Să-ți zic ce să faci cu diacriticile alea? :39:

Zi-i, nu te mai gândi!

Și mie mi se întâmplă chestia, când reeditez.

Sa ti le pun tie in haleala?

Mă, eu nu pap litere.

Cu îngăduinţa colegilor care menţin activ topicul de faţă şi cu speranţa că vor economisi timp preţios evitând pălăvrăgeala inutilă pe marginea unor subiecte sensibile şi aiuritor de prost înţelese în lumea credinţei, îmi permit să fac următoarele observaţii:

- Cei mai mulţi aşa-zişi "antiecumenişti" de pe forum apără o "învăţătură" ortodoxă care are mai multe în comun cu ideologia contrareformei stabilită la Conciliul de la Trento decât cu Duhul Bisericii Nedespărţite din primul mileniu. Bunăoară teoria "Sfintei Tradiţii" considerată ca "izvor" separat al "revelaţiei supranaturale".

- Dacă-i pureci cu răbdare pe "antiecumenişti" observi stupefiat că demonizează cu zel dobitocesc pe Francisc de Asissi ca să-l compromită pe părintele Arsenie Boca, dar la o adică apără cu fanatism feroce şi ignoranţă desăvârşită filozofia celor şapte Taine croşetată pentru prima dată în istorie de scolasticul apusean Petru Lombardul în secolul XII şi "plagiată" de ortodocşi mult mai târziu. Asta ar însemna că apusenii sunt "căzuţi din har" în funcţie de interes, până la urmă i-o mai luminat şi pe ei Dumnezeu din când în când de vreme ce pravoslavnicii şi-au conturat identitatea modernă după teoriile lor.

- Istoria creştinilor copţi din Egipt nu poate fi tratată expeditiv pe schema antagonistă ortodox - eretic. Ca să-ţi dai seama ce s-a întâmplat la Chalcedon trebuie să studiezi cu atenţie toate documentele sinodale şi izvoarele adiacente, culisele disputelor hristologice anterioare, ingerinţele politicului şi multe altele.

Domnule Mihailc, aţi putea detalia puţin această chestiune ? Este prima oară când aud că Tradiţia nu ar fi izvor de revelaţie. Sau vă referiţi la faptul că Scripturile, făcând parte din Tradiţie, nu pot fi corect văzute ca izvor "separat" ?

Canonul Sfintelor Scripturi este parte a Tradiţiei/Predaniei Bisericii, iar unicul izvor al revelaţiei este Duhul Sfânt. Multe rătăciri în istorie au avut la bază confuzia gravă dintre originea mesajului şi mijloacele prin care acesta ajunge la inima omului. Idolatrizarea intrumentalului este erezia cea mai gravă a creştinismului dintotdeauna, cu consecinţe în toate aspectele vieţii, de la dogmele hristologice până la etica sexuală.

Adriane, vorbim vorbe vorbite? :)

Tu ai deschis un topic de pe urma citirii unor articole. Şi ţi-ai exprimat propria părere. Care-i nefondată, decât pe ideologii ecumeniste, libertine, chipurile: corecte.

Când ai să citeşti cărţile primului post cel-am scris aici în topic, atunci vei fi informat, şi vei fi obiectiv. Deocamdată eşti subiectiv.

La Sinodul de la Chambessy, nu au fost toţi 14 Patriarhi ortodocşi, împreună cu Patriarhul copţilor, ca să se discute formulele calcedoniene, deci e un sinod nerecunoscut de Ortodoxie.
Ei au foarte multe practici ortodoxe, fiindcă au trăit acolo izolaţi în Egipt, înconjuraţi de ortodocşi. Dar ei nu pot fi ortodocşi, e simplu, fiindcă sunt monofiziţi, iar asta-i erezie. Dacă nu crezi tu că-i erezie, e fiindcă nu cunoşti dogmatică, dar acuzi pe nedrept, cu lejeritate pe alţii că au "temeiuri ipocrit-dogmatice". Creştinismul, fără dogmatică, nu există. Prin dogmă, diferenţiem unde-i "Acasă", sau Biserica şi unde-i întunericul şi erezia.

"Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi." - I Corinteni 11, 19.

De aceea, apoi ne spune Duhul Sfânt prin Pavel:

"De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit." Tit 3, 10-11.

S-a abătut de la ce? De la învăţătura Bisericii, revelată prin slujitorii ei, începând de la Sfinţii Apostoli şi terminând cu Sfintele Sinoade. Atunci, acela, ereticul, devine "singur de sine osândit". Şi dacă insistă în eresul lui, tot Duhul Sfânt prin Pavel, ne vorbeşte:

"Dintre aceştia sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se înveţe să nu hulească." - I Timotei 1, 20

Erezia este hulă şi trebuie dată satanei, căci de la satana vine şi tot acolo merge. Predania, adică Sfânta Tradiţie, e călcată, căci ştim că Sfânta Tradiţie a fost înaintea Bibliei.
Deci aceia, ereticii, sunt anatema, adică lepădaţi de Biserică, daţi satanei, căci slujitorul demonilor sunt ei. Asta spune Biblia, nu eu.

"Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!" - Galateni 1, 8.

