau doi copii și aceia răsfățați.

Adica doriti sa spuneti ca oamenii casatoriti au obligatia sa se acupleze fiecare marti si joi fara alte restrictii,altfel sunt urati in fata lui Dumnezeu daca nu o fac?
Poate nu au chef,sunt obositi sau momentan sunt someri amandoi...
Inconstienta in amor nu este neaparat sinonima cu crestinismul;in crestinism cunoastem si infranare nu numai porniri.

In familia mea mama a crescut cu mai multi frati si exista vrajba si toti se urasc de moarte;eu am crescut singura insa, dar mai modest si saracacios decat 10 copiii laolalta,asa ca nu putem sa emitem pareri universal valabile.

Foarte adevarat-femeile tin credinta si tot ele tin si casa.

Ca sa nu cadem in nici o extrema, cateva consideratii de bun-simt ar fi necesare:

-Mi se pare normal ca femeile, in societate, sa aiba acceleasi drepturi ca si barbati. Ma refer aici la dreptul de a vota (in 1948 a fost acordat drept de vot pentru femei), de a fi alese in functii de conducere in aparatul de stat, de a aveea acces la educatie, asistenta medicala ori sociala, etc.
-Este adevarat ca sunt unele meserii, care, prin natura lor, pot fi facute mai greu sau nu mi se par potrivite pentru o femeie: electrician, tamplar, instalator, sofer de cursa lunga, marinar, zidar, fierar-betonist, majoritatea meseriilor din domeniul transport feroviar.
-La fel exista anumite meserii care nu sunt potrivite pentru un barbat (in domeniul cosmeticii, modei)
-In privinta echilibrarii vietii profesionale cu cea de familie, aici raspunderea este in egala masura si a barbatilor si a femeilor. Nu numai femeia trebuie sa aiba grija de casa, dar si barbatul. Si barbatul are o mare responsabilitate, in a fi serios si fidel, mai ales daca prin natura meseriei alese sta un timp indelungat departe de casa (marinarii, soferii de cursa lunga, etc).

-In privinta asa-ziselor "drepturi ale omului" pentru care se face mare tapaj astazi- avorturi, libertinajul (a nu se confunda cu libertatea), etc- ma pronunt categoric impotriva.

-Comportamentul unor "barbati", care inteleg a-si demonstra "forta" prin lovirea, insultarea, bataile aplicate nevestelor sau alte asemenea, este evident condamnabil. In cazuri bine intemeiate si extrem de grave- daca barbatul nu este fidel, are "darul" bauturii, este violent, nu vrea sa se incadreze intr-o munca cinstita utila societatii si duce un trai parazitar (desi este sanatos si poate munci), atunci mi se pare normal ca si femeia sa aiba dreptul de a divorta.

Dragă Yasmina, nu au obligația ci nu sunt opriți.

Desigur că există vrajbă și ură acolo unde nu este Dumnezeu dar cred că ce am spus rămâne valabil.

Problema nr. 1 astăzi este însă ne-nașterea de prunci. Putem să ne eschivăm în fel și chip și să dăm vina pe lume, vremuri sau sărăcie, pe bărbat că nu aduce bani destui sau pe ”educația” costisitoare. Cei din lume cel puțin nu pretind că sunt altceva decât ceea ce sunt dar ipocrizia așa-zișilor creștini n-are măsură. Nu spun că doar femeia fuge de copii căci e clar că nici bărbatul nu e altfel, dar la abator nu le duce nimeni cu sila. Cam asta este esența emancipării: pruncuciderea.

O fi ”demodat” să naști toți copiii care ți-i dă Domnul, ”acum sunt alte vremuri”, desigur. Oare pe al treilea copil AL TĂU, din sângele tău, nu-l vei mai iubi, nu-l vei mai dori? Dar pe următorii? Adevărul este că nici primul nu este dorit, dovadă că se amână sarcina pentru o vreme, ori că sunt prea tineri ori că n-au terminat facultatea sau stau încă la părinți, etc. Astăzi se numește ”responsabilitate”, adică întâi căsăpești vreo 3-4 bebeluși, te ”ferești” vreo 3-4 ani, apoi de-abia devii părinte responsabil (altfel ești țigan probabil). Mai vine un frățior după alți 3-4 ani și gata, am scăpat!

Toate familiile au (de regulă) 2 copii. Și la O.N.U. tot așa au planificat - ca să nu ne călcăm pe picioare, chipurile. Viața noastră e planificată, întocmai cum ”planificăm” nașterea propriilor noștri copii. ”Emanciparea” femeii, adică prostirea ei (ca și a bărbatului dealtfel) e doar o consecință a unei planificări care se face din umbră și se pune în practică metodic, prin ”educația” care începe de la 3 anișori. Unii nu au nici o problemă cu aceasta, că altcineva le dirijează viața, pentru că oricum e greu să porți responsabilitatea propriilor decizii! Viața e mai ”ușoară”, modernă și în fond suntem ”open mind”, am depășit vremurile de tristă amintire. Mai sunt pe ici-colo câțiva ”talibani”, cu barbă și vederi înguste, de care lumea trebuie să scape, pentru că sunt o frână în calea unei societăți cu o spiritualitate ”nouă” unde, în sfârșit, Dumnezeu ne primește ”așa cum suntem”: păcatul este abolit și iadul un basm cu care, în trecut, se ”terorizau” copiii. Dumnezeu este iubire și noi tot din iubire nu naștem copii ”ca să nu se chinuiască în sărăcie”.

Hai să te întreb un lucru: dacă băiatul tău de 16 ani se droghează, bea și își bate mama acasă, îl părăsiți? Desigur că nu! Alergați la toți doctorii și mănăstirile să-l aduceți pe calea bună, pentru că ÎL IUBIȚI. Atunci de ce femeia nu face la fel? Îți răspund eu: pentru că nu-l iubește cu adevărat! S-o lăsăm moale cu ”drepturile”, invențiile vremurilor de acum! Dacă ar fi dragoste, ar răbda, și pentru răbdarea ei ori îl schimbă Dumnezeu ori îl pedepsește. Aceasta era femeia creștină de altădată. Patimile băuturii și curviei au fost dintotdeauna, păcatele sunt aceleași doar că ”remediul” s-a schimbat. Acum avem ”drepturi”. De la atâtea drepturi, încă puțin și s-a zis cu noi toți.