Fiecare are o Cruce de dus , dar nu mai presus de puterile lui :)

da.asa este ...:(

in lume ar fi avantaje in sensul ca nu ti tine nimeni cont ce faci..nu trebuie sa asculti permanent de nimeni si nu iesi in evidenta cu imbracamintea...insa parca n ai nicio randuiala. chiar daca mai faci rugaciunile .spovedanie si impartasanie...mie asa mi se pare...eu daca sunt acasa mai ascult o muzica ..mai intru pe internet...nu pot sa stau numai munca si rugaciune...eu cred ca trebuie sa ai multa putere..un dar de la Dumnezeu..sa poti trai in lume si sa ai o viata curata.

da.asa e ..cu ajutorul Lui Dumnezeu o voi duce si eu :)

Multumesc frumos, florin.oltean75.
Intr-adevar, cel mai frumos este cand stai in liniste in chilia inimii tale, ocrotit si iubit de Dumnezeu.
Se poate sta asa atat in fata staretului intr-o obste, cat si in fata directorului unui SRL.
In inima e numai iubire si lumina, nu are nicio importanta daca ai rasa, roba, rochie sau zeghe.

Si nu spun asta cu exaltare si entuziasm, ci pur si simplu, in pace si in soapta :).

Spun Parintii ca pentru cine dobandeste Harul toate sarcinile devind foarte usoare.

Toate actiunile, fie spirituale, mentale sau fizice sunt savarsite cu mare usurinta. Viata devine un zbor lin.

Noi deocamdata sa ne ingrijim sa sadim seminte in fiecare zi, necontenit, pana cand rodul faptelor se va arata si Harul va lumina cu putere peste noi.

Si mai zic Sfintii Parinti ca trebuie sa asculti de Biserica si Hristos nu de budha imaginari.

Cele mai importante repere la care trebuie sa fim atenti, sunt ceilalti - nu doar oamenii de langa noi, ci orice alta faptura.

Cine vrea sa castige repede pacea, trebuie sa inceteze sa-i mai raneasca pe cei din jur.

Pana la dragoste, aceasta este prima treapta, prima lectie pe care trebuie sa o invatam bine - cugetand la experientele noastre si actionand in consecinta.

Aceasta este actiunea unui monah care pregateste camara inimii pentru pogorarea dragostei celei mari, focul iubirii de toate fiintele.

Monah budhist sau monah crestin?

Bună întrebare, Aline. Sincretismele nu eșuează; ele sunt eșecul spiritual însuși.