Mustrarea intru frica de Dumnezeu

"Cel ce sfatuieste sau mustra intru frica lui Dumnezeu pe acela care pacatuieste isi castiga siesi virtutea opusa greselii. Iar cel ce tine minte raul si osandeste cu rautate cade in aceeasi patima, dupa legea duhovniceasca." - Sfantul Marcu Ascetul

"Pe cel foarte smerit si sensibil nu trebuie sa-l mustram cu asprime, deoarece se poate incarca cu mai multa greutate decat a gresit si e in primejdie sa se indoaie." - Cuviosul Paisie Aghioritul

Frica de Dumnezeu si necazurile

"Cel ce cunoaste adevarul nu se impotriveste necazurilor care vin asupra lui. Caci stie ca-l conduc pe om spre frica de Dumnezeu." - Sfantul Marcu Ascetul

Frica de Dumnezeu si pacatul

"Frica de Dumnezeu ne sileste sa luptam cu pacatul. Dar luptand noi, insusi harul lui Dumnezeu il surpa." - Sfantul Marcu Ascetul
_________________

"Pentru ca nu toti primim binefacerile la fel. Ci unii primind focul Domnului sau Cuvatul Lui, prin lucrare se fac la inima mai moi ca ceara, iar altii prin nelucrare ne aratam mai intariti ca lutul, si cu totul impietriti. Si daca nu-l primim la fel, nu sileste pe cineva dintre noi. Ci, precum soarele trimite razele peste tot si lumineaza toata lumea si cel ce vrea sa-l vada este vazut de el, iar cel ce nu vrea sa-l vada nu e silit de el, si nimeni nu e cauza lipsirii de lumina, daca Dumnezeu insusi a facut soarele si ochiul, decat omul care are stapanirea (peste ochi), asa si aci, Dumnezeu trimite tuturor razele cunostintei, iar dupa cunostinta a dat si credinta ca ochi.
Iar cel ce vrea sa primeasca prin credinta cunostinta sigura, pazeste prin fapte amintirea ei." - Cuviosul Petru Damaschin (Filocalia, vol. V)

Despre pacea launtrica

“Mintea noastra trebuie sa fie mereu cu luare aminte la ce se petrece in inima noastra si sa vada daca in ea este pace sau nu. Daca nu este, atunci cerceteaza in ce anume ai pacatuit.
Ca sa ai pace in suflet trebuie sa fi cumpatat si infranat, caci pacea se pierde si din pricina trupului. Nu trebuie sa fii curios si iscoditor, nu trebuie sa ctesti in ziare, nici carti lumesti, care pustiesc sufletul si-l arunca in intristare si tulburare. Nu judeca pe ceilalti, pentru ca adesea se intampla ca fara sa cunoastem pe om il vorbim de rau, in vreme ce prin mintea lui, el e asemenea unui inger. Nu te sili sa cunosti treburile celuilalt, ci numai pe cele ale tale, nu te ocupa decat ce ti s-a incredintat de mai marii tai (Parinti duhovnicesti) Si atunci, pentru ascultarea ta, Domnul te va ajuta cu harul Lui si vei vedea in sufletul tau, roadele ascultarii : pacea si rugaciunea neincetata.
In viata de chinovie, pacea lui Dumnezeu se pierde inainte de toate pentru ca nu am invatat sa-l iubim pe fratele nostru potrivit poruncii Domnului (I Ioan 4.21) Daca fratele tau te supara si in acea clipa primesti un gand de manie impotriva lui sau daca il judeci sau il urasti, vei simti ca harul te-a parasit si ca pacea a disparut. Ca sa ai pace in suflet trebuie sa te obisnuiesti sa iubesti pe Cel ce te-a suparat si sa te rogi de indata pentru el. Sufletul nu poate avea pace daca nu cere din toate puterile lui Domnului darul de a iubi pe toti oamenii. " - Sfantul Siluan Athonitul

"Pentru monahi, lucrarea de capetenie e curatirea gandurilor, iar la mireni lucrarea de capetenie este sa aiba gand bun in cele ce fac; iar la curatia desavarsita a gandurilor cum sa ajunga ei ? Nici Dumnezeu nu ii va trage la raspundere pentru asta. Randuielile vietii lor nu sunt de asa fel" - Sfantul Teofan Zavoratul

Despre iertare

"Cel ce nu iarta pastreaza in sine o mandrie care impietreste. Nu se umanizeaza, nu realizeaza comunicarea de la sine la cel ce trebuie iertata si, in afara de ea, omul pierde conditia de om. Deci, cel ce nu iarta nu poate intra in Imparatia iubirii, a umanitatii scapate de rigiditate." - Pr. Dumitru Staniloae

