Problema mea nu este legata de cei care il resping perpetuu pe Dumnezeu, pentru ca poate sunt unii care chiar si in vesnicie isi doresc sa fie separati de Dumnezeu si bineinteles ca pe acestia Dumnezeu nu ii forteaza, fiindca ar incalca libertatea omului. Problema mea e legata de acea teologumena, fiindca nu cred ca e dogma, cum ca dincolo omul nu mai poate face nimic pentru mantuirea lui si nu mai poate nici macar dori mantuirea. Dar ce se intampla cu libertatea lui dupa moarte de nu mai poate nici macar sa-si doreasca mantuirea, fiindca daca si-ar dori-o, e greu de crezut ca Dumnezeu i-ar refuza-o pentru totdeauna.
Deci ce se intampla cu aceasta libertate? Asta e intrebarea care ma framanta.

Te framanta rau ? :p

Nu mai poate face nimic pt ca noi nu ne mantuim doar cu gandul.Nu este atat de usor,doar sa vreau sa ma mantuiesc si gata minunea s-a produs-sunt mantuit!

Avem nevoie de o viata pt a desavarsi mantuirea si relatia(interioara) cu Dumnezeu.Ne mantuim prin iubirea de oameni,smerenie si milostenie.
Nu gandul intelectual la mantuire ne mantuieste.
De aceea nu se mai poate face nimic dupa moarte pt ca omul trece in alta dimensiune cu alte legi(nu mai avem nici trupul,nici timpul si nici dimensiunea de aici).
Ceea ce poti face pt tine si sufletul tau este aici,altfel nu ne-am mai fi nascut ci puteam sa ne mantuim si nenascuti,daca ne doream asta.Dumnezeu are alte planuri-la origine El este bun si drept! Cum ramane cu viciile atunci?Nu ne spune ca nimic necurat nu va trece in Imparatia Lui?Tot ceea ce este necurat trebuie mai intai sa se curateasca in viata de aici pt a fi curat dincolo.
Doar la protestanti am intalnit idea asta ca daca il"accepti pe Dumnezeu ca Domn"te mantuiesti. Adica fara munca,fara lucrare duhovniceasca,fara zdrobirea egoului,fara iertarea aproapelui,fara nimic...doar cu o propozitie goala.
Nu stim daca libertatea de a alege mai este activa dupa moarte,de ce am mai avea nevoie de ea daca deja am facut alegeri pana la moarte?

Oricum eu nu inteleg un lucru despre moarte(mai multe de fapt)...ce se intampla cu sufletul dupa moarte?faptele omului hotaresc atunci unde se duce,Rai sau iad? sau sufletele stau pana la Judecata intr-o stare latenta ca de somn si abia la judecata se hotareste locul pt eternitate ?
Altfel ce rost ar avea ca toti sa invieze pt Judecata?

Avem o pilda spusa chiar de Hristos, cea cu bogatul nemilostiv si Lazar. Vedem cum bogatului ii pare rau dupa moarte, dar Avraam i spune ca nu se mai poate face ceva.
Stim ca unul din chinurile Iadului este regretul, e firesc faptul ca toti ar vrea sa scape de acolo si sa ajunga in Rai. Se spune ca dupa moarte sufletele viziteaza si Raiul si Iadul, cine ar alege Iadul benevol?
Si ingerii cazuti au libertate de alegere, la fel si ingerii. Sursele ortodoxe spun ca doar in trup omul se poate induhovnici, de aceea ingerii cazuti nu au mai putut face ceva si pacatul s-a inmultit la ei.
Sa nu uitam ca e important cum il prinde pe om moartea. Chiar daca au facut faradelegi toata viata, in ultimele clipe poate prinde mantuirea, la fel ca talharul d epe cruce. Sau invers, in ultima parte a vietii pot cadea. Mai stim ca daca omul moare cu un pacat mare nu ajunge in Rai. Pentru ca nimeni nu ajunge necuratit in Rai. Aceasta e si intelegerea faptului ca nu se poate mantui cineva in afara Bisericii.

Pentru ca are spovedania ca reteta ,preotul ca farmacist, impartasania ca medicament si pe Hristos ca doctor, si Biserica ca loc de refugiu
Sa nu uitam insa ca,curatirea nu e suficienta daca omul se intoarce la vechile obiceiuri...