Vedem? Deci aşa de importantă e "dogma, învăţătura, predania, tradiţia" Bisericii, că fie el şi înger dacă vine şi vrea să o schimbe, e anatema, adică lepădat de Biserică, singur de sine osândit şi dat satanei. Şi mai precis merge:

"Cel ce nu iubeşte pe Domnul să fie anatema!" - I Corinteni 16, 22.

Ortodoxia nu e filetist-atonită, nu e fanatică, nu e doar monastică, nu e doar greacă şi doar slavă.

Ortodoxia e a întregului pământ. Ea nu are erezie, căci luptă împotriva ereziilor, cu scopul de a arîta turmei calea, "paşte oile Mele," spune Hristos tuturor preoţilor şi episcopilor, ea nu are cusur şi greşeală, nimic de reproşat în învăţăturile ei, că e în trezvie permanentă, ca fecioarele cele înţelepte, mereu pregătite cu untdelemn în candele.

Ce mod subţire şi elegant de-a jigni ai, Mihaile. Asta-i din foarte multă mândrie şi ură de Dumnezeu şi de aproapele.

Numărul Sfintelor Taine nu e o dogmă.
Acest număr de şapte taine "oficiale" s-a folosit în Occident, în secolul al XVII-lea, nicidecum în secolul XII, de Petru Lombardul.

Sfinţii Părinţi însă nu au dat un număr fix: deşi unii au vorbit de şapte (număr simbolic al perfecţiunii), Sfântul Dionisie Areopagitul a vorbit de şase, iar Sfântul Ioasaf de Efes în secolul XV, a vorbit de zece, adică cele 7, plus: slujba înmormântării, călugăria (tunderea în monahism), binecuvântarea mare a apelor la Epifanie.
Sfântul Ioan Gură de Aur, aminteşte de "Tainele Bisericii, existente în mintea lui Dumnezeu, din veşnicie."

Ortodoxia, deci, nu are nimic cu niciun om, ci doar cu erezia. Ecumenismul e erezie, şi încă cea mai mare. Nu există termenul de anti-ecumenist. E greşit. Există termenul de ortodox. Şi atât. Ortodox, e unul şi ecumenist, e altul. Ortodoxul, deci creştinul, nu e anti-ecumenist. El e creştin şi atât. Iar unde apare erezie, ortodoxul, o studiază, o numeşte, o defineşte, o combate, o respinge, o luptă şi o biruieşte. Aşa a fost încă de la Sfinţii Apostoli, de la primul eretic Simon Magul, la fel, în acelaşi Duh Sfânt şi aceaşi comunitate, azi ca şi atunci.

Sfânta Tradiţie nu este separată de izvorul revelaţiei. Sfânta Tradiţie este ea însăţi acel izvor. Izvorul care a dat Biblia. Fără Sfânta Tradiţie, Biblia, nu ar fi existat. Ştim deja că primii peste 150 de ani, creştinii, pe tot pământul, nu au avut Biblie. Se trasmitea învăţătura creştinească, prin viu grai, de la unul la altul, era vorbită, şi învăţată.

Ortodoxia nu are nimic cu ereticul Francisc din oraşul Assissi, sau cu părintele Arsenie Boca. Ci doar cu erezia. Erezia lui Frank din Assissi, şi deviaţiile părintelui Arsenie Boca. La fel cum a făcut în fiecare secol, cu orice inovaţie care se ridica împotriva Bisericii. Nu e nimic greşit. La fel au făcut şi Sfinţii Apostoli, repet. Asta-i calea cea sănătoasă a creştinismului. Să ţi se explice de ce şi apoi să ţii neschimbat calea, pe cărarea cea grea şi îngustă, care duce la Viaţă şi care puţini o află. Nu mulţi. Puţini. Cei din fericirile rostite pe munte. Cei precum pruncii, în nevinovăţie şi iubire.

Iar "schema antagonist ortodox-eretic", pe lângă tot ce am scris până acum, adaog: e ca şi cum spui Sfinţilor Apostoli când apărau credinţa ortodoxă, adică credinţa creştină: "lăsaţi schema antagonist ortodox-eretică, că nu merge". Sau să fi spus la fel, Sfinţilor Părinţi, la Sfintele Sinoade Ecumenice. Adică o absurditate. Precum am spus, una din responsabilităţile Bisericii, era de a ţine turma lui Hristos, în siguranţă de hristoşii mincinoşi şi de lupii în piele de oaie. Şi până acum a reuşit minunat. Şi va reuşi şi mai departe, că spune Hristos: "nici porţile iadului nu o vor birui pe ea."

Apropo de erezie:
Văd că ţi-ai pus o semnătură foarte ciudată, prin cuvintele lui Lev Gillet, cuvinte ce sunt anti-Biblie, anti-învăţăturilor lui Hristos. Şi nici la profil, văd că nu eşti ortodox. Sau cel puţin nu mărturiseşti asta. Vorbeşti acum cu foarte multă lejeritate de ecumenism, adică aşa simt, pe când mai acum ceva timp, vorbeai despre Sfintele Icoane. Nădăjduiesc, după aceste observaţii, că nu ai apostaziat de la credinţa creştină, de la ortodoxie.