Definitia adevaratei cunostinte, data de Cuviosul Petru Damaschin (Filocalia V), comentata de Pr. Prof. Dumitru Staniloaie

Cunostinta nu e cea care e dobandita in lupta pentru cunostinta ca atare. Cunostinta aceasta e de la diavol, intrucat are ca premisa o incredere trufasa a credinciosului in puterile lui. Cunostinta de la Dumnezeu, cunostinta adevarata, e cea care vine crestinului fara sa o caute in calitate de cunostinta, ci prin straduinta dupa smerenie.
De aceea cunostinta adevarata nu vine curand. Si cand vine, omul cauta sa o indeparteze de la sine "prin mana smereniei" continuand sa se socoteasca un nestiutor. (cartea a doua, cap.24, text grec, p.106)

Despre cunoasterea lui Dumnezeu si despre indumnezeire

"Putem studia cat poftim, totusi nu vom ajunge sa-L cunoastem pe Domnul cata vreme nu vom vietui dupa poruncile Lui, caci nu prin stiinta, ci prin Duhul Sfant se face cunoscut Domnul. Multi filosofi si savanti au ajuns la convingerea ca Dumnezeu exista, dar n-au ajuns sa-L cunoasca pe Dumnezeu." - Sfantul Siluan Athonitul

"Toate se impartasesc de lucrarea sustinatoare, dar nu de Fiinta lui Dumnezeu.
Cei ce au placut lui Dumnezeu si au juns la tinta pentru care au fost facuti, adica la indumnezeire (caci pentru aceasta zic Parintii ca ne-a facut Dumnezeu ca sa ne faca partasi de dumnezeirea Sa; II Petru 1,4), sunt in Dumnezeu, ca cei ce sunt indumnezeiti de El si Dumnezeu in ei, ca Cel ce ii indumnezeieste pe ei. Drept aceea si acestia se impartasesc de lucrarea dumnezeiasca, macar ca in alt chip (fata de restul lumii create) dar nu de Fiinta lui Dumnezeu. De aceea si cuvantatorii de Dumnezeu spun ca indumnezeirea este un nume al lucrarii dumnezeiesti." - Sfantul Ierarh Grigorie Palama
_________________

Amagirea nu vine din rugaciune"

"Unii zic ca rugaciunea duce sufletul in amagire duhovniceasca. E o greseala insa. Amagirea vine dintr-o ingamfata incredere in sine, si nu din rugaciune. Toti Sfintii s-au rugat mult si indeamna si pe ceilalti la rugaciune. Rugaciunea este cea mai buna lucrare pentru suflet. Rugaciunea e calea spre Dumnezeu." - Sfantul Siluan Athonitul

Neascultarea si parerea de sine

"Neascultarea este gura iadului; impotrivirea in cuvant este gura lui, subtire ca o sabie; placerea de sine sunt dintii lui ascutiti pe tocila; indreptatirea de sine e pieptul lui; iar parerea de sine, care trimite in iad, este duhnirea pantecelui lui a toate miscator." - Sfantul Grigorie Sinaitul

Sfântul Siluan Athonitul – Lupta noastrã

Lupta noastrã se duce în fiecare zi si cu fiecare ceas.
Dacã faci reprosuri fratelui tãu, sau îl judeci, sau îl întristezi, ti-ai pierdut pacea.
Dacã ai cãzut în slavã desartã, sau te înalti deasupra fratelui, ai pierdut harul.
Dacã îti vine un gând desfrânat si nu îl îndepãrtezi deîndatã, sufletul tãu pierde iubirea lui Dumnezeu si îndrãzneala în rugãciune.
Dacã iubesti puterea sau banii, nu vei cunoaste niciodatã iubirea lui Dumnezeu.
Dacã îti împlinesti voia proprie, esti învins de vrãjmasul si urâtul intrã în sufletul tãu.
Dacã urãsti pe fratele tãu, înseamnã cã ai cãzut din Dumnezeu, si un duh rãu a pus stãpânire pe tine.
Dacã faci bine fratelui, atunci vei afla odihnã constiintei.
Dacã îti tai voia proprie, vei izgoni pe vrãjmas si vei dobândi pace în sufletul tãu.
Dacã ierti pe fratele tãu si iubesti pe vrãjmasi, atunci dobândesti iertarea pãcatelor tale si Domnul îti va da sã cunosti iubirea Duhului Sfânt.
Iar când te smeresti întru totul, atunci afli odihnã desãvârsitã în Dumnezeu.